Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 9394/306/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.63/A/2015
Sedința publică din 26 ianuarie 2015
Președinte: A. P. -judecător
S. I. M. -judecător
T. C. -grefier
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 482/13.10.2014 pronunțate de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant A. A., asistat de avocat B. Darius, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosar s-a înregistrat răspunsul solicitat de la Biroul Rutier din cadrul IPJ Sibiu și s-a atașat CD-ul reprezentând imagini video privind autoturismul Renault cu nr._ .
Instanța aduce la cunoștința participanților că s-a procedat la vizionarea CD-ului depus la dosar de Biroul Rutier din cadrul IPJ Sibiu și nu s-au constatat imagini în plus, respectiv se deduce că urmărirea autoturismului inculpatului nu a fost filmată.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului apelant și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. Darius, apărătorul ales al inculpatului A. A. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune:
- în principal achitarea;
- în subsidiar amânarea aplicării pedepsei.
Susține motivele de apel dezvoltate în memoriul depus la dosar și arată că sentința penală atacată cuprinde unele nelămuriri și aceasta nu conține o soluție temeinică.
S-a reținut de la început de către parchet și, ulterior de către instanța de fond, că inculpatul a plecat cu autoturismul de pe . este adevărat, întrucât aceasta nu se putea realiza datorită topografiei locului, străzile Dealului și A. Ș. fiind cu sens unic.
Precizează că inculpatul a plecat de pe . la urmărirea autoturismului acestuia de către mașina poliției cu nr. 30.153 – MAI, despre care se face vorbire în procesul verbal al flagrantului și care avea suport video, arată că nu a avut loc, deoarece nu s-a reușit filmarea. Relevă că nu este adevărată nici susținerea în sensul că inculpatul a trecut cu autoturismul peste scuar.
Cu referire la motivul subsidiar de apel, susține că în situația în care nu se dispune achitarea inculpatului, se impune, conform practicii Curții de Apel A. I., a se dispune amânarea aplicării pedepsei și nu condamnarea inculpatului.
Cât privește refuzul de a se supune recoltării probelor, arată că inculpatul inițial a intenționat să meargă la spital solicitând într-o primă fază acest lucru, însă după nebunia aceea nu a mai vrut. Precizează că nu se cunoaște motivul pentru care agenții de poliție nu l-au dus direct la recoltarea de probe, la momentul inițial, când acesta nu a fost de acord cu verificarea cu etilotestul. Relevă că la acel moment inculpatul a fost de acord cu recoltarea probelor biologice, însă ulterior nu a mai vrut.
Învederează că se impun a fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante în raport de valoarea socială la care s-a adus atingere și având în vedere că acesta a recunoscut fapta, cu unele ezitări, însă precizează că acesta nu putea să recunoască întreaga stare de fapt reținută.
Mai arată că inculpatul A. A. și-a exprimat acordul privind prestarea muncii neremunerate în folosul comunității.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului inculpatului însă doar sub aspectul incidenței legii penale mai favorabile și a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Inculpatul A. A., având ultimul cuvânt învederează că i s-a făcut o nedreptate.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 482/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, în temeiul art. 337 NCp, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost condamnat inculpatul A. A., fiul lui I. și G., născut la data de 27.01.1984, în Sibiu, jud. Sibiu, cetățenia română, studii superioare, ospătar . Sibiu, fără copii minori, fără antecedente penale, situația militară nesatisfăcută, cu domiciliul în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, CI . nr._, CNP_, la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.
În temeiul art. 91 alin. 1 NCp, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 92 alin. 1 NCp, s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 93 alin. 1 NCp, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 94 alin. 1 NCp, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 93 alin. 1 NCp să se comunice Serviciului de Probațiune Sibiu.
În temeiul art. 93 alin. 3 NCp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Spitalului de Psihiatrie „Dr. G. P.” Sibiu sau în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 94 alin. 3 NCp, s-a stabilit ca S. de Probațiune Sibiu să ia măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
În temeiul art. 91 alin. 4 NCp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1, alin. 2 și alin. 4 NCp, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.
Un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat Serviciului de Probațiune Sibiu.
În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3730/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu înregistrat pe rolul instanței sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A. A., pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei” prevăzută de art. 337 din NCp, cu aplicarea art. 5 din NCp.
În actul de sesizare a fost reținută următoarea situație de fapt:
La data de 29.06.2013 lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier Sibiu s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de „refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”, faptă prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr.195/2002 republicată, de către numitul A. A., constând în aceea că, în aceeași zi, în jurul orei 02:30, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul marca Renault, înmatriculat cu numerele_, de pe .. Sibiu până la ieșirea din . 4 km după Pensiunea „Curmătura Stezii”, refuzând la solicitarea lucrătorilor de poliție să se supună testării cu aparatul etilotest și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge.
S-a reținut că situația de fapt expusă în rechizitoriu se bazează pe următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare f. 8; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante f. 9-11; procesul verbal din data de 29.06.2013 f. 12; declarațiile inculpatului A. A. f. 26,27,29-31,33; declarațiile martorilor C. Ș. I. (f.14,15,17,18,), M. C. V. (f.19,21,22) și P. C. (f.23,24)
Inculpatul s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar nu a solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art. 375 și art. 396 alin. 10 Cpp, procedându-se astfel la efectuarea cercetării judecătorești.
