Tâlhărie. Inculpat minor. Mustrare. Art. 102 C. pen. Pedeapsă
| Comentarii |
|
Luarea măsurii educative a mustrării faţă de minorul în vârstă de 17 ani, cu rea comportare, autor al unei tâlhării săvârşite ziua, în public, împreună cu un alt minor, nu corespunde criteriilor menţionate în art, 100 alin. (1)C. pen.
Reducerea, în apel, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, a pedepsei închisorii stabilite de prima instanţă la minimul prevăzut de lege coautorului de aceeaşi vârstă, care a mai fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, nu se justifică.
(Secţia penală, decizia nr. 2127 din 8 mai 2003)
Prin sentinţa nr. 825 din 12 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a condamnat pe inculpaţii D.V. şi V.G., minori în vârstă de 17 ani la data săvârşirii infracţiunii, la câte 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Pentru inculpatul V.G. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării unei pedepse anterioare de un an şi 6 luni închisoare.
Instanţa a reţinut că, la 13 iunie 2002, pe stradă, inculpatul V.G. a smuls geanta de sub braţ unei femei, partea vătămată D.D., aruncând-o imediat inculpatului D.V. după care au părăsit în grabă locul faptei în direcţii diferite.
La strigătele părţii vătămate inculpatul D.V. a fost prins de trecători.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin decizia nr. 710/A din 31 octombrie 2002, a admis apelurile declarate de inculpaţi şi a aplicat
inculpatului minor D.V. măsura educativă a mustrării, si a redus la un an si 6 luni pedeapsa inculpatului V.G.
Recursul declarat de procuror este fondat.
în adevăr, instanţa de apel, neacordând semnificaţia cuvenită unor împrejurări în care s-a comis tâlhăria, pe un bulevard din capitală, în timpul zilei, la o oră de intensă circulaţie, pe baza unei înţelegeri prealabile şi împărţirea rolurilor între inculpaţi, nu a evaluat corect gradul de pericol social al faptei şi al inculpaţilor.
Sub acest aspect este de observat, aşa cum rezultă din rapoartele de anchetă socială effectuate, că inculpatul D.V. a urmat cursurile şcohre un singur an, după care le-a abandonat, iar inculpatul V.G. nu are ocupaţie, iar anterior a mai fost condamnat, vagabondează, îşi petrece timpul pe stradă, în anturaje dubioase, având o comportare necorespunzătoare.
în fine, este semnificativ şi faptul că în faţa instanţei inculpaţii au fost nesinceri în declaraţiile lor.
în raport cu aceste considerente, se impune concluzia că soluţia pronunţată de prima instanţă
este temeinică şi legală, desfiinţarea ei în parte de instanţa de apel fiind nejustificată.
în consecinţă recursul declarat de procuror a fost admis, s-a casat decizia atacată şi s-a menţinut sentinţa pronunţată în cauză.
| ← Trafic de droguri. Drog de risc şi de mare risc | Tâlhărie. Furt calificat. întrebuinţarea violenţei pentru... → |
|---|
