Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 164/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._ 15/a5
DECIZIA NR. 164/2015
Ședința publică din data de 03 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. M. M.
Grefier: R. A.
D.- Serviciul Teritorial A. I. a fost reprezentat prin:
Procuror: I. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul A. D. F. împotriva încheierii penale din 30.10.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator A. D. F., aflat în stare de arest, lipsă fiind apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator A. D. F., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Pustai-A. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar delegația în format electronic.
Inculpatul contestator A. D. F., întrebat fiind, arată că nu dorește să dea declarație și își va exprima poziția în cadrul ultimului cuvânt.
Constatând că nu sunt alte cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocatul inculpatului solicită admiterea contestației, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu cea a arestului la domiciliu. Apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, inculpatul se consideră nevinovat, a trecut o perioadă rezonabilă de timp, de peste 6 luni, de când acesta se află în arest preventiv, perioadă în care nu au fost identificate aspecte concrete cu privire la un eventual pericol social.
Consideră că măsura arestului la domiciliu ar fi suficientă și nu ar impieta în mod negativ desfășurarea procesului penal, iar față de persoana inculpatului și atitudinea acestuia până la acest moment, apreciază că în mod just măsura arestului preventiv ar putea fi înlocuit cu cea a arestului la domiciliu. Apreciază că nu există nici un risc rezonabil de influențare din partea acestuia a procedurilor de desfășurare în viitor a acestui proces, de influențare a martorilor sau de administrare a probelor și nici riscul de săvârșire de noi infracțiuni.
Reprezentantul D. solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că argumentele reținute de instanța de fond cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestului preventiv și, respectiv, subzistența temeiurilor avute în vedere își găsește corespondența în actele de cercetare efectuate până la acest moment în cauză. Făcând referire la infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, apreciază că faptele sunt de o gravitate sporită și justifică detenția la acest moment, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul urmăririi penale inculpatul a încercat să influențeze martorii sau să determine retragerea plângerilor. Toate aceste considerente pot constitui temeiuri suficiente care să conducă la presupunerea că, sub o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, inculpatul ar putea încerca să influențeze soluționarea cauzei.
Inculpatul A. D. F., având ultimul cuvânt, arată că dorește acasă, consideră că este nevinovat, nu vrea să ia legătura cu persoanele vătămate, nici cu altcineva. Mai arată că fata a fost abandonată la el la stână, a stat până seara târziu, nu s-a băgat în seamă cu ei, iar după două zile a găsit-o A. și a adus-o sus. Vrea să fie crezut că a încercat să facă un bine, nu a avut intenții rele. Precizează că sunt părți în dosar pe care nu le cunoaște. Menționează că fetele veneau la el cu o poveste cum că sunt abuzate de director, portar, iar el avea mâncare (lapte, brânză). Consideră că dacă era vinovat, nu mergea la casa de copii să le spună doamnelor de acolo că vor să ajute, pentru că fetele erau nespălate și pline de păduchi. Susține că nu este violent, că nu a lovit-o decât pe A.. Vrea să meargă acasă deoarece este de 6 luni arestat, nu se consideră un pericol. Arată că mai are un dosar, după ce a despărțit fetele, un singur dosar în 36 ani. Vrea să știe că dacă este nevinovat, va pleca acasă.
CURTEA DE APEL,
I. Constată că prin încheierea penală din data de 30 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ 15 în baza art. 362 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2, 4 C.p.p., a fost menținută măsura arestului preventiv față de inculpații:
- A. D. F., fiul lui D. și G., născut la data de 25.02.1979, în mun. Sibiu, jud. Sibiu, cu domiciliul în ., jud. Sibiu, f.f.l. în Dealul Dăii, f.n., C.N.P._, în prezent în Centrul de Reținere și Arest Preventiv Sibiu, (mandat de arestare preventivă nr. 37/UP/28.05.2015),
- D. A., fiica lui V. și T., născută la data de 24.10.1988, în mun. Oltenița, jud. Călărași, cu domiciliul în comuna C., ., jud. Sibiu, f.f.l. în Dealul Dăii, f.n., C.N.P._, în prezent în Centrul de Reținere și Arest preventiv Sibiu, ( mandat de arestare preventivă nr. 38/UP/28.05.2015),
prin încheierea penală nr. 46/CC/28.05.2015 a Tribunalului Sibiu.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulate de inculpați.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 46/CC/28.05.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Sibiu, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților A. D. F. și D. A., cercetați pentru presupusa săvârșire a trei infracțiuni de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și a unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și a două infracțiuni de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 C.p. raportat la art. 211 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și a unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 și 2 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. în ceea ce o privește pe inculpata D..
