Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 772/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 772/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 4324/176/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIE PENALĂ Nr. 772/A/2015

Ședința publică de la 15 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. B.

Judecător C. M. M.

Grefier L. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpata T. V. M. împotriva sentinței penale nr. 253/2.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

La primul apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei a fost înregistrată cerere din partea apărătorului ales al inculpatei apelante T. V. M., avocat G. I. prin care solicită strigarea cauzei după ora 12,00 motivat de împrejurarea că are de susținut cauze aflate pe rolul Judecătoriei Sibiu, la care anexează acte doveditoare.

Instanța în conformitate cu disp. art. 104 alin. 12 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești dispune lăsarea cauzei la o nouă strigare.

La al doilea apel nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata apelantă T. V. M. asistată de apărătorul ales, avocat G. I..

Avocat G. I., apărătorul ales al inculpatei T. V. M. depune la dosarul cauzei motive de apel și înscrisuri în circumstanțiere.

Întrebată fiind inculpata T. V. M. arată că nu înțeleg să dea declarații în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat G. I., apărătorul ales al inculpatei T. V. M., solicită admiterea apelului împotriva sentinței penale nr. 253/2.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. și pe cale de consecință să se dispună achitarea inculpatei în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. c C. pr.pen., apreciind că la dosaurl cauzei nu există suficiente probe care să dovedească în mod cert vinovăția acesteia. Solicită a se avea în vedere că suma pretins traficată nu a fost dovedită în nici un fel, așa cum nu a fost dovedită nici suma de bani ce i-a fost predată inculpatei în ziua în care s-a prezentat la lucru. Arată că la fila 43 d.u.p., IPJ A. a solicitat părții civile să facă dovada, cu înscrisuri, a faptului că inculpatei i-a fost predată suma de 15.000 lei, partea civilă refuzând să depună aceste dovezi, ceea ce ridică semne de întrebare, în condițiile în care l-a dosarul cauzei nu s-a depus nici caietul de contabilitate în care să apără evidența cu privire la sumele de bani care existau.

Arată că la dosarul cauzei există o declarație olografă a inculpatei prin care aceasta a recunoscut că a luat suma respectivă, dar solicită a se avea în vedere că această declarație a fost dată de inculpată sub presiuni și amenințări din partea părții civile. Precizează că inculpata, în dorința de a remedia situația, s-a deplasat singură la Cluj, în condițiile în care partea civilă a fost însoțită de familie și prin urmare aceștia au obligat-o pe inculpată să redacteze respectiva declarație.

Consideră că față de aspectele relatate, cu atât mai mult cu cât la fila 65 dosarul cauzei există o declarație a părții civile prin care se arată în mod clar că în înțelege să-și retragă plângerea împotriva inculpatei, declarația care nu a fost avută în vedere de organele de cercetare penală, apreciază că la dosarul cauzei nu există probe concrete din care să rezulte cu exactitate vinovăția inculpatei.

În subsidiar, raportat la situația concretă a inculpatei, solicită a se avea în vedere caracterizarea aflată la dosarul cauzei din partea doamnei L. P. din care rezultă că o cunoaște pe inculpată de mai bine de 9 ani de zile, că aceasta are o comportare bună și nu a creat niciodată probleme, în condițiile în care aceasta cunoștea locurile din casă în care se aflau bunurile de valoare și banii, având în vedere că avea grijă de copilul în vârstă de 5 ani și pe cale de consecință apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea disp. art. 81 C. pen. 1969 Consideră că se impune a se da o aplicabilitate mai mare circumstanțelor atenuante, în condițiile în care inculpata încearcă să-și găsească un loc de muncă și urmează mai multe cursuri de specializare.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpata T. V. M. și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond prin care s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 an și 1 lună ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu s-a adus nici un argument pentru a infirma vinovăția inculpatei. De asemenea, apreciază, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, că aceasta s-a făcut în mod corect, instanța aplicând o pedeapsă minimă pentru prejudiciul de aproximativ 6.000 lei, precum și raportat la calitatea avută de inculpată.

În completare, avocat G. I., apărătorul ales al inculpatei T. V. M. solicită respingerea acțiunii civile ca fiind nedovedită, apreciind că atâta timp cât suma de bani a rămas în aparatul aparținând părții civile, neieșind din gestiunea acesteia, inculpata ar trebui cel mult obligată la achitarea impozitului către organele fiscale.

