CSJ. Decizia nr. 687/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 687/2003
Dosar nr. 2853/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 164 din 18 martie 2002, o condamnă pe inculpata S.A. la 7 ani de închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Inculpata este menţinută în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 6 august 2001, până la zi.
De la inculpată, este confiscată biciuşca cu care a suprimat viaţa victimei.
Inculpata a fost obligată la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine, în esenţă, că, în ziua de 4 august 2001, inculpata şi soţul ei, S.Ş. au consumat băuturi alcoolice, apoi s-au culcat şi au dormit până a doua zi, când făptuitoarea i-a cerut victimei să se ridice din pat şi să o însoţească la câmp, unde se aflau, priponiţi, caii, care trebuiau duşi la adăpat.
În stare avansată de ebrietate (1,7 gr. %o), soţul inculpatei nu a răspuns solicitării ei.
Iritată, inculpata a luat, de lângă sobă, o biciuşcă cu mâner metalic, cu care a lovit, în mod repetat, în cap, victima, aflată cu faţa la perete.
În urma acestor lovituri, victima a decedat, medicul legist stabilind că moartea, violentă, s-a datorat leziunilor meningo cerebrale, produse prin lovire cu un corp dur.
Inculpata declară apel, cerând, în principal, achitarea de orice penalitate, deoarece soţul ei a decedat din cauze naturale şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 234 din 3 iunie 2002, respinge, ca nefondat, apelul şi o obligă pe apelantă la cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de apel a dedus, în continuare, detenţia preventivă a inculpatei.
Prin recursul de faţă, inculpata cere reducerea pedepsei, deoarece este în vârstă şi are o sănătate precară.
Recursul nu este fondat.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedeapsa aplicată inculpatei.
Nu sunt temeiuri pentru redozarea pedepsei aplicate.
În faţa primei instanţe şi apoi în faţa instanţei de apel, inculpata a susţinut că nu a agresat victima, deşi recunoscuse acest lucru, imediat după comiterea faptei, când, realizând gravitatea situaţiei, s-a deplasat acasă la nepotul ei S.I., unde, în prezenţa acestuia şi a soţiei lui, S.M.N., a mărturisit că l-a lovit pe S.Ş., care, din această cauză, s-ar putea să moară.
Această încercare de ascundere a faptei, arată că, pentru reeducarea ei, inculpata are nevoie de un timp mai îndelungat.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.A. împotriva deciziei penale nr. 234 din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 6 august 2001, la 12 februarie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 687/2003. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
