Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 375/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3620/176/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 375/A/2015

Ședința publică din 2 aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE S. I. M.

Judecător A. P.

Grefier D. M. H.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata S. A. A. împotriva sentinței penale nr.316/2014 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față,

În deliberare, constată:

Prin sentința penală nr. 316/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ , s-au hotărât următoarele:

1.În baza art. 396 alin. 6, art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.pr.pen., art. 159 Noul cod penal raportat la art. 244 alin. 3 Noul cod penal, s-a încetat procesul penal față de inculpata S. A. A. (fiica lui A. și M., născută la data de 09.05.1976 în Ocna M., jud. A., domiciliată în A. I., ., ., ., cetățean român, necăsătorită, studii superioare, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul cod penal cu referire la art. 5 din Noul Cod Penal, ca urmare a împăcării părților.

2. În baza art. 396 alin. 2 raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnată inculpata S. A. A., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

3. În baza art. 396 alin. 2 raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen. a fost condamnată inculpata S. A. A., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 1 și alin. 2 Cod penal anterior.

În baza art. 33 lit. a) Cod penal anterior cu referire la art. 5 din Noul cod penal, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele, și în consecință:

În baza art. 34 lit. b) Cod penal anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta (2 luni închisoare, 2 luni închisoare), în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni, precum și în caz de neîndeplinire a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 1357 C.civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată-constituită parte civilă ., în contradictoriu cu inculpata, având ca obiect obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 74.400 lei cu titlu de despăgubiri civile și în consecință:

A fost obligată inculpata la plata sumei de 74.400 lei către partea civilă ., cu titlu de despăgubiri civile.

În baza 397 alin. 1 Cpr.pen. raportat la art. 159 alin. 2 teza finală Noul cod penal, s-a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de persoana vătămată- constituită parte civilă C. P., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 397 alin. 3 C.pr.pen., s-a menținut dispoziția de restituire a autoturismelor: autoutilitara furgon, marca CITROEN GCWJYB BERLINGO, nr. de identificare B9412578, nr. de înmatriculare_ ; autoturismul marca F. P. 169 AXA1A, nr. de identificare ZFA_32, nr. de înmatriculare_ și a autoturismului marca F. P. 169 AXA1A, nr. de identificare ZFA_38, nr. de înmatriculare_ către partea civilă . București- Sucursala B., dispusă prin rezoluția procurorului din data de 20.02.2013 în dosarul penal 791/P/2012, cu obligația acesteia din urmă de a păstra bunurile până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a luat act că inculpata s-a obligat la plata cheltuielilor judiciare în locul persoanei vătămate- C. P..

În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 870 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 600 lei - aferentă fazei de urmărire penală, suma de 270 lei aferentă procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).

S-a constatat că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza de judecată - până la prezența apărătorului ales-avocat S. L., în cuantum de 100 de lei a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 24.09.2013.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 791/P/2012 emis la data de 24.02.2013 de P. de pe lângă Judecătoria A. I., a fost trimisă în judecată inculpata S. A. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1 și 3, art. 213 alin.1, art. 244 alin.1 și 2 totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.

În actul de sesizare s-a arătat, în esență, că inculpata, în calitate de custode și de director economic al ., a înstrăinat autoturismul marca F. P. cu numărul_ către . și apoi către C. P., acestuia din urmă necomunicându-i situația autoturismului, deși știa că asupra acestuia fusese instituit sechestru prin procesul – verbal din 26.10.2010 prin care fusese numită și custode, precum și că bunul fusese înstrăinat anterior către ..

