Vătămare corporală gravă. Reimplantarea dinţilor vătămaţi prin agresiune
| Comentarii |
|
Fapta prin care s-au pricinuit părţii vătămate contuzii maxilare urmate de extracţia unor dinţi care, reimplantaţi de îndată, şi-au redobândit integral funcţiile normale, durata îngrijirilor medicale necesare vindecării nedepăşind 60 de zile, constituie infracţiunea de vătămare corporală prevăzută în art. 181, iar nu de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 C. pen., deoarece nu s-a produs părţii vătămate o sluţire sau infirmitate.
(Secţia penală, decizia nr. 3188 din 2 iulie 2003)
Prin sentinţa penală nr. 2242 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul R.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută în art. 181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 182 alin. (1) din acelaşi cod.
Instanţa a reţinut că, la 16 aprilie 1998, inculpatul a lovit partea vătămată S.C. cu pumnul în faţă, cauzându-l avulsia traumatică a 3 dinţi superiori.
Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr. 356 din 25 aprilie 2002, a admis apelul declarat de procuror şi, între altele, a înlăturat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr. 573 din 20 septembrie 2002, a respins recursul declarat de procuror.
împotriva acestor hotărâri s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că fapta trebuia încadrată în prevederile art. 182 C. pen.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 182 alin. (1) C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptei, constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţire, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, între ele contuzii process alveolar
maxilar frontal cu avulsia posttraumatică a dinţilor 11,21,22, practicându-se reimplantarea acestora.
La durata iniţială de vindecare s-au mai adăugat 14 - 21 de zile, iar în final s-au stabilit 50-55 de zile de îngrijiri medicale, prelungirea datorându-se tratamentului recuperator.
Raportul de nouă expertiză medico-legală aprobat prin avizul Comisiei superioare din cadrul I.M.L. “Prof. dr. Mina Minovici" a concluzionat că durata îngrijirilor medicale a fost de 50-55 zile şi s-a datorat necesităţii consolidării leziunilor dentare. Ca urmare a procesului de vindecare intervenit în urma reimplantării dinţilor, s-a concluzionat că leziunile prezentate nu constituie nici sluţire, nici infirmitate.
Faţă de această probă, susţinerea din recursul în anulare în sensul că partea vătămată ar fi pierdut 3 dinţi din faţă nu poate fi primită în condiţiile în care, imediat după agresiune, aceştia au fost reimplantaţi.
Pentru aceleaşi considerente nu este fondată motivarea că s-ar fi produs părţii vătămate un prejudiciu estetic ireversibil, o sluţire, de vreme ce noua expertiză a constatat vindecarea leziunilor dentare, stabilitatea coronară radiculară şi reechilibrarea morfofuncţională integrală.
în legătură cu posibilele complicaţii viitoare experţii au arătat că, în stadiul actual, acestea sunt simple supoziţii teoretice.
Rezultă, deci, că urmare agresiunii săvârşite de inculpate asupra părţii vătă,ate s-au produs numai urmări dintre cele prevăzute în art. 181 alin. (1) C. pen., că, deci, în mod corect instanţele au încadrat fapta în acest text de lege.
în consecinţă recursul în anulare a fost respins.
| Trafic de droguri. Drog de risc şi de mare risc → |
|---|