În cursul judecății s-au depus la dosarul cauzei și au fost efectuate următoarele mijloace de probă: fișa de abateri rutiere (f. 32 di), cazier (f. 28 di), declarație inculpat (f. 35-37 di), răspuns Banca Transilvania (f. 49 di), răspuns IPJ Sibiu (f. 51 di), CD filmare inculpat (f. 52 di), planșă fotografică – cuprinzând fotografii de examinare ale suprafeței carosabile din Piața A. V. din Sibiu din 29.06.2013 (f. 53-57 di), declarație martor P. C. (f. 68-70 di), declarație martor C. Ș. I. (f. 72-74 di), declarație martor M. C. V. (f. 76-78 di).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că:
În fapt,
La data de 29.06.2013, în jurul orei 02:30, organele de poliție din cadrul Biroului Rutier Sibiu, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe .. Sibiu, acționând pe linia depistării conducătorilor auto aflați sub influența băuturilor alcoolice, au procedat la efectuarea semnalului regulamentar de oprire a autoturismului marca Renault, înmatriculat cu numerele_, condus de către inculpatul A. A., care la vederea organelor de poliție a efectuat manevra de întoarcere, fără a opri la semnalul polițiștilor.
Față de această situație, organele de poliție au procedat la urmărirea autovehiculului de mai sus, având semnalele acustice și luminoase în funcțiune și efectuând numeroase semnale de oprire prin utilizarea portavocei montată pe autospeciala MAI_.
Neconformându-se acestor solicitări, inculpatul și-a continuat deplasarea pe . Ș. și pe . mun. Sibiu, circulând pe sensul opus de mers, iar pe . pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu scuarul aflat la sensul giratoriu cu Bld. M. V..
Cu toate acestea, inculpatul s-a deplasat mai departe pe . apoi pe DJ106 Sibiu-P., iar la ieșirea din . 4 km după Pensiunea „Curmătura Stezii” a părăsit partea carosabilă, rămânând blocat pe spațiul verde ce mărginește partea stângă a sensului de mers Sibiu-P..
În acel moment, organele de poliție au observat că în autoturismul marca Renault, înmatriculat cu numerele_, se aflau două persoane de sex masculin, respectiv conducătorul autoturismului – inculpatul A. A. și pasagerul din dreapta față – martorul P. C., somându-i pe aceștia să iasă din autovehicul.
Martorul P. C. s-a conformat somației, însă inculpatul a încercat să se sustragă, motiv pentru care a fost imobilizat și încătușat de lucrătorii de poliție.
Ulterior, cele două persoane au fost conduse pe . mun. Sibiu, la intersecția sens giratoriu cu Bld. M. V., unde în prezența martorilor asistenți audiați în cauză, C. Ș. I. și M. C. V., a fost identificat conducătorul autoturismului marca Renault, înmatriculat cu numerele_, în persoana inculpatului A. A..
Întrucât inculpatul emana un miros puternic de alcool, organele de poliție i-au solicitat să sufle în aparatul etilotest, însă acesta a refuzat declarând inițial că dorește să i se recolteze probe biologice. Fiindu-i solicitat ulterior să fie condus la Spitalul Clinic Județean Sibiu pentru recoltare de probe biologice, inculpatul A. A. a refuzat categoric acest fapt, după o discuție purtată cu pasagerul din dreapta față al autoturismului condus de inculpat, identificat în persoana martorului P. C..
De asemenea, organele de poliție i-au adus la cunoștință inculpatului, în prezența martorilor asistenți, că refuzul de a se supune testării în aerul expirat și a recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., însă inculpatul și-a menținut în continuare poziția de refuz, astfel cum reiese din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 9-11 dup).
Totodată, din procesul verbal încheiat de organele de poliție în data de 29.06.2013, reiese faptul că inculpatul A. A. a refuzat să se deplaseze la sediul Poliției mun. Sibiu în vederea consemnării unei declarații scrise cu privire la împrejurările comiterii faptei prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002 rep. (f. 12 dup).
S-a apreciat că situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei penale, dincolo de orice dubiu rezonabil, rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză:
Astfel, prin procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de organele de poliție în data de 29.06.2013 (f. 9-11) s-a stabilit faptul că în acea dată, în jurul orei 02,30, s-a procedat la urmărirea conducătorului auto cu autospeciala poliției MAI_ pe ., Piața Unirii, acesta circulând pe sensul opus de mers, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, iar apoi pe . a pierdut controlul datorită vitezei excesive, intrând în coliziune cu scuarul aflat la sensul giratoriu cu . continuându-și deplasarea pe . .> S-a reținut că aceste aspecte consemnate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează cu planșa fotografică – cuprinzând fotografii de examinare ale suprafeței carosabile din Piața A. V. din Sibiu din 29.06.2013 (f. 53-57 di), din care rezultă urmele de frânare – rulare pe suprafața carosabilă și bordura ruptă.
