Tâlhărie. Furt calificat. întrebuinţarea violenţei pentru păstrarea bunului furat. Coautor
| Comentarii |
|
Săvârşirea furtului de către mai mulţi făptuitori, dintre care unul, fără înţelegere prealabilă cu ceilalţi, acţionează cu violenţă faţă de persoana care încearcă să-l reţină, după care toţi participanţii fug de la locul faptei, nu constituie infracţiunea de tâlhărie în modalitatea prevăzută în art. 211 alin. (1) teza ultimă decât pentru cel care a întrebuinţat violenţa pentru a-şi asigura scăparea, fapta celorlalţi constituind infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. a), cu reţinerea eventuală şi altor agravante.
într-un atare caz sunt incidente prevederile art. 28 alin. (2) C. pen., potrivit cărora circumstanţele privitoare la faptă, ca în speţă, nu se răsfrâng asupra participanţilor dacă aceştia nu le-au cunoscut şi nici nu le-au prevăzut.
(Secţia penală, decizia nr. 2062 din 6 mai 2003)
Prin sentinţa nr. 101 din 7 iunie 2002, Tribunalul Militar Teritorial a condamnat pe inculpaţii F.S., F.M. şi C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzuta în art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
Instanţa a reţinut că în noaptea de 15 aprilie 2001 inculpaţii, în baza unei înţelegeri prealabile, au sustras mai multe bunuri din magazinul unei staţii de desfacere a produselor petroliere. La ieşirea din magazine au fost opriţi P.S. şi P.A., vânzători în acea unitate, situaţie în care inculpatul F.M. a lovit cu pumnul în faţă partea vătămată P.A., după care toţi inculpaţii au fugit.
Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 70 din 25 iulie 2002, a respins apelurile inculpaţilor, între altele cu motivarea că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, lovirea părţii vătămate de către inculpatul F.M. constituind modalitatea prin care s-a asigurat scăparea tuturor inculpaţilor.
Recursurile declarate de inculpaţi, cu motivarea că faptele au fost greşit încadrate juridic, sunt fondate.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria constă în furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi
în furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
In speţă, din probele administrate rezultă că inculpaţii au hotărât să fure bunuri din magazine. Din nici o probă nu rezultă, însă, că între inculpatul F.M. şi ceilalţi doi inculpaţi ar fi existat o înţelegere ca în cazul în care vor fi prinşi cu bunurile sustrase să-şi asigure scăparea prin întrebuinţarea de violenţe; dimpotrivă, rezultă că inculpatul F.M. a reacţionat violent, în mod spontan, pentru a-şi asigura propria scăpare, celorlalţi doi inculpaţi neputându-li-se imputa acest comportament.
Faptul că ei au fugit de la locul faptei după lovirea părţii vătămate nu constituie o dovadă că au cunoscut
de la început această împrejurare ori că au acceptat-o, pe parcurs, pentru a le fi imputabilă.
în consecinţă, fapta inculpaţilor F.S. şi C.A. constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) şig) C. pen.
Ca urmare, încadrarea tâlhăriei săvârşite de inculpatul F.M. în art. 211 alin. (2) lit. a) este, de asemenea, necorespunzătoare, agravanta privind săvârşirea tâlhăriei de două sau mai multe persoane împreună nemaiputând fi reţinut, fapta încadrându-se în prevederile art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen.
Pentru motivele arătate recursurile au fost admise, s-au casat hotărârile atacate şi s-a dispus condamnarea inculpaţilor potrivit noii încadrări juridice.
| ← Tâlhărie. Inculpat minor. Mustrare. Art. 102 C. pen. Pedeapsă | Revizuire. Condamnarea martorului pentru mărturie mincinoasă.... → |
|---|
