Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 128/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 20438/306/2013
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.128/A/2015
Ședința publică din 9 februarie 2015
Președinte: A. P.
Judecător A. D. B.
Grefier: T. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
Procuror: I. N.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul K. G. L. împotriva sentinței penale nr. 589/4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat C. M., apărătorul ales al inculpatului apelant K. G. L. și avocat S. D., apărătorul ales al părții civile intimate D. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al părții civile intimate D. R. depune la dosar concluzii scrise și chitanță onorariu avocațial în cuantum de 700 lei.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul inculpatului apelant, apărătorul părții civile intimate și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. D., apărătorul ales al inculpatului K. G. L. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune:
- în principal, aplicarea legii penale mai favorabile respectiv a noului Cod penal și a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei;
- în subsidiar, a se reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În susținerea apelului, arată că sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei legea penală nouă este mai favorabilă și se impune reducerea sub minimul special prevăzut de lege.
Învederează că în mod greșit a apreciat prima instanță ca fiind mai favorabilă legea penală veche întrucât, deși ambele legi prevăd limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii, legea penală nouă prevede posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei. Susține că și reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, pe legea nouă.
Precizează că solicită renunțarea la aplicarea pedepsei și nu amânarea aplicării pedepsei avându-se în vedere că inculpatul s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, fiind amenințat de persoana vătămată.
Cu referire la conduita inculpatului, relevă că acesta a încercat o împăcare cu partea civilă, însă i s-a solicitat o sumă mare de bani, astfel că împăcarea nu s-a realizat.
Cât privește cererea de apel subsidiară în sensul reducerii pedepsei, relevă că aceasta se impune a fi admisă în raport de conduita inculpatului, care a recunoscut fapta la urmărire penală însă nu s-a prezentat în instanță deoarece a fost plecat în Anglia la muncă, astfel cum reiese din procesul verbal încheiat la data de 31.10.2013. Mai susține că inculpatul a dorit să uzeze de procedura simplificată, fiind depusă la dosar declarație notarială în acest sens, însă cererea a fost respinsă.
Avocat S. D., apărătorul ales al părții civile intimate D. R., solicită, în temeiul dispozițiilor art.421 alin.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Cu cheltuieli judiciare conform art.276 alin.6 Cod penal.
În susținerea poziție sale procesuale, arată că în mod corect a procedat instanța de fond la condamnarea inculpatului în baza legii penale vechi întrucât suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai profitabilă inculpatului.
Cu referire la conduita inculpatului, relevă că acesta nu s-a prezentat la instanța de fond și nu a contactat persoana vătămată, manifestând dispreț față de aceasta.
Cât privește procedura simplificată, învederează că doar inculpatul major care vine personal la instanță și declară că recunoaște faptele reținute în rechizitoriu, poate să beneficieze de această procedură.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Susține că instanța de fond a aplicat corect legea penală mai favorabilă și a procedat la o justă individualizare a pedepsei.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 589/04.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art 181 alin 1 Cp 1969 cu aplic art 5 NCP a fost condamnat inculpatul K. G. L. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și i-au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969.
În temeiul art. 81 alin. 1 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 82 alin. 1 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a astabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCp, is-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cp 1969 privind revocarea suspendării pedepsei.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul-parte civilă.
În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, i s-a adus la cunoștința inculpatului-parte civilă faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 356 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale acordate părții civile D. R., la care se s-a dispus a se adăuga dobânda legală până la data plății efective.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. DE AMBULANȚĂ A JUDEȚULUI SIBIU și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 352,11 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale și transportul cu ambulanța a părții civile D. R., la care s-a dispus a se adăuga dobânda legală până la data plății efective
În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 2 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 C civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. R. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 de lei cu titlu de daune morale. Au fost respinse în rest pretențiile formulate de partea civilă.
În temeiul art. 272 Cpp și art. 274 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpat la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din data de 17.12.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev de art 181 alin 1 Cp.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul K. L. G. în data de 17/18.03.2012, în jurul orelor 04:00 aflându-se în fața Clubului Oldies a exercitat acte de violență fizică împotriva lui D. R. constând în lovirea părții vătămate cu pumnul în zona feței cauzându-i acestuia leziuni care au avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
P. de pe lângă Judecătoria Sibiu și-a întemeiat rechizitoriul pe următoarele mijloace de probă: certificat medico-legal nr I/a/202 din data 20.03.2012 (f 8), declarații parte vătămată D. R. (f.5-7); adresa 4519/20.04.2012 S. Clinic Județean de Urgență Sibiu ( f 10); declarațiile martorului C. A.(f.14-16); declarații martor C. M. A.(f 17-18); declarații martor T. A.(f 19-20); declarații inculpat K. L. G.(f 13).