Având ultimul cuvânt inculpata T. V. M. solicită admiterea apelului.

CURTEA DE APEL

I. Constată că prin sentința penală nr. 253/2.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ s-a stabilit că dispozițiile Codului Penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă și în aplicarea disp. art. 5 al. 1 din Codul Penal s-a constatat că infracțiunea de delapidare dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în disp. art. 215/1 al. 1 Cod penal anterior.

În baza art. 396 alin. 2. C pr penală cu aplic art. 5 N C penal, a fost condamnată inculpata T. V. M., fiica lui V. D. și F., născută la data de 06.03.1989 în A. I., jud A., domiciliată în A. I., .. 5, ., cetățean român, studii liceale, necăsătorită, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an și 1 (o ) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 Cod penal anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior, respective:

-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

În baza disp. art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 1 lună stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

În temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 N Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată . constituită parte civilă și în consecință a fost obligată inculpata la plata sumei de 7608 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale .

În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen.a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

În perioada 07.04.2010 – 11.04.2010, inculpata T. V. M. a fost angajată în calitate de casier încasator în cadrul ., la punctul de lucru din A. I., Calea Moților, ..

La data de 30.03.2010 a fost semnat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată între . și inculpata T. V. M., contractul fiind înregistrat la ITM A. în data de 06.07.2010, fiind specificat că angajatul urma să înceapă activitatea la data de 07.04.2010.

Potrivit fișei postului anexată contractului individual de muncă și semnată de către inculpata T. V. M., aceasta avea, printre altele, următoarele atribuții și responsabilități: ținerea corectă la zi a evidenței primare privind activitățile de încasări și plăți prin casierie; întocmirea corectă și la zi a dispozițiilor de plată pentru sumele încasate de la clienți; încasarea sumelor de bani de la clienți; depunerea integrală a numerarului încasat în fiecare zi, a soldului de casă și a stocului de marfă către reprezentantul unității; răspunderea pentru pagubele produse.

De asemenea, era interzisă participarea angajatului la jocurile de noroc aflate în patrimoniul societății atât în timpul cât și în afara programului de lucru și creditarea participanților la jocurile de noroc sub orice formă și pentru orice sume sau introducerea de credite fără achitarea prealabilă a acestora.

Inculpata T. V. M. și-a exercitat dreptul de a nu face declarații, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății .

Din declarația martorei L. C. D., audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, reiese că în data de 11.04.2010, martora, având funcția de documentarist în cadrul ., cu atribuții pe linia de efectuare a inventarierii și de predare – primire a banilor încasați în fiecare zi de la punctele de lucru ale societății, s-a prezentat la punctul de lucru din A. I., Calea Moților, . care a stabilit că inculpata T. V. M. a fost de serviciu în data de 10.04.2010, urmând să iasă din tura de 24 de ore. Conform specificului activității, martora L. C. D. a procedat în data de 11.04.2010 la verificarea încasărilor și plăților realizate de inculpata T. V. M. pe timpul activității prestate în perioada 10.04.2010 – 11.04.2010, cu această ocazie fiind constatată o lipsă în gestiune de 7608 lei. Martora arată că a constatat lipsa scăzând din suma de_ de lei valoarea ieșirilor constatate în urma verificării contoarelor jocurilor de noroc (plățile făcute câștigătorilor), rezultând astfel că inculpata T. V. M. mai trebuia să îi predea suma de 7608 lei. Martora a mai declarat că inculpata T. V. M. i-a spus că lipsa în gestiune a fost cauzată de faptul că a jucat la jocurile de noroc din cadrul unității. Martora a mai arătat că în data de 11.04.2010 inculpata T. V. M. a completat și semnat personal un înscris în care a menționat faptul că suma de 7608 lei a jucat-o la aparate, în sensul că banii respectivi reprezintă credite pe care le-a introdus și pe care le-a jucat la jocurile de noroc situate în punctul de lucru al societății, fără a achita contravaloarea acestora. A mai precizat că în data de 10.04.2010, la . inculpatei T. V. M., i-a predat acesteia suma de 15.200 de lei (15.000 de lei – rulajul zilnic și 200 de lei conform dispoziției de încasare nr. 1424/10.04.2010), din care aceasta urma să achite eventualele câștiguri din ziua respectivă, în cazul în care încasările ar fi fost depășite ca valoare de sumele care trebuiau achitate câștigătorilor. Martora mai afirmă că la fiecare schimbare de tură persoana care intra de serviciu primea sume între_ lei și_ de lei, sumă care era evidențiată în casa de marcat de către angajat și în registrul de casă al societății, și că inculpata nu a evidențiat această sumă în casa de marcat. A mai arătat că pentru primirea sumelor, fiecare angajat semna într-un caiet de primire

