CSJ. Decizia nr. 699/2003. Penal. OG 96/1998. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.699/2003
Dosar nr.4951/2002
Sedinţa publică din 12 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.216 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Bistriţa, privind peinculpatul I.F.
S-a prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocatP.S. apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă Primăria Comunei Cetate, judeţul Bistriţa Năsăud.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut oral recursul în anulare, astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate şi deducerea corectă a perioadei executate de inculpat, din pedeapsa aplicată, respectiv de la27.02.2001 la zi.
Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului în anulare şi a arătat căeste de acord cu susţinerea procurorului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.216 din 13 februarie 2002, Judecătoria Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud a fost condamnat inculpatul I.F. la : un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii silvice prevăzută de art.31 alin.1 şi 4 lit.c din OG 96/1998 , cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal ;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii silvice prevăzută de art.98 alin.2 şi 4 din Codul Silvic, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, art.97 lit.a din Codul penal.
S-a constat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real,prevăzute de art.33 lit.a din Codul penal, iar în baza art.34 lit.b din Codul penal s-a dispus contopirea pedepselor pentru aceste infracţiuni, în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare .
Conform art.39 alin.1 din Codul penal a fost contopită pedeapsa de3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2281/2000 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă la 15.01.2001, cu pedeapsa aplicată inculpatului în cauză, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cae mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71,64 din Codul penal.
Conform art.36 alin.3 din Codul penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada executată începând cu 27.02.2000 la zi.
Conform art.350 din Codul de procedură penală, a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dispus anularea vechiului mandat de executare şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentinţe.
A fost obligat inculpatul să plăteasă părţii civile Primăria comunei Cetate, suma de 5.300.000 lei cu titlu de despăgubiri civile respingând celelelate pretenţii formulate de partea civilă, ca fiind neântemeiate.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 730.000 lei cheltuieli judiciare, din caresuma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut în fapt că,prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa înregistrată sub nr.166/P/2001 a fost trimis în judecată inculpatul I.F. pentru săvârşirea infracţiunilor silvice prevăzute de art.31 alin.1 şi 4 lit.c din OG96/1998, republicată,cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal şi art.37 lit.a din Codul penal şi art.98 alin.2 şi 4 din Codul silvic , cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal şi a art.37 lit.a din Codul penal, cu motivarea că acesta în perioada 4.11.2000 – 15.02.2001, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a tăiat fără drept şi a sustras din pădurea aparţinând Primăriei comunei Cetate, mai mulţi arbori, cauzând părţii vătămate un prejudiciu total de 5.300.000 lei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauzăşi cu suma de 1.007.019 lei, reprezentând T.V.A.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut că, în baza aceleiaşirezoluţii infracţionale, inculpatul I.F. a tăiat fără drept şi sustras din pădurea aparţinând Primăriei comunei Cetate, la data de 4.11.2000 orele 20,10 , locul „B”, 4 molizi, în valoare de 2.506.600 lei ; la 16.12.2000 a tăiat ilegal şi sustras din locul numit „B” un brad, în valoare de 1.736.500 lei ; la 15.02.2001 a tăiat fără drept şi însuşit din locul numit „Zi” un molid în valoare de 1.057.000 lei,prejudiciul total cauzat fiind de 5.300.100 lei.
Având în vedere această stare de fapt, instanţa a apreciat că în sarcina inculpatului sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor silvice prevăzute de art.31 alin.1 şi 4 lit.c din OG96/1998, republicată, respectiv art.98 alin.2 şi 4 din Codul penal.
Considerând că această hotărâre este contrară legii, în temeiul art.409 şi art.410 alin.1 partea I pct.71 dinCodul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare , criticând-o în sensul că, instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legii prinnededucerea corectă a perioadei executate deinculpatul I.F..
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.37 lit.a din Codul penal, există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
Conform art.39 alin.1 din acelaşi cod, în cazul recidivei prevăzute de art.37 alin.1 lit.a , pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art.34 şi art. 35 din Codul penal.
Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.3 din Codul de procedură penală, dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
Aşa fiind, când executarea pedepsei ce face obiectul primului termen al recidivei a fost începută la data săvârşiriiinfracţiunii ulterioare, cele două pedepse se contopesc în întregime .
Dacă însă condamnatul până la judecarea definitivă a ultimei infracţiuni a executat o parte din prima pedeapsă, se vadeduce timpul executat din pedeapsa rezultantă ca urmare a contopirii.
In consecinţă, se constată că instanţa a dispus în mod corect contopirea pedepsei aplicată în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilităprinsentinţapenalănr.2281din21decembrie2000a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin neapelare, pronunţată în dosarul nr. 4704/2000 , dispunând ca inculpatul să executepedeapsaceamaigrea de3ani închisoare, însădeducerea timpului executat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei s-a făcut greşit de la 27.02.2000.
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că din adresa nr.3924 din 27 .03.2001 a Direcţiei Generalea Penitenciarelor,precumşidin menţiunile din fişa de cazier judiciar a inculpatului, deducerea perioadei executată din pedeapsa aplicată acestuia trebuia dispusă de la 27 februarie 2001 ( fila 88 din dos.nr.4704/2000 al Judecătoriei Bistriţa).
Aşadar , prin deducerea greşită a perioadei executate instanţa a dispus, în mod nelegal, ca inculpatul să execute o pedeapsă cu 365 de zile mai mică decât ar fi îngăduit dispoziţiile legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4141 din Codul de procedură penală, raportat la art.38515pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, urmează ca recursul în anulare să fie admis.
Se va casa hotărârea atacată, numai cu privire la deducerea timpului arestării preventive.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestăriipreventive de la 27 februarie 2001 la 12 februarie 2003.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.216 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Bistriţa, privind pe inculpatul I.F..
Casează hotărârea atacată, numai cu privire la deducerea timpului arestării preventive.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestăriipreventive de la 27 februarie 2001 la 12 februarie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 698/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 705/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
