Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-02-2015
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 83/A/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. D. B.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul P. D. împotriva sentinței penale nr. 567/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant P. D., aflat în stare de arest în P. A., personal și asistat de avocat A. C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, inculpatul apelant arată că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul desemnat din oficiu și precizează că motivul de apel constă în reducerea pedepsei prin eliminarea sporului. Arată că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. C., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant P. D., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune reducerea pedepsei. Arată că inculpatul a recunoscut fapta și a avut un comportament bun.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Arată că durata de executare apare datorită antecedentelor penale.
Inculpatul apelant P. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr. 567/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art.37 lit.a din C.pen. din 1969, art.5 C.pen. și art.396 alin.10 C.proc.pen. a fos tcondamnat inculpatul P. D. la 1 an închisoare.
S-a constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.2210/2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin dec.pen.nr. 649/14.10.2014 a Curții de Apel C. și în consecință:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni aplicată sentința penală nr.2210/2014 a Judecătoriei Medgidia și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 4 luni închisoare și 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 36 alin.1 din C.pen. din 1969 rap. la art. 33 lit. a, art.34 alin. 1 lit. b din C.pen. din 1969 au fost contopite pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele de 4 luni închisoare și 1 an și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.2210/2014 a Judecătoriei Medgidia și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare sporită la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr.187/2012 și a art.71 din C.pen. din 1969 i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b din C.pen. din 1969.
În baza art. 36 alin. 3 din C.pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 17.10.2014 la zi.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2390/2014 emis de Judecătoria Medgidia și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 1613/P/2012 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. D., fiul lui D. și E., născut la data de 13.11.1971, în ., domiciliat în Săliște, ., jud. Sibiu, CNP_, cetățean român, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. 1968 și art. 5 C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 23.03.2012, în jurul orei 01:30, inculpatul P. D. a condus pe DJ 106E, un autoturism marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_ . În autoturism se aflau martorii B. I. V. și M. M. I., iar în urma unui control rutier, conducătorul a fost testat cu aparatul etilotest, având, la ora 01:30, o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Sibiu, iar în urma recoltării probelor de sânge s-a constatat o alcoolemie peste limita legală, respectiv 1,60 gr. ‰ la ora 02.00 și 1,45 gr. ‰ la ora 03.00.
În drept, s-a arătat că fapta săvârșită de către inculpatul P. D., de a conduce pe drumurile publice autoturismul cu nr._, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,60 gr. ‰ la ora 0200 și 1,45 gr. ‰ la ora 0300, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. 1968 și art. 5 C.pen.
În cursul urmării penale s-au administrat următoarele probe:
Declarația inculpatului P. D.;
Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante;
Buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. IX/a/315 din 27.03.2012;
Declarațiile martorilor B. I. V., M. M. I. și S. F.;
Procese-verbale de investigație;
Judecarea cauzei a avut loc în condițiile art. 377 C.proc.pen., privitoare la judecata în cazul recunoașterii învinuirii, declarația inculpatului fiind consemnată la filele 106-108.
Inculpatul nu a depus la dosar înscrisuri (filele 14-25).
Au fost depuse la dosar sentința penală nr. 2210/2014 a Judecătoriei Medgidia, și extras de pe portalul instanțelor judecătorești privind dec.pen.nr. 649/14.10.2014 a Curții de Apel C. (filele 99-104).
Analizând materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut următoarele:
În data de 22.03.2012, începând cu ora 17 și până la miezul nopții, inculpatul P. D. a consumat băuturi alcoolice în ziua respectivă (1,5 l de bere și două pahare de vin), iar în jurul orei 1.30 s-a urcat la volanul autoturismului marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_, în care se aflau martorii B. I. V. și M. M. I., deplasându-se cu acesta prin ..Sibiu, pe DJ 106E.
Inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliție și a fost testat cu aparatul etilotest, având, la ora 01:30, o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care a fost condus la Spitalul Județean Sibiu, unde i-au fost recoltate probe de sânge, stabilindu-se că avea o alcoolemie peste limita legală, respectiv 1,60 gr. ‰ la ora 02.00 și 1,45 gr. ‰ la ora 03.00
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii cu ocazia audierii în cursul actelor premergătoare (fila 9 dosar de urmărire penală), cât și în fața instanței (filele 106-108), declarațiile sale coroborându-se cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante(f.7-9), fișa cu rezultatul testării etilotest (fila 11); buletinul de examinare clinică (f.14), buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. IX/a/315 din 27.03.2012 al Serviciului de Medicină Legală Sibiu (f.12), declarațiile martorilor oculari B. I. V. și M. M. I. (filele 15-18) și declarațiile martorului asistent S. F. (filele 19-20).
Fapta inculpatului care la data de 23.03.2012, în jurul orei 01:30, a condus pe DJ 106E, autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_, având o alcoolemie peste limita legală, respectiv 1,60 gr. ‰ la ora 02.00 și 1,45 gr. ‰ la ora 03.00, întrunea, la data comiterii elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 pentru care se prevedea pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul C.pen., iar conform art.336 alin.1 din acest act normativ (Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe), conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Conform art.5 Noul C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prima instanță, examinând criteriile de individualizare prevăzute de art.72 din C.pen. din 1969 (dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală) și art.74 C.pen. actual (împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială) a constatat că infracțiunea prezintă o gravitate medie, inculpatul conducând autoturismul în timp ce avea în sânge o alcoolemie ridicată (1,60 %o), punând în pericol siguranța celor doi pasageri și a celorlalți participanți la trafic. Din buletinul de examinare clinică rezultă că inculpatul nu își putea păstra echilibrul la întoarcerea bruscă din mers, nu putea ridica obiecte mici și avea vorbirea dizartrică. Inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.64/2010 a Judecătoriei Săliște (pentru infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art.305 alin.1 lit.c din C.pen. din 1969), iar în prezenta cauză, după ce a dat declarația în cursul actelor premergătoare, s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecarea cauzei, prezentându-se la proces numai după încarcerarea sa în vederea executării unei pedepse privative de libertate, în urma localizării și citării acestuia de către instanța de judecată. Mai mult, în prezenta cauză, deși a recunoscut în totalitate starea de fapt expusă foarte succint în rechizitoriu, a precizat că a condus autoturismul pentru a-i duce pe cei doi pasageri la o înmormântare, împrejurare necorespunzătoare în mod evident realității, dat fiind faptul că a fost surprins în trafic în timpul nopții, la ora 1.30.
Pentru aceste considerente prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, astfel cum mai sus s-a arătat.
Deși noul C.pen. ar părea legea penală mai favorabilă, prevăzând pedeapsa închisorii alternativă cu amenda, prima instanță, dat fiind faptul că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse de 4 luni închisoare și 1 an și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 2210/2014 a Judecătoriei Medgidia (definitivă prin dec. pen. nr. 649/14.10.2014 a Curții de Apel C.), iar în C.pen. din 1969 există prevederi mai favorabile în privința tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, nefiind obligatorie aplicarea sporului de pedeapsă (art.34 din C.pen. din 1969), sporul fiind însă obligatoriu și de o treime din totalul pedepselor mai puțin severe, conform art.39 N.C.pen., în vederea aplicării globale a legii penale mai favorabile, a reținut încadrarea juridică a faptei conform art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002,
Ținând seama de criteriile generale prevăzute de art.72 din C.pen. din 1969, prima instanță reținut starea de recidivă postcondamnatorie (art.37 lit.a din C.pen. din 1969) și a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, apreciind că prin aplicarea acesteia se realizează scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 din C.pen. din 1969.
Prima instanță a mai constata că infracțiunea este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.2210/2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin dec.pen.nr. 649/14.10.2014 a Curții de Apel C. și în consecință și a efectuat operațiunile de descontopire și recontopire descrise mai sus, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare sporită la 1 an și 6 luni închisoare, la sporirea pedepsei prima instanță având în vedere atât numărul infracțiunilor concurente și durata pedepselor cu închisoarea stabilite pentru acestea, cât și faptul că infracțiunile sunt toate la regimul circulației pe drumurile publice, inculpatul dovedind perseverență în această materie.
În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și a art.71 din C.pen. din 1969 prima instanță a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b din C.pen. din 1969 (dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), acesta fiind nedemn să ocupe astfel de funcții pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 36 alin. 3 din C.pen. din 1969 a fost depusă din pedeapsă perioada executată începând cu data de 17.10.2014 (fila 96) la zi.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Prima instanță a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2390/2014 emis de Judecătoria Medgidia și se va dispune emiterea unui nou mandat.
În final prima instanță a aplicat dispozițiile art. 274 alin.1 C.proc.pen. referitoare la cheltuielile judiciare, astfel cum mai sus s-a arătat.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se proceda la o reindividualizare a pedepsei rezultante în sensul eliminării sporului de pedeapsă.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului, cu motivarea că pedeapsa a fost just individualizată.
Analizând apelul pe baza motivelor invocate și, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține:
Cu privire la starea de fapt la care s-a oprit prima instanță curtea nu a desprins neregularității, starea de fapt fiind conformă cu cele ce rezultă din ansamblul materialului probatoriu, confirmat, de altfel și de recunoașterea inculpatului.
De asemenea corectă a fost și încadrarea în drept a faptei în dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, în vigoare la data faptei și la data pronunțării sentinței, prima instanță ajungând în mod just la concluzia că legea veche (alcătuită din dispozițiile pertinente ale OUG 195/2002 și din cele ale vechiului Cod penal) este mai favorabilă deoarece conține reglementări mai permisive în materia regimului sancționator al concursului de infracțiuni.
Prima instanță a realizat o individualizare a pedepsei stabilite pentru infracțiunea din cauză net favorabilă inculpatului, aplicând o pedeapsă apropiată de minimul special obținut după reducerea cu o treime, prevăzută de art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, deși criteriile de individualizare referitoare la pericolul social al faptei și la persoana inculpatului, prev. de art. 72 alin. 1 din Codul penal din 1969, ar fi impus aplicarea unei pedepse mai drastice. Curtea, ținută fiind de principiul neagravării situației inculpatului în propriul apel, prevăzut expres de art. 418 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, nu poate proceda, însă, la o majorare a pedepsei.
De aceeași clemență a dat dovadă prima instanță și atunci când aplicat sporul de 2 luni închisoare ca un echivalent al pedepselor de 1 an și de 4 luni care nu se execută ca urmare a contopirii pe temeiul art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, însă, dat fiind că instanța de apel a fost învestită doar cu apelul inculpatului, nu poate proceda, pentru rațiunile anterior arătate, la o majorare a sporului. Reținând cele de mai sus, Curtea, implicit, nu a împărtășit criticile inculpatului în sensul reducerii sporului.
Curtea a mai descoperit și că prima instanță, deși a reținut că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamntorie, în termenul de încercare al suspendării condiționate a unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la tratamentul sancționator al acestei forme de pluralitate de infracțiuni. Aplicarea acestui regim ar fi fost obligatorie, chiar în condițiile în care condamnarea prim termen al recidivei a fost aplicată pentru o infracțiunea de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 305 alin. 5 din Codul penal din 1969, atâta vrem cât suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru acea infracțiune nu a fost acordată pe temeiul art. 305 alin. 4 din Codul penal din 1969, ci pe temeiul art. 81 din același cod, astfel cum rezultă din copia sentinței penale nr. 64/07.10.2010 a Judecătoriei Săliște (aflată la filele 54-57 din dosarul primei instanțe), definitivă prin nerecurare. Nici faptul că prin decizia penală nr. 649/P/2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 2210/2014 a Judecătoriei Medgidia, a fost înlăturată revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 64/07.10.2010 a Judecătoriei Săliște nu justifica nerevocarea suspendării pentru infracțiunea comisă în prezenta speță, respectiva decizie, ale cărei considerente, de altfel, nici nu se cunosc (la dosarul primei instanțe existând, la fila 104, doar un extras de pe portalul Curții de Apel C.), neputând avea efecte obligatorii în cauze de față.
Nici acest din urmă aspect de nelegalitate, din cauza aceluiași principiu al neagravării situației inculpatului în propria-i cale de atac, nu poate fi remediat de către Curte.
Verificând cauza și sub restul aspectelor de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, Curtea nu a descoperit alte fine de nelegalitate sau de netemeinicie.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. D. împotriva sentinței penale nr. 567/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. D. împotriva sentinței penale nr. 567/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. I. M. A. D. B.
Grefier,
D. M. H.
Red./Tehnored.
A.D.B./D.M.H
03.03.2015, 2 ex.
J. Fond A. S.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 78/2015. Curtea... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