În cuprinsul aceluiași proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, s-a mai consemnat faptul că inculpatul a fost urmărit de autospecială cu semnalele acustice și luminoase, că i s-au efectuat semnale de oprire, utilizând portavocea montată pe mașina poliției, că s-a anunțat dispeceratul IPJ Sibiu despre acest fapt solicitându-se sprijinul poliției de teren, că s-a efectuat un baraj pe . inculpatul a refuzat să oprească și a condus în continuare pe DJ106 Sibiu P., fiind identificat după Pensiunea Curmătura Ștezii pe spațiul verde, fiind somați să se coboare din autovehicul. Inculpatul a fost încătușat, întrucât dorea să se sustragă și a declarat că este proprietarul auto Renault_ și că a condus acest autovehicul în noaptea de 28/29.06.2013 și că nu a vrut să oprească la semnalele efectuate de către polițiști considerând că această faptă nu prezintă o gravitate ridicată și că nu a accidentat nicio persoană când era urmărit de poliție.
S-a mai reținut că inculpatul emana un miros puternic de alcool și că se afla într-o stare vădită de ebrietate, i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest însă a refuzat, declarând inițial că dorește recoltarea de probe biologice, dar când i s-a solicitat să se deplaseze la Spitalul Clinic Județean Sibiu pentru recoltare de probe biologice a refuzat categoric acest fapt, după o discuție purtată cu pasagerul dreapta față, P. C..
Inculpatul a refuzat să consemneze în scris o declarație cu privire la împrejurările săvârșirii infracțiunii, i s-a adus la cunoștință dreptul la un avocat, că nu mai are voie să conducă, că autoturismul_ a fost asigurat pe DJ106 Sibiu-R. pe acostamentul străzii, cheile fiindu-i înmânate inculpatului.
În finalul procesului verbal, s-a mai consemnat faptul că inculpatului i s-a reținut permisul de conducere, i s-a eliberat dovada înlocuitoare fără drept de circulație, care nu a fost ridicată de acesta, abandonând documentele personale, CI, și ale vehiculului, certificat de înmatriculare, poliță RCA, precum și că au fost efectuate fotografii judiciare ale urmelor de frânare și a decopertării stratului de pământ de la scuarul ce desparte sensurile de mers, urme provenite de la auto Renault_, aspecte care se coroborează cu planșa fotografică – cuprinzând fotografii de examinare ale suprafeței carosabile din Piața A. V. din Sibiu din 29.06.2013 (f. 53-57 di), din care rezultă urmele de frânare – rulare pe suprafața carosabilă și bordura ruptă.
Totodată s-a mai reținut că pe DJ106 la locul opririi auto Renault_ a fost efectuată o înregistrare cu aparatura video montată pe AUTO MAI_, aspect care se coroborează cu filmarea vizionată în ședință publică la data de 13.10.2014, CD filmare inculpat (f. 52 di), din care se poate observa în prim plan inculpatul în stare foarte avansată de ebrietate, încât reușește cu greu să se țină pe picioare, având nevoie de susținerea martorului P. C., care fumează liniștit lângă el.
S-a constatat că aspectele reținute de către organele de poliție în cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante f. 9-11 dup și procesul verbal din data de 29.06.2013 f. 12 dup, se coroborează cu declarațiile martorilor C. Ș. I. (f. 14-15; 17-18 dup; 72-74 di) și M. C. V. (f. 19; 21-22 dup; 76-78 di).
Astfel, martorul C. Ș. I. (f. 14-15; 17-18 dup) a declarat în cursul urmăririi penale că în data de 29.06.2013, în jurul orei 03:30, aflându-se pe . fost solicitat de către un echipaj de Poliție Rutieră să asiste la întrebările adresate unei persoane de sex masculin, care se afla încătușat. Acea persoană a declarat că se numește A. A., fiind proprietarul autoturismului marca Renault înmatriculat cu numerele_ și că nu a condus această mașină, motiv pentru care refuză să fie testat cu aparatul etilotest.
Martorul a mai declarat că lui și celuilalt martor le-a fost explicat de către polițiști că acesta a condus auto Renault_ până în P., acesta neoprind la semnalul polițistului de oprire și că a văzut că A. A. era într-o stare vădită de ebrietate, iar apoi văzând că polițiștii le expun lor faptele săvârșite de acesta, a recunoscut ulterior că a condus Auto_ și că a refuzat să oprească la semnalele de oprire, știind că această faptă nu este gravă (în același sens s-a consemnat și în procesul verbal de infracțiune flagrantă că a declarat verbal inculpatul).
Martorul a mai arătat că la întrebarea poliției dacă în timpul când a condus a accidentat vreun pieton, acesta a declarat că nu a lovit pe nimeni, și fiindu-i solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, acesta a refuzat declarând inițial că dorește să i se recolteze probe de sânge, fiind întrebat de polițist motivul refuzului testării aerului expirat, acesta nu a avut nicio justificare, declarând ulterior că refuză orice test și că refuză și recoltarea de sânge și că nu merge la spital. În continuare, martorul a mai precizat că după discuția inculpatului cu o altă persoană, indicată de polițiști ca fiind pasagerul din auto, numitul A. A. a refuzat categoric să fie testat cu aparatul etilotest și să se recolteze sânge, refuzând să dea în scris orice declarație, aducându-i-se la cunoștință de polițiști că are dreptul la un avocat, că este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice și că nu mai are dreptul să conducă.