În cursul cercetării judecătorești nu s-a putut proceda la audierea inculpatul deoarece acesta este plecat din țară, iar în temeiul art 100 Cpp instanța a încuviințat pentru Reprezenta Ministerului Public proba testimonială cu martorii C. A., C. M. A. și T. A. și pentru partea civilă proba testimonială cu martorul C. M..
Urmare dispozițiilor instanței, s-a atașat la dosar copie de pe cazierul judiciar al inculpatului, actualizat.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la situația de fapt
La data de 17/18.03.2012 persoana vătămată D. R. se afla în Clubul Oldies împreună cu C. A., P. A. și C. M. A.. În acel club se mai afla și inculpatul K. L. G. împreună cu fratele acestuia K. L..
În jurul orelor 04,00 persoana vătămată D. R. împreună cu C. A. și C. M. au ieșit din clubul Oldies, primul care a ieșit fiind persoana vătămată. În fața clubului se afla inculpatul cu care persoana vătămată a avut loc un schimb de replici în urma căruia inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate un pumn în zona feței. Fiind sub influența băuturilor alcoolice, persoana vătămată a căzut și s-a lovit cu capul de pavajul străzii, confecționat din pietre cubice. În urma loviturilor primite, persoana vătămata a suferit leziuni traumatice ce au necesitat spre vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr I/a/202 din 20.03.2012.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
Din declarația persoanei vătămate D. R., instanța reține că în data de 17/18.03.2012 în jurul orelor 01,00 a mers în clubul Oldies împreună cu mai mulți prieteni. În jurul orelor 04,15 s-au hotărât să plece acasă, el fiind cel care a ieșit primul afară. Ieșind din club s-a întâlnit cu inculpatul cu care a avut o discuție în urma căreia inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței, persoana vătămată căzând și lovindu-se cu capul de pavajul construit din piatră cubică. În urma acestei lovituri persoana vătămată și-a pierdut cunoștința și a fost transportat cu ambulanța la spital unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Conform certificatului medico-legal nr I/a/202 din data de 20 martie 2012(f.8 dup) persoana vătămată a fost examinată în Clinica Urgență Sibiu la data de 18.03.2012 stabilindu-se diagnosticul “agresiune“. Pe radiografia de coloană cervicală efectuată la data de 18.03.2012 s-a consemnat: C1-C7 fără leziuni traumatice, fără listezis. Examenul CT cranian, efectuat cu nr_/18.03.2012 a consemnat: mica contuzie hematică frontal superficială stângă, cu diametru 11 mm cu minim edem perilezional, concluzionând: “mica contuzie hematică frontal superficială stângă. Imagine osteolitică temporală dreaptă, traiect vascular aberrant cerebelos drept. Sinuzitp fronto-etmoidală“. În concluzie s-a constata că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, precum și prin cădere pe un plan dur cu suprafață neregulată ce pot data din noaptea de 17/18.03.2012 și care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Din declarația martorei C. A., instanța reține că în noaptea de 17/18.03.2012, în jurul orelor 01,00 a mers împreună cu P. A. N. în clubul Oldies. Aici a stat la masă cu mai multe cunoștințe printre care și persoana vătămată Diaconsecu R. și C. M.. În jurul orelor 04,10 s-au decis să plece acasă, primul care a ieșit afară fiind persoana vătămată care se afla în stare de ebrietate. Imediat în urma lui a ieșit și martora care a văzut că persoana vătămată D. R. era sprijinit de un stâlp, iar lângă el se plimba un tânăr mai mic de statură. Martora a intrat înapoi în club iar după aproximativ două minute a ieșit în fața clubului iar atunci l-a văzut pe inculpat lovindu-l o singură dată pe D. R. peste față care în urma loviturii primite a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de pavaj. Martora precizează că persoana vătămată s-a aflat în stare de inconștiență și îi curgea sânge de la cap fiind ulterior transportat cu ambulanța la spital. Totodată, martora a mai arătat că în zilele următoare a discutat cu C. M. care i-a spus că cel ce l-a lovit pe D. R. a fost inculpatul K. L. G..