Aspectele relatate de martora L. C. D. se coroborează cu rapoartele generate de casa de marcat de la punctul de lucru al societății din A. I. unde își desfășura activitatea inculpata T. V. M., din care rezultă că în raportul general din data de 10.04.2010 apare evidențiată suma de 15.000 de lei, pe care martora L. C. D. a dat-o angajatei care a fost de serviciu în perioada 09.04.2010 – 10.04.2010, dar în raportul general din data de 11.04.2010 nu apare evidențiată suma de 15.000 de lei, pe care martora L. C. D. a predat-o inculpatei T. V. M., care a fost de serviciu în perioada 10.04.2010 – 11.04.2010.

Din copiile filelor din registrul de casă al . reiese că în perioada 07.04.2010 – 12.04.2010 soldul la începutul fiecărei ture era de 15.000 de lei.

De asemenea, din copiile registrului privind situația încasărilor zilnice și din copia monetarului nr. 525/10.04.2010 reiese faptul că la jocurile de noroc din cadrul punctului de lucru din A. I. s-a înregistrat un plus de 9286,60 de lei în perioada 10.04.2010 – 11.04.2010 (diferența dintre încasări și plăți).

Afirmațiile susținute de martora L. se coroborează și cu declarația completată și semnată personal, datată 11.04.2010, în care inculpata T. V. M. a menționat faptul că suma de 7608 lei a jucat-o la aparatele electronice, declarația fiind asumată prin semnătură de către inculpată. Referitor la aceasta, instanța i-a dat eficiență având în vedere faptul că nu a fost contestată în nici un moment de către inculpată, iar susținerea sa referitor la nevinovăție este contrazisă de materialul probator administrat în cauză.

Reprezentantul ., numitul C. A., audiat în cursul urmăririi penale a declarat că în cursul fiecărei dimineți martora L. C. D. preda angajaților care intrau în tură suma de 15.000 de lei pentru plata eventualelor câștiguri, sumă care urma să fie evidențiată în casa de marcat de către casier și în registrul de casă de către reprezentanții societății. C. A. arată că în data de 10.04.2010, L. C. D. i-a predat inculpatei T. V. M. suma de 15.000 de lei, iar la sfârșitul turei de lucru s-a constatat o lipsă în gestiune în cuantum de 7608 lei, pe care inculpata T. V. M. a motivat-o prin aceea că banii respectivi reprezintă credite pe care le-a introdus și pe care le-a jucat la jocurile de noroc situate în punctul de lucru al societății, fără a achita contravaloarea acestora.

Declarațiile martorei L. C. D. și ale reprezentantului . se coroborează cu mențiunile din rapoartele generale generate de casa de marcat, cu mențiunile din registrul de casă, cu mențiunile din situația încasărilor zilnice, cu mențiunile din monetar și din dispoziția de încasare, dar și cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Aspectele relatate cu privire la procedura de lucru a părții civile așa cum au fost relatate de martora L., inclusiv sub aspectul predării sumelor de bani sunt confirmate și de restul martorilor audiați în cauză.

Astfel, martorul B. A. M., audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, angajat al . în perioada septembrie 2008 – septembrie 2009, a aratat că la . de la L. C. D. suma de aproximativ 15.000 de lei pentru a achita eventualele câștiguri, banii fiind evidențiați distinct în fiecare dimineață pe jocurile de noroc și respectiv pe barul care funcționa în aceeași instituție. A mai precizat că banii erau introduși în casa de marcat de martora L..

Martorul H. M., audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății a arătat că a fost angajat la . în perioada mai 2009 – noiembrie 2009, menționând că la . de la L. C. D. sume cuprinse între 5.000 de lei până la_ lei pentru a achita eventualele câștiguri. A mai arătat că semna de primire într-o agendă pe care o ținea martora L. și la care restul angajaților nu aveau acces. A mai precizat că inculpata s-a angajat la persoana vătămată după ce martorul a plecat de la firmă și că se lucra în ture de 24 cu 48 de ore. A mai precizat că banii erau introduși în casa de marcat de martora L..