De asemenea, martorul a precizat că numitul A. A. avea un comportament neadecvat față de polițiști, fiind ostil acestora, răspunzând cu greu și la insistențele polițiștilor.
În cursul judecății, același martor (f. 72-74 di) a declarat în fața instanței că el cobora pe Calea Dumbrăvii, un echipaj de poliție rutieră i-a făcut semn să oprească, pentru a fi martor la un băiat încătușat pe care l-a recunoscut în sala de judecată, a declarat apoi despre ce a fost întrebat inculpatul de poliție, că mai erau doi martori, pe care de asemenea i-a recunoscut în sala de judecată, că inculpatului i s-a solicitat să se supună testului etilotest și a refuzat, că acesta era într-o stare vizibilă de ebrietate, că recunoaște în integralitate declarațiile sale din cursul urmăririi penale, pe care le menține și în care a declarat potrivit adevărului, că inculpatul a refuzat în mod expres să fie dus la analiză la spital în acea noapte, după ce a povestit cu martorul P., azi prezent în sală.
S-a reținut că declarațiile martorului C. Ș. I. se coroborează cu cele ale martorului M. C. V. (f. 19; 21-22 dup; 76-78 di), care a precizat în cursul urmăririi penale că a fost solicitat în acea noapte să asiste la întrebările puse de poliție către un conducător auto, încătușat și care se afla sub influența alcoolului, având un comportament de om băut, că acesta a declarat că e proprietarul autovehiculului Renault_, spunând inițial că nu el a condus acest autovehicul, dar după ce polițiștii au expus firul evenimentului, A. A. a spus că nu a vrut să oprească motivând că nu prezintă o gravitate mare neoprirea la semnal, că nu a lovit nicio persoană.
Martorul a mai arătat că polițistul îndreptându-se cu aparatul etilotest spre șofer, acesta a refuzat să sufle, iar după o discuție cu o persoană, pasagerul din dreapta, inculpatul a refuzat și recoltarea de probe biologice, chiar dacă i s-a atras atenția că refuzul constituie infracțiune, a refuzat să dea în scris vreo declarație, având un comportament specific unui om aflat sub influența băuturilor alcoolice, răspunzând cu greu întrebărilor adresate de polițiști, iar polițiștii i-au arătat la fața locului, în sensul giratoriu Calea Dumbrăvii - M. V. niște urme accentuate de frânare, spunându-i că aparțin auto_, fiind avariat și scoarul străzii, decopertându-se pământul.
În fața instanței de judecată, martorul și-a menținut declarația din cursul urmăririi penale, l-a recunoscut în mod direct pe inculpat în sala de judecată, că a refuzat acesta testul cu aparatul etilotest și să meargă la sânge, că nu a vrut să dea declarație, și era sub influența băuturilor, nervos, nu voia să se supună la ceea ce polițiștii îi cereau, că își amintește urmele de frânare la fața locului arătate de către polițiști, pe care martorul le-a recunoscut și din dosarul cauzei la prezentarea instanței, că nu îi cunoștea pe agenții de poliție, că inițial inculpatul a vrut la sânge, dar apoi s-a răzgândit, iar între aceste două momente inculpatul a povestit cu martorul P., pe care din nou, martorul l-a recunoscut prezent în sala de judecată, că nu semnează ceva înainte de a citi.
Pe de altă parte, martorul P. C. (f. 23-24 dup), pasagerul din dreapta față al autoturismului condus de inculpat, a precizat în cursul urmăririi penale că în noaptea de 28-29.06.2013 a fost împreună cu inculpatul la clubul Cotton din mun. Sibiu, „unde atât eu cât și A. A. am consumat băuturi alcoolice”. Ulterior, în jurul orei 03:00, inculpatul A. A. s-a urcat la volanul autoturismului marca Renault înmatriculat cu numerele_ și împreună cu martorul P. C. au plecat înspre P., trecând pe .> Martorul a mai arătat că în momentul în care au ajuns la Pensiunea „Curmătura Stezii” inculpatul a oprit autoturismul „pentru a-și face nevoile”, ocazie cu care la autoturism și-a făcut apariția un echipaj de poliție care i-a somat. Martorul a menționat că „pe drum mi s-a părut o mașină cu girofar în spatele meu, dar nu pot da mai multe amănunte întrucât eram beat”. Ulterior, martorul a declarat că împreună cu inculpatul care a fost încătușat, au fost conduși la Sibiu, la intersecția străzilor M. V. cu Calea Dumbrăvii, unde inculpatului i s-a solicitat să sufle în aparatul etilotest, acesta refuzând și spunând că suflă dacă i se scot cătușele și menționând că nu a mai auzit nimic referitor la solicitarea lucrătorilor de poliție de a se deplasa la spital în vederea recoltării de probe biologice inculpatului și nu cunoaște alte amănunte.