Pentru a se dispune luarea măsurii arestului preventiv, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că există probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, constând în aceea că, începând cu toamna anului 2014 până în mai 2015 au racolat trei părți vătămate care proveneau din familii destrămate, centre de plasament, fără familii, fără nici un suport moral sau material și le-au găzduit în locuința lor aflată la stâna din Dealul Dăii, unde, prin constrângere, ori prin exercitare de violență, când părțile vătămate se opuneau, au fost determinate să practice prostituția în folosul acestora, ei fiind cei care le aduceau clienți sau supravegheau activitatea de prostituție pe care o desfășurau atât în locuința inculpaților, cât și în diverse zone din oraș, în special în zona Broscărie din municipiul Sibiu. Toți banii pe are cele trei părți vătămate, dintre care două minore, îi obțineau, erau predați și folosiți de cei doi inculpați.
Această stare de fapt a creat un real pericol pentru ordinea publică, datorită gravității faptelor reținute în sarcina inculpaților, apte să producă un impact deosebit asupra opiniei publice și percepției privind siguranța publică, dar și datorită activității îndelungate în timp și premeditate, destinată să aducă beneficii materiale ilicite, aceștia profitând de starea de dificultate si de condiția victimelor (toate cele trei persoane exploatate de inculpații provenind fie din centre de plasament, fie din familii dezorganizate, fără locuință, fără vreo sursa de venit), de naivitatea persoanelor de sex feminin racolate și devenite dependente de aceștia, transformate în surse de venit pentru asigurarea inculpaților a unui stil de viață de parazitar, ajungând să întreprindă inclusiv acțiuni de constrângere fizică și morală asupra persoanelor vătămate, specifice infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism.
În ceea ce privesc circumstanțele personale ale inculpaților, s-a reținut că inculpatul A. D. F. este cunoscut ca o persoana agresivă, violentă atât verbal cât si fizic, împotriva sa fiind pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea altor fapte penale, în dos. penal nr. 5147/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, acesta frecventând în mod regulat stația și proximitatea stației CF Sibiu unde desfășoară activități de racolare a persoanelor de sex feminin pentru determinarea la fapte de prostituție sau a unor cetățeni care își caută loc de munca (zilieri) la diferiți proprietari de animale de pe raza jud. Sibiu, cărora le facilitează acest gen de servicii contracost, percepându-le diverse sume de bani, bunuri sau alte valori in schimbul intermedierii.
În ceea ce o privește pe inculpata D. A., aceasta nu are loc de muncă, obținându-și mijloacele de existență din practicarea prostituției, astfel că există posibilitatea ca inculpata să-și continue această activitate de obținere de venituri ilicite prin această modalitate facilă, parazitară.
În aceste condiții, s-a apreciat că măsura arestului preventiv este necesară pentru a asigura buna desfășurare a urmăririi penale, a înlătura riscul influențării martorilor, a părților, a celor care au dat deja declarații, și, totodată, proporțională cu gravitatea acuzațiilor care sunt aduse inculpaților, ea impunându-se pentru prevenirea reiterării activității infracționale și pentru buna desfășurarea în continuare a cercetării penale, reținându-se și faptul că inculpații au încercat să altereze probele administrate în cauză, influențându-l pe martorul B. L. A., pe care inculpatul l-a contactat telefonic cerându-i să o determine pe concubina sa să-și retragă plângerea, și exercitând presiuni asupra persoanelor vătămate minore. Astfel, ambii inculpați s-au deplasat la centrul unde erau internate cele doua victime minore si au încercat contactarea acestora, în scopul influențării lor în sensul de nu da declarații ce i-ar putea incrimina. De asemenea, din declarația persoanei vătămate Falcoseanu A. reiese ca acesta ar fi fost contactată de martorul B. L. A., după ce anterior acesta discutase cu inculpatul A. F., martor care i-a transmis victimei să-și retragă plângerea, să se împace cu F., că va rezolva el problemele dintre ei.
Inculpata D. A. a exercitat presiuni asupra victimelor minore, amenințându-le cu moartea, atât direct, cât și prin intermediul educatorului de la centrul de primire urgențe –martora M. R., insuflându-le victimelor o reală stare de temere pentru viața și integritatea lor corporala. Inculpata, după ce i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile de către procuror, a recurs din nou la amenințări la adresa minorei B. C., neavând nici cea mai mică reținere că se află în fața anchetatorilor.
Măsura preventivă a fost menținută ulterior în căile de atac și în procedura de cameră preliminară.
