CSJ. Decizia nr. 72/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia NR. 72/2003
Dosar nr. 2739 / 2002
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii V.V. şi S.O. împotriva deciziei penale nr.146 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat V.M. , lipsind inculpaţii şi părţile civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestora, potrivit prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d, fiind un litigiu comercial.
Procurorul a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.527 din 9 octombrie 2001, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul V.V.pentru săvârşirea infracţiunili de înşelăciune, prevăzută în art.215 alin.1, 3,4 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi art.13 C.pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art.215 alin.1,4,5 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. la pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art.64 C.pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 C.pen.
În baza dispoziţiilor art.88 C.pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 28 martie până la 22 decembrie 2000;
- pe inculpatul S.O. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,3,4 cu aplicarea art.13 C.pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 C.proc.pen., din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1, 4, 5 C.pen. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art.64, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 C.pen.
În baza dispoziţiilor art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 5 aprilie 2000, până la 22 decembrie 2000.
Pe inculpatul A.C. pentru complicitate la înşelăciune, prevăzută în art.26 raportat la art.215 alin.1,2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 art.13 C.pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 C.pen., din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,5 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. la 6 ani şi 10 luni închisoare şi de bancrută frauduloasă prevăzută de art.276 lit.b din Legea nr.31/1990 republicată, la pedepasa de 5 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art.33 lit.a, 34 C.pen. s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani şi 10 luni închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art.64 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 C.pen.
În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu 21 iunie 2000 până la 22 decembrie 2000.
În baza dispoziţiilor art.14 şi 346 C.proc.pen., raportat la art.998 C.civ. au fost obligaţi inculpaţii V.V. şi A.C. să plătească în solidar despăgubiri civile, după cum urmează:
- părţii civile SC CIMENTUL SA Turda suma de 33.380.000 lei;
- părţii civile SC ITS CO Oneşti, suma de 76.985.178 lei;
- părţii civile SC MOLDOCHIM SA Bicaz suma de 99.986.930 lei, iar inculpatul S.O. în solidar cu inculpatul A.C. suma de 232.574.015 lei părţii civile SC PORT AGENCY SA Galaţi.
S-a menţinut măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţa din 24 iulie 2000 asupra bunurilor aparţinând inculpatului V.V. până la achitarea integrală a debitului reţinut în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În luna iulie 1999, inculpatul V.V. a fost contactat de numitul A.C. care l-a rugat să preia societatea unde era administrator, respectiv SC GECA IMPEX SRL, oferindu-i pentru acest serviciu suma de 1.000.000 lei.
Inculpatul a acceptat propunerea, însă nu a solicitat relaţii cu privire la situaţia financiar-contabilă a societăţii şi împreună cu A.C. s-au deplasat la notariat şi la Camera de Comerţ unde au întocmit actele necesare preluării SC GECA IMPEX SRL, devenind astfel asociat unic şi administrator al societăţii.
Ulterior, cei doi au deschis un cont la BANCK POST – Sucursala Iaşi şi au ridicat un carnet cu file CEC, însă prin contul respectiv, societatea nu a derulat nici o sumă de bani.
1. La data de 27 iulie 1999, la sugestia numitului A.C. şi împreună cu acesta, inculpatul V.V. -a deplasat la sediul SC EST MIRA SRL unde i-a propus martoruluiC.R., administratorul societăţii, procurarea a 20 tone ciment la un preţ atractiv.
Având acceptul martorului, inculpatul l-a contactat pe numitul P.G., administratorul unei societăţi de transport şi a convenit cu acesta să-i aducă de la Turda cantitatea de 20 tone ciment, sens în care i-a înmânat o delegaţie semnată şi ştampilată precum şi o filă CEC în alb.
La data de 27 iulie 1999, T.C. a fost delegat să efectueze o cursă la SC CIMENTUL SA Turda de unde a încărcat cantitatea de 20 tone ciment alb în valoare de 35.380.000 lei, iar plata a fost făcută cu fila cec semnată de ştampilată de către inculpat, însă care a fost completată de angajaţii SC CIMENTUL SA Turda.