În cursul judecății, același martor (f. 68-70 di) a relatat că a fost împreună cu inculpatul în clubul Cotton, unde ambii au consumat băuturi alcoolice, că apoi au luat-o spre P., că nu își mai amintește dacă pe M. V. au trecut pe scuar, întrucât era sub influența alcoolului, că nu știe dacă au fost urmăriți de vreo mașină de poliție, întrucât nu s-a uitat în spate, că inculpatul a fost încătușat și lovit de polițiști la Curmătură pe spațiul verde, că i-au condus în Sibiu, în sensul giratoriu de la M. V., că A. a refuzat să sufle în etilotest și că le-a spus să meargă la sânge la spital, că au sosit doi martori acolo care nu știe ce au scris, apoi i-au trimis acasă, că poliția nu l-a avertizat pe inculpat că refuzul de a se supune probelor biologice constituie infracțiune, că inculpatul se afla în stare de ebrietate, la fel și el, că nu mai știe dacă inculpatul a zis că suflă în fiolă doar dacă i se scot cătușele, că nu mai știe de ce la poliție a spus că a auzit o mașină cu girofar, întrucât trebuia să fie întrebat cu privire la acest aspect acum un an jumătate, deoarece el nu mai știe ce a făcut acum o lună, dar că declarația de la poliție corespunde adevărului, o recunoaște și își menține ceea ce a scris în ea.
Mai mult, martorul a arătat că mașina din imaginea ce se observă pe DVD este mașina condusă de inculpat, persoanele din prim plan sunt el (martorul) și domnul A., el e persoana care fumează o țigară, lângă el e inculpatul încătușat, că nu își aduce aminte să fi fost filmați, dar se poate să fi știut întrucât erau filmați din față, iar A. tocmai fusese lovit de către polițiști.
Instanța a înlăturat partea din declarația martorului P., din cursul judecății, în sensul că acesta nu știe dacă au fost urmăriți de vreo mașină de poliție, întrucât nu s-a uitat în spate, deoarece se contrazice cu însăși declarația martorului din cursul urmăririi penale, în care a arătat că „pe drum mi s-a părut o mașină cu girofar în spatele meu, dar nu pot da mai multe amănunte întrucât eram beat”, iar în fața instanței tocmai a precizat că ceea ce a declarat la poliție corespunde adevărului și își menține acea declarație, contrazicându-se de fapt pe sine însuși, în aceeași declarație din fața instanței.
Din toate acestea, instanța a constatat că declarațiile martorului P. nu sunt în totalitate sincere, fiind prietenul inculpatului și încercând în mod evident să îl ajute în procesul penal, prin denaturarea faptelor, mai mult, a recunoscut că a fost în stare de ebrietate la momentul faptei și nu poate da amănunte (în cursul urmăririi penale), iar în fața instanței a spus că trebuia să fie întrebat cu privire la acest aspect acum un an jumătate, deoarece el nu mai știe ce a făcut acum o lună.
Totodată, instanța a înlăturat partea din declarația martorului P., în sensul că inculpatul a fost lovit de către polițiști, aspect pe care îl mai susține doar inculpatul în fața instanței, deoarece din probele administrate în acest dosar nu rezultă acest element de fapt, fiind doar declarațiile inculpatului și ale martorului, fără documente medicale la dosar, care să le confirme.
Pe de altă parte, întrebat fiind de către instanță la acest termen de judecată inculpatul a precizat clar faptul că nu a formulat plângere penală împotriva polițiștilor și nici nu și-a obținut certificat medico-legal pentru a putea proba susținerile sale, în sensul că a fost lovit la momentul încătușării la Curmătură.
Mai mult decât atât, din vizionarea filmării depuse la dosar prin CD, instanța constată că nu se observă ca inculpatul să fie lovit, ci doar într-o stare foarte avansată de ebrietate, fiindu-i greu să se țină pe picioare, ajutat de martorul P., care fumează liniștit lângă el, și care afirmă că nici nu au știut că sunt filmați.
Inculpatul A. A. (f. 25-27, 29-31 dup) fiind audiat în cursul urmăririi penale, a avut o atitudine nesinceră, întrucât deși a recunoscut că în data de 28.06.2013 spre 29.06.2013, în jurul orei 21:00, a consumat 50 ml de whisky la domiciliu, după care a consumat băuturi alcoolice în clubul Cotton, iar mai apoi s-a urcat la volanul autoturismului marca Renault înmatriculat cu numerele_ și s-a deplasat din mun. Sibiu până ieșirea din . Curmătura Stezii, acesta a mai precizat faptul că „nu am remarcat că sunt urmărit de vreun echipaj de poliție pe tot acest traseu și am văzut mașina de poliție doar când a oprit lângă noi la Curmătura”, aspect contrazis de ansamblul probator administrat în cauză.
Pe de altă parte, inculpatul a declarat că le-a spus lucrătorilor de poliție că suflă în aparatul etilotest doar în condițiile în care îi sunt date jos cătușele, și văzând că nu este descătușat, le-a solicitat să fie dus la spital în vederea recoltării probelor biologice, moment în care lucrătorul de poliție i-a răspuns că „face acest lucru doar dacă vrea”.
