Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 376/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3523/221/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 376/A/2015
Ședința publică din 2 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. P.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin procuror: I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul U. I. împotriva sentinței penale nr. 2035/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 2035/4.11.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul U. I., fiul lui G. și V., născut la 14.04.1944 în S., jud. A., domiciliat în com. Șoimuș, ., jud. Hunedoara, cetățean român, studii medii, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, CNP_, fără antecedente penale, la:
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al.2 V.C.p cu aplicarea, art.5 N. C.p;
În baza art.81, 82 V.Cod penal, art.5 N. Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art.83, 84 V.Cod penal.
În baza disp. art.118 alin. 1 lit. b V.C.P., s-a confiscat de la inculpat o furcă metalică aflată în camera de corpuri delicte a IPJ Hunedoara.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 ron daune morale către partea civilă P. G. cu domiciliul în com. Șoimuș, ., jud. Hunedoara ; s-a respins cererea privind acordarea de daune materiale.
În baza art. 276 N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P. G..
În baza art. 274 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. nr. 3510/P/2013, înregistrat la această instanță sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului U. I. cu datele personale la dosarul cauzei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 al. 2 V. C.penal cu aplicarea art. 5 N. C.penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că:
În seara zilei de 28.11.2013, în jurul orei 18:30, a intervenit într-un conflict între fiul acestuia, U. V. și partea vătămată P. G., fiind înarmat cu o furcă, context în care, deși martorii prezenți la fața locului au încercat să-l dezarmeze pe inculpat, acesta a înțepat partea vătămată cu furca în mâini, cauzându-i leziuni vindecabile în 4-5 zile, conform certificatului medico-legal nr. nr.1185/C/03.12.2013.
Prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în data de 06.06.2014, în baza art. 346 al.2 NC.p.p, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu actul de sesizare sus-menționat, dispunându-se începerea judecății pentru infracțiunile descrise în rechizitoriu.
Din analiza materialului de urmărire penală coroborat cu probele administrate în mod direct și nemijlocit pe parcursul cercetării judecătorești (declarație inculpat f. 90-92), declarație parte vătămată (f. 93,94), declarații martori M. AMrian F.(f. 97), P. L. V.(f. 98) precum și din cuprinsul celorlalte acte și lucrări ale dosarului cauzei, instanța a reținut următoarele:
În seara zilei de 28.11.2013, în jurul orei 18:30, partea vătămată P. G. s-a deplasat la canalul de evacuare al pescăriei pe care o deține, amplasată în fața casei unde locuiește. În acest context, inculpatul U. V. l-a lovit cu piciorul în piept și l-a aruncat în apa canalului. Strigând după ajutor, la fața locului au venit învinuitul M. M.-F. (ginerele părții vătămate), însoțit de nepotul părții vătămate, S. M.. Cei doi au ajutat partea vătămată să iasă din canalul de evacuare și au încercat să-l împiedice pe U. V. să mai lovească partea vătămată. La fața locului a ajuns inculpatul U. I. cu o furcă în mână. Deși partea vătămată, ginerele și nepotul acesteia au reușit să-l dezarmeze pe U. I., P. G. a fost înțepat cu furca în picior și în mâini și amenințat de acesta cu moartea. Fiica victimei, M. L., venită la fața locului, a strigat că vine poliția, împrejurare în care inculpații U. V. și U. I. s-au retras.
În seara zilei de 28.11.2013 inculpatul U. I. s-a deplasat cu o furcă în mână să aducă așternut pentru vaci din apropierea casei, iar când a ajuns la podul canalului de deversare al pescăriei de pe râul M., P. G. l-a întrebat ce caută în acea zonă, prinzându-i furca, împreună cu S. M.. L-a auzit pe fiul său U. V. spunându-i învinuitului M. M.-F. să-l lase în pace, învinuitul aflându-se deasupra lui U. V. în apa canalului.
M. M.-F. a arătat că U. V. îl împingea pe socrul său cu piciorul în apa canalului, amenințându-l cu moartea, fapt pentru care l-a imobilizat pe U. V., prinzându-l în brațe și căzând amândoi în canal. De asemenea, acesta a declarat că tatăl inculpatului U. V., respectiv U. I. a venit la fața locului cu o furcă, amenințându-l pe socrul acestuia cu moartea și lovindu-l, împrejurare în care M. M.-F., socrul acestuia și S. R. l-au deposedat pe U. I. de furcă.
Martorul S. R. a declarat că în seara zilei de 28.11.2013 se afla la familia P.. Auzind țipete afară, s-a deplasat împreună cu verii acestuia, M. M. F. și M. D.-L.. La podul canalului de evacuare al pescăriei unchiului său P. G. l-a observat pe U. I. cu o furcă în mână, auzind o voce prin care i se cerea inculpatului U. I. să lase furca. Martorul a intervenit pentru a-l opri pe U. I. să lovească cu furca, i-a luat acestuia mâna dreaptă de pe furcă, împrejurare în care a fost lovit în zona coastelor de către U. I.. Furca a fost aruncată de învinuitul M. M.-F. în apropiere. Martorul precizează că nu l-a văzut pe acesta din urmă sau pe unchiul său P. G. lovind sau amenințând în incident pe cineva.De asemenea, martorul precizează că nu l-a văzut pe U. V. lovindu-l pe P. G., dar l-a auzit amenințându-l cu moartea pe unchiul său.De asemenea, martorul precizează că este posibil ca U. I. să-l fi înțepat în palmă pe P. G. cu furca, întrucât acesta prezenta o tăietură în palmă; acesta a mai declarat că l-a auzit pe U. I. amenințându-l cu moartea pe P. G..
Fiind audiată în calitate de martor, M. D.-L. a declarat că în seara zilei de 28.11.2013 era acasă cu soțul acesteia, M. M.-F. și vărul ei, martorul S. R.. Tatăl său P. G. era plecat la pescărie. Auzind țipete, s-a deplasat împreună cu soțul și vărul său la pescărie.Întrucât U. V. țipa ,,te omor”, martora a sunat la poliție.Coborând înspre canalul de deversare, l-a văzut pe U. I. cu o furcă în mână, în timp ce soțul și tatăl acesteia strigau ,,lasă furca”, iar U. V. striga că îl va omorî pe tatăl acesteia. Martora spune că nu l-a văzut pe U. I. lovindu-l pe tatăl acesteia cu furca, dar împingea furca înspre tatăl acesteia.
Conform certificatului medico-legal nr. 1185/C din 03.12.2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală P. G. a suferit leziuni traumatice ce pot data din 28.11.2013, vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Din analiza actelor de urmărire penală și a probatoriului administrat a rezultat cu certitudine faptul că inculpații U. V. și U. I. l-au agresat fizic pe P. G. în seara zilei de 28.11.2013.
S-a reținut că fapta, astfel cum a fost prezentată mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 al. 2 V. C.penal cu aplicarea art. 5 N. C.penal.
În baza acestor texte de lege, inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere disp. art. 52 și art 72 C.p. disp. părții generale din Codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului.
Astfel, instanța l-a condamnat pe inculpatul U. I., la:
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al.2 V.C.p cu aplicarea, art.5 N. C.p;
În baza art.81, 82 V.Cod penal, art.5 N. Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, în considerarea faptului că, fiind la prima pătrundere în câmpul infracțional, pedeapsa își va putea atinge scopul și fără executarea ei în regim de detenție.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art.83, 84 V.Cod penal.
În baza disp. art.118 alin. 1 lit. b V.C.P., s-a confiscat de la inculpat o furcă metalică aflată în camera de corpuri delicte a IPJ Hunedoara.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 ron daune morale către partea civilă P. G. și s-a respins cererea privind acordarea de daune materiale.
În privința laturii civile, instanța a reținut că partea civilă P. G. a suferit în urma delictului comis de inculpat următoarele leziuni: fețele dorsale ale mâinilor și fețelor dorsale ale degetelor tumefiate; pe fața antero-externă braț stand 1/3 medie tumefacție de 4/2 cm; pe fața anterioară coapsă dreaptă față anterioară 1/3 superioară o excoriație de 2/0 cm și echimoză violacee de 9/2 cm.
Leziunile suferite de parte civilă au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Instanța a apreciat că, urmare a săvârșirii delictului, partea civilă a încercat și traume de natură psihică, necesar a fi raportate pentru acordarea de daune morale în cuantum de 1.000 RON (200 RON per.zi).
Relativ la daunele materiale solicitate, s-a apreciat că acestea nu au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză (înscrisuri și testimonii), martorii audiați nerelatând împrejurări precise, exacte cu privire la existența și întinderea acestora.
În baza art. 276 N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P. G..
În baza art. 274 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpatul U. I., solicitând prin apărător ales, în principal achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a CPP, iar în subsidiar achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b CPP, pe motivul că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
S-a mai solicitat eventual aplicarea pedepsei amenzii, iar sub aspectul laturii civile, respingerea daunelor morale acordate părții civile în cuantum de 1000 lei.
S-a invocat faptul că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea principiului in dubio pro reo, pentru următoarele motive:
În primele două declarații date în fața organelor de cercetare penală, persoana vătămată P. G. a menționat că inculpatul s-a îndreptat cu furca spre el, însă nu a fost lovit. Toate declarațiile martorilor date în susținerea afirmațiilor persoanei vătămate aparțin rudelor acesteia, ceea ce implică un grad mai mare de subiectivism. În fața instanței de judecată, persoana vătămată a declarat că a suferit leziuni la nivelul membrelor, cele mai grave fiind tăieturile din palme, însă în certificatul medico – legal se menționează că s-au identificat echimoze la nivelul palmelor, nu plagă înțepată.
S-a mai invocat faptul că inculpatul nu s-a înarmat cu furca în scopul atacării persoanei vătămate, ci lucra cu acel obiect în momentul izbucnirii conflictului. Mai mult, incidentul s-a desfășurat pe terenul inculpatului, care a venit acolo pentru aplanarea conflictului dintre fiul său și persoana vătămată P. G..
S-a mai solicitat reținerea lipsei antecedentelor penale și vârsta înaintată a inculpatului apelant (70 de ani).
În privința laturii civile, s-a apreciat că daunele morale au fost total nedovedite, modul de calcul este unul superficial, neavând un suport faptic sau financiar real. Nu s-a făcut dovada indisponibilității temporare a persoanei vătămate la muncă, iar leziunile din certificatul medico – legal nu au fost de natură a pune partea civilă într-o incapacitate temporară de muncă.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel constată că apelul declarat de inculpatul U. I. este întemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.
În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în seara de 28.11.2013, inculpatul U. I. a intervenit într-un conflict care a luat naștere între fiul său U. V. și persoana vătămată P. G. și fiind înarmat cu o furcă, a agresat persoana vătămată cu aceasta, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile termen de îngrijiri medicale.
În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu apl. art. 5 CP.
2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
În declarațiile sale, persoana vătămată P. G. a reclamat faptul că în seara de 28.11.2013, deplasându-se la canalul de scurgere al unei pescării amenajate pe terenul său, a fost lovit în piept cu piciorul de către numitul U. V., fiul inculpatului, astfel că a căzut în apă. Persoana vătămată a strigat după ajutor, au sosit fiica, ginerele și nepotul său de acasă, iar apoi și inculpatul, acesta fiind înarmat cu o furcă. Inculpatul a încercat să-l lovească, iar după trei încercări, persoana vătămată a reușit să-i prindă furca. În declarația din 4.12.2013, persoana vătămată a susținut că a fost lovit de inculpat cu furca peste mâini, peste antebrațe și fața dorsală a mâinilor și apoi a fost înjunghiat în coapsa piciorului.
Certificatul medico – legal eliberat cu ocazia examinării victimei atestă existența contuziei la ambele mâini și a unei excoriații pe coapsa dreaptă, tumefierea fețelor dorsale ale mâinilor și ale degetelor, tumefierea pe fața antero – externă a brațului stâng.
În declarațiile sale, inculpatul U. I. a susținut că a avut un conflict cu persoana vătămată, acesta a vrut să-l deposedeze de furcă, astfel că au tras amândoi de furcă.
Curtea de Apel reține că nu există probe certe care să susțină afirmația persoanei vătămate că a fost lovit în mod direct cu furca de către inculpat. Probele administrate conturează însă o acțiune violentă a inculpatului față de victimă, cel mai probabil în încercarea părților de a trage de furcă, astfel că din aceste manevre, s-au produs leziunile cauzate victimei și reținute în certificatul medico – legal, care au avut ca urmare producerea tumefierii la mâinile și la degetele victimei.
Pe de altă parte, Curtea de Apel reține că prin rechizitoriu, s-a dispus față de inculpatul U. V., clasarea cauzei, în ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969 cu aplicarea art. 5 CP comisă în dauna aceleiași persoane vătămate și sancționarea sa cu amendă administrativă în cuantum de 500 lei. S-a motivat că fapta reținută în sarcina inculpatului U. V. se circumscrie, sub aspectul periculozității sociale, ilicitului extrapenal, față de împrejurarea că între părți există o relație conflictuală de vecinătate, generată de situația juridică incertă a terenului persoanei vătămate, cel puțin în convingerea inculpatului U. V., raportat la lipsa antecedentelor sale penale și la faptul că . comisă de acesta a fost spontană și neînarmată.
Instanța de apel reține însă că aceste argumente invocate ca justificare a soluției de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ față de inculpatul U. V. sunt deopotrivă aplicabile inculpatului U. I..
Astfel, s-a reținut că acțiunea acestuia de lovire nu a fost una directă cu furca, leziunile victimei producându-se prin tragerea reciprocă a părților de furcă, în încercarea victimei de deposedare a inculpatului de furcă. Pretinsa reprezentare a existenței unei situații juridice incerte, deși neinvocată de inculpați, trebuie să profite amândurora. Nici inculpatul U. I. nu are antecedente penale. Faptul că era înarmat la momentul incidentului nu a fost unul premeditat, inculpatul deplasându-se la locul incidentului cu furca pentru a lua fân pentru animale. Leziunile cauzate victimei nu prezintă o gravitate deosebită.
