Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 31/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 3199/85/2014/a10
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 31/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial A. I. este reprezentat de procuror I. F..
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații M. S. C., L. I. F. și Ciurezan A. V. împotriva încheierii pronunțate la data de 11.02.2015 de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr._ 4.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns inculpații contestatori M. S. C., L. I. F. și Ciurezan A. V., aflați în stare de arest la domiciliu, asistați de apărător ales, avocat B. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpaților depune la dosar practică judiciară.
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților contestatori M. S. C., L. I. F. și Ciurezan A. V., avocat B. L., solicită admiterea contestațiilor declarate împotriva încheierii din 11.02.2015 cu privire la menținerea arestului la domiciliu. Arată că se va invoca că de la momentul înlocuirii măsurii nu a trecut foarte mult timp și nu s-au făcut multe lucrări în dosar. Susține că argumentele contestației sunt grevate pe două chestiuni: egalitatea de tratament și rezonabilitatea măsurii.
Cu privire la egalitatea de tratament arată că în încheiere se spune că numai o parte din inculpați au dat declarații, dar nu se menționează că din 28 de inculpați jumătate sunt pe control judiciar și nu au impietat asupra bunei desfășurări a procesului penal. Apreciază că înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar va fi mai utilă soluționării dosarului deoarece instanța nu va fi bombardată cu cereri privind permisiunea. Arată că la acest moment înlocuirea cu controlul judiciar și luarea unor măsuri adiacente, apte a îndeplini scopul prevăzut de art. 202 din codul de procedură penală, este perfect posibilă. Consideră că așa cum alții stau pe control judiciar fără a împiedica buna desfășurare a procesului penal și ceilalți pot sta sub imperiul acestei măsuri. Susține că instanța face trimitere la gravitatea acuzațiilor, sens în care invocă ca și practică CEDO cauzele Pasteur contra G. și Tărău contra României.
Cu privire la rezonabilitatea măsurii arată că inculpații sunt arestați din mai 2014, iar în decembrie s-au înlocuit măsurile, astfel că în aprilie se face 1 an de când inculpații sunt privați de libertate. Arată că din punctul său de vedere o măsură mai puțin restrictivă ar fi posibilă a fi luată în cauză. Învederează că inculpații nu mai au resurse financiare pentru a se deplasa și precizează că el a venit practic pro bono și doar un inculpat a reușit să-și acopere cheltuielile de deplasare. Susține că înlocuirea cu controlul judiciar ar permite inculpaților L. și Ciurezan să se deplaseze pentru a se angaja. Arată că înainte cei doi au avut loc de muncă.
Solicită admiterea contestațiilor, apreciind că nimic nu se va schimba în ce privește desfășurarea procesului penal.
Cu privire la conduita inculpaților arată că puțin diferită este situația lui M., pentru care mai apare un pretins trafic de droguri, cu privire la cantitatea de 0,021 grame de substanță calificată ca și drog de mare risc, în luna mai. Pentru ceilalți doi inculpați învederează că este posibil ca la următorul termen când vor fi audiați să opteze pentru procedura simplificată.
Susține că inculpații nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal. Precizează că inculpații nu au antecedente penale.
Invocă ca și exemplu încheierea depusă la dosar, referitoare la o cauză ce privește 4 inculpați cercetați pentru omor calificat și tâlhărie calificată, iar instanțele au înlocuit succesiv aceste măsuri. Învederează că în prezenta cauză limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. 1 din codul penal sunt de la 1 la 5 ani.
Concluzionând, solicită, pentru egalitate de tratament, admiterea contestațiilor și, conform art. 242 alin. 2 din codul de procedură penală, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Reprezentanta D. solicită respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate și menținerea încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la data de 23 decembrie 2014, iar instanța în mod judicios a făcut analiza cu privire la evoluția și stadiul cercetărilor, iar în scopul bunei asigurări a procesului penal solicită menținerea măsurii. Învederează că inculpații au posibilitatea de a-și găsi loc de muncă și în stare de arest la domiciliu, iar în momentul dovedirii găsirii locului de muncă li se poate permite deplasarea. Arată că inculpaților le-au fost încuviințate cererile de deplasare la cabinetul avocatului, astfel că există premisele pentru valorificarea drepturilor acestora.
Concluzionând, solicită respingerea contestațiilor și menținerea încheierii ca temeinică și legală.
Învederează că intenția inculpaților în a formula cereri nu trebuie să primeze în analiza menținerii măsurii.
Cu privire la inculpatul M. arată că au fost sesizați referitor la aspecte privind accesarea contului de Facebook, și deși acesta este sub o măsură preventivă, încearcă să comunice cu alte persoane.
