Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 61/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. E. C.
Grefier: I. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 48/09.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul contestator D. D., aflat în stare de detenție, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocatul G. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul G. R., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul contestator D. D., solicită admiterea contestației formulată de condamnatul D. D., casarea sentinței penale atacate și admiterea contestației la executare.
Apărătorul arată că Tribunalul A. a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul D. D., întrucât nu se încadrează în cazurile prev. de art. 598 C.pr.pen..
Apărătorul susține că, contestația la executare formulată de condamnat se încadrează în dispozițiile art. 598 lit. d) C.pr.pen., existând o cauză de micșorare a pedepsei.
Apărătorul precizează că acel rest de pedeapsă de 538 zile în mod greșit a fost adăugat pedepsei de 25 de ani aplicate inculpatului, întrucât acel rest de pedeapsă trebuia inclus în pedeapsa de 25 ani.
Apărătorul menționează faptul că susținerile inculpatului sunt corecte.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de condamnatul D. D., precizând că oricum contestația pe fond era nefondată, întrucât inculpatului i s-a făcut aplicarea legii penale mai favorabile prin sentința penală nr. 376/12.05.2014 a Tribunalului A., iar prin acea sentință i s-a creat acestuia o situație mult mai favorabilă decât situația de fapt a inculpatului având în vedere că s-au combinat dispoziții din două legi.
Reprezentanta Parchetului arată că instanța de fond a contopit acel rest de pedeapsă de 538 zile dintr-o liberare condiționată, potrivit dispozițiilor Noului Cod penal, astfel încât se regăsește adăugat la acea pedeapsă rezultantă, deși inițial i-a fost contopit acel rest de pedeapsă cu pedeapsa de 25 ani și i s-a adăugat inculpatului un spor, potrivit contopirii pe legea veche, modalitate în care inculpatul a ajuns inițial la pedeapsa de 30 ani.
Reprezentanta Parchetului arată că prin sentința penală nr. 376/2014 a Tribunalului A. s-a făcut contopirea pe Noul Cod penal și s-a adăugat acel rest de pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 26 ani 5 luni și 23 zile închisoare, oricum mai mică decât pedeapsa inițială aplicată inculpatului.
Reprezentanta Parchetului susține că prin sentința penală nr. 376/2014 s-a făcut greșit contopirea, legea trebuind aplicată unitar, însă acest aspect nu mai comportă discuții la acest moment întrucât sentința penală nr. 376/12.05.2014 este definitivă.
Astfel, reprezentanta Parchetului precizează că inculpatul nu are motiv de reducere a pedepsei, pedeapsă care a fost mult redusă față de cuantumul care se impunea prin aplicarea corectă a legii penale.
Condamnatul contestator D. D., având ultimul cuvânt, susține că, din câte știe dânsul, nu trebuie să i se adauge acel rest de pedeapsă, întrucât pe Noul Cod penal maximul pedepsei este de 25 ani închisoare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 48/09.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._ a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul D. D., în prezent deținut în P. A., privind sentința penală nr. 376/2014 a Tribunalului A. definitivă prin decizia penală nr. 411/2014 a Curții de Apel A. I..
În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut în esență următoarele:
I.Aspecte privind hotărârea contestată:
Contestatorul execută pedeapsa de 26 ani 5 luni și 23 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 376/12.05.2014 a Tribunalului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, nemodificată în calea de atac și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411/2014 a Curții de Apel A. I..
Prin această sentință penală, intrată în puterea autorității de lucru judecat, condamnatului i s-a stabilit pedeapsa pe care o execută, urmare aplicării dispozițiilor art. 6 NCp și art. 104 NCp, prin care restul de pedeapsă de 538 zile închisoare a fost adăugat la pedeapsa de 25 ani închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 26 ani 5 luni și 23 zile închisoare.
Astfel, pedeapsa condamnatului a fost redusă de la 30 ani închisoare, cât avea inițial de executat, la pedeapsa pe care o execută în prezent, urmare aplicării, așa cum s-a specificat, a dispozițiilor art. 6 și art. 104 NCp.