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate .; plângerea persoanei vătămate C. P.; declarația reprezentantului părții vătămate .; declarația numitei C. P.; declarația reprezentantului părții vătămate .; declarațiile inculpatei; declarațiile martorului B. Conabie G.; certificat constatator al .; dosarele execuționale 185/2010 și 186/2010 ale Biroului Executorului Judecătoresc Sapta F.; proces – verbal de sechestru din data de 26.10.2010 de sechestrare a autoutilitarei furgon marca CITROEN, cu nr. de identificare B9412578, nr. de înmatriculare_, a autoturismului marca F., cu nr. de identificare ZFA_32, nr. de înmatriculare_ și a autoturismului marca F., cu nr. de identificare ZFA_38, nr. de înmatriculare_ ; proces – verbal licitație mobiliară din 10.01.2012 de adjudecare de către . a autoutilitarei marca CITROEN, cu nr. de identificare B9412578, a autoturismului marca F., cu nr. de identificare ZFA_32, și a autoturismului marca F., cu nr. de identificare ZFA_38; factura fiscală ._/05.05.2011 de vânzare a autoturismului F. P. cu nr. de identificare ZFA_38 și cu nr._ către .; declarație nr._/05.05.2011 pentru scoatere din evidența Direcției de Venituri A. I. a autoturismului F. P. cu nr. de identificare ZFA_38; contract de vânzare – cumpărare a autoturismului F. cu nr. de identificare ZFA_38, încheiat între . și C. P. și datat 15.11.2011; factura fiscală . nr._ de vânzare a autoturismului F. cu nr. de identificare ZFA_38 către C. P.; chitanțele seriile SOMIRO_/14.11.2011 și SOMIRO_ de plată a câte 4900 de lei de către C. P. către .; dovada de adjudecare din data de 14.09.2012 a autoturismului F. P. cu nr. de identificare ZFA_38 de către ., proces – verbal din data de 24.08.2012 de licitație a autoturismului F. P. cu nr. de identificare ZFA_38, proces – verbal din data de 10.05.2012 de sechestru definitiv a autoturismului F. P. cu nr. de identificare ZFA_38 (dosar execuțional nr. 41/2011 al Biroului executorului Judecătoresc U. D. M.); adrese ale Administrației Finanțelor Publice A. I. din care rezultă că a fost aplicat sechestru asupra bunurilor mobile ale . prin procesul – verbal nr._/15.12.2011 pentru achitarea datoriilor societății către bugetul de stat; rezoluție de restituire a celor trei autovehicule către FarmExpert DCI SA; procese – verbale de predare primire a autovehiculelor; fișa de cazier judiciar a inculpatei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 31.05.2013 sub dosar nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din 04.11.2014, cu procedura legal îndeplinită, prezenți personal în fața instanței de judecată și asistați de apărător ales, persoana vătămată C. P. și inculpata au arătat că s-au împăcat, sens în care s-a luat acestora declarație ce s-a consemnat pe filă separat atașată la dosar, înainte de a se da citire actului de sesizare al instanței.

La același termen de judecată, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință a actului de sesizare și a aducerii la cunoștință inculpatei a învinuirii și drepturilor pe care le are, a pus în vedere acesteia dispozițiile art. 375, art. 377 și art. 396 alin. (10) din C.proc.pen, aceasta declarând că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței, cunoaște probele administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește și nu dorește administrarea altor probe. Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public și a celorlalte părți, instanța a admis cererea inculpatei de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției.

Față de această împrejurare nu s-a mai procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză, fiind încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.

La solicitarea instanței a fost depusă la dosar fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatei (f. 484 ds. inst.).

Persoana vătămată ., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 74.400 lei în cursul urmăririi penale, menținându-și această poziție procesuală și în fața instanței de judecată.

Persoana vătămată C. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2300 euro.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

1.Situația de fapt:

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității, fiind în concordanță cu criteriile de incidență ale legii penale și procesual penale.

Astfel, la data de 06.03.2012, s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria A. I. plângerea reprezentantului legal al . București-Sucursala B., privind pe numiții B. Canabie S. și S. A. A. și privind pe . A. I., în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz de încredere și de sustragere de sub sechestru, fapte prev. și ped. de art. 213 C.Penal, respectiv de art. 244 C.P..

Reprezentantul legal al . București-Sucursala B., CUI_, J_, a sesizat faptul că numita S. A.-A., director economic la . A. I., în urma unei sentințe civile învestită cu titlu executoriu, a semnat un proces – verbal de sechestru pentru trei autoturisme ale societății, acestea fiind lăsate in custodia ei, iar ulterior, la solicitarea executorului judecătoresc, a refuzat să le pună la dispoziția acestuia.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, reiese că între . București-Sucursala B. și . A. I., jud. A. a existat un contract de colaborare, obiectul acestuia fiind vânzarea/cumpărarea de produse medicamentoase și farmaceutice, iar datorită unor probleme financiare, . A. I., jud. A. nu a plătit în totalitate contravaloarea bunurilor cumpărate, inregistrând astfel datorii. Pentru a-și recupera creanțele, . București-Sucursala B. a dat în judecată . A. I., iar prin sentința civilă nr. 8445/26.08.2009 a Judecatoriei B., dată în dosarul nr._/197/2009, . A. I. a fost obligată la plata sumei de 30.602,59 lei, reprezentând contravaloare marfă și penalități aferente, sentința civilă care a fost învestită cu formulă executorie ce face obiectul dosarului de executare silită cu nr. 185/2010 a executorului judecătoresc Sapta F., din mun. A. I..

De asemenea, . A. I. a fost obligată la plata sumei de 79.525,86 lei, reprezentând contravaloare marfa și penalități aferente, prin sentința civilă nr. 5762/28.05.2009 a Judecatoriei B., în dosarul nr._, sentința civilă care, de asemenea, a fost învestită cu formulă executorie și face obiectul dosarului de executare silită cu nr. 186/2010 a executorului judecătoresc Sapta F., din mun. A. I..

