CSJ. Decizia nr. 681/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 681/2003
Dosar nr. 4511/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 258 din 11 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul P.T.G. la 10 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă, de la 13 august 2001 până la zi.
De la inculpat a fost confiscată suma de 2.445.828.299 lei, beneficiu realizat din comiterea delapidării.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în perioada 1998 – 2000, inculpatul, administrator al S.C. M.S. S.R.L. Băicoi, a ridicat, în mod repetat, de la casieria societăţii, suma de 4.140.000.000 lei, pentru achiziţionare de mărfuri, sumă pe care, însă, a folosit-o în scop personal.
Inculpatul a declarat apel, susţinând că:
a) faptele ce i se impută nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, sumele ridicate de la casieria societăţii fiind învestite în folosul acesteia;
b) acţionar majoritar (deţinând 96% din acţiuni), a utilizat o parte din resursele financiare existente pentru modernizarea sediului societăţii, construirea unor unităţi de producţie, achiziţionarea unor imobile necesare sporirii rentabilităţii unităţii;
c) expertiza economico-financiară, întocmită de V.I., ignorată de tribunal, confirmă că sumele ridicate de la casieria societăţii nu au ieşit din patrimoniul acesteia;
d) expertiza tehnică, întocmită de ing. N.C., confirmă că sumele în discuţie au fost învestite în activele societăţii;
e) expertul C.L. confirmă că inculpatul a investit sume importante în terenuri şi construcţii necesare unităţii, terenuri cumpărate în numele societăţii şi construcţii făcute pe numele firmei;
f) în mod nejustificat, prima instanţă a respins cererea inculpatului de a se efectua o verificare de fond a gestiunii societăţii, pentru a se stabili, cu certitudine, dacă şi în ce măsură sumele ridicate de la casierie au fost folosite în interesul (folosul) societăţii;
g) în interesul (folosul) societăţii, inculpatul a făcut şi plăţi în numerar nedecontate prin bancă, neincluse în evidenţa contabilă, cum declară martorii G.I. şi F.G., care confirmă că administratorul societăţii a cumpărat, prin ei, materiale de construcţii folosite la modernizarea firmei şi la construirea unor anexe, constatate şi de expertul inginer N.C.;
h) societatea nu s-a constituit parte civilă, pentru că sumele, presupus însuşite de către inculpat, au fost folosite în interesul aceleiaşi unităţi, încât este nelegală confiscarea sumei de 2.445.828.299 lei, de la inculpat;
i) inculpatul a renunţat să-şi încaseze dividendele, de 687.745.282 lei, bani ce se află în patrimoniul unităţii;
j) suma de 113.000.000 lei a plătit-o, avans, unor furnizori de mărfuri, cu care societatea se află în litigiu, procesele fiind în curs de soluţionare;
k) societatea îi datorează salariul, cuvenit pe perioada 19 iunie – 30 noiembrie 2000;
l) justifică suma de 4.643.281.617 lei, compusă din:
= 2.395.000.000 lei reprezentând investiţii în construcţii, constatate de expertul ing. N.C.;
= 468.171.701 lei, contravaloarea investiţiilor constatate de expertul C.L.;
= 1.016.171.701 lei, din debitarea-creditarea contului 542, stabilită de expertul C.L.;
= 678.000.000 lei, depusă, de inculpat, la casieria unităţii, conform constatării expertului C.L.;
= 85.938.215 lei, reprezentând avans achiziţii de mărfuri, sumă înmânată, de inculpat, pe bază de chitanţe, unor furnizori, care n-au respectat contractul şi au fost acţionaţi în judecată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 447 din 30 septembrie 2002, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., l-a condamnat, pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, la 6 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Detenţia preventivă a inculpatului a fost dedusă, în continuare, de la 13 august 2001, până la zi.
Instanţa de apel a motivat că apelul este fondat numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de fond reţinând corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.
Instanţa de apel admite că inculpatul a cheltuit o parte din cei 4.643.281.617 lei pentru efectuarea unor investiţii, dar cu încălcarea Legii contabilităţii; că, din această sumă, s-au recuperat sub formă de investiţii şi bani restituiţi în numerar – 1.694.171.701 lei; că inculpatul nu justifică alte sume cu documente contabile, care nu atestă majorarea capitalului societăţii; că, inculpatul nu a întocmit documente legale pentru sumele date unor parteneri de afaceri.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, reiterând susţinerile din apel, la care adaugă că:
a) cu sumele, ridicate de la casieria societăţii, a achiziţionat terenuri şi clădiri necesare unităţii;
b) a modernizat sediul societăţii;
c) a construit unităţi de producţie;
d) a achiziţionat imobile necesare sporirii rentabilităţii societăţii;
e) experţii N.C., V.I. şi C.L. confirmă că sumele în discuţie au rămas în patrimoniul societăţii;
f) verificarea de fond, cerută de inculpat şi de expertul C.L. nu a fost efectuată;
g) martorii G.I. şi F.G. confirmă că s-au cumpărat materiale de construcţii pentru societate;
h) fără intenţie, în contabilitatea societăţii, sumele justificate au fost evidenţiate în contul 542, nu 401;
i) Garda Financiară, Fiscul (D.G.F.P.) şi Poliţia economică au constatat, în mod repetat, eroarea de înregistrare şi n-au considerat că ea are caracter penal.