Instanța a constatat că și aceste aspecte sunt contrazise de probele administrate în cauză, atât în cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cât și în declarațiile martorilor asistenți care au participat la toate întrebările adresate de organele de poliție inculpatului, consemnându-se faptul că inculpatul A. A. a refuzat categoric atât să fie testat cu aparatul etilotest, cât și să fie condus la spital în vederea recoltării probelor biologice, mai ales după ce s-a consultat cu pasagerul din dreapta față, și anume martorul P. C..
În fața instanței de judecată, inculpatul (f. 35-37 di) a declarat că a consumat alcool în club Cotton, apoi au plecat în P. pentru a se întâlni cu două fete, că a oprit după Curmătura Stezii, pe stânga, unde este o poieniță, pentru a-și face necesitățile, a fumat o țigară, au apărut polițiștii, l-au încătușat, i-au dat trei patru picioare, că P. era în mașină (aspect contrazis de filmarea pe CD în care se observă că erau amândoi unul lângă celălalt), că i-au luat actele din bord, că în drum spre Sibiu polițiștii au sunat doi martori (aspect contrazis din nou de declarațiile ambilor martori asistenți care au precizat clar că au fost opriți în trafic în zona M. V. pentru a asista la întrebările adresate inculpatului), că el a refuzat să sufle în etilotest, dar a zis că vrea la sânge, că după polițiștii au discutat cu martorii ceva, apoi a fost descătușat și lăsat să plece, fiindu-i reținute actele (aspecte contrazise din nou de ansamblul probator administrat în cauză), că în nici un moment nu i s-a solicitat să meargă la sânge sau că nu i s-a spus că fapta e infracțiune (cu toate că inculpatul, ca și șofer care a promovat examenul pentru permis de conducere, a susținut examen auto din OUG nr. 195/2002 republicată și cunoștea prevederile legii cu toate consecințele ei), că el în sensul giratoriu nu a lovit scuarul, că el nu a spus în nici un moment că nu ar fi oprit la semnalul poliției pentru că acea faptă nu i s-a părut gravă (declarație contrazisă de cea a celor doi martori asistenți), și că își amintește că a mai avut incidente cu poliția, amenzi, patru accidente cu pagube materiale, dar era asigurat.
Analizând coroborat toate probele prezentate mai sus, instanța a constatat că într-adevăr inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemie, chiar dacă inițial a fost de acord, acesta imediat a revenit asupra consimțământului său liber exprimat, după ce s-a consultat cu martorul P., iar poziția sa finală a fost că refuză deplasarea la Spitalul clinic Județean de Urgență Sibiu.
Potrivit normelor metodologice ale organelor de poliției, există recomandarea ca persoana care suflă în aparatul etilotest să fie prezentată la Spital în 30 de minute pentru recoltare probe de sânge, sau în cazul în care refuză, în cel mai scurt timp, dar inculpatul a refuzat de la bun început să sufle în aparatul etilotest, astfel că cele 30 de minute nu mai intră în discuție cu privire la acest dosar, iar faptul că poliția i-au dus pe inculpat și martorul P. la intersecția Calea Dumbrăvii cu M. V. este tocmai pentru că în acel loc au fost efectuate fotografiile judiciare cu privire la urmele de frânare ale auto inculpatului, care a trecut peste borduri și a decopertat pământul în acea zonă, astfel cum se poate observa din foto de la dosar, iar poliția avea nevoie de martori asistenți, astfel cum prevede procedura în astfel de cazuri, întrucât în zona Curmăturii Ștezii la ora 03,30 dimineața cu siguranță nu se găseau martori asistenți, pentru a se putea urma procedura de testare cu aparatul etilotest a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, apărările inculpatului în acest sens au fost înlăturate de către instanța de judecată, neputându-se reține că fapta penală nu există.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului A. A. care la data de 29.06.2013, în jurul orei 03:30, a condus autoturismul marca Renault, înmatriculat cu numerele_, de pe .. Sibiu până la ieșirea din . 4 km după Pensiunea „Curmătura Stezii”, refuzând la solicitarea lucrătorilor de poliție să se supună testării cu aparatul etilotest și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge, după ce i s-a adus la cunoștință faptul că acest refuz constituie infracțiune, întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de „refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei” prevăzută de art. 337 din NCp, cu aplicarea art. 5 din NCp.
Sub imperiul legii vechi, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată, putea fi realizată prin modalități alternative, respectiv prin refuzul, sustragerea sau împotrivirea fie de la recoltarea probelor biologice, fie de la testarea aerului expirat, ori din conținutul laturii obiective prevăzute de NCp rezultă că infracțiunea prezentă se săvârșește prin refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.
În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp, având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la 01.02.2014 Noul Cod penal, instanța a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri penale, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului și pentru a determina în mod global aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”
Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate in concreto de către instanță sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.
Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea a reținut, în esență, că aplicarea legii penale mai favorabile pe așa-zisele instituții autonome s-ar anula voința legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome.
Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
Curtea Constituțională a mai reținut faptul că prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, iar numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională a reafirmat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală (Constituția României), „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că, indiferent de interpretările care se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, „aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.
Totodată, Curtea a stabilit că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valențe neconstituționale iar odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.