Ca atare, Curtea de Apel apreciază că fapta imputată inculpatului U. I., în materialitatea sa, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât să se impună sancționarea sa prin aplicarea unei pedepse.
Pe de altă parte, așa cum s-a motivat, această soluție de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ se impune, prin prisma stabilirii unei echități între situații juridice similare (cu referire la soluția dispusă față de inculpatul U. V.).
Ca atare, Curtea de Apel apreciază că o soluție de sancționare a inculpatului U. I., prin aplicarea mustrării cu avertisment, este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptei comise și să-și modeleze comportamentul pe viitor, în spiritul respectării dispozițiilor legale și normelor sociale de conduită.
3. În ce privește latura civilă a cauzei, Curtea de Apel reține că acordarea daunelor morale către partea civilă, în cuantum de 1000 lei, este nejustificată.
Aceasta, întrucât pe de o parte, s-a avut în vedere gravitatea redusă a faptei imputate inculpatului, iar pe de altă parte, consecințele producerii faptei nu justifică acordarea daunelor morale.
Literatura de specialitate – națională și internațională - a identificat câteva criterii orientative de apreciere a daunelor morale: importanța valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite, personalitatea victimei, situația profesională a acesteia (criterii generale), dar și gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercusiunile prejudiciului asupra situației sociale a victimei – inclusiv în plan profesional și familial.
În același timp, au fost identificate, în cadrul aceluiași demers, câteva criterii orientative de stabilire a cuantumului despăgubirilor: gradul de culpă a persoanei vătămate (care influențează în mod hotărâtor cuantumul despăgubirilor, dacă acesta există), criteriul echității (în baza căruia indemnizația trebuie să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a persoanei vătămate), dar și poziția procesuală a autorului faptei, respectiv achiesarea acestuia la pretențiile părții civile.
Scopul acordării despăgubirilor morale este reprezentat de compensarea suferinței psihice a persoanei vătămate, urmare a afectării stării sale sufletești de bine, a afectării calității vieții sale, cât și urmare a suferinței fizice suferite pentru durerile suportate ca urmare a vătămărilor corporale. Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să urmărească doar efectul compensatoriu și nu o înlocuire a valorii nepatrimoniale lezate, dat fiind faptul că dreptul la viață și sănătate sunt inestimabile și incontestabile, lezarea acestor drepturi dând naștere unui alt drept – acela de a fi acoperit prejudiciul de agrement, cel estetic, cel afectiv.
În același timp, cuantumul despăgubirilor morale este condiționat, ca expresie pecuniară a lezării unor valori inexprimabile pecuniar, de concluziile certificatului medico-legal, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, ca și criteriu obiectiv, dar și de aprecierea subiectivă a victimei referitor la percepția sa asupra suferințelor îndurate, precum și de măsura în care acesta reușește să facă o dovadă în acest sens.
Plecând de la principiile și criteriile de mai sus, instanța a apreciat că în situația dedusă judecății, nu s-a cauzat victimei un prejudiciu moral de o asemenea însemnătate, încât să reclame compensarea‚ sa prin plata de către inculpat a unei sume de bani, cu titlu de daune morale. Simpla sancționare administrativă a inculpatului este considerată o satisfacție echitabilă acordată persoanei vătămate, pentru fapta încercată de aceasta.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, se va admite apelul declarat de inculpatul U. I. împotriva sentinței penale nr. 2035/4.11.2014 pronunțate de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Se va desființa sentința penală apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013, art. 18/1 CP din 1969, va fi achitat inculpatul U. I., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu apl. art. 5 CP.
În baza art. 18/1 alin. 3, art. 91 CP din 1969, se va aplica inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a mustrării cu avertisment.
Se va respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. G. și se va înlătura obligarea inculpatului U. I. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. G..
În baza art. 276 alin. 6 CPP, se va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă P. G., de la 600 lei, la 400 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru motivele expuse,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul U. I. împotriva sentinței penale nr. 2035/4.11.2014 pronunțate de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013, art. 18/1 CP din 1969, achită pe inculpatul U. I., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu apl. art. 5 CP.
În baza art. 18/1 alin. 3, art. 91 CP din 1969, aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a mustrării cu avertisment.
Respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. G. și înlătură obligarea inculpatului U. I. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. G..
În baza art. 276 alin. 6 CPP, reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă P. G., de la 600 lei, la 400 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2.04.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored.D.M.H./MIS/2 ex/24.06.2015
J. Fond C. F.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 375/2015. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 430/2015. Curtea de... → |
|---|