La data de 26.10.2010 în dosarul de executare silită cu nr. 186/2010, a fost încheiat procesul - verbal de sechestru, prin care au fost declarate sechestrate trei autoturisme aparținând . A. I., jud. A. acestea fiind o autoutilitara furgon marca CITROEN GCWJYB BERLINGO, cu nr. de identificare B9412578, nr. de înmatriculare_, un autoturism marca F. P. 169 AXA1A, cu nr. de identificare ZFA_32, nr. de înmatriculare_ și un autoturism marca F. P. 169 AXA1A, cu nr. de identificare ZFA_38, nr. de înmatriculare_, care au fost lăsate în custodia numitei S. A. A., aceasta având calitatea de director economic al . A. I..

La data de 10.01.2012, ora 10, cu ocazia desfășurării licitației deschise pentru vinderea celor trei autoturisme sechestrate, . București-Sucursala B. și-a adjudecat bunurile scoase la vânzare, fiind incheiat procesul - verbal de licitație mobiliară, care a fost semnat și de către numita S. A. A. având calitatea de reprezentant al . A. I..

La data de 07.02.2012, executorul judecătoresc Sapta F. a pus în vedere reprezentanților . A. I., jud. A., ca la data de 09.02.2012, ora 10.00, bunurile adjudecate de către . București-Sucursala B. ca urmare a licitatiei desfășurate la data de 10.01.2012, să fie la sediul societății, respectiv în mun. A. I., ., jud. A., pentru a fi ridicate de către adjudecatara . București-Sucursala B.. Această adresă a fost semnată, la primire, de către numitul B. Canabie G., unul dintre fiii numitului B.-Conabie S. și de asemenea unul dintre asociații . A. I., care se afla la momentul respectiv la sediul societății.

La data de 09.02.2012, ora 11.00, s-a încheiat un proces verbal în care se arăta că executorul judecătoresc Sapta F. s-a prezentat, la ora 10.00, la sediul . A. I., jud. A., unde nu a găsit pe nimeni prezent, iar bunurile nu au fost găsite, astfel că s-a aflat în imposibilitatea predării acestora către reprezentanții . București-Sucursala B..

Inculpata S. A. A. a declarat că are calitatea de director economic în cadrul . A. I. și că este împuternicită de către numitul B. Conabie S. să reprezinte societatea în relațiile cu terțe persoane fizice și juridice precum și cu instituțiile statului. Aceasta a recunoscut că a semnat procesul – verbal de sechestru, la data de 26.10.2010 în dosarul de executare silită cu nr. 186/2010 a celor trei autoturisme aparținând . A. I. și că acestea au rămas în folosința efectivă a societății, precum și că executorul judecătoresc Sapta F. i-a adus la cunoștință faptul că . București-Sucursala B. va cumpăra autoturismele, dar că nu a luat la cunoștință despre faptul că la data de 09.02.2012, ora 10.00, autoturismele ar fi trebuit să fie la sediul . A. I., jud. A., în vederea predării lor către proprietarii de drept.

Din verificările efectuate în cauză a rezultat faptul că la data de 05.12.2011 inculpata S. A. A. a semnat procesul - verbal de sechestru nr._, în dosarul de executare nr. 48/156/S100PL129, fiind instituit sechestru pentru două dintre autoturismele . A. I., jud. A., acestea fiind un autoturism marca F. P., cu nr. de identificare ZFA_38 și autoutilitara marca Citroen Berlingo cu nr. de identificare B9412578, datorită datoriilor acumulate și neachitate de . A. I. către bugetul statului.

De asemenea, s-a constatat că la data de 15.11.2011, inculpata S. A. A., în calitate de reprezentant legal al . A. I., jud. A., a încheiat un contract de vânzare - cumparare pentru un autovehicul folosit prin care a vândut numitului C. P. din mun. A. I. autoturismul marca F. P. cu nr. de identificare ZFA_32, contra sumei de 2.300,00 euro.

Cu această ocazie, inculpata a întocmit un contract de vânzare – cumpărare și factura fiscală nr._ din 15.11.2011 în valoare de 9.800 lei, de vânzare a autoturismului marca F. P. aparținând . A. I., jud. A., către numitul C. P. din mun. A. I., fiind intocmite și două chitanțe fiscale în valoare de 4.900,00 lei, fiecare pentru primirea banilor.

Din verificări s-a constatat că autoturismul mai sus mentionat a mai fost vândut de către inculpată, în calitate de reprezentant al . A. I. la data de 05.05.2011 către . A. I., fiind întocmită factura fiscală nr._, în valoare de 9.920,00 lei, fapt comunicat către Direcția de Venituri a Primăriei mun. A. I., jud. A. prin declarația nr._/05.05.2011 în vederea scoaterii din evidența a acestui autoturism.

Cele trei autoturisme în cauză au fost implementate în aplicatia “Furturi auto 2.3.3.0“, astfel că autoutilitara furgon marca CITROEN GCWJYB BERLINGO, cu nr. de identificare B9412578, nr. de înmatriculare_ și un autoturismul marca F. P. 169 AXA1A, cu nr. de identificare ZFA_32, nr. de înmatriculare_, au fost ridicate și plasate în custodia IPJ A..

La data de 19.04.2012, la P. de pe lângă Judecătoria A. I. s-a înregistrat plângerea numitului C. P. cu privire la comiterea de către S. A. A. a infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că la data de 15.11.2011 a vândut autoturismul marca F. P., în numele . A. I., jud. A., către numitul C. P. fără a-i aduce acestuia la cunoștință faptul că autoturismul fusese sechestrat anterior și că nu putea fi vândut, precum și faptul că autoturismul fusese deja vândut către ., fiind radiat și din evidențele Administrația Finanțelor Publice A. I. unde apărea ca proprietate a ..

Inculpata a recunoscut că a semnat procesul – verbal din data de 26.10.2010 încheiat în dosarul de executare silită cu nr. 186/2010, prin care au fost declarate sechestrate trei autoturisme aparținând . A. I., jud. A. acestea fiind o autoutilitara furgon marca CITROEN GCWJYB BERLINGO, cu nr. de identificare B9412578, nr. de înmatriculare_, un autoturism marca F. P. 169 AXA1A, cu nr. de identificare ZFA_32, nr. de înmatriculare_ și un autoturism marca F. P. 169 AXA1A, cu nr. de identificare ZFA_38, nr. de înmatriculare_, care au fost lăsate în custodia numitei S. A. A., aceasta având calitatea de director economic al . A. I., jud. A..

De asemenea, inculpata a recunoscut și că a vândut către . A. I. unul din cele trei autoturisme sechestrate la data de 05.05.2011 (factura fiscală ._/05.05.2011), iar același autoturism a fost dat ca și gaj numitului C. P., pentru garantarea unui contract de împrumut, dar a fost întocmit un contract de vânzare – cumpărare în data de 15.11.2011, și nu un contract de împrumut cu garanție mobiliară, aspect susținut și de martorul B. Conabie G..

Persoana vătămată C. P. a negat că ar fi primit autoturismul ca și garanție pentru un împrumut și a arătat că a plătit suma de 9.800 de lei pentru a cumpăra acel autoturism, conform contractului și chitanțelor încheiate și semnate de vânzător și cumpărător. De asemenea, că nu i-a fost adus la cunoștință faptul că respectivul autoturism ar fi fost sechestrat și nici că la acel moment bunul fusese deja vândut către ., aflând acest lucru de la Administrația Finanțelor Publice A. I., care i-a comunicat că mașina fusese radiată din proprietatea . în baza unei facturi de vânzare către .. A arătat că la momentul vânzării, după ce a primit actele și cheile autoturismului, S. A. A. i-a spus că nu este încă nevoie să treacă autoturismul pe numele său întrucât mai este valabilă asigurarea obligatorie (RCA).

Inculpata a recunoscut că a avut cunoștință despre adjudecarea celor trei autoturisme de către . București-Sucursala B., ea semnând și ștampilând procesul – verbal de licitație din 10.01.2012, dar nu a avut cunoștință despre adresa executorului judecătoresc prin care s-a comunicat că în data de 09.02.2012 vor fi ridicate cele trei autoturisme.

La data de 14.09.2012 autoturismul F. P. cu nr. de identificare ZFA_38 a fost adjudecat de către ., sechestrat în data de 10.05.2012 în dosarul execuțional nr. 41/2011 al Biroului executorului Judecătoresc U. D. M..

Inculpata a declarat că nu i-a adus la cunoștința executorului judecătoresc U. D., care punea în executare silită bunurile . la cererea creditorului . București, sucursala D., despre faptul că autoturismul cu nr._ fusese deja sechestrat. Aceasta le-a adus la cunoștință acest lucru numai la momentul ridicării autoturismului din curtea societății de către executorul judecătoresc U. D..

Prin procesul – verbal nr._/15.12.2011 Administrația Finanțelor Publice A. I. a aplicat sechestru asupra bunurilor mobile ale . (autoutilitara furgon marca CITROEN GCWJYB BERLINGO, nr. de identificare B9412578, nr. de înmatriculare_, un autoturism marca F. P. 169 AXA1A, nr. de identificare ZFA_32, nr. de înmatriculare_ ) pentru achitarea datoriilor societății către bugetul de stat.

La data de 20.02.2013, s-a dispus restituirea celor trei autoturisme către . București-Sucursala B., astfel că la data de 13.03.2013 acestea au intrat în posesia reprezentantului societății cu obligația de a le păstra până la soluționarea definitivă a cauzei.

De altfel, starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale, au fost însușite întocmai de inculpată, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției- prevăzute de art. 375, 377 C.pr.pen. și declarației date în acest sens (f. 508 ds.inst.).