Mai mult, Curtea a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 2 teza întâi Cp, conform cărora „Dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale [...] dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile”, nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal, prin care s-a concluzionat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nicio autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit.
În primul rând, instanța a ținut să precizeze faptul că infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată cu modificările și completările ulterioare, își are corespondentul în Noul Cod penal în art. 337 NCp, cu unele modificări în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii pe latura obiectivă, dar din punct de vedere al regimului sancționator, Noul Cod penal conține prevederi mai favorabile, prin reducerea limitelor pedepsei închisorii.
Astfel, dacă în reglementarea anterioară pedeapsa era închisoarea de la 2 la 7 ani, în NCp se prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului este cea prevăzută de art. 337 NCp, care a fost avută în vedere de către instanța de judecată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, instanța a avut în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – inculpatul la data de 29.06.2013, în jurul orei 02:30, la vederea organelor de poliție a efectuat manevra de întoarcere, fără a opri la semnalul polițiștilor, care au procedat la urmărirea autovehiculului, având semnalele acustice și luminoase în funcțiune și efectuând numeroase semnale de oprire prin utilizarea portavocei montată pe autospeciala MAI_, neconformându-se acestor solicitări, inculpatul și-a continuat deplasarea pe . Ș. și pe . mun. Sibiu, circulând pe sensul opus de mers, iar pe . pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu scuarul aflat la sensul giratoriu cu Bld. M. V., apoi s-a deplasat mai departe pe . apoi pe DJ106 Sibiu-P., iar la ieșirea din . 4 km după Pensiunea „Curmătura Stezii” a părăsit partea carosabilă, rămânând blocat pe spațiul verde ce mărginește partea stângă a sensului de mers Sibiu-P., iar la somarea poliției inculpatul a încercat să se sustragă, motiv pentru care a fost imobilizat și încătușat de lucrătorii de poliție, filmat în același timp și observându-se starea foarte avansată de ebrietate (inculpatul se ținea pe picioare cu dificultate, ajutat de martorul P.) în care a condus pe o distanță impresionantă din Clubul Cotton Sibiu, pe un drum periculos cu serpentine, precum este cel spre P., iar la intersecția sens giratoriu cu Bld. M. V., în prezența martorilor asistenți audiați în cauză, C. Ș. I. și M. C. V., întrucât inculpatul emana un miros puternic de alcool, organele de poliție i-au solicitat să sufle în aparatul etilotest, însă acesta a refuzat declarând inițial că dorește să i se recolteze probe biologice. Fiindu-i solicitat ulterior să fie condus la Spitalul Clinic Județean Sibiu pentru recoltare de probe biologice, inculpatul A. A. a refuzat categoric acest fapt, după o discuție purtată cu pasagerul din dreapta față al autoturismului condus de inculpat, identificat în persoana martorului P. C.;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – decurge din însăși reglementarea faptei de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind o infracțiune de pericol;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – inculpatul prin acțiunea sa de a conduce sub influența alcoolului și apoi de a se sustrage de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, a pus în pericol nu doar propria sa persoană, ci pe toți participanții la traficul pe drumurile publice, inclusiv a martorului porumb C., dată fiind starea foarte avansată de ebrietate în care se afla, perfect vizibilă în filmarea depusă la dosar, stare în care inculpatul a condus pe o distanță impresionantă din Clubul Cotton Sibiu, pe un drum periculos cu serpentine, precum este cel spre P., după ce a consumat cantități mari de alcool, potrivit propriilor sale declarații;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, a menționat că a condus spre P. întrucât trebuia să se întâlnească cu două fete;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu are antecedente penale, potrivit fișei de cazier judiciar;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a colaborat cu organele de urmărire penală;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul are cetățenia română, studii superioare, ospătar . Sibiu, fără copii minori, fără antecedente penale, situația militară nesatisfăcută, iar din cuprinsul fișei de abateri rutiere (f. 32 di) a rezultat că are foarte multe contravenții la regimul circulației, 15 în totalitate, dintre care patru sunt accidente cu pagube materiale în decursul a doi ani, iar celelalte contravenții sunt pentru depășiri neregulamentare, viteză, având permisul de mai multe ori suspendat, iar în 2004 a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 1572/15.12.2004 a Judecătoriei Sibiu la un an cu suspendare, reabilitat de drept ulterior, dar toate acestea denotă o persistență a inculpatului în săvârșirea faptelor de natură rutieră, o ignorare totală a legii privind circulația pe drumurile publice și o sfidare, totodată, a normelor de conduită socială și morală.
(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”
Astfel că instanța, raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, în temeiul art. 337 NCp, cu aplicarea art. 5 NCp, l-a condamnat pe inculpatul A. A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a reținut că în raport cu gravitatea faptei săvârșite de către inculpat, fiind totuși împlinit termenul de reabilitare în ceea ce privește condamnarea anterioară, având în vedere și vârsta tânără a inculpatului de 30 de ani, instanța a apreciat că o modalitate de executare a pedepsei închisorii de 2 ani și 6 luni cu executare într-un penitenciar ar fi exagerată prin raportare la toate circumstanțele faptei.