Instanța a dispus începerea cercetării judecătorești în cauză, procedând, în condițiile art. 362 c.p.p. și art. 208 c.p.p. la verificarea subzistenței temeiurilor care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri preventive.
Față de materialul probator existent la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că, starea de fapt avută în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, nu s-a modificat, chiar dacă ea este contestată de către inculpați. Astfel, în cauză nu au fost administrate alte probe care să releve o altă stare de fapt iar probele administrate până la acest moment (proces verbal de sesizare din oficiu, adresa Serviciului de Probațiune Cluj, ca urmare a sesizării efectuate de concubinul minorei Fălcoșeanu A., martorul B. L. A., cu privire la faptul că minora este exploatată de numitul A. D. F., care o amenință cu moartea ei și a copilului, obligând-o să se prostitueze în folosul său, declarațiile persoanelor vătămate, adresa DGASPC Sibiu referitor la minora B. C. si actele care au stat la baza scoaterii temporare din centru a minorei B. C. de către cei doi inculpați, declarațiile date de inculpați la Centrul de plasament „T. B.” din Cisnădie, declarațiile martorilor B. A. L., M. A., A. M. și R. G., adresa și actele înaintate de Biroul Județean de Poliție Transporturi Sibiu, planșă fotografică, declarațiile inculpaților și cazierul judiciar al inculpatului A. D. F.) conturează suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor pentru care sunt cercetați inculpații.
În cauză urmează a fi demarată cercetarea judecătorească, urmează a fi audiați inculpații, părțile vătămate și martorii, astfel că efectuarea acestor acte procesuale a impus menținerea în continuare a măsurii preventive luate, cu atât mai mult cu cât, nu s-a cunoscut poziția procesuală a inculpaților cu privire la aplicabilitatea procedurii simplificate și nici poziția față de probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
În ceea ce privește gravitatea faptelor, modul și circumstanțele de comitere a acestora, nici acestea nu s-au modificat, chiar dacă inculpații au oferit o altă variantă pentru faptele reținute în sarcina lor.
Sub aspectul necesității menținerii măsurii preventive, s-a constatat că, deși inculpații au învederat faptul că nu au exercitat influențe asupra martorilor B. și M., aceste aspecte nu au fost dovedite până la acest moment, urmând a fi clarificate odată cu începerea cercetării judecătorești și audierea acestor persoane. Ori, până la acel moment, aspectele avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, au fost actuale, ele nefiind înlăturate în vreun fel, astfel că nu s-a putut susține că temeiurile care au determinat luarea măsurii au încetat.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că, și la acest moment, se mențin considerentele avute în vedere privitoare la circumstanțele reale și personale ale inculpaților, iar luarea unei alte măsuri față de inculpați, nu a fost în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care urmează a fi audiați inculpații, părțile vătămate și martorii, existând pericolul influențării acestora.
Sub aspectul proporționalității măsurii, tribunalul a constatat că, raportat la gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, la perioada de timp în care aceștia au fost supuși măsurii ( 5 luni) această măsură este proporțională, ea având o durată rezonabilă, față de acuzațiile aduse și stadiul prezentei proceduri.
II. Împotriva acestei încheieri a declarat contestație în termenul prevăzut de lege ( art. 206 C.pr.pen.) inculpatul A. D. F., care solicită revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu cea a arestului la domiciliu. Apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, inculpatul se consideră nevinovat, a trecut o perioadă rezonabilă de timp, de peste 6 luni, de când acesta se află în arest preventiv, perioadă în care nu au fost identificate aspecte concrete cu privire la un eventual pericol social.
Susține prin apărător desemnat din oficiu că nu există nici un risc rezonabil de influențare din partea acestuia a procedurilor de desfășurare în viitor a acestui proces, de influențare a martorilor sau de administrare a probelor și nici riscul de săvârșire de noi infracțiuni.
III. Examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea acesteia constată contesația nefondată, potrivit art.206 C. pr. pen cu referire la art.348 C. pr. pen.
1. Din punct de vedere al măsurilor preventive și a actelor procesuale efectuate în cauză până la acest moment procesual se rețin următoarele:
Prin încheierea penală nr. 46/CC/28.05.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Sibiu, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților A. D. F. și D. A., cercetați pentru presupusa săvârșire a trei infracțiuni de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și a unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și a două infracțiuni de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și a unei infracțiuni de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. în ceea ce o privește pe inculpata D..
Măsura preventivă dispusă în legătură cu inculpatul contestator a fost menținută ulterior pentru argumente care au fost analizate și de instanța de control judiciar.
2. Din perspectiva circumstanțelor legale impuse de dispozițiile art. art. 242 alin. 1 și 2 C.pr.pen. ,,măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală” Curtea apreciază ca întemeiată soluția adoptată de judecător față de inculpatul-contestator A. D. F. deoarece la acest moment procesual și raportat la faza în care se află procedura judiciară nu sunt îndeplinite condițiile obiective care să justifice aprecierea faptului că ar fi „încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii”.
Circumstanțele individuale ale inculpatul-contestator A. D. F. sunt analizate în raport de condițiile impuse de legiuitor pentru stabilirea îndeplinirii condițiilor și analizării oportunității revocării și/înlocuirii măsurii preventive astfel cum sunt reglementate de dispozițiile legale anterior invocate coroborat cu prevederile art. 202 C.pr.pen.și 223 C.pr.pen. Din această perspectivă legiuitorul a stabilit că măsura arestului preventiv poate fi dispusă dacă există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și există una din situațiile prev. la lit.a-d ale art. 223 alin 1 C.pr.pen., precum și în situația în care din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșit vreuna dintre infracțiunile grave menționate de alin. 2 ale aceluiași articol. Conform prevederilor legale măsurile preventive dispuse în cauză trebuie analizate și din punct de vedere al necesității asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Cu titlu excepțional, nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
De asemenea, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
3. Curtea analizează cererile inculpatul-contestator A. D. F. din perspectiva stării de pericol pentru ordinea publică
În contextul în care inculpatul-contestator A. D. F. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, constatând că există probe din care rezulta suspiciunea rezonabilă că a săvârșit faptele pentru care a fost trimiși în judecată, că rolul acestora în ansamblul relațional reținut în rechizitoriul D. este unul esențial raportat la actele materiale și tipologia faptelor imputate, Curtea apreciază că există pericolul social al sustragerii din procedurile judiciare pendinte pe rolul autorităților române iar persoana prezentată trebuie să rămână sub incidența mandatului de arestare emis în această cauză. Articolul 5 alineatul (1) punctul c) din Convenție, care permite detenția unei persoane daca aceasta a fost arestată sau dacă a fost reținută în vederea aducerii sale în fata unei autorități judiciare competente, atunci cand exista „ motive verosimile ” de a se bănui ca a săvarșit o infracțiune, sau când exista „ motive temeinice ” ale necesității de a-l împiedica să săvarșească o infracțiune sau să fugă dupa săvârșirea acesteia.
Pericolul concret pe care-l reprezintă pentru siguranța publică lăsarea inculpatul-contestator A. D. F. în libertate sau aplicând o măsură preventivă mai puțin restrictivă decât cea adoptată până la acest moment, chiar sub incidența condițiilor restrictive aferente arestului la domiciliu este evidențiat de periclitarea securității publice a membrilor societății în general, precum și tulburarea ordinii din comunitate determinată de anchetarea inculpaților din prezenta cauză, în circumstanțele în care se găsește cauza în acest stadiu procesual, incipient fazei cercetărilor judecătorești.
Din perspectiva condițiilor impuse de textul art. 223 C.pr.pen. Curtea relevă incidența alin 1 lit.a C.pr.pen. dar și a alin.2 al aceluiași temei invocat în raport de natura infracțiunilor și limitele de pedeapsă pentru aceste fapte.
Mediul din care inculpatul-contestator A. D. F. provine relevat față de fiecare dintre inculpații din cauza analizată de judecătorul instanței de fond în conținutul încheierii contestate, rolul fiecăruia care rezultă din probele aflate în dosarul de urmărire penală și relevate și de procurorul de caz în rechizitoriu sunt argumente suplimentare în sensul starea de pericol pentru ordinea publică poate fi înlăturată la acest moment doar prin privarea de libertate.
4. Practica CEDO
Din perspectiva practicii CEDO complexitatea anchetei, constituie motiv relevant și suficient pentru a justifica detenția preventivă pe timpul anchetei judiciare (cauza Richet vs Franța). Curtea relevă împrejurarea că până în acest moment nu au fost relevate elemente noi care să se circumscrie sferei condițiilor care să justifice admisibilitatea cererii formulate de către inculpatul-contestator A. D. F..
5. Proporționalitatea și necesitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului pentru buna desfășurare a anchetei judiciare
Măsura arestării preventive a inculpatul-contestator A. D. F. este până în acest moment procesual proporțională cu gravitatea acuzațiilor și este necesară pentru buna desfășurare a procedurilor judiciare, existând temeri justificate că s-ar putea încerca influențarea acestora martorilor și chiar a persoanelor vătămate.