Martorul A. A., audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a arătat că a fost angajat al . în perioada iunie 2008 – august 2008, precizând că la . de la documentarist suma de aproximativ 3.000 – 10.000 de lei pentru a achita eventualele câștiguri. Suma se evidenția într-un registru unde se semna de primire, iar la ieșirea din tură după ce se făcea stocul pe aparate se predau banii care rămâneau, calculele fiind făcute de documentarist. A mai relatat că s-a întâmplat să fie diferențe în minus de plată, dar întotdeauna a fost din vina sa sau a altor colegi pentru că din cauza oboselii plăteau mai mult decât se cuvenea, dar s-a întâmplat și invers. Martorul A. A. a mai declarat că la . se lăsau banii aceștia se băteau în casa de marcat. A mai arătat că aparatul contoriza atât intrările sumelor de bani, cât și ieșirile, arătând că nu au existat situații când s-au anulat punctele din alte situații decât câștigurile.

Inculpata T. V. M. și-a exercitat dreptul de a nu face declarații, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății .

Aspectele invocate de către inculpată cu privire la programul de lucru ori la reținerea unor infracțiuni în sarcina angajatorului sau la lipsa caietului societății, nu au fost luate în considerare de instanță, plecând de la aspectele relatate de martora L. care a afirmat că a lăsat suma de_ la . inculpatei, iar la ieșirea din tură a constatat lipsa sumei de 7608 lei, coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză - angajați ai acelorași societăți și care fiecare au confirmat faptul că martora L. le lăsa anumite sume de bani la . la ieșirea din tură se făcea monetarul (context în care instanța a reținut că există diferențe cu privire la sumele de bani precizate de martori pentru că au lucrat în perioade diferite față de inculpată) și cu declarația completată și semnată personal de inculpată, datată 11.04.2010—filele 40-41 dosar urmărire penală, în care inculpata T. V. M. a menționat faptul că suma de 7608 lei a jucat-o la aparatele electronice, declarația fiind asumată prin semnătură de către inculpată. Referitor la aceasta, instanța i-a dat eficiență având în vedere faptul că nu a fost contestată în niciun moment de către inculpată. În acest context, instanța a reținut și faptul că din studierea fișei de cazier judiciar a inculpatei reiese faptul că în anul 2012 inculpata T. V. M. a fost sancționată cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215¹C.P.. 1968, constând în aceea că în data de 11.06.2010, în calitate de barman la ., și-a însușit din banii societății suma totală de 2000 de lei prin introducerea repetată a sumei de 200 de lei la jocurile de noroc, fără a achita contravaloarea creditelor - starea de fapt susdescrisă rezultând din ordonanța de la fila 58, dosar urmărire penală.

În drept : faptele inculpatei T. V. M., care, în calitate de angajat al . în funcția de casier încasator, în timp ce își desfășura activitatea în cadrul ., la punctul de lucru din A. I., Calea Moților, ., în perioada 10.04.2010 – 11.04.2010, și-a însușit suma de 7608 lei din banii și valorile pe care le gestiona, folosind suma respectivă pentru a juca la aparatele electronice cu câștiguri din cadrul punctului de lucru, în sensul că valoarea respectivă reprezintă credite pe care inculpata T. V. M. le-a introdus și pe care le-a jucat la jocurile de noroc fără a achita contavaloarea acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în fapta inculpatei de a-și însuși, în perioada 10.04.2010 – 11.04.2010, suma de 7608 lei din banii și valorile pe care le gestiona, folosind suma respectivă pentru a juca la aparatele electronice cu câștiguri din cadrul punctului de lucru, în sensul că valoarea respectivă reprezintă credite pe care inculpata T. V. M. le-a introdus și pe care le-a jucat la jocurile de noroc fără a achita contavaloarea acestora .

Urmarea imediată a faptei inculpatului a constat în producerea unui prejudiciu persoanei juridice . - persoană vătămată- prin scoaterea definitivă a sumei de 7608 lei din sfera patrimonială a persoanei vătămate.

Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpată și urmările socialmente periculoase rezultă din realizarea în întregime a elementului material incriminat de norma juridică.

