CSJ. Decizia nr. 684/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 684/2003
Dosar nr. 4607/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 161 din 17 iulie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul L.V. la 20 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 10 iulie 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 26 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile, părţii civile L.V., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 6.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul L.V. locuia de mai mult timp cu chirie în domiciliul numitei C.M. din Municipiul Câmpulung Moldovenesc.
La data de 9 iulie 2001, inculpatul a găzduit, în camera sa, pe victima B.M. din localitatea Breaza, judeţul Suceava, care era prieten cu C.G.A., fiica proprietarei imobilului.
Întrucât, în cursul nopţii, B.M. i-a cerut de mai multe ori să-i anunţe prietena despre sosirea sa, inculpatul s-a enervat şi l-a lovit pe acesta cu un topor în regiunea capului, provocându-i moartea.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 307 din 30 septembrie 2002, a respins apelul prin care inculpatul solicita aplicarea circumstanţei atenuante a provocării, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, susţinând că a săvârşit fapta enervat de insistenţa cu care victima i-a cerut, în cursul nopţii, să-i anunţe prietena despre prezenţa sa în locuinţă.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca şi în apel, reducerea pedepsei în raport de condiţiile concrete în care a comis fapta şi de conduita sinceră pe care a avut-o în cursul procesului, cât şi de starea sa de sănătate.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele verbale şi planşele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul medico-legal al necropsiei şi raportul de expertiză psihiatrică întocmită în cauză, declaraţiile martorilor D.V., C.M. şi C.G.A., coroborate cu recunoaşterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu, că în cursul nopţii de 9 iulie 2001, inculpatul a lovit, în mod nejustificat, pe B.M. cu un topor în regiunea capului, provocându-i moartea.
Împrejurarea că în cursul nopţii, victima i-ar fi cerut în mod insistent să anunţe pe fiica gazdei despre prezenţa sa în locuinţă nu putea cauza inculpatului o puternică tulburare sau emoţie care să justifice aplicarea în cauză a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată şi nu se impune reducerea ei, instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a codului penal, cât şi persoana infractorului, care a mai săvârşit fapte penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 10 iulie 2001, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 307 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 iulie 2001 la 12 februarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 681/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 68/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
