CSJ. Decizia nr. 668/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 668/2003
Dosar nr. 4684/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2002
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 678 din 29 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 73 din 22 octombrie 1998, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, prin care i-a fost aplicată o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor.
Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 12 iunie 1997 a Tribunalului Călăraşi, inculpatul C.M. a fost condamnat la 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 7780 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 383 din 25 aprilie 1994, a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 39 C. pen., s-a contopit restul de pedeapsă cu cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu un spor de 5 ani, în total, 25 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat din pedeapsă durata arestării preventive.
Inculpatul a fost obligat la o prestaţie de 70.000 lei lunar, pentru minorul I.C.M. până la majorat şi la plata sumei de 800.000 lei despăgubiri civile către minorul I.C.R.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, la 17 august 1995, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la domiciliul martorului M.V. din comuna Fundeni, împreună cu mai multe persoane. În aceste împrejurări, inculpatul a lovit cu cuţitul în gât pe victima I.P. pentru că acesta a refuzat să „dea un rând de bere”.
Prin Decizia penală nr. 192 din 4 septembrie 1997, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul declarat de inculpat.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia penală nr. 455/1998 a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 73 din 22 octombrie 1998, a condamnat pe inculpat la 18 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. şi s-a dispus ca, în final, inculpatul să execute 18 ani închisoare.
S-a computat prevenţia.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei lunar către minorul I.C.R. şi 200.000 lei lunar către minorul I.C.M., de la comiterea faptei până la majoratul acestora.
Prin Decizia penală nr. 18 din 22 ianuarie 1999, a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis apelul inculpatului şi a fost desfiinţată sentinţa atacată numai cu privire la cuantumul prestaţiilor periodice la care a fost obligat inculpatul.
S-a redus cuantumul prestaţiei lunare stabilită în favoarea minorului I.C.M. de la 200.000 lei la 70.000 lei lunar şi s-a dispus ca pentru minorul I.C.R. să plătească doar o sumă globală de 800.000 lei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei, prin nereţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 3916 din 4 noiembrie 1999, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie a respins recursul, ca nefondat, cu motivarea că din nici o probă a dosarului nu rezultă că victima ar fi avut o atitudine provocatoare faţă de inculpat.
Contestaţia la executare, prin care condamnatul C.M. a solicitat să i se aplice legea mai favorabilă, întrucât a fost provocat, de către victimă şi deci, s-a aflat în legitimă apărare, a fost respinsă, ca nefondată, de către tribunal, care a constatat că în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 461 C. proc. pen., privind cazurile de contestaţie contra executării hotărârilor penale.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a declarat apel condamnatul, solicitând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a fost provocat de partea vătămată şi pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 636/A din 2 octombrie 2002, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că în mod corect prima instanţă a respins contestaţia la executare, întrucât motivul invocat de condamnat nu poate fi analizat pe calea unei contestaţii la executare ci a făcut obiectul recursului declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 18 din 22 ianuarie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, recurs ce a fost respins de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia penală nr. 3916 din 4 noiembrie 1999.
Nemulţumit de Decizia instanţei de apel, în termenul legal, condamnatul-contestator C.M. a formulat recurs, invocând în sprijinul admiterii contestaţiei la executare pe care a formulat-o, aceleaşi motive care au fost analizate şi în faţa instanţei de control judiciar şi anume, că s-a aflat în legitimă apărare, fiind provocat de către victimă.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
În speţă, condamnatul-contestator nu a făcut dovada existenţei vreunuia dintre motivele enumerate de textul legal mai sus-arătat, astfel că, în mod cert, instanţa de fond a respins contestaţia la executare formulată de acesta, soluţia fiind menţinută şi în apel de către instanţa de control judiciar.
În consecinţă, în cauză, neexistând motive care să ducă la casarea hotărârilor pronunţare, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator C.M. împotriva deciziei penale nr. 636/A din 2 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 66/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 669/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