Potrivit dispozițiilor alin. 1 al art. 598 Cod procedură penală contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice alta cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
II. Aprecierile Tribunalului A. cu privire la admisibilitatea contestației:
Motivele invocate – reducerea pedepsei pe care o execută în prezent, de 26 ani 5 luni și 23 zile închisoare, prin contopirea restului de pedeapsă de 538 zile rămas neexecutat din sentința penală nr.1467/1999 a Judecătoriei A. cu pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată de Tribunalul Cluj prin sentința penală nr. 268/2003, nu se încadrează în niciunul din cazurile enumerate expres și limitativ de către dispozițiile legale mai sus citate, deoarece pe calea contestației la executare nu se poate dispune reducerea pedepsei, pedeapsă care în speță, deja a fost redusă printr-o sentință definitivă, intrată în puterea autorității de lucru judecat.
*
Împotriva sentinței a formulat contestație în termenul legal prevăzut de art. 597 alin. 7) C.pr.pen. condamnatul D. D. fără a expune în scris prin cererea în contestație sau separat prin memoriu motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze.
Oral prin apărătorul din oficiu, condamnatul D. D. reiterând aceleași aspecte ca și în fața instanței de fond arată că în mod greșit Tribunalul A. a aplicat legea penală mai favorabilă în temeiul art. 595 C.pr.pen., creându-i o situație vădit dezavantajoasă.
Astfel, se arată că în cauză este incident motivul de contestație prev. de art. 598 lit. d) C.pr.pen. în speță existând o cauză de micșorare a pedepsei.
*
Verificând hotărârea penală atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, în raport cu aspectele critice expuse de către condamnat, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a respins contestația la executare formulată de către condamnatul D. D. apreciind în mod corect că situația invocată nu se circumscrie nici unui din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 C.pr.pen..
2. Tribunalul A. a invocat faptul că demersul condamnatului efectuat în temeiul art. 598 lit. d) C.pr.pen. este inadmisibil raportat la pronunțarea unei hotărâri cu titlu definitiv de către aceeași instanță în procedura prevăzută de art. 595 C.pr.pen. vizând aplicarea legii penale mai favorabile.
3. În acest sens, prin sentința penală nr. 376/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. pedeapsa de 30 ani închisoare aplicată condamnatului D. D. a fost reevaluată ca urmare a aplicării dispozițiilor legii penale mai favorabile, fiind redusă la 26 ani 5 luni și 23 zile închisoare.
Hotărârea Tribunalului A. a rămas definitivă prin decizia penală nr. 411/2014 a Curții de Apel A. I..
4. Chiar dacă, în urma propriei analize a situației condamnatului raportat la dispozițiile hotărârilor penale sus amintite, Curtea constată că au fost aplicate greșit dispozițiile legii penale mai favorabile, întrucât nu s-a respectat criteriul aprecierii globale în aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărârea penală nr. 376/12.05.2014 a Tribunalului A. și care a intrat în puterea autorității de lucru judecat este mai redusă decât cea care urma a fi stabilită prin aplicarea corectă a textului de lege sus menționat.
Astfel, în mod corect pedeapsa de 30 ani închisoare nu se impunea a fi redusă atâta timp cât nici una din pedepsele componente nu depășeau maximul prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunile respective.
Instanța fondului a procedat greșit adăugând restul de pedeapsă rămas neexecutat la pedeapsa de 25 ani închisoare în mod corect impunându-se să contopească acest rest de 538 zile cu pedeapsa de 25 ani închisoare și să mențină sporul de 5 ani închisoare aplicat potrivit sentinței penale nr. 268/2003 a Tribunalului Cluj definitivă prin decizia penală nr. 174/2003 a Curții de Apel Cluj.
5. Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că jurisdicția inferioară a respins în mod corect ca inadmisibilă contestația condamnatului raportat la dispozițiile sentinței penale 376/12.05.2014 a aceleiași instanțe și prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat în urma aplicării legii penale mai favorabile asupra cuantumului final al pedepsei stabilite în sarcina condamnatului D. D..
6. Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. D. împotriva sentinței penale nr.48/09.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._ , cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art. 275 alin. 2) C.pr.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. D. împotriva sentinței penale nr.48/09.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă condamnatul la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în prezenta procedură, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2015.
Președinte, Grefier,
M. E. C. I. M.
Red. MEC
Tehnored. IM/2 ex./05.05.2015
Jud. fond C.M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 398/2015. Curtea de... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