2.Încadrarea juridică. S-a reținut că:

Faptele inculpatei S. A. A. constând în aceea că în calitate de custode și de director economic al ., a înstrăinat autoturismul marca F. P. cu numărul_ către . și apoi către C. P., acestuia din urmă necomunicându-i situația autoturismului, deși, știa că asupra acestuia fusese instituit sechestru prin procesul – verbal din 26.10.2010 prin care fusese numită și custode, precum și că bunul fusese înstrăinat anterior către ., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.P.. cu corespondent în art. 244 alin. 1 Noul cod penal, de abuz de încredere- prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal anterior, și de sustragere de sub sechestru-prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.

2.2. Mai întâi instanța a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvâșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, alin. 3 Cod penal anterior (față de persoana vătămată C. P.). Aceeași infracțiune are corespondent în art. 244 alin. 1 Noul cod penal.

În compararea textelor de lege mai sus arătate, în determinarea caracterului mai favorabil, instanța având în vedere în principal manifestarea de voință a părților (inculpata și persoana vătămată C. P.) consemnată în declarația dată personal în fața instanței de judecată (f. 507 ds. inst.), înainte de citirea actului de sesizare prin care aceștia au arătat că înțeleg să se împace, total, necondiționat și definitiv, manifestare de voință care produce efecte doar în considerarea noilor dispoziții legale raportat la infracțiunea dedusă judecății, respectiv, înșelăciune, a constatat că infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 Noul cod penal este legea penală mai favorabilă inculpatei, motiv pentru care a reținut aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

Astfel, reglementarea prevăzută de art. 244 alin. 3 Noul cod penal potrivit căruia- împăcarea înlătură răspunderea penală, are caracter de noutate și se înscrie în situațiile în care, deși, infracțiunea de înșelăciune este urmărită și din oficiu, legiuitorul acordă posibilitatea părților să dispună asupra procesului penal prin împăcarea lor.

În atare situație, constatând că a intervenit o succesiune de legi penale în timp, iar infracțiunea de înșelăciune în modalitatea concretă săvârșită de inculpata din prezenta cauză își găsește corespondent în art. 244 alin. 1 din Noul cod penal, ce oferă posibilitatea împăcării părților conform textului legal mai sus enunțat, manifestare de voință care poate interveni până la citirea actului de sesizare conform art. 159 alin. 3 Noul cod penal (cerință satisfăcută în cauză), instanța a reținut în continuare dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol (art. 159 Noul cod penal) potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.

Raportat la soluția pronunțată în cauză, s-a reținut că potrivit art. 396 alin. 6 C.pr.pen. instanța pronunță încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. e)-j) C.pr.pen. Art. 16 alin. 1 lit. g prevede că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit [...] împăcarea.. De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art. 17 alin. 2 C.pr.pen. potrivit cărora în cursul judecății, acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de [...] încetare a procesului penal.

Nu în ultimul rând instanța raportat la soluția aplicată în cauză, a reținut și considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 27/2006 cu aplicabilitate și în contextul Noului cod de procedură penală, conform cărora încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când instanța constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca [...] exprimat în ședința de judecată de aceste părți personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice (cerință de asemenea satisfăcută în cauză-părțile dând o declarație personal în fața instanței).

Față de considerentele de fapt și de drept de mai sus prezentate, în baza art. 396 alin. 6, art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C.pr.pen., art. 159 Noul cod penal raportat la art. 244 alin. 3 Noul cod penal, s-a încetat procesul penal față de inculpata S. A. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul cod penal cu referire la art. 5 din Noul Cod Penal, ca urmare a împăcării părților.

2.2.În ceea ce privește infracțiunile de abuz de încredere și sustragere de sub sechestru, instanța a constatat că acestea au fost săvârșite de aceeași persoană prin acțiuni diferite și înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Pentru aceste considerente, în încadrarea juridică dată faptelor, instanța a reținut și prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 C.penal anterior, referitoare la concursul de infracțiuni, dând, de asemenea, aplicabilitate dispozițiilor art. 5 din Noul cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că instituția privind concursul de infracțiuni astfel cum este reglementată în codul penal anterior este mai favorabilă inculpatei decât dispozițiile Noului cod penal.

Aceasta deoarece, instanța a constatat, mai întâi, că situația concretă din speță nu se află sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, care prevăd că tratamentul sancționator aplicabil pluralității de infracțiuni atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, este cel reglementat de legea nouă, întrucât ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatei au fost săvârșite înainte de . noii legislații penale.

Or, în atare situație, instanța a determinat legea penală mai favorabilă, comparând tratamentul sancționator al acestei instituții în ambele reglementări penale (codul penal anterior și Noul cod penal). Astfel, s-a constatat că potrivit Noului Cod penal (art. 39) sporul a devenit obligatoriu de aplicat în caz de contopire a pedepselor aplicate (se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), în timp ce potrivit Codului penal anterior, în caz de concurs de infracțiuni, sporul era facultativ (putându-se adăuga un spor de până la 5 ani), în atare situație fiind mai favorabil tratamentul sancționator aplicabil concursului de infracțiuni-prevăzut de codul penal anterior.