În ceea ce privește latura subiectivă, fapta inculpatei a fost săvârșită cu intenție, acesta însușindu-și pe nedrept suma de 7608 lei, pe care a folosit-o în interes personal, astfel cum rezultă din materialitatea faptei.

Subiect activ al infracțiunii de delapidare poate fi numai un funcționar public sau funcționar, care gestionează sau administrează bunurile unei persoane juridice publice sau private. P. încheierea contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată între persoana juridică privată . și inculpată, acesta a dobândit calitatea de funcționar, cu atribuții de gestiune a sumelor de bani pe care le gestiona.

Referitor la infracțiunea de delapidare, instanța a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, prin prisma faptului că potrivit fișei postului anexată contractului individual de muncă și semnată de către inculpata T. V. M., aceasta avea, printre altele, următoarele atribuții și responsabilități: ținerea corectă la zi a evidenței primare privind activitățile de încasări și plăți prin casierie; întocmirea corectă și la zi a dispozițiilor de plată pentru sumele încasate de la clienți; încasarea sumelor de bani de la clienți; depunerea integrală a numerarului încasat în fiecare zi, a soldului de casă și a stocului de marfă către reprezentantul unității; răspunderea pentru pagubele produse.

Astfel, din probatoriul administrat reiese că inculpata T. V. M. a folosit suma 7608 lei din banii și valorile pe care le gestiona, pentru a juca la aparatele electronice cu câștiguri din cadrul punctului de lucru, în sensul că valoarea respectivă reprezintă credite pe care inculpata T. V. M. le-a introdus și pe care le-a jucat la jocurile de noroc fără a achita contavaloarea acestora. În acest context, chiar dacă suma de bani susmenționată și care aparține persoanei vătămate a fost introdusă în aparatele de joc ale persoanei vătămate, infracțiunea există, câtă vreme inculpata s-a comportat ca orice alt client, deci practic a apelat la serviciile prestate de către persoana vătămată, suma de bani judecată nefiind altceva decât prețul serviciului prestat de persoana vătămată, în plus inculpata având calitatea de funcționar, iar suma de bani a fost folosită din banii pe care inculpata îi gestiona.

Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare și a fost săvârșită de inculpată, cu intenție, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.396 alin. 2 C.pr.pen., pronunțând condamnarea acesteia.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut faptul că de la data comiterii/epuizării infracțiunii reținute în sarcina inculpatei și până în prezent a intervenit o succesiune de legi, astfel că instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

În acest context, plecând de la dispozițiile legale susmenționate și reținând că intervenit această succesiune de legi, instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă. La alegerea acesteia, instanța a plecat în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.

În acest context, instanța a reținut criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care au fost apreciate în concret: conținutul infracțiunii (avându-se în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.

Astfel, instanța a reținut faptul că la data comiterii infracțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 215 ind 1 al. 1 C penal anterior, prevedea că însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau late bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 15 ani.

Această infracțiune are corespondent în art. 295 N Cod penal care la alin. 1 prevede că însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, art. 308 N C pen prevăzând că disp. art. 295 C p privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice din cele prev. de art. 175 al. 2 cp sau în cadrul oricărei persoane juridice, limitele de pedeapsă reducându-se cu o treime.

Din analiza acestor dispoziții reiese că infracțiunea nu a suferitor modificări, limitele de pedeapsă fiind însă mai favorabile în noua reglementare.

Cu toate acestea, principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, fiind însă neconstituțional a se combina prevederile din legi succesiune în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În aplicarea acestui principiu referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei, procedând la o comparație a legilor penale aflate în conflict s-a reținut că instituțiile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele reglementate de Noul Cod penal.

Astfel, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse într-o modalitate de executare a pedepsei prevăzută de Codul penal anterior, este mai favorabilă inculpatei, astfel că instanța a apreciat că Vechiul Cod penal, cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatei privite în ansamblul lor raportat și la următoarele aspecte, motiv pentru care s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției pronunțată în cauză.

La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatei prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, având în vedere împrejurarea că în derularea raporturilor contractuale cu partea civilă, inculpata a sustras din patrimoniul persoanei juridice suma de 7608 lei din banii și valorile pe care le gestiona, pentru a juca la aparatele electronice cu câștiguri din cadrul punctului de lucru, în sensul că valoarea respectivă reprezintă credite pe care inculpata T. V. M. le-a introdus și pe care le-a jucat la jocurile de noroc fără a achita contravaloarea acestora

Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatei, respectiv: vârsta inculpatei de 26 ani, în prezent fără loc de muncă. Instanța a avut în vedere și faptul că din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatei reiese că în anul 2012 inculpata T. V. M. a fost sancționată cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215¹C.P.. 1969, astfel că nu se poate susține că evenimentul reținut în sarcina inculpatei este unul izolat.

