CSJ. Decizia nr. 669/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 669/2003
Dosar nr. 4895/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3480/2001 la Tribunalul Iaşi, condamnatul C.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 232 din 25 aprilie 1999 pronunţată de Tribunalul Iaşi, rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac promovate şi prin care a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a intervenit căsătoria, dintre el şi victimă, astfel încât, fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (5) C. pen., se impune revizuirea hotărârii de condamnare şi în fond încetarea procesului penal.
În cauză au fost efectuate cercetări în temeiul art. 399 C. proc. pen., de către procuror care, prin concluziile înaintate instanţei de judecată, a opinat pentru respingerea cererii de revizuire, întrucât motivul invocat nu se înscrie între cele arătate în art. 394 C. proc. pen., şi nu constituie o împrejurare necunoscută de instanţe la data judecării cauzei.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 157 din 14 martie 2002 a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul C.C.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că „Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, acest caz constituind motiv de revizuire numai dacă pe baza faptelor probatorii noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetarea procesului penal ori de condamnare” şi că raportat la cele de mai sus „aspectul invocat de revizuient nu constituie un fapt nou, el rezultând fără echivoc din actele aflate în dosarul cauzei, respectiv din memoriul depus de partea vătămată A.A.C. în cursul judecării recursului, la termenul de 10 noiembrie 2001” în care a invocat vicierea prin violenţă a consimţământului la căsătorie, solicitând anularea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.C., pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la instanţa de fond şi anume intervenirea căsătoriei sale cu victima, motiv pentru care se impune încetarea procesului penal şi punerea sa în libertate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 307 din 22 octombrie 2002, a respins, ca nefondat apelul declarat de condamnat cu motivarea că aspectul invocat de acesta drept temei al cererii de revizuire şi anume, căsătoria sa cu victima, nu poate fi considerat o împrejurare nouă, în înţelesul art. 394 lit. a) C. proc. pen., câtă vreme, în timpul judecării recursului, partea vătămată a trimis Curţii Supreme de Justiţie un memoriu, prin care aduce la cunoştinţă că după căsătoria sa cu inculpatul a solicitat anularea actului de căsătorie, deoarece acesta a fost încheiat ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul C.C., care a reiterat motivele invocate în cererea de revizuire drept motiv de recurs şi anume încetarea procesului penal şi punerea sa în libertate întrucât pentru fapta reţinută în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat a intervenit căsătoria cu partea vătămată, lucru permis de lege şi care constituie un motiv de încetare a procesului penal.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri legale şi temeinice.
Sub acest aspect este de arătat faptul, că în mod corect instanţele au reţinut că motivul de revizuire invocat de condamnat respectiv căsătoria sa cu victima nu se înscrie în motivul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., din moment ce acest aspect a fost cunoscut de instanţa de recurs ca urmare a memoriului depus de partea vătămată, care a arătat că solicită anularea actului de căsătorie întrucât acesta a fost încheiat ca urmare a presiunilor exercitate de inculpat.
În consecinţă, reţinând în mod corect faptul că motivul de revizuire invocat de condamnatul C.C., nu se încadrează şi nici nu constituie o împrejurare necunoscută de instanţe la soluţionarea cauzei, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.C. împotriva deciziei penale nr. 307 din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 55.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 668/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 619/2003. Penal → |
|---|