Totodată, instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive și apreciind așa cum s-a arătat în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptele și persoana inculpatei o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului din Codul penal anterior, va aplica dispozițiile din legea penală anterioară în ansamblul lor, motiv pentru care s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției pronunțate în cauză.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiune și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă pentru fiecare.

3.Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatei și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite de inculpată vor fi reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii).

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatei prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere criteriile referitoare la persoana inculpatei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv: a avut o atitudine de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, are vârsta de 38 de ani, cetățean român, studii superioare, este integrată în societate (aspect ce reiese și din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar-f. 509-510ds. inst.), iar din fișa de cazier judiciar (f. 484 ds. inst.) reiese că aceasta nu a mai avut alte incidente cu legea penală, nefiind în trecut nici măcar sancționată administrativ.

În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, s-a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea pentru faptele reținute în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, reținând și beneficiul prevăzut de art. 396 alin. 10 C.pr.pen. ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii simplificate, și anume, o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru ambele infracțiuni deduse judecății, respectiv abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal anterior și sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 1 și alin. 2 Cod penal anterior, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța a reținut dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpată a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatei pe durata executării fiecăreia dintre cele două pedepse principale aplicate.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpată, aceasta nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, instanța nu a interzis inculpatei nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) d) și e) Cod penal, întrucât faptele sale nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României).

Față de reținerea în încadrarea juridică a dispozițiilor legale referitoare la concursul real de infracțiuni, a celor două infracțiuni săvârșite de inculpată, dând aplicabilitate dispozițiilor art. 33 lit. b) și art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta hotărâre (2 luni închisoare, 2 luni închisoare) în pedeapsa cea mai grea urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice, pe lângă pedeapsa rezultantă astfel stabilită.

În raport de criteriile de individualizare a pedepsei și a modalității de executare, enumerate și analizate mai sus, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpată și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

Față de aceasta, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior,s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate pe durata termenului de încercare.

Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.

În continuare, potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni, precum și în caz de neîndeplinire a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

4.Cu privire la latura civilă a cauzei:

Persoana vătămată ., s-a constituit parte civilă în cauză în contradictoriu cu inculpata cu suma de 74.400 lei, încă din cursul urmăririi penale, menținându-și această poziție procesuală și în fața instanței de judecată.

În dovedirea pretențiilor civile societatea vătămată, a depus la dosar înscrisuri și a arătat că la data de 20.01.2014 valoarea soldului reprezentând marfă livrată și neîncasată, înregistrată în contul debitoarei ., este în cuantum de 60.426,28 lei, iar în urma adjudecării bunurilor mobile valoarea contabilă nu a fost stinsă.

Conform sentinței civile nr. 5762/28.05.2009 și a sentinței civile nr. 8445/2009 pronunțate de Judecătoria B., valoarea creanței se ridică la aproximativ 110.207.05 lei, la care se adaugă indicele de inflație (f. 46,162 dup), iar ca urmare a predării în fapt de către organele de poliție cu respectarea rezoluției procurorului a autoturismelor a fost emisă factura nr._/2013 în valoare de 74.400 lei de către executorul judecătoresc Sapta F.. Totodată, se arată că valoarea actuală a celor trei autoturisme a fost stabilită prin raportul de evaluare nr. 3625/28.03.2013 la suma de 29.501 lei (f. 457-473 ds. inst.)

Față de aceasta instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:

Articolul 1357 cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.

Aplicând acest raționament la situația de față, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatei S. A. A. (fapta ilicită, tradusă în infracțiunile de abuz de încredere și sustragere de sub sechestru; vinovăția inculpatei, îmbrăcând forma intenției, prejudiciul material ca o consecință firească a faptelor săvârșite, legătura de cauzalitate dintre faptele inculpatei și prejudiciul produs).

Ca, atare, în baza art. 397 alin. 1,, art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 1357 C.civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată-constituită parte civilă ., în contradictoriu cu inculpata, având ca obiect obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 74.400 lei cu titlu de despăgubiri civile, și în consecință:

A fost obligată inculpata la plata sumei de 74.400 lei către partea civilă ., cu titlu de despăgubiri civile.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată C. P., privind obligarea inculpatei la plata sumei de 2300 euro, ținând cont de soluția pronunțată în cauză ca urmare a împăcării părților, astfel cum s-a arătat în paragrafele precedente, și văzând prevederile art. 159 alin. 2 teza finală Noul cod penal s-a stins acțiunea civilă formulată de persoana vătămată- constituită parte civilă C. P., ca urmare a împăcării părților.