Astfel, raportat la criteriile mai sus arătate, s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de delapidare prev. de art. 215 ind 1 al. 1 C penal anterior, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța a avut în vedere că inculpata este o persoană tânără, ținând cont în egală măsură și de faptul că anterior inculpata a mai fost sancționată administrativ tot pentru o faptă de delapidare. Pe de altă parte însă, instanța s-a raportat și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii, de prejudiciul relativ ridicat produs prin comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpată și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatei și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția acesteia asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acesteia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 1 lună stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

Din compararea instituției suspendării condiționate așa cum este ea reglementată de Vechiul Cod penal - reținând în acest context că argumentele expuse au fost luate în considerare și la alegerea legii penale mai favorabile - cu instituția amânării aplicării pedepsei care presupune stabilirea în mod obligatoriu a unor măsuri de supraveghere, conform disp. art. 85 al. 1 Cp, iar în mod facultativ a unor uneia sau mai multor obligații conform art. 85 al. 2 Cp., ținând cont și de disp. art. 85 al. 5 C p conform cărora persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, obligație care nu subzistă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de vechiul Cod penal, că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune existența unei limite legale a pedepsei prevăzute de lege pentru respectiva infracțiune, că limita pedepsei aplicate în concret pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment în acordarea suspendării condiționate sunt mai restrânse, instanța a reținut că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatei .

În ceea ce privește instituția renunțării la aplicarea pedepsei așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal prin prisma tuturor criteriilor susmenționate analizate cu ocazia stabilirii și individualizării pedepsei, instanța a apreciat că nu se poate da eficiență disp. art. 80-82 Cp.

În ceea ce privește instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal, chiar și pe vechea reglementare era o măsură mai grea comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu a mai fost analizată de instanță.

Față de cele expuse, instanța a concluzionat că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

În art. 71 alin. 5 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.

În continuare, instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că persoana vătămată . s-a constituit parte civilă pentru suma de 7608 lei, acțiune ce a fost admisă în considerarea următoarelor:

Art. 1357 C civ. prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar conform art. 1381 C civ, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, din ziua cauzării prejudiciului

În cauză sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv există prejudiciul – de natură patrimonială, constituit de contravaloarea bunurilor delapidate; fapta prejudiciabilă – sub aspect civil se înțelege și infracțiunea ca faptă prejudiciabilă, în speță, infracțiunea săvârșită de inculpată; raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu – prin fapta inculpatei a produs părții civile un prejudiciu patrimonial; culpa inculpatei - în speță, acesta a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe în privința prejudicierii părții civile.

În acest context, instanța a reținut faptul că așa cum s-a expus mai sus, inculpata T. V. M. a folosit suma 7608 lei din banii și valorile pe care le gestiona, pentru a juca la aparatele electronice cu câștiguri din cadrul punctului de lucru, în sensul că valoarea respectivă reprezintă credite pe care inculpata T. V. M. le-a introdus și pe care le-a jucat la jocurile de noroc fără a achita contavaloarea acestora. În acest context, chiar dacă suma de bani susmenționată a fost introdusă în aparatele de joc ale persoanei vătămate, nu doar că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, dar s-a și produs un prejudiciu persoanei vătămate câtă vreme inculpata s-a comportat ca orice alt client, deci practic a apelat la serviciile prestate de către persoana vătămată, prețul aferent serviciului prestat de către inculpată fiind chiar suma jucată la aparatele de joc. În plus, în mod evident că pentru suma respectivă persoana vătămată plătește taxele aferente către stat, astfel că nu se poate susține faptul că nu s-a cauzat niciun prejudiciu persoanei juridice chiar dacă suma de bani a fost introdusă în aparatele aparținând persoanei vătămate.

Fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei și reținând totodată că suma susmenționată a fost dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei, coroborat inclusiv cu declarația inculpatei dată în cursul urmăririi penale prin care a arătat că a jucat suma de 7608 lei la aparate, instanța, în temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 N Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată . constituită parte civilă și în consecință a fost obligată inculpata la plata sumei de 7608 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune material.