Ulterior, partea vătămată a constatat cu ocazia introducerii filei cec pentru decontar, că SC GECA IMPEX SRL nu are disponibil în cont şi a fost declarată în interdicţie bancară.
Prejudiciul în valoare de 35.380.000 lei a rămas nerecuperat, partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză cu această sumă.
2. La data de 28 iulie 1999, inculpatul şi numitul A.C. l-au contactat pe martorul C.S. cu care A.C. se cunoştea de mai mult timp şi i-au propus să meargă în calitate de delegat al SC GECA IMPEX SRL la SC IMPAR SRL Iaşi pentru a achiziţiona nişte cauciucuri.
Acceptând propunerea, martorul a primit de la inculpat o comandă, o delegaţie şi o filă cec semnată şi ştampilată, însă pe parcurs a ţinut legătura cu nimitul A.C. care i-a indicat locul în care să depoziteze marfa ridicată de la partea vătămată şi i-a dat suma de 1.000.000 lei pentru serviciul prestat,.
Partea vătămată SC IMPAR SRL a introdus fila cec la bancă, însă a arătat că aceasta a fost refuzată la plată, datorită lipsei de disponibil.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate în cuantum de 37.104.348 lei nu a fost recuperat, societatea emiţând pretenţii civile în cauza penală.
3. La data de 29 iulie 1999, martorul C.S. a fost din nou contactat de către inculpatul V.V. şi de numitulA.C., care i-a propus să se deplaseze la SC ITS &CO Oneşti, pentru a ridica pentru SC GECA IMPEX SRL cantitatea de 270 mp parchet.
A primit de la inculpatul V.C. documentele de acreditare, ştampila societăţii şi o filă cec semnată şi ştampilată, iar la data de 30 iulie 1999, cu un autoturism condus de numitul M.C., s-a deplasat la Oneşti, a ridicat marfa pe care a achitat-o cu fila cec primă de la inculpat.
Întrucât SC GECA IMPEX SRL nu avea disponibil în cont, fila cec a fost refuzată la plată, astfel încât partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 76.985.178 lei.
A susţinut martorul C.S. că şi de această dată, numitul A.C. s-a implicat în derularea înţelegerii, în sensul că l-a condus cu autoturismul său CIELO de culoare albă pe b-dul Independenţei, unde s-a întâlnit cu şoferul, iar ulterior, i-a achitat suma de 2.000.000 lei pentru serviciul prestat.
A relatat acelaşi martor că s-a întâlnit cu A.C. la începutul lunii septembrie 1999, a aflat că inculpatul V.V.este plecat din ţară şi i-a sugerat ca în ipoteza în care organele de poliţie îl vor ancheta, să nu declare nimic în legătură cu implicarea lui A.C. în tranzacţia care a avut loc.
4. S-a mai reţinut că la data de 23 iulie 1999, inculpaţii V.V. şi A.C., după ce au obţinut acordul numitului C.R., administrator la SC EST MIRA SRL, de a-i procura o cantitate de ciment, au luat legătura cu patronul unei societăţi de transport şi au convenit efectuarea unei curse la SC MOLDOCHIM SA Bicaz pentru achiziţionarea cimentului.
Şoferii N.C. şi M.D. au primit de la inculpaţi delegaţii de ridicare a mărfii şi 5 file cec, s-au deplasat la SC MOLDOCHIM SA Bicaz, au încărcat cimentul în valoare de 99.986.930 lei pentru care au plătit cu filele cec primite de la inculpaţi.
Prezentând filele cec la bancă, partea vătămată a constatat că au fost refuzaţi la plată datorită lipsei de disponibil, astfel încât s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 99.986.930 lei.
5. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii septembrie 1999, inculpatul A.C. l-a contactat pe inculpatul S.O. şi i-a propus să preia o societate comercială, respectiv SC VELA DY SRL unde va fi acţionar unic şi administrator, societate prin intermediul căreia urma să deruleze afaceri.
SC VELA DY SRL aparţinea părinţilor martorei S.C., persoană pe care inculpatul A.C. a cunoscut-o la Biroul notarial L.G., unde a perfectat actele privind cesionarea SC GECA IMPEX SRL şi faţă de care s-a arătat interesat de cumpărarea unei societăţi comerciale.