Alte aspecte:

În baza art. 397 alin. 3 C.pr.pen. s-a menținut dispoziția de restituire a autoturismelor: autoutilitara furgon, marca CITROEN GCWJYB BERLINGO, nr. de identificare B9412578, nr. de înmatriculare_ ; autoturismul marca F. P. 169 AXA1A, nr. de identificare ZFA_32, nr. de înmatriculare_ și a autoturismului marca F. P. 169 AXA1A, nr. de identificare ZFA_38, nr. de înmatriculare_ către partea civilă . București- Sucursala B., dispusă prin rezoluția procurorului din data de 20.02.2013 în dosarul penal 791/P/2012, cu obligația acesteia din urmă de a păstra bunurile până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

5.Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:

Potrivit art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].

Potrivit art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d) C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în caz de încetare a procesului penal, ca urmare a împăcării părților se suportate de către inculpat și persoana vătămată.

Or, ținând cont de manifestarea de voință a inculpatei de a se obliga la plata cheltuielilor judiciare în locul persoanei vătămate C. P., cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată aceasta este dat de suma de 870 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 600 lei-aferentă fazei de urmărire penală, suma de 270 lei aferentă procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).

S-a constatat că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza de judecată-până la prezența apărătorului ales-avocat S. L., în cuantum de 100 de lei a fost avansată din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 24.09.2013.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpata S. A. A., invocând netemeinicia sentinței, sub aspectul laturii civile a cauzei.

În privința infracțiunii de sustragere de sub sechestru, aceasta reprezentând o infracțiune de pericol contra autorității și nu contra patrimoniului, s-a invocat faptul că nu s-a cauzat nici un prejudiciu părții civile ..

În privința infracțiunii de abuz de încredere, s-a reținut că persoana vătămată este persoana în a cărui patrimoniu se află bunul în momentul consumării infracțiunii, chiar dacă altă persoană a încredințat acel bun făptuitorului. În situația de față, în momentul dispunerii de autoturism de către inculpată, acesta se afla în patrimoniul ., chiar dacă executorul judecătoresc i-a încredințat bunul spre păstrare în custodie. Ca atare, s-a invocat faptul că . nu avea calitatea de parte vătămată și nu putea formula pretenții civile. Inculpata nu avea obligația restituirii autoturismului către ., ci către executorul judecătoresc. Ca atare, s-a invocat faptul că se impunea respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă ., despăgubirile solicitate reprezentând datorii contractuale ale . față de partea civilă ., datorii neachitate și care se află în stadiu de executare silită.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel constată că apelul declarat de inculpata S. A. A. este întemeiat, pentru următoarele considerente:

1. Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.

În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în calitate de custode și de director economic al ., în 5.05.2011, inculpata a înstrăinat autoturismul marca F. P. 732 cu numărul_ către . și apoi în 15.11.2011 către C. P., acestuia din urmă necomunicându-i situația autoturismului, deși, știa că asupra acestuia fusese instituit sechestru prin procesul – verbal din 26.10.2010 prin care fusese numită și custode, precum și că bunul fusese înstrăinat anterior către ..

În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.P.. cu corespondent în art. 244 alin. 1 Noul cod penal, de abuz de încredere- prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal anterior, și de sustragere de sub sechestru-prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.

Deși în starea de fapt din rechizitoriu se face vorbire și de înstrăinarea autoturismului F. 738 cu numărul de înmatriculare_, trimiterea în judecată a inculpatei s-a limitat la comiterea faptelor de înstrăinare succesivă a autoturismului F. 732 cu numărul de înmatriculare_ .

Vânzarea autoturismului sechestrat către . rezultă din factura fiscală din 5.05.2011, aflată în copie la fila 315 dosar urmărire penală, precum și din declarația pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport depusă de inculpată în numele . la Primăria municipiului A. I. în 5.05.2011 (fila 316 dosar urmărire penală).

Revânzarea autoturismului de către inculpată în numele . către numitul C. P. este dovedită cu contractul de vânzare – cumpărare din 15.11.2011 (fila 319 dosar urmărire penală), precum și cu declarațiile cumpărătorului de bună credință.

2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu mijloacele de probă la care instanța de fond a făcut referire în conținutul sentinței, la fila 2.

S-au avut în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală și proba cu înscrisurile depuse la instanța de apel, întrucât în fața instanței de fond, inculpata a solicitat judecarea sa în baza probelor administrate la urmărire penală, în procedura recunoașterii învinuirii.

3. Curtea de Apel constată că prin pronunțarea soluției de încetare a procesului penal pe motivul împăcării părților, în ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 3 CP, pe de o parte și condamnarea inculpatei pentru infracțiunile de abuz de încredere și sustragere de sub sechestru în încadrarea juridică din CP din 1969 pe de altă parte, s-a încălcat principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile, statuat prin decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale. Însă, în calea de atac a inculpatei și în lipsa unei alte căi de atac care să devolueze cauza în defavoarea acesteia, nu se poate îndrepta nelegalitatea comisă. Aplicarea globală a legii penale mai favorabile ar fi presupus reținerea unei singure legi, cu consecința fie a înlăturării încetării procesului penal și a condamnării inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune cu încadrarea juridică din CP din 1969, fie condamnarea inculpatei la pedepse în baza noului CP pentru infracțiunile de abuz de încredere și sustragere de sub sechestru, cu consecința reținerii tratamentului juridic defavorabil a l concursului de infracțiuni conform noului CP. Ori, asemenea demersuri ar duce la agravarea situației inculpatei în propria cale de atac, ceea ce nu este permis de dispozițiile art. 418 CPP.

