Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1050/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1050/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1050/A/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. L.
Grefier M. S. Ș.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuentul N. I. S. împotriva sentinței penale nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul revizuent N. I. S., aflat în stare de deținere în P. A., asistat de avocat ales Istoc S. I..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri formulate instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat ales Istoc S. I. pentru apelantul revizuent N. I. S., solicită admiterea apelului împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Hunedoara, având în vedere prevederile art. 459 alin. 7 C.pr.pen., și în consecință reținerea cauzei spre judecare pronunțând o soluție de admitere a cererii de revizuire și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare.
Avocatul ales arată că există mai multe inadvertențe cu privire la prezentul dosar, una dintre ele ar fi faptul că s-a făcut o expertiză care nu a fost luată în considerare, chiar dacă instanța de fond ar fi reținut că unele aspecte ar fi fost luate în considerare. De asemenea, a arătat că la dosarul cauzei există o declarație cu privire la partea vătămată, care nu a fost semnată de aceasta, și care a stat la baza reținerii și arestării inculpatului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond, considerând că în mod întemeiat instanța de fond făcând analiza motivelor pe care s-a bazat cererea de revizuire, a constatat că acestea nu pot constitui motiv de revizuire în conformitate cu prevederile art. 459 C.pr.pen., și prin urmare în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea. Învederează că toate aspectele invocate în cererea de revizuire au fost avute în vedere de către instanța de fond.
Apelantul revizuent N. I. S., având ultimul cuvânt susține cele formulate de apărător.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr._ în baza art. 459 al 5 din Codul de procedură penală a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul N. I. S. împotriva sentinței penale nr. 379/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 39/A/2015 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 07.07.2015, condamnatul N. I. S. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 379/2014 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosarul nr_, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 39/A/2015 a Curții de Apel A. I..
În motivarea cererii, revizuentul a susținut că în speță este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 al. 1 lit a din Codul de procedură penală, fiind descoperite fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la data soluționării cauzei care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.
A mai susținut că persoana vătămată O. P. a recunoscut în cadrul unor discuții, că nu a dat nicio declarație organelor de urmărire penală la data de 08.02.2014, fiind în imposibilitate fizică să o facă, aceasta nefiind semnată de persoana vătămată, ci doar de organele de cercetare penală. Susținerile din declarația persoanei vătămate în sensul că ar fi fost urmărit cu mașina de către revizuent și lovit în partea din spate a autovehiculului, nu au fost confirmate de expertiza criminalistică efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj. Declarația persoanei vătămate obținută în mod nelegal a stat la baza întregului probatoriu în temeiul căruia a fost condamnat revizuentul, deși respectiva probă trebuia exclusă.
Revizuentul a mai susținut că instanța de fond și cea de apel au omis audierea martorului N. Darius E., deși s-a încuviințat audierea tuturor martorilor propuși prin rechizitoriu, iar declarația martorului respectiv putea conduse la pronunțarea altei soluții în cauză, martorul respectiv cunoscând relația revizuentului cu persoana vătămată, precum și împrejurările în care s-a produs accidentul. Raportul de expertiza criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj nu a fost înlăturat din proces și nu a fost luat în considerare la soluționarea cauzei, constituind astfel o probă nouă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr._ al Tribunalului Hunedoara, acvirat prezentei cauze, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 379/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, astfel cum a fost modificată parțial prin decizia nr. 39/A/2015 a Curții de Apel A. I., revizuentul N. I. S. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b, d și g Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de ultraj raportată la infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 257 al. 1 și 4 Cod penal rap. la art. 32 rap. la art. 188 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că revizuentul N. I. S., în noaptea de 07/08.02.2014 la cererea, îndemnul și împreună cu inculpatul A. S. S., a urmărit cu autoturismul, pe o distanță de circa 10 Km, persoana vătămată O. P. N., aflată în alt autoturism, șeful Postului de Poliție din . era în exercitarea atribuțiilor de serviciu și ca reacție la fapte de serviciu, urmărire finalizată cu impactul celor două autoturisme, impact în urma căruia autoturismul persoanei vătămate s-a răsturnat, cu consecința vătămării grave a acesteia, leziunile suferite necesitând 120 – 130 zile de îngrijiri medicale, fiind de natura celor care i-au pus viața în primejdie.
Analizând motivele invocate de revizuent, s-a constatat că nu este susținută de probe afirmația revizuentului că persoana vătămată n-ar fi dat declarația din data de 09.02.2014 în cursul urmăririi penale, întrucât nu ar fi fost aptă din punct de vedere fizic, fiind internată în spital după accident. Faptul că declarația din data de 09.02.2014 a fost consemnată de organele de cercetare penală și că nu a fost semnată de persoană vătămată, se explică întrucât persoana vătămată era internată cu multiple traumatisme în spital, însă a putut vorbi, relatând organelor de cercetare penală cele întâmplate, așa cum rezultă din procesul verbal depus la dosar (f 72 dos urm pen). S-a constatat că persoana vătămată a dat o declarație în fața organelor de urmărire penală și la data de 11.04.2014 în prezența apărătorului revizuentului, când a prezentat aceeași stare de fapt ca și aceea din declarația din data de 09.02.2014. Prin urmare, s-a apreciat că, chiar dacă s-ar exclude declarația persoanei vătămate din data de 09.02.2014, nu poate fi exclusă declarația acesteia din data de 11.04.2014 și nici cea dată în cursul judecății.