La scurt timp, inculpatul A.C. s-a prezentat la notariat cu inculpatul S.O. şi împreună cu soţia sa A.G. s-au ocupat de perfectarea actelor de preluare a societăţii şi de plata tuturor taxelor, inculpatul S.O. semnând doar actul adiţional.
Ulterior, au fost făcute demersuri la Camera de Comerţ Iaşi pentru înscrierea noilor menţiuni, a fost deschis un cont la Banca de Credit Industrial şi Comercial – de unde a primit un carnet cu file cec, iar de la SC SEDCOM LIBRIS SRL au achiziţionat documente cu regim special (facturi, chitanţe).
De aceste demersuri s-au ocupat în principal soţii A., iar S.O. însoţindu-i acolo unde prezenţa sa era imperios necesară – bancă, camera de comerţ.
La data de 17 octombrie 1999, inculpatul A.C. l-a contactat pe inculpatul S.O. şi i-a spus că a luat legătura cu o firmă din Galaţi, de unde urmează să achiziţioneze tablă, iar plata va fi făcută cu o filă cec.
S-au deplasat împreună la SC ROMPORTMET SA Galaţi, societate cu care a fost încheiat un contract privind achiziţionarea de către SC VELA DY SRL, prin administrator S.O. a cantităţii de 41,25 tone tablă în valoare de 232.574.015 lei, urmând ca banii să fie viraţi în contul SC PORT AGENCY SA conform unei convenţii de compensare existentă între cele două societăţi.
Inculpatul S.O. a emis o filă cec cu scadenţă la data de 11 noiembrie 1999 pentru întreaga sumă, după care a primit o comandă pentru livrarea mărfii şi s-a deplasat la SIDEX Galaţi de unde a ridicat cantitatea de 4,25 tone tablă în două tranşe.
La data de 16 noiembrie 1999, Banca Comercială Română a restituit cecul emis de SC VELA DY SRL cu menţiunea „Refuzat din lipsă de disponibil”.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate în sumă de 232.574.015 lei a rămas nerecuperat, partea vătămată constituindu-se parte civilă.
În sarcina inculpatului A.C. a fost reţinută şi infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută în art.276 din Legea nr.31/1990 republicată, constând în aceea că, după ce la data de 21 aprilie 1999 în urma cererii formulată de SC MOPAN MUREŞ SA a fost declanşată procedura falimentului societăţii SC GECA IMPEX SRL, a înstrăinat patrimoniul societăţii în frauda creditorilor acesteia.
La data de 7 mai 1999, judecătorul sindic a încheiat un proces-verbal prin care i s-a adus la cunoştinţă inculpatului A.C. că a fost declanşată procedura falimentului, proces-verbal care a fost semnat de către inculpat.
Lichidatorul P.T. a încercat de mai multe ori să-l contacteze pe inculpat, însă acesta a părăsit spaţiul comercial deţinut în b-dul Poitiers nr.20 şi a înstrăinat marfa, iar ulterior, la data de 17 septembrie 1999, a cesionat părţile sociale ale SC GECA IMPEX SRL inculpatului V.V.
Pe întreg parcursul procesului penal, inculpaţii au avut o poziţie procesuală oscilantă, au dat declaraţii contradictorii, în sensul că, inculpatul A.C. a negat implicarea sa în săvârşirea faptelor de care a fost învinuit, iar inculpaţii S.O. şi V.V. au prezentat o variantă menită, în opinia lor, să-i exonereze de răspunderea penală.
Astfel, cei doi inculpaţi recunosc că au fost contactaţi de către inculpatul A.C. care le-a propus preluarea celor două societăţi comerciale: SC GECA IMPEX SRL şi SC VELA DY SRL au relatat demersurile făcute pentru funcţionarea în mod legal a acestora, însă au negat orice implicare directă în comiterea infracţiunilor de înşelăciune reţinute în sarcina lor.
Au susţinut cei doi inculpaţi că la solcitarea inculpatului A.C. au semnat în alb şi au ştampilat mai multe file cec în calitate de administratori ai celor două societăţi, însă nu au cunoscut cum au fost folosite aceste file cec.