În replică, apărătorul ales al inculpaților contestatori, avocat B. L., arată că inculpatul M. nici nu deține mijloacele de accesare a internetului și nu există vreo dovadă, nu și-a părăsit domiciliul în nici un fel, nu știe cine i-a accesat contul. Arată că nu și-a încălcat obligațiile și nu există vreo dovadă că s-a deplasat într-un loc unde avea acces la internet. Susține că potrivit prevederilor art. 221 alin. 6 pot face cereri pentru a li se permite să se angajeze și s-a admis ca premergător angajării să se prezinte pentru analize și deschiderea contului în bancă, apreciind că practic este mult mai complicat. Referitor la ceilalți inculpați învederează că aceștia trebuie să meargă efectiv să-și caute loc de muncă, deoarece nu au voie să acceseze internetul și deci nu pot să-și trimită CV-urile nici pe internet. Consideră că înlocuirea măsurilor ar permite inculpaților să-și asigure mijloacele de trai.
Inculpatul M. S. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și arată că i s-a umblat pe adresa de facebook și când a fost în stare de arest.
Inculpatul L. I. F., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, învederând că vrea să-și caute loc de muncă, precizând că locuiește doar împreună cu mama sa și nu mai au bani nici pentru deplasările la instanță.
Inculpatul Ciurezan A. V., având ultimul cuvânt, arată că are aceeași situație cu inculpatul L., că mama sa este pensionară, având o pensie mică, dorește să se poată angaja și precizează că a lucrat de la vârsta de 18 ani în continuu și îi este greu să-și găsească loc de muncă de acasă.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
I. Prin încheierea penală pronunțată la data de 11.02.2015 de Tribunalul Sibiu, Secția penală în dosar nr._ 4 s-a dispus, printre altele, în baza art. 362 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2, 4 C.p.p., menținerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpații M. S. C. zis „C.”, L. I. F. zis „L.” și C. A. V. zis „C.” .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat, în esență, strict cu privire la menținerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpații M. S. C., L. I. F. și C. A. V. următoarele:
Prin încheierea penală din data de 19.12.2014, a fost înlocuită, în baza art. 348 alin. 1 C.pr.pen., art. 242 alin. 2 C.pr.p. rap. la art. 220 C.pr.p. și art. 218 C.pr.p., măsura arestului preventiv luată cei trei inculpați cu măsura arestului la domiciliu, motivându-se că în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, privarea de libertate a acestora prin menținerea măsurii arestului preventiv nu mai este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, fiind suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 c.p.p. și că prin impunerea unor obligații în sarcina inculpaților, precum aceea de a nu părăsi imobilul în care locuiesc, de a nu comunica cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu alte persoane care au legătură cu prezenta cauză, și de a nu accesa internetul, se poate asigura buna desfășurare a procesului penal și se poate împiedica sustragerea inculpaților de la judecarea cauzei.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii luate față de inculpați, tribunalul constată că, la momentul luării și menținerii măsurii arestului la domiciliu au fost respectate dispozițiile legale în materie, încheierile de luare și menținere fiind supuse căilor de atac prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia măsurii, instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, actele procedurale efectuate de la acel moment nefiind de natură să justifice încetarea sau schimbarea acestor temeiuri și raportat la data la care măsura a fost luată, 23.12.2014, măsura apare ca fiind rezonabilă, cu atât mai mult cu cât, pe calea cererilor de încuviințare formulate, inculpaților le sunt respectate drepturile și interesele legitime.
La evaluarea oportunității măsurii preventive instanța urmează a avea în vedere și împrejurările privitoare la gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, modul și circumstanțele de comitere a acestora, dar și circumstanțele personale ale inculpaților. Ori, până la acest moment, circumstanțele reale ale cauzei și circumstanțele personale ale inculpaților nu s-au modificat pentru a se putea impune o reevaluare a măsurii preventive luate.
Pe cale de consecință, tribunalul urmează a aprecia că, în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu și nici împrejurările concrete ale cauzei, conduita procesuală a unora dintre inculpați nu este în măsură să justifice aprecierea că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului acesteia.
II.Împotriva acestei încheieri penale au formulat contestație în termenul prevăzut de lege inculpații inculpații M. S. C., L. I. F. și Ciurezan A. V. care au criticat –o doar sub aspectul menținerii măsurii preventive, solicitând, personal și prin apărătorul ales admiterea contestațiilor, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În expunerea orală a motivelor de contestație inculpații contestatori, personal și prin apărătorul ales invocă, în esență, egalitatea de tratament și rezonabilitatea măsurii, apreciind că prin înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar este respectat scopul prevăzut de art. 202 din codul de procedură penală, în sensul că buna desfășurare a procesului penal nu va fi afectată prin luarea unei măsuri preventive mai ușoare, că gravitatea acuzațiilor nu poate singură să ducă la menținerea arestului la domiciliu ( CEDO cauzele Pasteur contra G. și Tărău contra României) și că raportat la datele ce caracterizează persoana inculpaților, sunt tineri, nu au antecedente penale, anterior arestării au avut loc de muncă, înlocuirea măsurii preventive este total justificată.
III. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma actele și lucrările dosarului, a motivelor invocate în contestațiile de față, Curtea de Apel constată că prezentele contestații nu sunt fondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Judecătorul primei instanțe a realizat o temeinică analiză a situației juridice a inculpaților M. S. C., L. I. F. și Ciurezan A. V. și a dispus în mod just menținerea măsurii arestului la domiciliu, dând o justă și pertinentă aplicare a dispozițiilor art. 362 C.pr.p. rap. la art. 208 alin. 2 și 4 C.pr.p., constatând că în cauză, la acest moment procesual nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu și nici împrejurările concrete ale cauzei, conduita procesuală a unora dintre inculpați nu este în măsură să justifice aprecierea că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului acesteia.
Curtea precizează dintr-un început că hotărârile judecătorești pronunțate în materia măsurilor preventive se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, care dăinuie atâta timp cât temeiurile de fapt și de drept care au justificat luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute de lege rămân neschimbate, și, în principiu, doar în situația în care ulterior intervin elemente noi de natură a determina modificări în conținutul acestor temeiuri sau chiar încetarea existenței lor, se poate reaprecia asupra legalității, temeiniciei și necesității menținerii respectivei măsuri.
În cauza de față, în acord cu jurisprudența CEDO prin care s-a statuat că, potrivit art. 5 § 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces, judecătorul de fond a apreciat raportat la acuzațiile aduse, la stadiul procesual și la datele ce caracterizează persoana inculpaților contestatori, că înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar nu este oportună, raportat la gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, modul și circumstanțele de comitere a acestora, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.
După cum reiese din examinarea actelor dosarului în cauză, există la acest moment procesual, probe și indicii temeinice ce nasc bănuiala plauzibilă și rezonabilă, aptă a convinge un observator obiectiv că inculpații M. S. C., L. I. F. și Ciurezan A. V. au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și pentru care s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu .
Curtea constată că de la data de 19.12.2014, când s-a dispus față de inculpații contestatori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, nu au intervenit elemente noi care să îndrituiască instanța la o reapreciere asupra legalității, temeiniciei și necesității menținerii acestei măsuri preventive, materialul probator strâns în cauză până la acest moment procesual, relevând suficiente probe, care întemeiază presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Susținerile inculpaților contestatori că în cauză s-au încălcat dispozițiile art.5 și art. 6 CEDO referitoare la „termenul rezonabil” nu pot fi primite.
Curtea consideră că perioada de timp scursă de la luarea măsurii arestări și, apoi, de la luarea măsurii arestului la domiciliu până în prezent, nu poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă, raportat la complexitatea cauzei care s-a repercutat în mod corespunzător asupra limitelor cadrului procesual și probatoriului ce se impune a fi administrat atât în cursul urmării penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.
Nici apărările referitoare la circumstanțele personale ale inculpaților, invocate de apărare, nu pot constitui un argument pentru aprecierea diminuării sau dispariției pericolului concret pentru ordinea publică, acestea fiind elemente circumstanțiale care pot fi valorificate în eventualitatea unei reindividualizări a pedepselor.
Din această perspectivă, a pericolului pentru ordinea publică, Curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor comise de inculpații contestatori poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de grav, modalitatea de săvârșire, din circumstanțele personale ale acestora, cât si percepția negativă a societății față de comiterea unor fapte penale deosebit de grave, așa cum just a reținut judecătorul de fond.
Tot astfel, Curtea nu poate împărtășii susținerile contestatorilor referitoare la principiul egalității de tratament juridic, raportat la faptul că față de anumiți inculpați din prezenta cauză s-a luat o măsură preventivă mai ușoară. Împrejurarea că față de unii inculpați din cauză s-a dispus o măsură preventivă mai puțin punitivă, nu obligă instanța la acest moment de a dispune de plano o măsură preventivă mai ușoară față de inculpații contestatori, întrucât și în cadrul pluralității de făptuitori situația participanților este distinctă, iar circumstanțele personale ale unui inculpat nu se pot răsfrânge și asupra celorlalți inculpați, așa cum este cazul în speță.
Prin urmare, hotărârea penală atacată nu este susceptibilă de critică sub acest aspect.
Curtea precizează că asigurarea operativității procesului penal, sub aspectele privind garanția respectări termenelor prevăzute pentru anumite activități, desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicarea făptuitorului de a se sustrage judecății, impune, în situații determinate, luarea sau, după caz, menținerea unor măsuri preventive.
În cauza de față se apreciază că în prezent, din aceleași considerente, nu se impune a se dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu în privința contestatorilor inculpați cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, menținerea măsurii preventive corespunde cel mai bine scopurilor prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod pr.pen. și este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru realizarea respectivelor scopuri mai sus arătate, proporționalitate și necesitate prevăzute de alin. 3 din același articol de lege.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) din Cod de procedură penală, va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații M. S. C., L. I. F. și Ciurezan A. V. .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală vor fi obligați numiții inculpați contestatori la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații M. S. C., L. I. F. și Ciurezan A. V. împotriva încheierii pronunțate la data de 11.02.2015 de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr._ 4.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe numiții inculpați contestatori la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2015.
Președinte,Grefier,
S. TrifCornelia M. N.
Red. / tehnored. S.T.
2 ex./ 05.03.2015
Jud. fond D.M.C.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 87/2015. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