Cu privire la faptul că nu a fost audiat martorul N. Darius E., s-a constatat că acest martor a fost propus a fi audiat prin rechizitoriu, însă în cursul judecății procurorul a solicitat neaudierea acestuia întrucât a fost prezent în sala de judecată când au fost audiați inculpații, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 03.09.2014. Revizuentul nu a solicitat audierea acestui martor în fața instanței de fond, nu a criticat nici prin motivele de apel faptul că acest martor nu a fost audiat, și nu a solicitat nici instanței de apel să-l audieze, astfel că invocarea acestei neregularități pe calea revizuirii este inadmisibilă. Omisiunea audierii unui martor nu constituie motiv de revizuire, mai ales când exista un motiv întemeiat pentru neaudiere, după cum s-a arătat mai sus. Oricum, instanțele au ținut seama și de declarațiile martorului N. Darius E. date în cursul urmăririi penale, care a arătat că nu s-a aflat în mașină în momentul producerii accidentului, întrucât a coborât din autoturism anterior, când a văzut că inculpatul A. S. s-a certat cu persoana vătămată O. P. în localitatea B. Română, și că A. S. i-a cerut numitului Tiroi C. să urmărească persoana vătămată cu mașina.
De asemenea, s-a constatat că instanța de fond și cea de apel au ținut seama la luarea hotărârilor și de Raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, ambele instanțe motivând hotărârile în privința dinamicii accidentului, cu trimitere la concluziile expertizei respective (pagina 6 din hotărârea instanței de fond, pagina 35 din hotărârea instanței de apel). Expertiza respectivă a concluzionat că accidentul s-a produs prin coliziunea autoturismului condus de revizuent cu autoturismul condus de persoană vătămată, întrucât revizuentul a inițiat manevra de depășire a autoturismului persoanei vătămate în loc nepermis și cu viteză excesivă. Având în vedere împrejurarea că inculpații A. S. și N. I. S. au recunoscut că au urmărit autoturismul persoanei vătămate cu intenția de-al opri în trafic, după ce anterior A. S. a amenințat persoana vătămată, ambele instanțe au apreciat că inculpații au prevăzut posibilitatea ca autoturismul persoanei vătămate să fie implicat într-un accident din cauza faptului că urmărirea s-a făcut pe timp de noapte, exercitând o presiune asupra psihicului persoanei vătămate. Chiar dacă inculpații nu au urmărit suprimarea vieții persoanei vătămate, aceștia au acceptat posibilitatea producerii unei astfel de urmări, acționând cu intenție indirectă în privința infracțiunii pentru care au fost condamnați.
Apărările și criticile revizuentului cu privire la interpretarea declarațiilor persoanei vătămate și a raportului de expertiză criminalistică, au fost examinate atât de instanța fondului, cât și de instanța de apel, care au răspuns argumentat criticilor, astfel că cererea de revizuire nu poate fi admisă în principiu, pentru a se mai discuta odată același material probator în temeiul acelorași argumente.
Prin urmare, în temeiul art. 459 al 5 din Codul de procedură penală, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
În baza art.275 al.2 C.pr.pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel revizuentul N. I. S..
Apelul a fost declarat în termen și nu a fost motivat în scris.
În motivarea orală a apelului, revizuentul a criticat sentința penală, susținând că sunt întrunite condițiile pentru admiterea în principiu a revizuirii, deoarece concluziile expertizei nu au fost luate în considerare, iar partea vătămată nu a semnat declarația dată.
Apelul revizuentului este nefondat din următoarele considerente:
Revizuentul a invocat cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1) lit. a) C.pr.pen., susținând că au fost descoperite fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la data soluționării cauzei care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
În mod justificat prima instanță a reținut că declarația dată la 09.02.2014 a fost consemnată de organul de cercetare penală, nu a fost semnată de persoana vătămată, deoarece aceasta era internată cu multiple traumatisme, însă a putut vorbi, relatând cele întâmplate, aspect care rezultă din procesul-verbal depus la dosar (f. 72 d.u.p). Ulterior, la data de 19.04.2014 persoana vătămată a dat o declarația în fața organelor de urmărire penală, în prezența apărătorului revizuentului, confirmând cele susținute la data de 09.02.2014.
Concluziile expertizei au fost luate în considerare de ambele instanțe, care au motivat dinamica producerii accidentului (pag. 6 din hotărârea instanței de fond și pag. 35 din hotărârea instanței de apel).
Prima instanță, în mod justificat, a dat eficiență art. 459 alin. 5) C.pr.pen., respingând cererea de revizuire ca inadmisibilă, în condițiile în care faptele și împrejurările invocate de revizuent au fost cunoscute la soluționarea cauzei, fiind examinate și avute în vedere la dovedirea temeiniciei hotărârii pronunțate în cauză.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 alin. 1) pct. 1 lit. b) C.pr.pen. instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul N. I. S. împotriva sentinței penale nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor fi suportate de condamnatul revizuent N. I. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul N. I. S. împotriva sentinței penale nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr._ .
Obligă pe apelantul revizuent să plătească statului suma de 165 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2015.
Președinte, Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
S. M. Ș.
Red. LC
Tehnored. S.M.Ș./2 ex./09.11.2015
Jud. N.I.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 956/2015.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
