Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei (art.583 NCPP). Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 2599/175/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 134/2015
Ședința publică din 16.09.2015
Completul constituit din:
Președinte: S. T.
Grefier: D. F.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A.-I., reprezentat de procuror A. P.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul S. G. împotriva sentinței penale nr.681/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat P. M. în substituirea apărătorului ales al contestatorului S. G., avocat R. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care constată că la dosar s-a înaintat de către Judecătoria Aiud și contestația formulată prin apărător ales de către contestatorul S. G..
Se prezintă soția condamnatului S. G., numita S. R. identificată prin C.I., . nr._, cu domiciliul în orș. Ocna M., ., jud. A., CNP_, care învederează instanței că, aflat în Franța la acestă dată, soțul său nu s-a putut prezenta la acest termen.
Mai arată concubina condamnatului că acesta, din cauza pierderii buletinului în timp ce era în Franța, nu s-a putut prezenta la Serviciul de Probațiune la termenele stabilite prin programul de supraveghere. De asemenea, precizează că, ulterior, a venit ea în România și a obținut o copie de pe buletinul condamnatului S. G. de la Serviciul de Probațiune pe care a depus-o la Ambasadă de unde a obținut o foaie consulară cu care acesta a putut veni în România în 22 august 2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației ce face obiectul cauzei.
Având cuvântul, avocata contestatorului S. G. solicită respingerea sentinței penale nr. 681/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ prin care s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pe motivul nerespectării de către contestator a măsurii impuse ce are ca obiect prezentarea lunară la Serviciul de Probațiune
În continuare se arată că, din probele administrate în fața instanței de fond, deși condamnatul nu s-a prezentat la unele termene stabilite conform planului de supraveghere acesta și-a justificat lipsa prin faptul că a fost plecat în străinătate în speranța de a-și găsi un loc de muncă, timp în care și-a pierdut buletinul. Acesta fiind și motivul pentru care nu s-a putut întoarce la timp în țară pentru a se prezenta la termenele ulterioare stabilite prin programul de supraveghere.
În concluzie, avocata condamnatului consideră că nu s-a putut face dovada în prezenta cauză a relei-credințe cu privire la neprezentarea condamnatului la Serviciul de Probațiune. Avocata mai arată că acesta a încercat prin toate modalitățile să facă rost de bani și acte pentru a se putea întoarce în țară, însă acest lucru s-a întâmplat după câteva termene la care a lipsit, dar și-a justificat această lipsă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondată a contestației și menținerea sentinței nr.681/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud precizând că aspectele învederate de contestator nu au fost dovedite. În acest sens, se arată că deși inițial contestatorul nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune, motivând că nu poate să se prezinte atât de des, fiind nevoit să vină din Franța în România, Serviciul de Probațiune a modificat acel plan de supraveghere și a acordat un termen mai lung, dar nici în aceste condiții contestatorul nu s-a conformat și nu s-a mai prezentat la Serviciul de Probațiune începând din decembrie 2013 până la data la care această instituție a sesizat instanța de judecată.
De asemenea, se mai arată că nici afirmația contestatorului privind pierderea actului de identitate nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă.
Față de aceste aspecte, reprezentanta Parchetului apreciază sentința primei instanțe ca fiind legală.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
I. Prin sentința penală nr.681/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în temeiul art. 583 C. pr. pen. și art. 86 ind. 4 alin. 2 Cod penal din 1969 corob. cu art. 15, 16 din Legea nr.187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe o perioadă de 5 ani și 6 luni aplicată numitului S. G., fiul lui A. și V., născut la data de 21.11.1960 în Ocna M., domiciliat în Ocna M., ., jud. A., CNP_ și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c (dreptul de a fi referent) Cod penal din 1969, în condițiile și pe durata stipulată de art. 71 Cod penal din 1969, aplicată prin sent. pen. nr. 1788/2011 a Judecătoriei Aiud, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 448/2012 a Curții de Apel A. I. și s-a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, în condițiile art. 71 Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. pr. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin sesizarea formulată de către Serviciul de Probațiune A. înregistrată la data de 29.07.2014 sub dosar nr._, referitor la numitul S. G., condamnat - prin sentința penală nr. 1788/2011 din dosarul penal nr._ al Judecătoriei Aiud, rămasă definitivă la data de 26.03.2012, prin Decizia Penală nr. 448/26.03.2012 - la 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de timp de 5 ani și 6 luni ( 26.03._17) ce constituie termen de încercare, s-a solicitat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, arătând, în esență, că numitul condamnat nu a respectat niciuna dintre măsurile de supraveghere impuse de instanță în sarcina sa, măsurile prevăzute de art. 86 ind. 3, alin. 3 lit. „a - d" Cod penal ,.
În expunerea motivlor se arată, în esență, că persoana supravegheată și-a încălcat, cu rea-credință, toate masurile de supraveghere impuse de instanță, prevăzută de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit.a)-d) Cod penal, prin aceea că: nu a respectat niciunul din termenele de supraveghere stabilite conform planului de supraveghere, a efectuat deplasări în străinătate mai mare de 8 zile, pe care nu le-a adus la cunoștința Serviciului de Probațiune A., a comunicat serviciului informații eronate privind locuința sa - în tara și străinătate, coroborate cu conduita manifestată pe întreaga perioadă a supravegherii, caracterizată prin lipsă de interes fața de condițiile probațiunii si ignorarea lor voita, comportament verbal agresiv, contestarea permanenta a condițiilor de respectare a masurilor de supraveghere, a frecvenței întrevederilor, etc.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1788/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Aiud, definitivă la data de 26.03.2012 prin d.p. 448/26.03.2012 a Curții de Apel A. I., numitul S. G. a fost condamnat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani și 6 luni și respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. a - d C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g și i C. pen. din 1969 cu aplic art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 C. pen. din 1969 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C. pen. din 1969, fiind încredințate măsurile de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
Serviciului Probațiune de pe lângă Tribunalul A. a sesizat Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Aiud cu privire la solicitarea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce-l privește pe numitul S. G., condamnat prin sentința penală nr. 1788/2011 pronunțată de Judecătoria Aiud, arătând în esență că acesta nu a respectat niciuna dintre măsurile de supraveghere impuse de instanță în sarcina sa.
Relativ la prevederi legale aplicabile în soluționarea cauzei, raportat la împrejurarea că a intervenit o succesiune de legi penale în timp de la comiterea faptelor și pronunțarea hotărârii definitive de condamnare a numitului S. G. și până la sesizarea instanței cu cererea de revocarea a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, instanța reține, în esență, în raport de art. 15 și 16 din Legea nr. 187/2012 că normele aplicabile cauzei sunt prevederile Codului penal din 1969 potrivit art. 3 C. pen.
Instanța constată că persoana condamnată S. G. nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile impuse prin hotărârea de condamnare din următoarele considerente:
1. Din procesul verbal nr. 236/14.05.2012 (f. 5 - 7) al Serviciului de Probațiune A. rezultă că persoanei condamnate i s-a adus la cunoștință hotărârea de condamnare și obligațiile stabilite în sarcina sa, iar din Planul de supraveghere nr. 286/14.06.2012, rezultă că aceasta a luat la cunoștință că trebuie să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune A. în data de 14 a lunii pentru întrevederi cu consilierul de probațiune. Ambele documente poartă semnătura condamnatului.
2. Din analizarea orarului cu termenele de prezentare în vederea întrevederilor lunare atașat sesizării de Serviciul de probațiune (f. 26) rezultă că în perioada 14.06._14 rezultă că S. G. nu s-a prezentat la 10 dintre întrevederi, iar la 5 dintre acestea s-a prezentat cu întârziere. Acceptând apărarea petentului că din noiembrie 2013 s-a deplasat pe teritoriul Franței unde și-a pierdut actele de identitate, dovedită de altfel prin declarațiile martorilor audiați în fața instanței și titlul de călătorie eliberat de Ambasada României Secția Consulară Paris - din care rezultă că a fost eliberat cu o valabilitate de la data de 30.07.2014 și până la 29.08.2014, instanța constată că acesta nu și-a îndeplinit inițial obligația de a anunța deplasarea care depășește 8 zile.
3. Nici după întoarcerea în țară, chiar în condițiile în care condamnatul a aflat că a fost sesizată instanța de judecată cu privire revocarea beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1788/2011, fiind chiar audiat la termenul din data de 31.10.2014, acesta nu s-a prezentat la Serviciul de probațiune pentru a stabili cu consilierul de probațiune prezentarea la întrevederile lunare. Astfel, din adresa Serviciului de Probațiune A. nr. 44/SPAB din 16.01.2015, rezultă că nici până la acea dată condamnatul nu a contactat consilierul de probațiune și nu s-a prezentat la sediul instituției.
4. Abia în data de 28.01.2015 condamnatul S. G. s-a prezentat la Serviciul de probațiune A. unde a și comunicat în scris deplasări care depășesc durata de 8 zile, continuând să se prezinte și la termenele din 26.02.2015 și 19.03.2015 (adresa 402/SPAB/15.04.2015). Or, instanța constată, chiar luând în considerare data limită de valabilitate a Titlului de călătorie emis de Ambasada României de la Paris - 29.08.2014 ca fiind aceea la care condamnatul s-a întors din Franța, că de la acel moment și până în data de 28.01.2015 au trecut mai bine de 5 luni, timp în care acesta nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune și nu a comunicat cu acesta. În condițiile în care condamnatul știa că pe rolul instanței se află solicitarea de revocare a beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii (despre care a aflat cel mai târziu la data de 31.10.2014 când a fost audiat în fața instanței), acesta nici măcar nu a luat legătura cu consilierul de probațiune pentru a stabili modul de continuare a supravegherii decât după 3 luni de la data audierii.
Având în vedere considerentele expuse în precedent, instanța constată că persoana condamnată S. G. nu a respectat cu rea-credință obligațiile impuse prin sentința penală nr. 1788/2011 a Judecătoriei Aiud, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 448/26.03.2012 a Curții de Apel A. I., motiv pentru care, în temeiul art. art. 86 ind. 4 alin. 2 Cod penal din 1969 corob. cu art. 15, 16 din Legea nr.187/24.10.2012, instanța va revoca beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe o perioadă de 5 ani și 6 luni aplicată și va dispune executarea în regim de detenție a acesteia.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. pr. pen., instanța va obliga condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație în termenul prevăzut de legea procesual penală condamnatul S. G., prin apărătorul ales.
În motivele scrise de contestație condamnatul, prin apărătorul ales, a susținut, în esență, că hotărâre atacată este nelegală și netemeinică, întrucât greșit s-a apreciat reaua-credință a condamnatului, fiind dovedit cauzei că intimatul condamnat a fost nevoit să părăsească țara pentru a-și găsi loc de muncă în străinătate, fiind singurul întreținător al familiei și că acesta a respectat parțial obligațiile, prezentându-se la serviciul de probațiune până la momentul plecării din țară. Mai susține contestatorul că motivul pentru care nu s-a prezentat la termenele fixate de serviciul de probațiune, a fost faptul că și-a pierdut actele de identitate.
Contestatorul condamnat nu s-a prezentat în fața curții de apel pentru a-și susține personal contestația.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate în contestație, precum și din oficiu, prin raportare la dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea constată că prezența contestație nu este fondată pentru cele ce se vor expune în continuare :
Obiectul prezentei cauze este revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.
Sediul materiei sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal rap. la art. 86 ind. 4 alin. 2 Cod penal din 1969, așa cum corect a reținut judecătorul fondului.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se revoca suspendarea sub supraveghere este necesar ca încălcarea obligațiilor prevăzute în hotărârea de condamnare să se fi datorat relei - credințe a condamnatului, pe deplin dovedită.
Transpunând aceste dispoziții legale cauzei de față, Curtea constată că în mod just a apreciat judecătorul de fond că persoana supravegheată, contestatorul condamnat S. G., și-a încălcat, cu rea-credință, toate masurile de supraveghere impuse de instanță, prevăzută de art. 863 alin. 1 lit.a)-d) Cod penal din 1969.
În concret, s-a dovedit cauzei că persoana supravegheată nu a respectat niciunul din termenele de supraveghere stabilite conform planului de supraveghere, a efectuat deplasări în străinătate mai mare de 8 zile, pe care nu le-a adus la cunoștința Serviciului de Probațiune A., a comunicat serviciului informații eronate privind locuința sa - în tara și străinătate, coroborate cu conduita manifestată pe întreaga perioadă a supravegherii, caracterizată prin lipsă de interes fața de condițiile probațiunii si ignorarea lor voita, comportament verbal agresiv, contestarea permanenta a condițiilor de respectare a masurilor de supraveghere, a frecvenței întrevederilor.
Astfel, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana condamnată, S. G., a fost înregistrată în evidențele Serviciului de Probațiune A., în data de 4.04.2012 ( prin adresa înregistrată cu nr. 25/S/4.04.2012), iar cu ocazia primei întrevederi, programate de consilierul responsabil de caz în data de 18.04.2012, dar derulate ulterior, în data de 14.05.2012, persoanei supravegheate i-au fost puse în vedere, în scris, în mod explicit, consecințele care pot fi atrase de încălcarea măsurilor de supraveghere.
Contrar susținerilor contestatorului, ulterior datei de 14.06.2012, acesta nu a respectat nici unul dintre termenele de supraveghere stabilite conform planului de supraveghere și orarului întrevederilor .
Curtea nu neagă faptul că numitul contestator s-a prezentat la serviciul de probațiune, însă nu la termenele stabilite, înregistrând întârzieri cuprinse între o lună jumătate - 4 luni, conform copiei orarului termenelor, anexat- f. 26-27 dosar fond.
Consilierul de probațiune responsabil de caz a reevaluat situația persoanei supravegheate și a stabilit, pentru o perioadă, termenele de supraveghere, la interval de 2 luni, însă nici în aceste condiții, condamnatul S. G. nu le-a respectat .
Este cert dovedit că, în intervalul octombrie 2012- iulie 2014, au existat perioade mari de timp (4-8 luni ) în care persoana supravegheată nu a respectat termenii probațiunii, în sensul prezentării la datele stabilite de Serviciul de Probațiune A.. Relevant sub acest aspect este intervalul 29.10._13, 25.02._13, 12.06._13, 12.11.2013 – iulie 2014.
Curtea reține, în adevăr, că în conformitate cu prevederile art. 25 din Constituția României, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate este garantat oricărui cetățean, care are dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra și de a reveni în țară. De acest drept beneficiază și persoanele condamnate cu executarea pedepsei sub supraveghere, care se pot deplasa în străinătate, ele fiind însă datoare să se supună condițiilor de supraveghere impuse instanța de condamnare, între care și aceea de a anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, sub sancțiunea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere. Ori, în cauză este de necontestat că persoana supravegheată nu și-a îndeplinit inițial obligația de a anunța deplasarea care depășește 8 zile, iar la întoarcerea în țară nu s-a prezentat la consilierul de caz pentru a-și justifica absența.
Din actele depuse la dosar coroborate cu probele testimoniale, precum și din declarația dată de condamnat, în instanță, rezultă că acesta a fost plecat în Franța, în scopul găsirii unui loc de muncă și aflat în străinătate și-a pierdut actele de identitate. Însă, din aceleași probe rezultă că, nici după întoarcerea în țară, luând în considerare data limită de valabilitate a Titlului de călătorie emis de Ambasada României de la Paris - 29.08.2014, ca fiind aceea la care condamnatul s-a întors din Franța, acesta nu s-a prezentat la Serviciul de probațiune pentru a stabili cu consilierul de probațiune prezentarea la întrevederile lunare.
Mai mult decât atât, deși a fost audiat de prima instanță la termenul de judecată din 31.10.2014 cu privire la sesizarea dedusă prezentei judecăți, condamnatul contestator nu a luat legătura cu consilierul de probațiune pentru a stabili modul de continuare a supravegherii decât după 3 luni de la data audierii.
Toate aceste aspecte, alături de lipsa contestatorului S. G. în fața curții de apel, conturează reaua-credință din partea condamnatului de a se supune măsurilor de supraveghere.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 597 alin. 7 și art. 583 comb. cu art. 425 ind. 1 alin. 7 lit. b ) Cod pr.pen. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. G. .
Ca o consecință a soluției pronunțate, în baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. G. împotriva sentinței penale nr.681/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă numitul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.09.2015.
Președinte, Grefier,
S. T. D. F.
Red. ST
Tehnored. DF 2ex/25.09.2015
Jud. inst. fond MR
| ← Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 785/2015. Curtea... | Restituire bunuri. Art.255 NCPP. Încheierea nr. 149/2015.... → |
|---|
