CSJ. Decizia nr. 70/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 70/2003
Dosar nr. 1479/2002
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 730 din 27 noiembrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul A.ŞT. la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi transport de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 603/1999 a Tribunalului Bucureşti, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final acesta urmând să execute 11 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea cantităţii de 91 grame heroină.
S-a reţinut că, la 22 mai 2001, asupra inculpatului a fost găsită o pungă de plastic, recunoscută ca aparţinându-i, ce conţinea heroină.
La data săvârşirii faptei inculpatul se afla în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre anterioară de condamnare.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpatul a declarat apel, pe care nu l-a motivat în scris.
La termenul de judecată a apelului, din 13 martie 2002, inculpatul, prin apărător, a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea faptei şi a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, pe fond, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 114 din 13 martie 2002, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că apărarea inculpatului, în sensul că nu ştia ce conţine pachetul pe care îl transporta, este infirmată de probele administrate. Astfel, inculpatul a fugit la apariţia organelor de poliţie, fără a preciza motivul acestui comportament, a recunoscut că pachetul conţine droguri, înainte de constatarea tehnico-ştiinţifică, iar suma de 100 dolari pe care urma să o primească este de natură să poată ascunde o activitate ilicită.
S-a mai reţinut că inculpatul a declarat că a mai făcut astfel de servicii, ceea ce este un motiv în plus de a şti că este vorba de activităţi ilicite.
Totodată, instanţa de apel a constatat că pedeapsa aplicată de prima instanţă corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, solicitând în principal achitarea şi, în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de norma încriminatoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Apărarea inculpatului vizând eroarea de fapt a fost examinată în etapa judecării în fond a cauzei şi înlăturată motivat. S-a reţinut că pachetul conţinând heroină a fost găsit asupra inculpatului, în pantaloni, în prezenţa martorilor asistenţi. Tot în prezenţa martorilor asistenţi, inculpatul a recunoscut că pachetul găsit asupra sa conţine droguri şi îi aparţine. Totodată, comportamentul inculpatului a fost de natură a duce la concluzia că acesta cunoştea caracterul ilicit al activităţii desfăşurate, încercând să fugă când i s-a cerut să se legitimeze.
Ca atare, situaţia de fapt a fost corect stabilită, hotărârile pronunţate în cauză nefiind susceptibile de casare potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., vizat de către inculpat.
La stabilirea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanţa de fond a avut în vedere limita de pedeapsă prevăzută de textul incriminator, pericolul social al faptei, circumstanţele reale în care fapta a fost comisă, precum şi datele care caracterizează persoana acestuia. S-a reţinut şi că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, că nu are ocupaţie şi că a fost nesincer pe parcursul procesului penal.
Aşadar, s-au avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa stabilită fiind de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte starea de recidivă, s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) şi art. 83 C. pen., inculpatul săvârşind cea de a doua infracţiune în cursul termenului de încercare, astfel încât, corect s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de un an şi 10 luni închisoare, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul A.Şt., ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce timpul arestării preventive şi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, în favoarea statului, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Şt. împotriva deciziei penale nr. 114 din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2001, la 9 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4989/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 702/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