Această apărare nu a putut fi primită de către instanţă, întrucât a fost infirmată de celelalte probe administrate în cauză, probe care relevă implicarea directă a celor doi inculpaţi, în activitatea infracţională care a avut loc.
Relativ la faptele comise de inculpatul V.V., relevante sunt declaraţiile martorilor P.G., care a fost contactat de trei persoane, printre care se află şi inculpatul V.V., pentru efectuarea unui transport de ciment de la Turda şi a martorului C.S. care a relatat împrejurările în care inculpaţii V.V. şi A.C. i-au solicitat ajutorul pentru ridicarea mărfurilor de la părţile vătămate SC IMPAR SRL şi SC ITS&CO Oneşti, precum şi contribuţia fiecăreui inculpat în derularea tranzacţiilor.
Inculpatul S.O. a recunoscut la rândul său că a semnat şi ştampilat mai multe file CEC, că a efectuat deplasări împreună cu coinculpatul A.C. la Galaţi, unde acesta a contactat mai multe persoane de la SIDEX Galaţi pentru achiziţionarea cantităţii de 40 tone tablă, iar el personal a înmânat fila cec funcţionarei care se ocupa cu completarea avizului de însoţire a mărfii şi a facturii.
Martorii A.D.V. şi alte 5 persoane, sunt persoanele cu care inculpatul S.O. a tranzacţionat achiziţionarea celor 40 tone de tablă şi care ulterior, prezentându-li-se planşele foto l-au indicat pe S.O. ca fiind administratorul SC VELA DY SRL care a ridicat marfa.
Implicarea inculpatului A.C. care l-a îndrumat pe inculpatul S.O., rezultă atât din declaraţiile acestuia din urmă, cât şi din precizările martorilor care susţin că S.O. era însoţit de o altă persoană cu care se consulta în permanenţă.
În ambele faze procesuale, inculpatul A.C. a avut o poziţie procesuală constantă, de nerecunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa, în pofida probelor evidente de vinovăţie administrate în cauză, care-l indicau ca fiind „creierul” unei activităţi infracţionale de amploare, cu consecinţe deosebit de grave.
Încadrarea juridică dată faptelor în actul de inculpare, după ce a fost pusă în discuţia părţilor, s-a schimbat în conformitate cu dispoziţiile art.334 C.proc.pen., în principal, ca o consecinţă a intrării în vigoare a OUG nr.207 din 15 noiembrie 2000, care a modificat conţinutul art.146 C.proc.pen., cu privire la consecinţele deosebit de grave cu implicarea directă asupra conţinutului art.215 alin.5 C.pen.
Faţă de inculpatul A.C., schimbarea de încadrare juridică a vizat şi participaţia penală reţinută în sarcina sa, în sensul că nu se poate reţine coautorul inculpatului la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât acesta nu a comis acte contributive care să se integreze direct în acţiunea tipică şi care să presupună o înfăptuire nemijlocită a acesteia, ci contribuţia sa a constat în înlesnirea şi ajutorul dat la săvârşirea de către inculpaţii V.V. şi S.O. a unor fapte prevăzute de legea penală.
Relevantă în acest sens s-a reţinut a fi şi împrejurarea că la locuinţa numitei D.D., soacra inculpatului A.C. , cu ocazia unei percheziţii efectuate de procurorul criminalist, s-au descoperit mai multe acte aparţinând SC VELA DY SRL Iaşi, acte despre care inculpatul a afirmat că au fost uitate de inculpatul S.O. în maşina sa, dar faţă de care nu a putut să explice plauzibil descoperirea lor în apartamentul soacrei sale.
A mai apreciat instanţa fondului că susţinerea pe care A.C. a acordat-o inculpaţilor, demersurile făcute pentru funcţionarea aparent legală a celor două societăţi comerciale şi promisiunile făcute inculpaţilor – inclusiv prin avansarea unor sume de bani pentru ca aceştia să părăsească ţara ulterior comiterii infracţiunilor sunt contribuţii indirecte la săvârşirea actelor de executare propriu-zisă, astfel încât angajarea răspunderii penale a inculpatului a fost reţinută în conformitate cu dispoziţiile art.26 raportat la art.215 alin.1, 2 cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.13 C.pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută în art.276 lit.c din Legea nr.31/1991 republicată, care presupune înstrăinarea în frauda creditorilor, în caz de faliment, a unei părţi însemnate din active, rezultă fără dubiu din actele şi lucrărilor dosarului, respectiv din încheierea din 21 aprilie 1999 a judecătorului sindic prin care s-a declanşat procedura falimentului şi procesele-verbale încheiate de lichidatorul P.T. că inculpatul A.C. în cunoştinţă de cauză a procedat la înstrăinarea societăţii SC GECA IMPEX SRL, deşi avea cunoştinţă de declanşarea procedurii falimentului şi şi-a manifestat disponibilitatea de a achita integral suma datorată creditoarei SC MOPAN MUREŞ SA , până la data de 1 iunie 1999.
La stabilirea tratamentului sancţionator, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.52 şi 72 C.pen., relative la scopul pedepsei şi la criteriile generale de individualizare, pentru aplicarea unor sancţiuni care să corespundă gradului de pericol social al faptei şi periculozităţii făptuitorilor.
În ceea ce priveşte acţiunile civile promovate de părţile vătămate SC CIMENTUL SA Turda, SC IMPAR SRL, SC ITS & CO Oneşti, SC MOLDOCHIM SA Bicaz şi SC ROMPORTMENT SA Galaţi, pentru SC PONT AGENCY SA Galaţi, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpaţilor, prejudiciile fiind certe, fiind urmare a infracţiunilor săvârşite şi nefiind acoperite, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art.14 şi 346 C.proc.pen., raportat la art.998 C.civ., în raport cu contribuţia fiecăruia s-a dispus obligarea în solidar a coinculpaţilor la plata despăgubirilor civile.
Întrucât în cursul urmăririi penale s-a luat măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor aparţiând inculpatului V.V., instanţa a menţinut această măsură până la achitarea integrală a debitului reţinut în sarcina acestui inculpat, scopul măsurii fiind acela de a asigura acoperirea despăgubirilor civile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen cei trei inculpaţi invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
Motivându-şi apelul, inculpatul S.O. a susţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
A precizat inculpatul că el a completat fila cec şi a înmânat-o reprezentantului părţii civile cu titlu de garanţie şi nu pentru plata mărfii ridicate.
În cauză este vorba de un litigiu comercial izvorât din nerespectarea clauzelor contractuale şi se impune achitarea inculpatului. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
În motivarea apelurilor declarate de către inculpaţii V.V. şi A.C. s-au invocat aceleaşi aspecte, şi anume că filele cec emise aveau scopul de a garanta executarea obligaţiilor asumate prin contract şi nu reprezentau instrumente de plată.
S-a solicitat achitarea inculpaţilor, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr.146 din 16 mai 2002, Curtea de Apel Iaşi a respins apelurile inculpaţilor.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a constatat că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, iar pedepsele sunt bine individualizate, avându-se în vedere amploarea activităţii infracţionale, cuantumul prejudiciilor nerecuperate, precum şi poziţia procesuală a inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii V.V. şi S.O., care au solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în baza art.10 lit.d C.proc.pen., în cauză fiind vorba de un litigiu comercial.
Curtea, examinând cauza în raport de critica formulată, analizată prin prisma dispoziţiilor art.38515 pct.171 C.proc.pen. constată că recursul este nefondat.
Astfel cum au reţinut şi instanţele, inculpaţii V.V. şi S.O. ajutaţi de inculpatul A.C., au emis file cec în favoarea părţilor civile, de la care au ridicat marfa deşi cunoşteau împrejurarea că pentru valorificarea acestora nu există provizia sau acoperirea necesară.
Intenţia de a prejudicia părţile civile a rezultat din modalitatea în care inculpaţii au săvârşit infracţiunea, precum şi din împrejurarea că nici până în prezent nu au acoperit prejudiciile create.
Examinând cauza din oficiu, potrivit dispoziţiilor art.3859 alin.3 C.proc.pen. se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor astfel încât, potrivit dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.V. şi S.O. împotriva deciziei penale nr.146 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Iaşi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.V. şi S.O. împotriva deciziei penale nr.146 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 705/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 722/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