În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. inculpata T. V. M. care invocă nelegalitatea soluției pronunțată de instanța de fond afirmând că în mod greșit a fost condamnată în lipsa probelor care să dovedească vinovăția sa. Susține că partea vătămată nu a prezentat dovezi ale predării sumei de 15 000lei către inculpată și nici caietul care evidenția contabilitatea separată a firmei pentru a se putea face dovada clară a sumei de bani, raportat la declarațiile martorului care au arătat că suma lăsată în gestiune era variabilă. Susține că înscrisul prin care inculpata recunoștea că a luat suma de bani și a jucat-o la aparate, este redactat sub presiune și amenințare.

În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepsei și reținerea circumstanțelor judiciare atenuante referitoare la vârstă, comportament, conduita bună și interesul manifestat în efectuarea unor cursuri de specialitate în diferite domenii.

Pe latură civilă, solicită respingerea acțiunii civile exercitată în cauză ca nedovedită, deoarece suma de bani pretins jucată în aparatele electronice a rămas în gestiunea părții civile și nu a părăsit locația firmei. Consideră că inculpata ar trebui cel mult obligată la contravaloarea impozitului pe care partea civilă a fost obligată să-l plătească organelor fiscale.

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417 și urm. C. pr. pen., Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:

Curtea a analizat cauza din prisma criticilor formulate pe latură penală și civilă de inculpată dar și în raport de dispozițiile art. 417 alin.2 C. pr. pen., sens în care a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. În mod punctual și raportat la criticile inculpatei, care susține lipsa dovezilor pentru stabilirea vinovăției în comiterea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 ind.1 alin. C.pen. anterior, care s regăsește în conținutul art. 295 alin.1 rap. la art. 308 C.pen., Curtea reține că starea de fapt este rezultatul coroborării probelor testimoniale și înscrisurilor analizate în mod obiectiv de către judecătorul instanței de fond.

Curtea reține împrejurarea că inculpa s-a prevalat de dreptul la tăcere, atitudine care este analiza prin prisma dreptului acesteia de a nu da declarație și care nu-i înrăutățește situația juridică în contextul în care se află sub protecția prezumției de nevinovăție până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Aspectele invocate de inculpată în susținerea tezei lipsei probelor în calea de atac, nu înfrâng dovezile administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, probele administrate de organele de urmărire penală și analizate de judecătorul fondului ducând la constatarea infracțiunii de delapidare a inculpatei T. V. M. și la cunoașterea împrejurărilor concrete în care aceasta a comis fapta.

Pentru aceste motive, în mod corespunzător situației de fapt constatate, instanța a procedat la încadrarea juridică a actelor materiale reținute în sarcina inculpatei și în raport de disp. art.5 C.pen. a stabilit care este legea penală mai favorabilă în raport de analiza globală efectuată prin prisma Deciziei CC nr. 265/2014.

În ce privește critica de netemeinicie a pedepsei prin nereținerea circumstanțelor atenuante personale, Curtea apreciază că jurisdicția inferioară a procedat la o corectă evaluare a criteriilor a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei iar aspectele invocate cu titlu de circumstanțe personale ce pot influența cuantumul pedepsei, reprezintă elementele unui comportament social normal, tipic unei persoane responsabile și, prin natura lor nu constituie circumstanțe atenuante.

Critica exprimată pe latură civilă este înlăturată prin aprecierea corectă a sumelor sustrase de inculpată din patrimoniul persoanei vătămate, ce reprezintă credite utilizate de inculpată fără achitarea contravalorii lor. Argumentul inculpatei în sensul că suma ar fi rămas tot în patrimoniul persoanei vătămate, este înlăturat de însăți modalitatea aleasă pentru comiterea faptei.

IV.În considerarea acestor argumente și raportat la art. 421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpata T. V. M. împotriva sentinței penale nr. 253/2.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2Cod procedură penală va obliga apelanta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpata T. V. M. împotriva sentinței penale nr. 253/2.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2Cod procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2015.

Președinte, Judecător,

E. B. C. M. M.

Grefier

L. B.

Red/tehn CM/LB

23.09.2015/2 exp.

Jud fond P. D. E.

← Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006)....		Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Sentința nr.... →

Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 772/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea (art.295 NCP). Decizia nr. 772/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA