Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-03-2015
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.266/A/2015
Sedința nepublică din 9 martie 2015
Președinte: A. P. - judecător
S. I. M. - judecător
T. C. - grefier
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 71/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare se prezintă inculpatul intimat L. Ș. C., în stare de arest în altă cauză, din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat P. F., apărătorul desemnat din oficiu și părțile responsabile civilmente L. A. și L. S., lipsă fiind restul părților. A lipsit avocat G. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat R. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de lipsa avocatului G. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului intimat R. S., lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la a doua strigare, se prezintă inculpatul intimat L. Ș. C., în stare de arest în altă cauză, din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat P. F., apărătorul desemnat din oficiu și părțile responsabile civilmente L. A. și L. S., lipsă fiind restul părților. Se prezintă avocat G. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat R. S..
Instanța, având în vedere că inculpații intimați L. Ș. C. și R. S. sunt minori, declară ședința nepublică, conform dispozițiilor art.509 Cod procedură penală și procedează la evacuarea celorlalte persoane din sala de judecată.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul intimat L. Ș. C., învederează că are cunoștință de ce se află în fața Curții și precizează că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul desemnat din oficiu. Întrebat fiind de către instanță, inculpatul mai învederează că nu dorește să dea declarație în cauză, precizând că își menține declarațiile date anterior.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, apărătorii inculpaților intimați și părțile responsabile civilmente prezente învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare, cu referire la:
- inculpatul minor L. Ș. C. a se aplica o pedeapsă rezultantă corectă și a se înlătura pedeapsa complementară și accesorie aplicată pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză;
- inculpatul minor R. S. a se reindividualiza măsura educativă aplicată acestuia, în sensul majorării, având în vedere multitudinea și gravitatea faptelor săvârșite. Susține că prin aplicarea față de acest inculpat a unei măsuri privative de libertate medii, există șanse de reintegrare socială.
Părțile responsabile civilmente intimate L. A. și L. S. arată că nu au nimic de spus.
Avocat P. F., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat L. Ș. C. solicită admiterea apelului parchetului sub aspectul omiterii de către instanța de fond a respectării dispozițiilor art. 22 alin.4 lit.a din Legea nr.187/2012 și sub aspectul aplicării pedepsei complementare și accesorii cu referire la infracțiunea dedusă judecății.
Avocat G. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat R. S. solicită respingerea apelului parchetului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Susține că în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, precum și față de împrejurarea că acesta nu are antecedente penale și a colaborat cu organele judiciare, măsura educativă aplicată acestuia este legală și temeinică.
Inculpatul intimat L. Ș. C., având ultimul cuvânt arată că nu are nimic de spus.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 71/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , s-au hotărât următoarele:
În baza art.386 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 Cod penal din 1969, în infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.371 Cod penal.
În baza art.22 alin.2 și 4 din Legea nr.187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului L. Ș. C. prin sentința penală nr.57/04.04.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2013, și s-a înlocuit această pedeapsă de 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art.109 Cod penal din 1969 și art.320¹ Cod procedură penală din 1969, cu măsura educativă privativă de libertate a internării inculpatului într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an.
În baza art.125 alin.1 și 2 teza I Cod penal și art.114 alin.2 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatului minor L. Ș. C., fiul lui A. și S., născut la data de 30.03.1996 în A. I., jud. A., cetățean român, fără ocupație, cu antecedente penale, studii 8 clase, domiciliat în B., . jud. A., CNP_, aflat în Penitenciarul Aiud, arestat în altă cauză, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art.371 Cod penal, și tăinuire, prev. și ped. de art.270 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art.38 alin.1, art.113 și urm. Cod penal, art.375 alin.1 și 2 Cod procedură penală, alături de care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art.65 raportat la art.45 alin.5 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin.3 Cod penal.
În baza art.115 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal raportat la art.124 Cod penal s-a dispus internarea într-un centru educativ a inculpatului minor R. S., fiul natural al Tatianei M., născut la data de 08.07.1998 în B., jud. A., cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, domiciliat în B., ., jud. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art.233, art.234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art.113 și urm. Cod penal, în dauna părții vătămate M. G. I., domiciliat în Cluj - N., ., jud. Cluj.
În baza art.124 alin.2 Cod penal, s-a stabilit la 1 (un) an și 6 (șase) luni perioada internării minorului într-un centru educativ.
S-au pus în vedere inculpatului minor dispozițiile art.124 alin.3 Cod penal.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul R. S. în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a SNDGJ.
În baza art.5 din Legea nr.76/2008, a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.
S-a constatat că partea vătămată M. G. I. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.112 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul L. Ș. C. a sumei de 25 lei.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați A. a sumei de 1200 lei reprezentând onorariul avocaților desemnați pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților pe parcursul procesului.
În baza art.399 alin.5 Cod procedură penală, un exemplar al minutei s-a dispus să se comunice administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.715/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații minori R. S. și L. Ș. C., primul inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c, alin.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, și cel de-al doilea inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și a infracțiunii de tăinuire, prev. de art.321 alin.1 Cod penal și art.221 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a, art.83 și art.99 și urm. Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 20 iunie 2013, în jurul orelor 22:20, partea vătămată M. G. I. și prietenii săi T. T. I., F. R. M. și M. P. au plecat cu trenul din mun. Cluj N. cu destinația C.. În municipiul Aiud partea vătămată și prietenii săi au fost dați jos din tren de organele de poliție, întrucât nu aveau bilete de călătorie. Au luat un alt tren, dar în stația CF B. au fost dați din nou jos din tren de organele de poliție din același motiv.
În jurul orelor 02:00 noaptea, partea vătămată și prietenii săi se aflau pe peronul Stației CF B. și văzând un grup de tineri de etnie romă format din numiții Madem A., C. B., M. A. și L. M. L. le-au cerut o țigară și i-au rugat să le arate unde este biroul de informații, pentru a se interesa de plecarea unui alt tren spre mare. După ce au cerut relații la biroul de informații, partea vătămată și prietenii săi s-au așezat pe jos, lângă șipotul de apă din Stația CF B. și consumau bere.
La un moment dat de grupul lor s-a apropiat inculpatul S. N., însoțit de inculpații R. S., L. Ș. C. și de învinuitul F. Șancar V., care se întorceau de la cules vișine dintr-un cimitir situat în apropierea gării.
Inculpatul L. Ș. C. le-a cerut o țigară, iar martorului T. T. a încercat să-i ia ochelarii de pe cap, martorul ridicându-se în picioare. Inculpatul L. Ș. C. a scos atunci de la spate, de sub haine, un picior de scaun din lemn, pe care-l luase din cimitir, și a început să aplice lovituri martorilor.
Inculpatul S. N. s-a apropiat de partea vătămată, pe care a lovit-o cu pumnul și, în timp ce inculpatul R. S. o ținea de umeri pentru a nu se putea ridica de jos, i-a cercetat buzunarele pantalonilor și i-a sustras un telefon mobil marca „Iphone” și din portmoneu suma de 60 lei. În acest timp învinuitul F. Șancar V. se îndepărtase de locul incidentului. După ce inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de bunuri, împreună cu inculpatul R. S. au fugit, fiind urmați la scurt timp de F. Șancar V. și L. Ș. C.. Inculpatul le-a relatat și celor doi ce a făcut, arătându-le telefonul și banii și i-a dat inculpatului L. Ș. C. suma de 15 lei pentru a cumpăra un pachet de țigări, după care i-a mai dat suma de 10 lei.
A doua zi inculpatul S. N. și ceilalți inculpați au cheltuit suma de bani sustrasă iar telefonul a fost păstrat de inculpat, fiind localizat ulterior, astfel că acesta l-a predat organelor de poliție.
După terminarea incidentului, partea vătămată și prietenii săi au anunțat organele de poliție și datorită stării emoționale în care se aflau, pe fondul oboselii și consumului de băuturi alcoolice, au indicat organelor de poliție în dimineața zilei de 21 iunie 2013 pe făptuitorii din primul grup de etnie romă, respectiv pe numiții Madem A., C. B., M. A. și L. M. L. ca fiind cei care i-au atacat, dar pe parcursul urmăririi penale i-au identificat pe inculpați ca autori ai infracțiunilor.
Situația de fapt menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate, procesul verbal de sesizare din oficiu; declarațiile părții vătămate din care a rezultat că inculpatul S. N. împreună cu inculpatul minor R. S. i-a sustras prin violență telefonul mobil și banii; certificatul medico-legal nr.4515/I/a/796 eliberat de Institutul de Medicină legală Cluj-N. și planșele fotografice cuprinzând aspecte fixate cu ocazia examinării leziunilor suferite de partea vătămată; declarațiile inculpatului R. S. în care acesta nu a recunoscut fapta comisă, susținerile sale fiind infirmate însă de probele administrate în cauză; declarațiile inculpaților L. Ș. C. și F. Șancar V. în care au recunoscut faptele comise; declarațiile inculpatului S. N. din care a rezultat că inculpatul R. S. o ținea pe partea vătămată de umeri, în timp ce inculpatul S. N. prin violență îi sustrăgea bunurile; dovada de ridicare a telefonului de la inculpat și dovada de predare a acestuia părții vătămate; declarațiile martorilor T. T. I., M. P. O., F. R. M. din care a rezultat că inculpatul S. N. împreună cu inculpatul minor R. S. i-au sustras prin violență părții vătămate telefonul și banii; procesele verbale de recunoaștere din grup din data de 23.07.2013 și planșele fotografice cu aspecte de la recunoașterea efectuată, din care a rezultat că partea vătămată și martorul F. R. M. l-au identificat pe inculpat ca fiind autorul faptei de tâlhărie; procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Pe parcursul urmăririi penale și în instanță partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, cu toate că și-a recuperat doar telefonul mobil, nu și suma de 60 lei care i-a fost sustrasă.
În declarațiile date în instanță, ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, arătând că acestea s-au petrecut așa cum s-a menționat în actul de sesizare, și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (filele 84-85).
Având în vedere că judecarea cauzei s-a făcut după procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție, prev. de art.375 Cod procedură penală, instanța a reținut starea de fapt expusă în actul de sesizare pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A. în 27.11.2013 s-a reținut că, în momentul comiterii faptei, minorul R. S. avea discernământul prezent (fila 64).
Față de concluziile raportului de expertiză instanța a reținut că este îndeplinită condiția impusă de art.113 alin.2 Cod procedură penală pentru antrenarea răspunderii penale a acestui minor.
Având în vedere că există o succesiune de legi penale în timp, întrucât de la data săvârșirii faptelor (20.06.2013) și până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare noul Cod penal, instanța a stabilit, în primul rând, care este legea penală mai favorabilă, potrivit art.5 alin.1 Cod penal.
S-a reținut că în cauza de față faptele săvârșite de inculpatul L. Ș. C. ar corespunde infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 Cod penal și respectiv de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal, iar fapta săvârșită de inculpatul R. S. ar corespunde infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c, alin.2 ind.1 lit.a din vechiul Cod penal și respectiv infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art.233, art.234 alin.1 lit.d din noul Cod penal.
În baza art.386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul L. Ș. C. din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 Cod penal din 1969, în infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 Cod penal.
La stabilirea legii penale mai favorabilă, instanța a analizat reglementările incidente în cauză din perspectiva ambelor coduri, având în vedere decizia nr.265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională.
Cu privire la sancțiunile faptelor s-a observat că pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c, alin.2 ind.1 lit.a din Codul penal din 1969 pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani, iar pentru infracțiunea prev. de art.233, art.234, alin.1 lit.d din noul Cod penal pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi; pentru infracțiunea prev. de art.371 Cod penal pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar pentru infracțiunea de tăinuire, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 7 ani potrivit vechiului Cod penal și respectiv de la 1 la 5 ani sau amendă, potrivit noului Cod penal.
Față de împrejurarea că la data săvârșirii faptei ambii inculpați erau minori, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, deoarece acesta limitează sistemul sancționator pentru minori la aplicarea unor măsuri educative.
Constatând că din probele administrate rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, constituie infracțiunile prev. de art.371, 270 alin.1 și 233 - 234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal, și că la data săvârșirii acestei fapte inculpatul L. Ș. C. avea discernământ, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului L. Ș. C. de a aplica lovituri martorilor ce-l însoțeau pe partea vătămată într-un loc public tulburând ordinea și liniștea publică și de a primi bani de la inculpatul S. N. cunoscând că provin din săvârșirea unei infracțiuni întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art.371 Cod penal și tăinuire, prev. și ped. de art.270 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art.38 alin.1, art.113 și urm. Cod penal.
Fapta inculpatului R. S. de a sustrage împreună cu inculpatul S. N., prin violență, într-un loc public și pe timp de noapte, un telefon mobil marca Iphone și suma de 60 lei părții vătămate M. G. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art.233, art.234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art.113 și urm. Cod penal.
În cauza dedusă judecății, având în vedere circumstanțele reale și personale, ținând seama de gravitatea infracțiunilor, împrejurările și modul de comitere a acestora, nivelul de educație, situația familială și socială, instanța a apreciat că pentru inculpatul L. Ș. C. se impune măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, iar pentru inculpatul R. S. se impune internarea într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologie de la inculpatul R. S. în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a SNDGJ, iar în baza art.5 din legea nr.76/2008 a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.
În baza art.22 alin.2 și 4 din Legea nr.187/2012 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului L. Ș. C. prin sentința penală nr.57/04.04.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2013, și a fost înlocuită această pedeapsă de 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art.109 Cod penal din 1969 și art.320¹ Cod procedură penală din 1969, cu măsura educativă privativă de libertate a internării inculpatului într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an.
S-a constatat că partea vătămată M. G. I. nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art.112 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul L. Ș. C. a sumei de 25 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii, aceasta fiind suma pe care inculpatul S. N. a dat-o inculpatului L. Ș. C., din suma totală de 60 lei sustrasă părții vătămate.
De altfel, prin sentința penală nr.140/17.09.2013 a Judecătoriei B., prin care s-a dispus condamnarea inculpatului S. N., a fost confiscată suma de 60 lei sustrasă părții vătămate.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat să plătească suma de 1200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus avansarea din fondurile MJ în favoarea Baroului de avocați A. a sumei de 1200 lei reprezentând onorariul avocaților desemnați pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților pe parcursul procesului.
În baza art.399 alin.5 Cod procedură penală, un exemplar al minutei s-a dispus să se comunice administrației locului de deținere.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria B., invocând nelegalitatea sa, în ce privește pe inculpatul L. Ș. C., întrucât ulterior aplicării prevederilor art. 22 alin. 4 lit. a din Legea nr. 187/2012, instanța de fond nu a stabilit măsura educativă cea mai grea și pentru faptul că s-a aplicat în mod nelegal pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, aferent luării unei măsuri educative.
S-a invocat și netemeinicia sentinței, în ce privește măsura educativă aplicată inculpatului R. S., apreciindu-se că aceasta este prea blândă și nu este de natură să realizeze scopul coercitiv și reeducativ pe care-l așteaptă societatea. S-a apreciat că măsura educativă se impunea a fi luată pe durata maximă prev. de art. 124 alin. 2 CP.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel apreciază că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. este întemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.
În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în seara de 20 iunie 2013, în stația CF B., inculpatul L. Ș. C. a aplicat lovituri martorilor ce-l însoțeau pe partea vătămată M. G. I., într-un loc public, tulburând ordinea și liniștea publică și a primit bani de la inculpatul S. N. cunoscând că provin din săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
În privința inculpatului R. S., s-a reținut că în aceeași seară, a sustras împreună cu inculpatul S. N., prin violență, într-un loc public și pe timp de noapte, un telefon mobil marca Iphone și suma de 60 lei de la persoana vătămată M. G. I..
În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului L. Ș. C. se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art.371 Cod penal și tăinuire, prev. și ped. de art.270 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art.38 alin.1, art.113 și urm. Cod penal.
Starea de fapt reținută în sarcina inculpatului R. S. se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art.233, art.234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art.113 și urm. Cod penal.
2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că faptele imputate inculpaților, în materialitatea lor, precum și în ce privește latura subiectivă, au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate, procesul verbal de sesizare din oficiu; declarațiile părții vătămate din care a rezultat că inculpatul S. N. împreună cu inculpatul minor R. S. i-a sustras prin violență telefonul mobil și banii; certificatul medico-legal nr.4515/I/a/796 eliberat de Institutul de Medicină legală Cluj-N. și planșele fotografice cuprinzând aspecte fixate cu ocazia examinării leziunilor suferite de partea vătămată; declarațiile inculpatului R. S. în care acesta nu a recunoscut fapta comisă, susținerile sale fiind infirmate însă de probele administrate în cauză; declarațiile inculpaților L. Ș. C. și F. Șancar V. în care au recunoscut faptele comise; declarațiile inculpatului S. N. din care a rezultat că inculpatul R. S. o ținea pe partea vătămată de umeri, în timp ce inculpatul S. N. prin violență îi sustrăgea bunurile; dovada de ridicare a telefonului de la inculpat și dovada de predare a acestuia părții vătămate; declarațiile martorilor T. T. I., M. P. O., F. R. M. din care a rezultat că inculpatul S. N. împreună cu inculpatul minor R. S. i-au sustras prin violență părții vătămate telefonul și banii; procesele verbale de recunoaștere din grup din data de 23.07.2013 și planșele fotografice cu aspecte de la recunoașterea efectuată, din care a rezultat că partea vătămată și martorul F. R. M. l-au identificat pe inculpat ca fiind autorul faptei de tâlhărie; procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
S-au avut în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală, întrucât în fața instanței de fond, inculpații au solicitat judecarea în baza probelor administrate la urmărire penală, în procedura recunoașterii învinuirii.
3. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a măsurilor educative aplicate inculpaților, cu referire la felul acestora, la durata și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, Curtea de Apel a reținut următoarele:
În privința inculpatului L. Ș. C., Curtea de Apel constată că potrivit dispozițiilor art. 114 alin. 2 CP, față de inculpatul minor se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri:
- dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat
- atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoare de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.
Ori, inculpatul L. Ș. C. nu se afla în nici una din aceste situații, Curtea de Apel apreciind că împrejurarea condamnării sale anterioare la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (pentru o faptă comisă în minoritate, condamnare aplicată sub imperiul prevederilor CP din 1969) neputând fi echivalată cu cele două cazuri anterior menționate, prev. de art. 114 alin. 2 CP.
Ca atare, Curtea de Apel va aplica inculpatului L. Ș. C., minor la data comiterii faptelor, măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice, pe o durată de 3 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.371 Cod penal și tăinuire, prevăzută de art.270 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
La alegerea măsurii educative, instanța de apel a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., potrivit cărora reorientarea prosocială a conduitei minorului inculpat L. Ș. C. este posibilă în condițiile în care supravegherea conduitei sale va fi exercitată cu strictețe de către o instituție specializată, în cadrul căreia sus-numitul să urmeze programe intensive destinate reorientării comportamentale, în special în ce privește reducerea impulsivității.
Se apreciază că această măsură educativă este proporțională cu gravitatea faptelor comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii, fiind justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptelor, la consecințele produse, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală.
În privința inculpatului minor R. S., ținând seama de aceleași criterii de individualizare a sancțiunilor, conform art. 74 CP, se apreciază că măsura educativă aplicată de instanța de fond, aceea a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an și 6 luni, este justificată și proporțională cu gravitatea faptei comise și aptă să asigure conștientizarea faptei antisociale comise și să contribuie la împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
În această apreciere, s-au avut în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., potrivit cărora reorientarea comportamentală a minorului inculpat poate fi posibilă în condițiile în care asupra sa se va exercita o supraveghere comportamentală strictă, într-un cadru instituționalizat, cu impunerea reluării cursurilor școlare și includerea în programe intensive de reintegrare socială.
4. Curtea de Apel reține că de la momentul comiterii faptei și până la momentul judecării definitive a prezentei cauze, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ceea ce impune analiza, identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile inculpaților. În conformitate cu prevederile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale date în interpretarea art. 5 CP, legea penală mai favorabilă se va aplica în mod global.
În privința inculpatului minor L. Ș. C., instanța de apel constată că în aplicarea art. 5 Cod penal, coroborat cu dispozițiile Deciziei nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul minor L. Ș. C. se încadrează în dispozițiile art. 371 Cod penal și art. 270 alin. 1 Cod penal.
Se apreciază că nu era necesară schimbarea încadrării juridice conform art. 386 CPP, pentru a se constata incidența încadrării juridice mai favorabile, din cele două reglementări succesive, cu conținut similar în ce privește infracțiunea.
Curtea de Apel constată că inculpatul L. Ș. C. se află în stare de detenție, fiind în executarea unei pedepse de 8 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 462/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26.08.2014 a Curții de Apel A. I.. Prin aceste hotărâri judecătorești, s-a dispus condamnarea inculpatului L. pentru comiterea în majorat a infracțiunii de omor, prev. de art. 188 CP, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP, faptă comisă în 21.04.2014.
Se constată astfel că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. S. C. în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014, acestea fiind săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare cu suspendare condiționată aplicată prin sentința penală nr. 57/14.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2013.
Ca atare, inițial se va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014 și se vor repune în individualitate pedepsele astfel:
- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin această hotărâre pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală;
- pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată aplicată prin sentința penală nr. 57/14.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2013, în privința căreia s-a dispus revocarea suspendării în baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012.
În baza art. 129 alin. 2 lit. a Cod penal, se va contopi măsura educativă a asistării zilnice aplicată prin sentința apelată cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014, rezultând pedeapsa de 8 ani închisoare.
Se va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57/14.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2013, dispusă în baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2002 prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014 și prin hotărârea apelată.
Se va menține dispoziția de înlocuire a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57/14.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2013 cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, dispusă în baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2002 prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014 și prin hotărârea apelată.
În baza art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2002, raportat la art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, se va aplica inculpatului L. Ș. C. pedeapsa de 8 ani închisoare care se va majora cu 3 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare.
Subsecvent, se va menține pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014.
Se va menține pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014.
În temeiul art. 72 alin. 1 CP, se va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 22 aprilie 2014 până în data de 9 martie 2015.
Se va anula mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014 și se va dispune emiterea unui nou mandat potrivit prezentei decizii.
5. Se constată întemeiată critica formulată prin motivele de apel ale Parchetului, privind nelegala aplicare a pedepsei complementare și accesorii a interzicerii drepturilor, aferent soluției de aplicare a măsurii educative inculpatului minor L. Ș. C.. Aceasta, întrucât potrivit prevederilor art. 67 alin. 1 CP, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată pe lângă pedeapsa principală a închisorii sau amenzii, per a contrario nefiind permisă aplicarea sa pe lângă o măsură educativă, iar pedeapsa accesorie urmează același tratament.
Ca atare, se va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, pedepse aplicate inculpatului L. Ș. C. pentru infracțiunile deduse judecății în prezentul dosar.
Subsecvent acestor dispoziții, se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Se vor acorda onorariile în sumă de câte 300 lei apărătorilor desemnați din oficiu pentru a asigura asistența juridică a inculpaților L. Ș. C. și R. S., sume care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 71/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, pe care o desființează în parte, sub aspectul modalității de sancționare a inculpatului minor L. Ș. C., al stabilirii pedepsei rezultante, al greșitei aplicări a pedepsei complementare și accesorii aceluiași inculpat pentru infracțiunile deduse judecății în prezentul dosar și, rejudecând în aceste limite:
Cu aplicarea art. 5 Cod penal, coroborat cu dispozițiile Deciziei nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională stabilește că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul minor L. Ș. C. se încadrează în dispozițiile art. 371 Cod penal și art. 270 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 114 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 120 Cod penal ia față de minorul L. Ș. C. măsura educativă a asistării zilnice, pe o durată de 3 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.371 Cod penal și tăinuire, prevăzută de art.270 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, pedepse aplicate inculpatului L. Ș. C. pentru infracțiunile deduse judecății în prezentul dosar.
Constată că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. S. C. în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014, acestea fiind săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare cu suspendare condiționată aplicată prin sentința penală nr. 57/14.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2013.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014 și repune în individualitate pedepsele astfel:
- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin această hotărâre pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală;
- pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată aplicată prin sentința penală nr. 57/14.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2013, în privința căreia s-a dispus revocarea suspendării în baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012.
În baza art. 129 alin. 2 lit. a Cod penal contopește măsura educativă a asistării zilnice cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014, rezultând pedeapsa de 8 ani închisoare.
Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57/14.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2013, dispusă în baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2002 prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014 și prin hotărârea apelată.
Menține dispoziția de înlocuire a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57/14.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2013 cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, dispusă în baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2002 prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014 și prin hotărârea apelată.
În baza art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2002, raportat la art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal aplică inculpatului L. Ș. C. pedeapsa de 8 ani închisoare pe care o majorează cu 3 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare.
Menține pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014.
Menține pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 22 aprilie 2014 până în data de 9 martie 2015.
Anulează mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 462/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 553/A/26 august 2014 și dispune emiterea unui nou mandat potrivit prezentei decizii.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariile în sumă de câte 300 lei apărătorilor desemnați din oficiu pentru a asigura asistența juridică a inculpaților L. Ș. C. și R. S., sume care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. S. I. M.
GREFIER
T. C.
Red. MIS
Tehnored. CT/MIS/ 2 ex/6.05.2015
J. F. C. F.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 280/2015. Curtea de Apel ALBA... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 267/2015.... → |
|---|