Declarația martorei C. A. se coroborează cu declarația martorului C. M. A. care a relatat că în noaptea de 17/18.03.2012 a mers în clubul Olidies împreună cu D. R. și cu mai multe persoane printre care și C. A.. În club la o masă alăturată se aflau mai multe persoane printre care K. L. și fratele acestuia. În jurul orelor 04,00 s-au decis să plece acasă, D. R. fiind cel care a ieșit primul din club, martorul mai rămânând puțin pentru a discuta cu cineva. În momentul în care a ieșit pe ușă a văzut că la circa 1m-1,5 m de ușă era D. R. care era întins pe pavaj și părea inconștient lângă el aflându-se K. L. și K. L. și a văzut cum inculpatul K. L. intenționa să îl lovească pe D. R., iar fratele său îl ținea încercând să îl calmeze. După ce s-a calmat, inculpatul a plecat iar persoana vătămată D. R. a fost transportat cu ambulanța la spital.
Și martora T. A. a declarat că a mers în clubul Oldies împreună cu o prietenă fiind invitată de frații K. unde aceștia au consumat băuturi alcoolice. La ieșirea din club martora a văzut un tânăr pe jos care încerca să se ridice și care era prezenta urme de sânge la nivelul buzei și a capului. După ce acesta s-a ridicat s-a așezat pe bordură și i-a spus inculpatului că lucrurile nu vor rămâne așa, la fața locului venind ulterior și salvarea.
Inculpatul a putut fi audiat doar în faza actelor premergătoare acesta recunoscând săvârșirea faptei. Astfel, acesta a declarat că în data de 18.03.2012 a fost în clubul Oldies și la ieșire a fost acostat de D. R. care se afla într-o stare avansată de ebrietate și care a început să îi adreseze injurii. D. R. se tot apropia de inculpat astfel că acesta l-a lovit o singură dată cu palma peste față. În urma loviturii persoana vătămată a căzut pe pavaj lovindu-se cu capul de piatra cubică. Inculpatul s-a speriat și după câteva minute a plecat spre casă.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor
Cu privire la aplicarea legii penale în timp,potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Având în vedere că de la data săvârșirii faptei, respectiv la data de 17/18.03.2012 și până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare Noul Cod Penal, prima instanță a anlizat reglementările incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri, în mod global având în vedere Decizia nr 265 din data de 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, care a stabilit că dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.
Prima instanță a reținut faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 al. 1 Cp 1969, care își are corespondentul în Noul Cod penal în art. 193 alin. 2 NCp, cu unele modificări în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii pe latura obiectivă, și cu privire la regimul sancționator. Noul Cod penal prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni - 5 ani alternativ cu amenda, iar Cp 1969 prevede doar pedeapsa închisorii de la 6 luni - 5 ani. Prima instanță a considerat că legea penală mai favorabilă în acest caz este Codul penal din 1969 deoarece s-a orientat spre pedeapsa închisorii care este prevăzută de către ambele coduri între aceleași limite 6 luni - 5 ani, iar în ceea ce privește regimul de individualizarea al pedepsei, suspendarea condiționată, este cu mult mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei, întrucât impune condiții mult mai ușoare, iar la finalul termenului de încercare intervine reabilitarea de drept.
Pe de altă parte, prima instanță a arătat că nu a putut dispune amânarea aplicării pedepsei deoarece inculpatul nu și-a exprimat acordul pentru a presta o muncă neremunerate în folosul comunității, astfel că dacă s-ar fi considerat că legea penală nouă este mai favorabilă instanța ar fi trebui să aplice inculpatului o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
În drept, fapta inculpatului K. L. G. care în data de 17/18.03.2012, în jurul orelor 04:00 aflându-se în fața Clubului Oldies a exercitat acte de violență fizică împotriva lui D. R. constând în lovirea părții vătămate cu pumnul în zona feței cauzându-i acestuia leziuni care au avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev de art 181 alin 1 Cp, a cpnchis prima instanță.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de vătămare corporală constă în lovirea directă a persoanei vătămate, cu pumnul în zona feței. Urmarea imediată constă în producerea unor leziuni pentru a căror vindecare persoana vătămată a necesitat un nr. de 25-30 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. I/a/202 din data de 20.03.2012. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea săvârșită de inculpat și urmarea produsă este dovedită, aceasta rezultând din probatoriul administrat.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte, inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și deși nu a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, a acceptat posibilitatea producerii sale.
Cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv:
- limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită (închisoare de la 6 luni - 5 ani),
- gradul de pericol social concret al faptei: care este unul ridicat având în vedere că în urma acțiunii inculpatului persoana vătămată a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale;
- modul de săvârșire al acesteia: inculpatul în data de 17/18.03.2012, în jurul orelor 04:00 aflându-se în fața Clubului Oldies a exercitat acte de violență fizică împotriva lui D. R. constând în lovirea părții vătămate cu pumnul în zona feței cauzându-i acestuia leziuni care au avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului: din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal: inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței dar în cursul în singura sa declarația dată în faza actelor premergătoare a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că regretă cele întâmplate.
Având în vedere cele menționate mai sus, prima instanță, în temeiul art 181 alin 1 Cp 1969 cu aplic art 5 NCP l-a condamat pe inculpatul K. G. L., la pedeapsa închisorii de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Cu privire la ndividualizarea pedepselor accesorii
Conform prevederilor art 12 din Legea 187/2012, în caz de succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, instanța în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cp 1969 și i-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate prima instanță a apreciat, față de natura faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, că scopul pedepsei va putea fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, iar simpla pronunțare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta.
În concluzie, în temeiul art. 81 alin. 1 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, prima instanță suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 82 alin. 1 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, prima instanță a astabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, prima instanță a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCp, prima instanță i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cp 1969 privind revocarea suspendării pedepsei.
Prima instanță a făcut și aplicarea art. art. 5 alin. 5 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispunând prelevarea probelor biologice de la inculpat în scopul e a fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Cu privire la acțiunea civilă
S. Clinic Județean Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma de 356 lei reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale acordate părții civile D. R., la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective, iar S. DE AMBULANȚĂ A JUDEȚULUI SIBIU s-a constituit parte civilă cu suma de 352,11 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale și transportul cu ambulanța a părții civile D. R., la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.
Persoana vătămată D. R. a înțeles să se constituie parte civilă cu suma de 16.000 lei:
- despăgubiri materiale în cuantum de 1.000 lei reprezentând: contravaloarea medicamentelor și a alimentației suplimentare pe perioada spitalizării-120 de lei; contravaloare RMN-ului-700 de lei; contravaloarea unei deplasări la spitalul din Cluj-180 de lei.
- Daune morale în cuantum de 15.000 lei.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, prima instanță a constatat că, raportat la data săvârșirii faptei, respectiv 17/18.03.2012, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 și urm. din Noul Cod Civil, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Textul legal citat instituie așadar principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții pe care prima instanță le-a apreciat ca regăsindu-se întrunite cumulativ în cauză, pentru aceleași considerente ca și acelea ce au stat la baza soluției din latura penală a cauzei.
Consecința firească și legală a angajării răspunderii civile a inculpatului o constituie așadar dreptul la reparație integrală al părții vătămate a prejudiciului astfel produs. Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că nu s-a făcut dovada prejudiciului material indicat de către partea civilă. Astfel, acesta a depus la dosar o lista cu prețurile medicamentelor (f.92 d.i) pe care se presupune că le-a cumpărat însă acest înscris nu face dovada certă a faptului că el a achiziționat aceste medicamente. Totodată, persoana vătămată a depus un buletin de examinare CT (f.95d.i) însă nu a depus și dovada achitării acestuia.
Prima instanță a reținut că prejudiciul trebuie să fie cert adică existența sa să fie sigură și să existe posibilitatea evaluării acestuia, sarcina probei existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revenindu-i părții civile în acest caz.
Astfel, se poate observa că partea civilă nu a făcut dovada certă a existenței prejudiciului material, motiv pentru care instanța va respinge aceste pretenții,a conchis prima instanță sub acest aspect.
Referitor la prejudiciul moral invocat de persoana vătămată, sub acest aspect prima instanță a considerat că trebuie să răspundă celor două probleme care se ridică respectiv, de a se stabilit mai întâi daca aceasta a suferit sau nu un astfel de prejudiciu și, în măsura în care răspunsul acestei prime întrebări este afirmativ, să cuantifice acest prejudiciu.
În aceea ce privește prima chestiune, din certificatul medico-legal nr I/a/202 din data de 20 martie 2012(f.8 dup) rezultă că persoana vătămată a fost examinată la Clinica Urgență Sibiu în data de 18.03.2012 stabilindu-se diagnosticul “agresiune“. Pe radiografia de coloană cervicală efectuată la data de 18.03.2012 s-a consemnat: C1-C7 fără leziuni traumatice, fără listezis. Examenul CT cranian, efectuat cu nr_/18.03.2012 a consemnat: mica contuzie hematică frontal superficială stângă, cu diametru 11 mm cu minim edem perilezional, concluzionând: “mica contuzie hematică frontal superficială stângă. Imagine osteolitică temporală dreaptă, traiect vascular aberrant cerebelos drept. Sinuzitp fronto-etmoidală“. În concluzie s-a constata că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, precum și prin cădere pe un plan dur cu suprafață neregulată ce pot data din noaptea de 17/18.03.2012 și care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Din declarația martorului D. I., instanța reține că persoana vătămată după producerea incidentului a avut nevoie de o . medicamente iar comportamentul acestuia s-a schimbat în sensul că s-a retras și nu mai ieșea în oraș cu prietenii.
Declarația martorului D. R. se coroborează cu cea a martorului C. M. A. care și acesta a declarat că după producerea evenimentului persoana vătămată nu a mai ieșit în oraș o bună perioadă de timp acesta fiind nevoit să efectueze tratamente medicale pentru însănătoșire.
Pe de altă parte, poate la un nivel mult mai greu de demonstrat, prima instanță a arătat că se pune problema analizării integrității psihice a persoanei vătămate, știrbită brusc și îndelung după comiterea faptei de către inculpat. Se cuvine a se aminti în acest context situația reliefată de martorii audiați în cauză și confirmată de înscrisurile depuse de persoana vătămată că, anterior momentului producerii accidentului, aceasta avea o viață normală, care nu a mai putut fi continuată la fel, datorită acestui eveniment.
Așadar, cu certitudine reține prima instanță că viața persoanei vătămate, a luat alt curs, fiind nevoite, datorită traumatismelor suferite, să urmeze diferite tratamente medicale.
Apreciind ca fiind trasate coordonatele prejudiciului moral suferit de către persoana vătămată, cel puțin prin raportare la cuprinsul unei hotărâri judecătorești, prima instanță a răspuns celei de-a doua probleme, și anume cuantificarea acestui prejudiciu. Deși nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, în acest demers instanța trebuie să plece de la premisa că acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru partea civilă, ci trebuie să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care partea a fost supusă. În cadrul acestui demers, încercând a stabili care ar fi reparația echitabilă de care ar trebui să beneficieze partea civilă, prima instanță a ținut cont în primul rând de pierderea suferită de către aceasta, prin raportare la elementele analizate mai sus (sănătatea fizică și deopotrivă emoțională), context în care se apreciază de către prima instanță (raportat și la numărul de zile de îngrijiri medicale) că suma de 10.000 lei, pentru partea civilă D. R., este în măsură să compenseze suferința acestora.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de SPITALULUI CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU și de S. DE AMBULANȚĂ A JUDEȚULUI SIBIU, prima instanță a constatat că potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. (2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Conform adresei nr 519 din data de 20.04.2012 persoana vătămată D. R. a fost consultat la S. Județean Sibiu în data de 18.03.2012, la orele 04,34 și 20,56 conform FO nr_/18.03.2012 și_/18.03.2012.
Totodată, conform adresei nr 251 din data de 5.02.2014 persoana vătămată a fost transportată în data de 18.03.2012 conform solicitării nr 9519 la Unitatea de Primiri Urgențe –S. Clinic Județean Sibiu.
Având în vedere cele menționate mai sus, prima instanță în temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU și acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. DE AMBULANȚĂ A JUDEȚULUI SIBIU.
Cu privire la cheltuielile judiciare
În fine, în temeiul art. 272 Cpp și art. 274 alin. 2 Cpp prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune:
- în principal, aplicarea legii penale mai favorabile respectiv a noului Cod penal și a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei;
- în subsidiar, a se reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Argumentele inculpatului în sprijinul admiterii apelului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. În memoriul scris de apel inculpatul s-a referit și la argumentul că noul Cod penal ar reprezenta legea penală mai favorabilă prin prisma faptului că prevede pedeapsa alternativă a amenzii penale.
Persoana vătămată, prin apărător ales și reprezentantul parchetului și-au exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului, cu argumentele consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, dar și, în limitele învestirii, sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:
Cu privire la starea de fapt reținută de prima instanță curtea nu a desprins neregularității, starea de fapt fiind conformă cu cele ce rezultă din ansamblul materialului probatoriu (deosebit de detaliat analizat și coroborat interpretat de către prima instanță, în acord cu dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală), confirmat, de altfel și de recunoașterea inculpatului, intervenită în faza actelor premergătoare dar și prin trimiterea unui înscris autentic la instanță.
De asemenea corect este și demersul primei instanțe de a afla care din cele două legi penale succesive în timp și cu vocație de aplicare la speță (vechiul Cod penal, pe de o parte și noul Cod penal, pe de altă parte) este mai favorabilă inculpatului.
În cadrul acestui demers prima instanță ținut cont de principiile care se desprind din decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României și a realizat o comparație în concret, în urma căreia a ajuns la concluzia justă că inculpatului îi sunt mai favorabile dispozițiile vechiului cod penal.
Astfel, ca și prima instanță și curtea apreciază că fapta inculpatului, de a lovi persoana vătămată, aflată în avansată stare de ebrietate și care, din această cauză, nu prezenta vreun pericol pentru inculpat, lovire care s-a soldat cu proiectarea persoanei vătămate pe caldarâm și cu lovirea acesteia la cap, cu consecința necesității a 25-30 de zile de îngrijiri medicale, prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, ceea ce impune ca, pentru asigurarea dezideratelor de prevenție generală și de prevenție specială, să fie necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea, pedeapsa cu amenda, prevăzută alternativ de noul Cod penal, nefiind aptă să asigure realizarea clor două deziderate mai sus amintite.
Durata pedepsei la care s-a oprit prima instanță, 8 luni închisoare, fixată puțin peste limita minimă de 6 luni, este perfect individualizată prin prisma criteriilor prev. de art. 72 din Codul penal din 1969, în sarcina inculpatului neputându-se reține, din lipsa unor dovezi concrete, vreo circumstanță atenuantă sau vreo altă cauză de reducere a pedepsei.
Pentru aceleași considerente proxim mai sus arătate, curtea apreciază că nu se poate da eficiență, în speță, dispozițiilor art. 80 din noul Cod penal, nefiind îndeplinite nici una din condițiile prevăzute la lit. a și b din alin. 1 al articolului de lege mai sus menționat. Mai exact, curtea a reținut deja că prin urmările produse fapta inculpatului nu poate fi apreciată ca a prezenta o gravitate redusă și a observat că inculpatul nu a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, nici măcar a suferințelor pe plan psihic ale persoanei vătămate.
În acest context, comparând modalitățile de individualizare a suspendării executării pedepsei închisorii din cele două legi penale succesive, apare ca fiind net mai favorabilă inculpatului modalitatea suspendării condiționate prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969, prin aceea că ea nu impune altă obligație în sarcina inculpatului decât cea de a nu mai săvârși alte infracțiuni în interiorul termenului de încercare și prin aceea că asigură reabilitarea de drept la expirarea acestui termen.
Cercetând, în limitele învestirii, sentința primei instanțe și sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt și de drept referitoare la latura penală a cauzei, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea nu a descoperit nici alte fine de nelegalitate sau de netemeinicie.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul K. G. L. împotriva sentinței penale nr. 589/04.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
În baza art. 276 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat să plătească părții civile intimate D. R. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariul avocațial care rezultă din chitanța depusă la dosarul de apel de către apărătorul persoanei vătămate.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, apelantul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul K. G. L. împotriva sentinței penale nr. 589/04.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
În baza art. 276 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul apelant să plătească părții civile intimate D. R. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă apelantul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. P. A. D. B.
GREFIER
T. C.
Red. BA/Tehnored. CT
02.04.2015, 2 ex.
J.F. F. L. A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 138/2015. Curtea... → |
|---|