Prin urmare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 91 NCp, potrivit cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor mai sus, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 2 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 91 alin. 1 NCp instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 92 alin. 1 NCp instanța a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 93 alin. 1 NCp instanța a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpatul A. A., solicitând prin apărător ales în principal achitarea inculpatului, iar în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei.
În motivarea apelului, inculpatul a făcut următoarele mențiuni: că nu a condus pe . . a fost urmărit de nici o mașină a Poliției de la o distanță suficient de mică încât să poată observa semnalele luminoase și să poată auzi semnalele sonore; că nu a lovit cu roata mașinii scuarul de la giratoriul situat în P-ța A. V. din Sibiu, că nu există o filmare a presupusei urmăriri a mașinii sale de către organele de poliție. S-a invocat că instanța a reținut în mod neadevărat că inculpatul s-ar fi aflat în stare de ebrietate și că într-o primă fază, inculpatul a fost de acord să meargă la spital la recoltarea de probe biologice.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel apreciază că apelul declarat de inculpatul A. A. nu este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator și a apreciat în mod justificat vinovăția inculpatului în temeiul probelor administrate în cauză.
Astfel, în mod întemeiat s-a reținut că în 29.06.2013, în jurul orei 03:30, inculpatul a condus autoturismul marca Renault, înmatriculat cu numerele_, de pe .. Sibiu până la ieșirea din . 4 km după Pensiunea „Curmătura Stezii”, refuzând la solicitarea lucrătorilor de poliție să se supună testării cu aparatul etilotest și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge, după ce i s-a adus la cunoștință faptul că acest refuz constituie infracțiune. Inculpatul a fost depistat în timp ce conducea autoturismul pe .. I. R. din Sibiu (așa cum rezultă din procesul – verbal întocmit de organele de poliție), a fost urmărit de autospeciala Poliției, a trecut de barajul Poliției din P-ța Unirii, la sensul giratoriu din P-ța A. V. a intrat în coliziune cu scuarul din intersecție, și-a continuat deplasarea părăsind orașul și trecând prin . la 4 km. după ieșirea din comună, unde a părăsit carosabilul.
În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: fișa de abateri rutiere, cazierul inculpatului declarațiile inculpatului, CD-ul conținând filmarea inculpatului la momentul opririi, planșa fotografică – cuprinzând fotografii de examinare ale suprafeței carosabile din Piața A. V. din Sibiu din 29.06.2013, declarațiile martorului P. C., declarațiile martorului C. Ș. I., declarațiile martorului M. C. V..
În apel, la solicitarea apărării, s-a solicitat de la IPJ Sibiu - Biroul Poliției Rutiere, dovada filmării, în cazul existenței acesteia, a urmăririi autoturismului condus de inculpat.
S-a constatat că CD-ul pus la dispoziție de organele de cercetare penală, conținând înregistrarea video a autoturismului condus de inculpat, a cuprins doar înregistrarea video care fusese depusă și la instanța de fond, a unor cadre statice cu inculpatul și martorul P., imediat după oprirea acestora și părăsirea carosabilului, la Curmătura Ștezii.
Probele administrate în cauză au dovedit în afara oricărui dubiu că susținerile inculpatului, în sensul că nu ar fi fost urmărit de autospeciala poliției cu semnalele acustice și luminoase în funcție, sunt nereale. Faptul că momentele urmăririi nu au fost înregistrate de aparatura video de pe autoutilitară nu confirmă apărarea inculpatului, că urmărirea nu ar fi avut loc.
Curtea de Apel apreciază că instanța de fond a făcut o întemeiată apreciere a materialului probator, analizând în amănunt probele administrate, inclusiv depozițiile martorilor și înlăturând acele probe sau susțineri ale inculpatului sau martorilor, care nu s-au coroborat cu celelalte probe.
Astfel, inculpatul a recunoscut consumul de alcool, fapt susținut și de martorul P. C. care l-a însoțit, iar refuzul de a se supune recoltării de probe biologice a fost dovedit, alături de procesul – verbal întocmit de organele de poliție și cu declarațiile martorilor asistenți C. Ș. I. și M. C. V..
Aceste constatări îndreptățesc instanța de apel să aprecieze că vinovăția inculpatului apelant a fost pe deplin dovedită.
2. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu referire la felul pedepsei, la durata acesteia și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, Curtea de Apel reține că pedeapsa stabilită de instanța de fond este proporțională cu gravitatea faptei comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.
Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, conform art. 91 alin. 1 CP este apreciată justificată raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, consecințele produse (perturbarea traficului) și care se puteau produce, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială. Deși inculpatul nu are antecedente penale, din fișa sa de evidență auto, a rezultat un comportament total refractar față de cerințele respectării legislației rutiere, având numeroase abateri sancționate contravențional.
Aceste circumstanțe îndreptățesc instanța de apel să considere nejustificată solicitarea inculpatului, de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, întemeiată pe dispozițiile art. 83 CP.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b CPP, Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 482/13.10.2014 pronunțate de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În consecință,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 482/13.10.2014 pronunțate de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. S. I. M.
GREFIER
T. C.
Red. MIS
Tehnored. CT./MIS/2 ex/25.02.2015
J.F. L. E. O.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 11/2015.... → |
|---|