4. În ce privește criticile aduse modului de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea de Apel reține următoarele:

Cu ocazia audierii inculpatei la instanța de fond (fila 508 dosar fond), inculpata a fost de acord să despăgubească partea civilă . cu suma de 30.000 lei. În concluziile scrise (filele 511, 512 dosar fond) inculpata a solicitat obligarea sa la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă . București, cu mențiunea că cele trei autovehicule au fost restituite părții civile, se află în custodia acesteia, iar deprecierea la care se face referire în adresa . din 20.01.2014 nu este imputabilă inculpatei.

Prin adresa nr. 149/20.01.2014 depusă de . București Sucursala B. la dosarul de fond (fila 456), s-a solicitat obligarea inculpatei la diferența de plată a creanței rămase de achitat în cuantum de 44.899 lei, ca diferență dintre prejudiciul de 74.400 lei și suma de 29.501 lei, exclusiv TVA, cât reprezintă valoarea actuală a celor trei autovehicule, stabilită prin raportul de evaluare nr. 3625/28.03.2013.

În primul rând, Curtea de Apel reține că subiect pasiv principal al infracțiunii de abuz de încredere îl constituie proprietarul bunurilor de care a dispus pe nedrept inculpata prin acțiunea de înstrăinare fără drept, respectiv .. Însă în concret, în mod secundar a fost vătămată prin acțiunea inculpatei și partea civilă ., în beneficiul căreia fusese instituit sechestrul prin procesul – verbal de sechestru din 26.10.2010. În această relaționare, executorul judecătoresc a intervenit doar pentru reglarea raporturilor juridice dintre părți în baza hotărârilor judecătorești pronunțate între societățile comerciale contractante, fără ca acest fapt să-i confere executorului judecătoresc vreo calitate procesuală în ce privește infracțiunea de abuz de încredere.

Ca atare, se apreciază că . are calitatea procesuală de subiect pasiv secundar, fiind îndreptățită la formularea de pretenții civile.

În al doilea rând, Curtea de Apel reține că prin comiterea infracțiunii de abuz de încredere, s-a cauzat părții civile . un prejudiciu, constând în diferența de valoare dintre valoarea de adjudecare la licitație a autoturismului și valoarea reală de piață a acestuia.

Prin raportul de evaluare din 28.03.2013 (fila 459 dosar fond), s-a stabilit că autoturismul F. P. cu numărul de înmatriculare_ are o valoare de piață de 13.650 lei.

Prin procesul – verbal de licitație mobiliară din 10.01.2012 (fila 149 dosar urmărire penală), s-a declarat adjudecat în favoarea . București autoturismul F. P. cu numărul de înmatriculare_, pentru suma de 23.250 lei.

Ca atare, se cuvine părții civile, cu titlu de prejudiciu derivând din comiterea infracțiunii de abuz de încredere, doar suma de 9.600 lei, reprezentând diferența dintre valoarea de adjudecare la licitație și valoarea reală de piață a autoturismului care a făcut obiectul infracțiunii.

Celelalte sume pretinse de partea civilă, cu titlu de diferență între valoarea de adjudecare și valoarea de piață, privesc celelalte două autoturisme sechestrate și adjudecate la licitație, dar care nu au făcut obiectul trimiterii în judecată prin rechizitoriu. Ca atare, în privința celorlalte pretenții civile, partea civilă se poate îndrepta împotriva ., pe calea unei acțiuni separate civile.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, se va admite apelul declarat de inculpata S. A. A. împotriva sentinței penale nr. 316/21.11.2014 pronunțate de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .

Se va desființa în parte sentința penală apelată, în ce privește latura civilă a cauzei, sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părții civile . București, Sucursala B. și rejudecând cauza în aceste limite:

Se va reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părții civile . București, Sucursala B., de la 74.400 lei, la 9.600 lei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

În consecință,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpata S. A. A. împotriva sentinței penale nr. 316/21.11.2014 pronunțate de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată, în ce privește latura civilă a cauzei, sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părții civile . București, Sucursala B. și rejudecând cauza în aceste limite:

Reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părții civile . București, Sucursala B., de la 74.400 lei, la 9.600 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2.04.2015.

Președinte, Judecător,

S. I. M. A. P.

Grefier,

D. M. H.

Red. M.I.S.

Tehnored. D.M.H./MIS

2 ex/23.06.2015

J. Fond B. D. M.

← Dare de mită (art.290 NCP). Decizia nr. 423/2015. Curtea de...		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 376/2015.... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA