Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 6644/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 142/A/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 262 din data de 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat R. A. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind de către președintele completului de judecată dacă dorește să-și angajeze apărător în cauză inculpatul intimat R. A. susține că nu dorește să-și angajeze apărător în cauză.
Președintele completului de judecată pune în vedere inculpatului intimat că apelul declarat de parchet este atât în favoarea inculpatului cât și în defavoarea acestuia și că are posibilitatea să dea o declarație în fața instanței de apel.
Inculpatul intimat R. A. susține că nu dorește să dea declarație în cauză și își menține declarațiile date.
Președintele completului de judecată întreabă inculpatul intimat dacă are cereri de formulat în probațiune.
Inculpatul intimat R. A. susține că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului declarat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria A.-I., desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi soluții având în vedere motivele scrise în care s-a criticat măsura luată față de inculpat de amânare aplicării pedepsei pentru că pedeapsa nu este în măsură să-și îndeplinească rolul coercitiv având în vedere că inculpatul a condus un autoturism fiind sub influența alcoolului peste limita legală, pe drumuri naționale și județene intens circulate, noaptea, pe o distanță mare și se impunea aplicarea pedepsei amenzii cu executare.
În subsidiar solicită amânarea aplicării pedepsei dar cu majorarea amenzii la 225 zile de amendă.
Inculpatul intimat R. A. în ultimul cuvânt susține că are permis de conducere de 25 de ani, nu a mai avut evenimente ca cel arătat și pe care-l regretă foarte mult și la acea dată mergea la mama sa la Băgău care este în vârstă de 80 de ani. Arată că este mulțumit de soluția dată de prima instanță.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 262 din data de 21.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. I., în baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 83 Noul C. pen., a stabilit inculpatului R. A. (fiul lui V. și Hortensia, născut la data de 24.10.1956 în Lopadea Nouă, jud. A., domiciliat în Cugir, ., ., cetățean român, stagiu militar satisfăcut, cu locul de muncă: . Cugir, CNP_), pedeapsa de 200 zile -amendă, în cuantumul unei zile amendă stabilit – la 15 lei, urmând ca în final inculpatul să fie obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 din Noul cod penal cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
În baza art. 83 alin. (1) Noul C. pen. a amânat aplicarea amenzii penale în cuantum de 3000 de lei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Noul C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) s-a hotărât a fi comunicate Serviciului de Probațiune A..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 din Noul cod penal cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei și executarea acesteia în întregime în caz de nerespectare cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
La data rămânerii definitive, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la Serviciul de Probațiune A..
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 360 lei ( din care suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și suma de 60 de lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente procedurii de Cameră Preliminară și fazei de judecată) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de Cameră Preliminară și faza de judecată-avocat M. A., în cuantum de 200 de lei (conform delegației nr. 2642/09.09.2014-f. 31 ds. inst.) s-a hotărât a fi avansat din Fondurile Ministerului de Justiție și să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria A. I. că prin rechizitoriul nr. 4314/P/2013 emis la data de 28.07.2014 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul R. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice prev. de art. 336 alin.1 C.pen.
În actul de sesizare se arată, în esență, că data de 03.11.2013, în jurul orei 00.30, inculpatul R. A. a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 107 C din V. de Jos, în timp ce avea o alcoolemie de 0,95 grame la mie la prima probă, respectiv 0,80 grame la mie la cea de a doua probă.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 03.11.2013; buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 3086/3087/IX/1351/_ din 06.11.2013, emis de Spitalul Județean A. – Serviciul de Medicină Legală; alte înscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 08.04.2014 sub dosar nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.09.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin.1 C.pr.pen.
Față de aceasta nu s-a mai procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză.
La solicitarea instanței a fost depusă la dosar fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (f. 37 ds. inst.).
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 03.11.2013, în jurul orei 00.30, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul R. A. pe DJ 107 C din V. de Jos.
Întrucât conducătorul auto emana miros de băuturi alcoolice, i s-a cerut să sufle în aparatul alcotest, care a indicat o alcoolemie de 0,55 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Urmarea acestui rezultat, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean A. – Secția Primiri Urgențe, în vederea recoltării probelor biologice de sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 3086/3087/IX/1351/_ din 06.11.2013, emis de Spitalul Județean A. – Serviciul de Medicină Legală, reiese că la data de 03.11.2013, ora 01.12, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 0,95 g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 0,80 g/l la a doua probă, recoltată la ora 02.12.
Fiind audiat, inculpatul în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptei și nu a contestat rezultatul buletinului de analiză-toxicologică.
De altfel, starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției prevăzute de art. 375 și 377 C.pr.pen. și a declarației date în acest sens (fila 40 ds. inst.).
Fapta inculpatului R. A. constând în aceea că la data de 03.11.2013, în jurul orei 00.30, a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 107 C din V. de Jos, în timp ce avea o alcoolemie de 0,95 g%0 alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 0,80 g%0 la cea de a doua probă, a apreciat prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 din Noul cod penal cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, reținând că această formă a infracțiunii este mai favorabilă decât cea prevăzută în art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de 03.11.2013, în jurul orei 00.30, autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 107 C din V. de Jos, având în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește locul săvârșirii, condiție esențială a acestei infracțiuni și care îi întregește conținutul constitutiv, instanța reține conducerea autovehiculului pe DJ 107 C din V. de Jos, drum public în accepțiunea prevăzută de art. 6 punctul 14 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (cale de comunicație terestră […] special amenajată pentru traficul rutier, […] deschisă circulației publice).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul că, deși, inculpatul nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de lege.
Infracțiunea este săvârșita în forma continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea ei, în cauză fiind vorba de oprirea în trafic a inculpatului de către echipajul de poliție.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a stabilit acestuia o pedeapsă după analizarea incidenței legii penale mai favorabile.
La data săvârșirii faptei de către inculpat infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g% era prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată care prevedea: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Aceeași infracțiune are corespondent în art. 336 alin. 1 din Noul cod penal care prevede: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă.
În compararea celor două texte de lege mai sus enunțate, în determinarea caracterului mai favorabil, instanța a avut în vedere o . elemente precum: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de încriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc., constată că din punct de vedere al regimului sancționator, și al condițiilor de incriminare, noul cod penal are caracter mai favorabil deoarece prevede alternativ, pedeapsa amenzii ca posibilitate de sancționare a infracțiunii, condițiile de incriminare sunt modificate în sens favorabil raportat la fapta concret săvârșită de inculpat și nu se mai impune aplicarea pedepselor accesorii în mod obligatoriu.
În consecință, instanța a constatat că art. 336 alin. 1 din Noul cod penal care reglementează infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, este legea penală mai favorabilă inculpatului, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 74 Noul Cod penal, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, orientându-se după criteriile indicate expres de textul legal indicat, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad mic de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta a fost comisă de inculpat în jurul orelor 00:30 noaptea când circulația pe drumurile publice nu este intens circulată, nu a produs consecințe grave, nu s-a soldat cu vreun accident de circulație, iar limita legală a alcoolemiei a fost cu puțin depășită.
Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta de 58 de ani, cetățean român, studii superioare, are un loc de muncă, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultând că nu a mai suferit anterior alte condamnări, nefiind în trecut nici măcar sancționat administrativ (f. 37 ds. inst.).
De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii)
În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 200 zile -amendă, în cuantumul unei zile amendă stabilit - de 15 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Noul cod penal, reținând și beneficiul acordat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției și a parcurgerii procedurii simplificate, urmând ca în final inculpatul să fie obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 din Noul cod penal cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 83 Noul cod penal, repspectiv: pedeapsa stabilită este amenda; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității; inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, judecată și nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mică de 7 ani și apreciind după criteriile mai sus analizate raportat la persoana infractorului, conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii, conțientizând și dând dovezi de îndreptare chiar pe parcursul procesului penal, instanța a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei stabilite nu este necesară.
În consecință, în baza art. 83 alin. (1) Noul C. pen. a amânat aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 3000 de lei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Noul C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) s-a hotărât a fi comunicate Serviciului de Probațiune A..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 din Noul cod penal cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei și executarea acesteia în întregime în caz de nerespectare cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Potrivit art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 360 lei ( din care suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și suma de 60 de lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente procedurii de Cameră Preliminară și fazei de judecată) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului P. de pe lângă Judecătoria A. I. criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În detalierea motivelor de apel s-a arătat că infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată este una de pericol ce prezintă în sine o gravitate deosebită și care trebuie sancționată corespunzător. Deși se admite că valorile alcoolemiei nu sunt unele ridicate, se subliniază de către redactorul motivelor de apel faptul că sancțiunea aplicată este una pur formală ce îi permite inculpatului să-și păstreze dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice și care nu este aptă să conducă la împlinirea rolului coercitiv și preventiv al unei sancțiuni penale.
Distanța lungă parcursă de inculpat, drumurile intens circulate parcurse, faptul că inculpatul a condus în timpul nopții sunt argumente ce susțin condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii cu executarea ei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel A. I. constată că apelul exercitat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Reține Curtea de Apel A. I. că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt expusă de prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul R. A. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal .
Astfel, fapta inculpatului R. A. care la data de 03.11.2013, în jurul orei 00.30, a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 107 C din V. de Jos, în timp ce avea o alcoolemie de 0,95 g%0 alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 0,80 g%0 la cea de a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 din Codul penal.
Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea faptelor reținute mai sus, relatând pe larg modul de comitere a acestora (filele 14-18 dosar urmărire penală). În fața primei instanțe, inculpatul a uzat de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii(fila 40).
Fiind dovedită existența Faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpat, Curtea de Apel A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținute în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod judicios a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia și considerentele ce au determinat-o să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză. Aceste considerente sunt întemeiate și instanța de apel nu va reveni asupra lor.
Apelul exercitat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria A. I., apel prin care acesta urmărește majorarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, este nefondat.
Inculpatul R. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
În esență s-a reținut că inculpatul în data de 03.11.2013, în jurul orei 00.30, a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 107 C din V. de Jos, în timp ce avea o alcoolemie de 0,95 g%0 alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 0,80 g%0 la cea de a doua probă.
Inculpatul se afla la momentul primului contact cu legea penală.
Acesta a condus autoturismul la o oră târzie din noapte, pe un sector de drum slab circulat la acea oră și nu a produs vreun incident. Inculpatul este o persoană ajunsă la vârsta maturității depline(58 de ani), are studii superioare și are un loc de muncă onorabil.
Inculpatul, încă de la momentul opririi sale în trafic a adoptat o atitudine sinceră recunoscând și regretând fapta săvârșită. Atitudinea sinceră inculpatului s-a manifestat și în fața primei instanțe atunci când acesta a înțeles ca, asumându-i fapta și vinovăția, să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. În favoarea acestuia, urmare a dispozițiilor legale incidente în materie, s-a reținut întemeiat cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 390 alin. 10 din Codul de procedură penală ca și împrejurare de natură a atenua răspunderea penală.
Valoarea alcoolemiei, trebuie precizat, este una aflată spre limita contravenționalului.
Instanța de apel pornind de la aceste realități obiective s-a oprit în analiza sa și asupra câtorva considerații de natură teoretică și a apreciat că pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.
Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.
Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.
Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.
Legiuitorul român în cuprinsul art. 74 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la criteriile de individualizare, la considerentele mai sus expuse și la limitele de pedeapsă, Curtea de Apel A. I. apreciază că stabilirea unei pedepse cu amenda penală, pedeapsă a cărei aplicare să fie apoi amânată pe durata unui termen de supraveghere este în măsură a asigura scopul preventiv și funcția ei educativă. Din punctul nostru de vedere, atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea ei de executare au fost corect individualizate de prima instanță.
Față de aceste considerente apreciem că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. este nefondat și, văzând dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, urmează a-l respinge .
Motivat de lipsa culpei procesuale a inculpatului, vom face aplicarea art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală și cheltuielile judiciare avansate de stat în apel le vom lăsa în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul exercitat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 262 din data de 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2015.
Președinte, Judecător,
A. I. P. L. G. O.
Grefier,
A. B.
Red./Tehnored. G.L.O. 2ex/07.04.2015; J.F. D. M. B.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 206/2015.... | Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 128/2015.... → |
|---|