6. Pericolul ca acuzatul să se sustragă de la procesul penal
Un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravității pedepsei pe care o riscă acuzatul (cauza Kalay c.Turciei-22 sept.2005; Kankowski c.Poloniei - 4 oct.2005; Karagoz c.Turciei - 20 oct.2005; Muller c.Franței - 17 martie 1997). Alte circumstanțe, cum ar fi caracterul celui interesat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale, legăturile de orice natură cu țara în care este judecat, pot să confirme existența pericolului de sustragere de la proces, sau să-l facă să pară atât de redus încât să nu justifice detenția provizorie. Aceste criterii nu sunt în acest moment favorabile inculpatului deoarece datele cauzei nu confirmă credibilitatea socio-morală a acuzatului.
7. Pericolul de influențare a procesului
Curtea europeană acceptă în unele cauze faptul că autoritățile apreciază că trebuie să păstreze un suspect în detenție, cel puțin la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate și multiple. După o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenția: în mod normal, pericolele respective diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile persoanelor implicate și realizate toate verificările cerute de circumstanțele dosarului. (cauza W.c.Elveției - 25 ianuarie 1993).
Riscul presiunilor asupra martorilor sau al obstrucționării anchetei în alte moduri nelegale nu justifică întreaga perioadă de detenție. (cauza Krawczak c.Poloniei - 4 oct.2005). Așa cum s-a precizat anterior, în prezent cauza se află în faza incipientă cercetării judecătorești, în care nu s-a procedat la audierea inculpaților din prezenta cauză, a persoanelor vătămate și a martorilor acuzării și apărării.
Pentru considerente de protecție a procedurilor judiciare și de împiedicare a perturbării acestora, menținerea măsurii preventive este pe deplin justificată.
8. Negarea culpabilității de către acuzați
Orice acuzat are dreptul la tăcere și să conteste faptele care îi sunt imputate și nu se poate fundamenta menținerea în detenție numai pe faptul că inculpații neagă orice vinovăție sau refuză să răspundă întrebărilor care îi sunt puse, acesta fiind prezumat nevinovat de-a lungul procesului (cauza Gerard Bernard c.Franței - 26 sept.2006). Autoritățile judecătorești nu ar putea să susțină că, negând faptele, inculpații ar fi impus practic menținerea lor în detenție (Dumont-Maliverg c.Franței - 31 mai 2005).
Inculpatul în mod constant și-a afirmat nevinovăția, împrejurare pe care instanța nu o neagă și nici nu o înlătură prin măsura preventivă dispusă cu privire la acesta, prezumția de nevinovăție constituind o garanție efectivă a desfășurării procesului în conbdiții de echitate și egalitate a acestuia în raport de acuzare.
9. Pericolul de repetare al faptelor
Gravitatea unei inculpări poate să conducă autoritățile judiciare să plaseze și să lase suspectul în detenție provizorie pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracțiuni. Mai este nevoie, în plus, față de alte condiții, ca circumstanțele cauzei și mai ales antecedentele și personalitatea celui acuzat să facă plauzibil pericolul și adecvată măsura (cauza Clooth c.Belgiei - 12 nov.1991). Actele dosarului reliefează un asemenea pericol prin specificitatea modului de operare, reliefat în conținutul rechizitoriului și care se desprinde din analiza declarațiilor administrate în faza urmăririi penale.
CEDO învederează că în ceea ce privește teama de recidivă, referirea la antecedente nu poate fi suficientă pentru a justifica refuzul de punere în libertate. (cauza Richet c.Franței - 13.02.2001) dar repetabilitatea operațiilor cu caracter ilicit este un argument suficient în acest moment pentru a respinge argumentele inculpatului pentru a justifica admiterea cererii de revocare și / înlocuire a măsurilor preventive cu măsuri mai puțin restrictive.
IV. În raport de aceste argumente și de dispozițiile art. 206 C.pr.pen. raportat la art. 348 C.pr.pen. Curtea va respinge contestația formulată de inculpatul A. D. F. împotriva încheierii penale din 30.10.2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul-contestator A. D. F. să achite statului suma de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, va fi avansată din fondurile MJ.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul A. D. F. împotriva încheierii penale din 30.10.2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul-contestator A. D. F. să achite statului suma de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, va fi avansată din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11. 2015.
Președinte,Grefier,
C. M. ManRamona A.
Red./Tehn. MCM/RA
2ex./ 10.11.2015
Jud.c.p.fond: D. M. C.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1050/2015. Curtea de Apel ALBA... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
