ICCJ. Decizia nr. 73/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.73.
Dosar nr.5528/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 200.
Asupra recursului penal de faţă:
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 358 din 21 octombrie 2003 Tribunalul Argeş l-a condamnat pe inculpatul R.F., la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 C.pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat detenţia prevăzută de la 30 aprilie 2003 la 21 octombrie 2003, prelungindu-se arestarea până la 26 noiembrie 2003.
S-a luat act că R.D., fiul victimei, nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că între inculpat şi soţia sa R.M. a avut loc o ceartă, în ziua de 25 aprilie 2003, în jurulorei 14,00, ocazie cu care s-au insultat reciproc. La un moment dat victima a fost lovită de inculpat, motiv pentru care a strigat după ajutor. A fost auzită numai de martora C.G., concubina fiului victimei, care însă nu a intervenit, ci de frică s-a refugiat în curte. După un timp martora a văzut-o pe victimă plângând, având părul răvăşit şi faţa congestionată.
Victima a plecat la domiciliul martorului T.C., unde a luat masa, împreunăşi cu martora M.M. Acestor persoane victima li s-a plâns că o doare rău capul în partea stângă şi chiar s-a întins pe podea de durere.
Aceleaşi relatări au fost făcute şi martorei B.D., în plus victima comunicându-i acesteia că afost bătută de soţul ei – inculpatul R.F., arătându-i chiar locul unde i-au fost aplicate loviturile, în zona stângă a capului.
După revenirea victimei la domiciliul său, a continuat să se plângă că o doare capul şi s-a culcat. In jurul orelor 24,00, inculpatul a revenit acasă găsind-o pe victimă în stare de inconştienţă. Impreună cu fiul său R.D. inculpatul a transportat victima la Spitalul Mozăceni şi apoi laSpitalul judeţean Argeş, unde victima a decedat. Moartea sa, aşa cum s-a atestat prin raportul de necropsie medico-legală nr. 98/B/2003, întocmit de SML Argeş, a fost violentă, datorându-seunei hemoragii cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral acut, produs prin lovire cu corp dur. Între leziunile constatate şi deces s-a precizat că există o legătură de cauzalitate directă.
Inculpatul a contestat că ar fi lovit victima, dar declaraţia sa a fost înlăturată ca nesinceră,în raport de toate relatările martorilor care auvăzut victima congestionată la faţă după discuţia avută cu inculpatul şi care au menţionat că aceasta li s-a plâns că a fost lovită de inculpat şili se plângea că o doare capul în partea stângă.
Cu ocazia necropsiei, în cutia cranianăa victimei, în regiunea parietală stângă a fost identificat un hematom produs din infiltrat hemoragic de 7/7 cm.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 273/A din 25 noiembrie 2003 pronunţată deCurtea de Apel Piteşti.
Inculpatul a formulat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, solicitând, în principal, casarea ei ca nelegală, cu consecinţa achitării sale, în baza art.11 pct. (2) lit. a), raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motiveleinvocate, dar şi din oficiu, sub efectul cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare, Curtea constată că recursul este fondat.
Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, pe baza unei analize judicioase a probelor administrate, au dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei săvârşite de inculpat, reţinând, în acelaşi timp vinovăţia acestuia pentru infracţiunea delovituri cauzatoare de moarte.
Prin activitatea sa, inculpatul a cauzat moartea soţiei – victima R.M. – rezultat pe carenu l-a prevăzut, deşi, în raport cu situaţia concretă, trebuia să-l prevadă. Cu toatecă mijlocul utilizat pentru executarea loviturii nu era, în mod obişnuit de natură să conducă la producerea unui asemenea rezultat, inculpatulputea să prevadă că lovindu-şi soţia în zona capului, ar putea interveni o vătămare gravă care să determine moartea acesteia.
Pentru existenţa infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, pe plan subiectiv este necesar ca lovirea să fi fost comisă cu intenţie, iar rezultatul, moartea victimei, să se fi produs din culpa infractorului.
Or, în speţă, martora C.G., a auzit cearta dintre victimă şi inculpat, urmată de zgomote puternice ca nişte lovituri înfundate şi de strigătele de ajutor ale victimei, apoi a văzut victima ieşind din camera unde a avut loc altercaţia, cu părul răvăşit, roşie la faţă şiplângând. Toţi ceilalţi martori au văzut, în aceeaşi zi, victima speriată, acuzând dureri puternice înzona stângă a capului. Raportulmedico-legal atestă că leziunile suferite de victimă s-au produs prin lovire cu corp dur şi că între acestea şi deces există o legătură directăde cauzalitate.
Aşa fiind, apărarea inculpatului care a contestat vinovăţia sa, este neîntemeiată.
In schimb, Curtea consideră că motivulde recurs prevăzut de art. 3859 pct. (14) C. proc. pen., vizând reducerea pedepsei, este fondat.
In raport de modalitatea săvârşirii infracţiunii, de gradul de instrucţie al inculpatului, de regretul manifestat faţă de decesulsoţiei sale, de atitudinea adoptată de inculpat după comiterea faptei, Curtea apreciază că pedeapsade 9 ani închisoare aplicată acestuia este prea mare, urmând a fi redusă.
In temeiul art. 38515 pct. (2) lit.d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunţate, numaicu privire la cuantumul pedepsei, care vafi redus de la 9 ani închisoare la 7 aniînchisoare.
Toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va computa detenţia preventivă de la 30 aprilie 2003 la 6 februarie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 273/A din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 358 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Argeş, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pe care îl reduce de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 aprilie 2003 la 6 februarie 2004.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 730/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 736/2003. Penal → |
|---|