j) societatea avea de încasat, de la debitori, suma de 500.000 dolari S.U.A. (17 miliarde lei);
k) plăţile, la buget, s-au reeşalonat cu acordul D.G.F.P.;
l) AUDIT-ul financiar-contabil, efectuat de experţi contabili neutri, a tras, totdeauna, concluzii pozitive;
m) B.C.R. Băicoi acorda o bonitate, demnă de invidiat de alte societăţi comerciale, deoarece S.C. M.S. funcţiona legal şi bine;
n) după efectuarea ultimului control al Gărzii Financiare, ritmul activităţii firmei a scăzut simţitor, deoarece:
= acest lucru, intens mediatizat, a dăunat societăţii;
= partenerii de afaceri s-au îndepărtat;
= s-au făcut concedieri masive;
= s-au închis activităţile de bază ale societăţii;
= debitorii celor 17 miliarde lei şi-au ignorat obligaţiile, încât recuperarea banilor a fost imposibilă;
= a fost stopată plata taxelor la buget;
= au apărut conflicte economice cu parteneri tradiţionali, cu care, anterior, colaborarea era bună;
o) consecinţa: la această dată, activitatea societăţii este zero, iar firma a intrat în procedura de lichidare, încât, în mai puţin de un an, s-a irosit munca de aproape 10 ani;
p) precara stare a sănătăţii i s-a agravat în detenţie.
Recursul este întemeiat.
Inculpatul face dovada că a cumpărat, pentru societate, două trenuri, cu suma de 860.000.000 lei.
Expertul V.I. stabileşte că inculpatul a investit suma de 1.815.000.000 lei, pentru clădire, sediu, amenajări spaţiu închiriat şi suma de 1.227.000.000 lei, pentru atelier producţie, locuinţă de serviciu, platforme betonate, gard.
Martorii B.D. (acţionar), B.M. (acţionar), B.C. (acţionar), H.C., confirmă investiţiile făcute de inculpat în terenuri şi construcţii.
Martorii G.I. şi F.G. confirmă că inculpatul a cumpărat, din pieţe, materiale necesare societăţii, materiale pentru care nu s-au dat chitanţe.
Inculpatul mai justifică sumele de:
= 335.000.000 lei, avans restituit;
= 31.219.000 lei, chitanţe de mână;
= 200.000.000 lei, dată lui M.G. (Galaţi), pentru tablă necesară societăţii;
= 680.000.000 lei, dividende neridicate;
= 500.000 dolari S.U.A. (17 miliarde lei), neîncasate de la debitorii societăţii;
= 1.283.496.090 lei, datorii la buget;
= 500–600 milioane lei, date, pe încredere, unor potenţiali parteneri de afaceri, conform declaraţiei inculpatului şi a martorei M.B.
În mod evident, este necesară o verificare de fond a gestiunii societăţii, pentru a se stabili, fără dubiu, ce sume de bani a folosit inculpatul în interesul (folosul) societăţii, chiar fără riguroasa respectare a Legii Contabilităţii sau a Legii nr. 31/1990.
Delapidate sunt numai sumele însuşite sau folosite în interesul inculpatului sau în interese străine respectivei societăţi comerciale.
Dacă nu se face dovada certă, că inculpatul şi-a însuşit anumite sume de bani în interesul său sau în interese străine societăţii, el nu poate fi ţinut răspunzător pentru infracţiunea de delapidare, ci eventual, pentru o altă infracţiune (la Legea contabilităţii, la Legea nr. 31/1990 etc.).
În lipsa acestei verificări de fond, menţinerea în stare de arest a inculpatului nu se mai justifică.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza se va trimite, spre rejudecare, primei instanţe, prin admiterea recursului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.T.G. împotriva deciziei penale nr. 447 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 258 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Prahova.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 67/2003. Penal. Art.208, 209, 276 alin.1... | CSJ. Decizia nr. 684/2003. Penal → |
|---|
