Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 289/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 289/A/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Grefier: I. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul V. A. D. împotriva sentinței penale nr.162/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- inculpatul apelant V. A. D., asistat de avocatul V. S., care se prezintă în substituirea apărătorului ales, avocatului C. M.;
- pentru intimatul parte civilă D. C., apărătorul ales, avocatul T. D.;
- martorul D. M.,
lipsă fiind intimatul parte civilă D. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează potrivit dispozițiilor art. 119 și 120 C.pr.pen., comunicându-i martorului D. M. drepturile și obligațiile pe care le are.
După depunerea jurământului prev. de art. 121 C.pr.pen., s-a procedat la audierea martorului D. M., a cărui declarație a fost consemnată într-un proces-verbal, care se va atașa separat la dosarul cauzei.
Cu ocazia audierii sale, martorul D. M. arată că este rudă cu una dintre părți, respectiv este fratele părții civile.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul V. S., care se prezintă pentru inculpatul apelant V. A. D., în substituirea apărătorului ales, avocatului C. M., solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., admiterea apelului declarat de inculpatul V. A. D., desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, în principal, în temeiul art. 396 alin. 5) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1) lit. e) C.pr.pen., să se dispună încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.
În subsidiar, apărătorul solicită admiterea apelului și, în temeiul art. 396 alin. 5) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1) lit. b) C.pr.pen., achitarea inculpatului V. A. D..
De asemenea, apărătorul solicită, într-un alt subsidiar, în temeiul art. 396 alin. 3) C.pr.pen. raportat la art. 80-82 Cod penal, renunțarea la aplicarea pedepsei.
În ceea ce privește plângerea prealabilă, apărătorul susține că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a concluzionat că ar exista plângere prealabilă formulată procedural așa cum prevede legea.
Apărătorul consideră că atâta timp cât plângerea nu a fost formulată de către persoana vătămată D. C., ci a fost formulată de către ziarul pe care acesta îl conduce, respectiv de către ziarul Văii Jiului, această plângere nu poate îndeplini caracterele și condițiile unei plângeri prealabile legal formulate, întrucât ziarul ca și persoană juridică nu poate fi subiect al infracțiunii de amenințare.
Apărătorul arată că persoana vătămată D. C. doar în data de 06.03.2013 a dat o declarație de parte vătămată în cauză, în condițiile în care infracțiunea de amenințare se reține a fi fost săvârșită în luna ianuarie.
Astfel, apărătorul susține că plângerea prealabilă nu a fost formulată în termenul procedural și nici de către persoana care trebuia să o formuleze.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește probațiunea din prezenta cauză, apărătorul arată că prin decizia nr. 442/2014 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională legea în baza căreia persoana vătămată a obținut acele amenințări de pe suport informatic, iar acestea au fost singurele probe care au stat la baza trimiterii dosarului în instanță.
Apărătorul arată că într-adevăr la momentul la care s-ar fi comis infracțiunea legea nu era declarată neconstituțională, iar neconstituționalitatea nu are efect retroactiv, dar problema care se pune este aceea a încălcării dreptului, precizând că nu se poate susține că până la pronunțarea deciziei de neconstituționalitate drepturile persoanei care a fost subiect al infracțiunii nu au fost încălcate, iar ulterior au fost încălcate, menționând că drepturile unei persoane au efect continuu și nu pot fi încălcate prin declararea constituționalității sau neconstituționalității unei legi.
În ceea ce privește achitarea, apărătorul susține că instanța de fond a interpretat diferit care este legea penală mai favorabilă în prezenta cauză. Apărătorul arată că, așa cum prevedea art. 193 din vechiul Cod penal, infracțiunea de amenințare trebuia să fie aptă să producă o stare de alarmare a persoanei vătămate, pe când noul Cod penal prevede o stare de temere, sens în care apărătorul consideră că voința legiuitorului care a redactat noul Cod penal a fost să agraveze puțin rezultatul infracțiunii de amenințare. Apărătorul susține că potrivit noului Cod penal nu orice alarmare normală și simplă ar putea să fie aptă să conducă la săvârșirea infracțiunii de amenințare, ci trebuie să provoace o stare de reală temere. Sub acest aspect, apărătorul solicită să se observe că în nici un act de la urmărire penală nu se face vorbire despre starea de temere pe care persoana vătămată ar fi resimțit-o în urma amenințărilor efective.
De asemenea, apărătorul arată că persoana vătămată doar a relatat acele amenințări și a precizat că inculpatul a amenințat-o. Astfel, apărătorul susține că infracțiunea nu există, întrucât dacă nu a fost probată starea de temere și nici măcar nu a fost învederată nu se poate reține comiterea infracțiunii.
În ceea ce-l privește pe inculpat și circumstanțele personale ale acestuia, apărătorul arată că la dosarul cauzei există suficiente înscrisuri din care rezultă că inculpatul suferă de o afecțiune cardiacă. Apărătorul arată că persoana vătămată îl cunoștea pe inculpat, cei doi fiind în concurență în ceea ce privește cotidianul Valea Jiului, astfel încât nu se poate reține acea stare de temere venită din partea inculpatului, deoarece acesta datorită afecțiunii cardiace de care suferă nu ar fi putut nici măcar să ducă la bun sfârșit acele amenințări.
Apărătorul consideră că în cel mai rău caz pentru inculpat ne aflăm în prezența unei tentative absolut improprii, respectiv amenințarea nu putea fi pusă în practică și drept urmare nu putea să creeze acea stare de temere.
Apărătorul face trimitere la declarația martorului D. M. care în cursul cercetării judecătorești a afirmat că nu a observat o temere în mod deosebit a persoanei vătămate, dar aceasta dorea să știe despre ce este vorba, iar acum la acest termen de judecată acesta și-a schimbat declarația.
Apărătorul susține că declarația martorului D. M. dată în fața judecătoriei este cea reală.
Apărătorul susține că atâta timp cât nu s-a dovedit starea de temere a persoanei vătămate nu se poate vorbi despre infracțiune.
Cu privire la petitul subsidiar vizând renunțarea la aplicarea pedepsei, apărătorul arată că, în situația în care instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile săvârșirii infracțiunii, dânsul consideră că infracțiunea așa cum a fost descrisă nu este aptă să atragă o condamnare, de oricare ar fi ea.
Apărătorul arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul T. D., apărător ales al intimatului parte civilă D. C., solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul V. A. D. și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală din următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa plângerii prealabile invocate atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, apărătorul arată următoarele: fapta așa cum a fost reținută în rechizitoriu a fost săvârșită la data de 10.01.2013, aceasta fiind data la care au fost postate acele mesaje de amenințare pe pagina de internet a cotidianului ziarul Valea Jiului. Apărătorul arată că în data de 11.01.2013, directorul acestui ziar, respectiv persoana vătămată din prezenta cauză, a sesizat P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare. Apărătorul precizează că în data de 07.03.2013 persoana vătămată a fost audiată ca și parte vătămată în prezentul dosar, însușindu-și fără echivoc sesizarea depusă inițial și solicitând luarea măsurilor legale care se impun împotriva persoanei care a săvârșit infracțiunea.
Apărătorul arată că pe vechiul Cod de procedură penală termenul de formulare a plângerii prealabile era de 2 luni de zile, astfel că de la data de 10.01.2013 până la data de 07.03.2013 când i-a fost luată persoanei vătămate o declarație de parte vătămată acel termen de 2 luni nu era împlinit încă. Pe cale de consecință, apărătorul susține că există fără îndoială plângere prealabilă din partea persoanei vătămate și cererea acestuia de a se lua în fapt măsurile legale care se impun.
În ceea ce privește declararea neconstituțională a legii, apărătorul arată că amenințarea a fost realizată prin postarea de mesaje pe pagina de internet a ziarului, care au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală, iar organele de urmărire penală nu au făcut altceva în completarea probatoriului decât să solicite societății care furniza internet la adresa inculpatului să comunice cine este beneficiarului contractului acestor servicii și care este adresa de IP alocată acestui contract. Prin urmare, apărătorul susține că nu se poate vorbi despre probe obținute în mod ilegal în acest dosar.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare și solicitarea de achitare a inculpatului, apărătorul susține că nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare, mesajele respective fiind de natură a crea o stare de temere persoanei vătămate.
Apărătorul arată că în cursul acelei zile s-a publicat pe pagina de internet a ziarului un articol despre traficanți de droguri, astfel încât primirea de mesaje seara tocmai pe pagina de internet a ziarului cu acel articol a fost în măsură să alarmeze persoana vătămată, întrucât nu cunoștea la acel moment cine este persoana din spatele acestor mesaje, nu știa cât de mare este rețeaua de traficanți de droguri și cine îi postează aceste mesaje, mai ales că din aceste mesaje reieșea fără nici o urmă de îndoială că i se cunoșteau membrii familiei persoanei vătămate, ce ocupație au aceștia, etc., aspecte de natură a crea o stare de temere.
Apărătorul arată că susținerea că inculpatul nu ar fi fost în măsură să ducă la îndeplinire o asemenea amenințare este lipsită de orice relevanță în cauză, atâta vreme cât legea nu prevede să fie demonstrată o atare stare de fapt și având în vedere că inculpatul putea foarte bine să pună pe cineva care să ducă la îndeplinire amenințarea.
Față de toate aceste considerente, apărătorul susține că sentința penală atacată este temeinică și legală, sens în care solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală.
Reprezentanta Parchetului arată că în raport de actele existente la dosarul cauzei vizavi de existența plângerii rezultă că plângerea prealabilă a persoanei vătămate există și a fost formulată în termenul legal prevăzut de lege la momentul săvârșirii infracțiunii.
Pe fondul cauzei, reprezentanta Parchetului susține că solicitarea de achitare a inculpatului este nefondată în raport de probatoriul administrat, rezultând fără nici un dubiu că prin conținutul mesajelor transmise în formă electronică către partea vătămată și raportat la împrejurările concrete în care acestea au fost transmise, au fost de natură să alarmeze sau să îi creeze părții vătămate o stare de temere reală, motiv pentru care apreciază că sunt întrunite condițiile și cerințele infracțiunii de amenințare atât în raport de conținutul acestei infracțiuni din vechea legea și raportat la conținutul infracțiunii în noul Cod penal.
Reprezentanta Parchetului susține că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, dovedindu-se prin probatoriul administrat că inculpatul este persoana care a postat acele mesaje pe pagina de internet, ori față de toate aceste considerente, soluția de condamnare a inculpatului pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Pe cale de consecință, reprezentanta Parchetului susține că nici solicitarea de a se face aplicarea instituției prevăzute de noul Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei este nejustificată, în raport și de conduita procesuală a inculpatului, care deși în prima fază a urmăririi penale a recunoscut fapta și și-a asumat răspunderea pentru mesajele postate spunând că el este persoana care a postat acele mesaje, ulterior a avut o conduită de negare a săvârșirii infracțiunii.
Inculpatul apelant V. A. D., având ultimul cuvânt, arată, cu privire la susținerea că persoana vătămată nu putea ști cine a postat mesajele, că persoana vătămată putea descoperi acest lucru în 60 de secunde. Inculpatul precizează că IP-ul există doar în plângere, nu și în acte. Inculpatul arată că fiul său nu putea posta acele mesaje, întrucât nu mai locuiește acolo. Inculpatul învederează că nu a amenințat pe nimeni nici cu lovirea și nici cu nimic altceva. Inculpatul precizează că nu a vorbit cu persoana vătămată de ani de zile. Inculpatul arată că singurul său regret este acela că atunci când persoana vătămată era muritoare de foame, dânsul a vorbit cu un prieten să îl ia la ziar, iar acesta a furat ziarul. Inculpatul menționează că în material nu apare numele său. Inculpatul arată că a depus un înscris la Petroșani, care nu i-a fost admis.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr._ pronunțată de Judecătoria Petroșani –în dosar nr._:
I. În temeiul art. 13 alin. 1 C.pr.pen., cu raportare la art. 3 și art. 4 alin. 2 și 3 din Legea nr. 255/2013 și art. 281 C.pr.pen., a respins excepția de nulitate a urmăririi penale și a nulității rechizitoriului.
II. În temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 cu raportare la art. 279, art. 284 C.pr.pen. din 1968 și art. 193 alin. 2 C.pen. din 1969, a respins excepția lipsei plângerii.
III. Inculpatul V. A. D. cetățean român, fiul lui D. și M., născut la data de 3 iulie 1962 în localitatea Negrilești, județul Bistrița Năsăud, CNP:_, studii: superioare, căsătorit, nu are copii minori, director al cotidianului ,,Ziarul Văii Jiului”, domiciliat în V., .. 27, .. 4, . a fost condamnat la:
- 1.500 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prev. și ped. de art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 63 alin. 3 C.pen. din 1969 și art. 5 N.C.pen. (preluat în art. 206 alin. 1 N.C.pen.)
În temeiul art. 81 și 82 alin. 2 C.pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii penale pe durata unui termen de încercare de 1 (un) an.
S- a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și asupra consecințelor acestei revocări în cazul comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracțiuni, cu intenție.
IV. În temeiul art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 5 și art. 25 C.pr.pen., rap. la art. 1357, art. 1381, art. 1385 și art. 1386 C.civ., a fost obligat pe inculpatul V. A. D. la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă D. C., domiciliat în Petroșani, ., . – cu titlu de despăgubiri civile – daune morale.
S-a respins, în rest, acțiunea civilă.
V. În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.400 lei, cheltuieli judiciare parțiale către partea civilă D. C..
Determinând vinovăția inculpatului V. A. D. în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare prima instanță a reținut următoarele:
I.Starea de fapt:
La data de 10 ianuarie 2013 ,,Ziarul Văii Jiului”, editat de S.C. ,, Ziarul Văii Jiului” S.R.L. al cărui director este partea vătămată D. C., a publicat articolul: ,,Încă o rețea de traficanți de droguri din V. a fost destructurată de Crima Organizată. Fiul unui preot – șef de rețea. Fiul unui ziarist, mare moralist – în rețeaua de tras pe nas!”
Articolul informează că specialiștii de la Serviciului pentru Combatere a Criminalității Organizate Hunedoara au identificat și destructurat o rețea de traficanți de droguri, care își avea cartierul general în Valea Jiului, la V.. S-a mai arătat că, în cadrul operațiunii, au fost conduși la audieri 13 tineri, dintre care 4 suspectați de trafic și 9 suspectați de consum de droguri, precizându-se că, printre aceștia se află și fiul directorului unui săptămânal local, moderator de televiziune, nefiind specificat numele niciuneia dintre aceste două persoane (fila 19 și 35-37).
La aceiași dată, 10 ianuarie 2013, pe forumul paginii de internet a publicației, au fost recepționate mai multe mesaje provenind de la adresa IP 77.81.226.212, astfel:
ora 17:41:30,
,,docea o sa ti o iei rău de tot in ***... sa tii de ce ;)” – semnat ,,bogdan”;
Apoi, la ora 17: 43:15:
,,sa il pupi în cur cu mata si cu toata familia ta de sclav mic și gras” – semnat: ,,vulcănean”.
La ora 17:49:49:
,,docea ... nici nu sti cine o să te aștepte in scara :))) te ai aruncat prea tare in groapa de data asta...nu e vorba de andrei batranul ca lui i se rupe*** de tine si de tot neamul tau de retardati in frunte cu frateto ala ce duce ziaru dimineata ... da baiatu lui vlad .... e o prsoana buna ...care merge la munca care merge la scaoala si care fumeaza iarba ... care e problema ta cu asta?? Voi nu fumati ca sunteti prea retarzi ca sa stiti ce e aia...oricum... e nevinovat...el nu o sa pateasca nimic ... da tu ..tu o sa ai oase rupte ....” – semnat: ,,sasa”.
Partea vătămată a indicat că bănuiește că mesajele ar fi putut proveni de la unul dintre consumatorii de droguri, numitul V. A. I., întrucât de la aceiași adresă Ip au mai fost trimise mesajele:
10.01.2013 – ora 18:16:49
,,nu cred ca tatal lui merita sa aruncati cu noroi in el toti pentru greseala fiului desi cred ca nu a gresit pt ca nu se vede pe el ca fiind dealer sau consumator... vad ca de a lui ile ati uitat cand ia dat ala foc la masina pentru 30 de mii de euro banii pentru droguri asa ca nu fiti voi asa de tari ca nici voi nu stiti ce fac copii vostrii ;) poate maine va treziti si voi pe la diicot...” – semnat ,,gaby” și,
la ora 17:46:54:
,,nu stiu de ce vorbiti inainte sa cunoasteti o persoana ...Il cunosc personal pe ionut si e un baiat foarte bine educat si foarte simtit ... iar in privinta marijuanei e problema lui ... fiecare face ce vrea cu viata lui si nu poate nimeni sa ii interzica nimic ... la fel cum fiecare din voi faceti ce vreti cu vietile voastre” – semnat: ,,alina”.
La data de 11 ianuarie 2013 D. C., în calitate de director al Ziarului Văii Jiului, a formulat o sesizare către P. Tribunalului Hunedoara cu privire la faptul că la data de 10 ianuarie 2013, pe forumul paginii de internet a publicației, au fost trimise mai multe mesaje de amenințare provenind de la adresa IP 77.81.226.212, reproducând conținutul mesajelor anterior citate - mesaje urmare unui articol referitor la o rețea de consumatori de droguri - sesizare care a fost înregistrată la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 ianuarie 2013 și trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, competent material și teritorial, în vederea soluționării.
S-a mai precizat în cuprinsul sesizării, faptul că, un alt mesaj de amenințare a fost transmis pe formularul de contact disponibil pe site-ul ziarului, mesaj recepționat la ora 17:45 și care are următorul conținut: ,,docea o sa te rupa baietii din vulcan :)) cu prima ocazie .. stai linistit .... glumesc ;) sau nu prea” (plângere – filele 9-11). Sursa acestui mesaj nu a fost stabilită.
Mesajele au fost depuse de către partea vătămată la dosarul cauzei, la solicitarea instanței, la termenul de judecată din data de 25 martie 2014, înscrisul depus reflectând același conținut al mesajelor incriminate ca și cel la care a făcut referire partea vătămată în sesizare (filele 148-165).
Aceste mesaje nu au fost postate de către administratorul site-ului (partea vătămată D. C.) pentru a putea fi văzute de către cititori (declarația părții vătămate – fila 141-142; declarațiile martorilor S. B. – fila 182-183; Szedlacsek Geza – fila 184-185 și D. M. – fila 190-191 și print-screen – fila 148-165).
II.Mijloacele de probă și interpretarea lor:
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale:
- plângerea penală formulată de partea vătătmată (f. 9-11)
- declarația părții vătătmate (f. 13-14)
- contractul de prestări servicii nr. 1862/2012 (f. 17);
- exemplarul din Ziarul Văii Jiului în care articolul privind pe fiul învinuitului (f. 19-44);
- procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 69, 74).
cat si in mod nemijlocit si in contradictoriu în cursul cercetării judecătorești:
- înscrisuri (fila 94-105 dosar fond)
- declarațiile martorilor Tițescu A. S. (f. 114), D. A. (f. 115)
- copii de pe comentariile efectuate de diverse persoane postate pe internet ( f. 116-118)
- declarația părții vătămate D. C. ( f. 141-142)
- copiii conforme cu originalul de pe posturile ediției on-line a ziarului Vaii Jiului ( f. 148-165)
- declarația martorilor S. B. (f. 182-183) ,Szedlacsek G. (f. 184-185), D. M. (f.190-191).
Astfel: În cursul urmăririi penale, inculpatul a depus la dosarul cauzei un înscris, în care arată că își asumă mesajele, că nu a intenționat nici o clipă să pună în aplicare amenințările, dovadă fiind timpul trecut de la data de 9 ianuarie 2013 și până în prezent, că publicul nu a avut cunoștință de aceste comentarii, ele fiind cenzurate de către partea vătămată căreia nu i-au produs temeri legitime care să îl împiedice să-și desfășoare activitatea cotidiană; a mai invocat inculpatul, în favoarea sa, starea de provocare, sens în care a arătat că întregul articol, cu excepția unor informații punctuale, nu este decât un atac direct la adresa sa, atac care, arată inculpatul, nu l-a deranjat fiind obișnuit cu această manieră de redactare a articolelor de către partea vătămată, dar a fost deranjat de comentariile insultătoare care au apărut în subsolul articolului în care era atacat în mod direct inculpatul și familia lui. A reprodus inculpatul conținutul mesajelor, comentariilor publicate pe pagina internet a Ziarului Văii Jiului și a depus un print-screen cu conținutul acestor mesaje. Și-a exprimat opinia că acestea au fost scrise în redacția publicației de către partea vătămată și de către fratele acestuia, D. M. (înscris – filele 48-51 și print-screen – filele 38-44). Cu privire la acest înscris, la interpelarea instanței, la termenul de judecată din data de 13 mai 2014, a susținut că nu îi aparține și nu însușește conținutul acestuia.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu face nicio declarație, iar prin înscrisul intitulat ,,note de ședință” depus la data de 19 noiembrie 2013, a arătat că nu l-a amenințat pe partea vătămată D. C. nici direct, nici în alt mod sau mijloc de comunicare; cunoștea faptul că adresele expeditorului pot fi identificate și nu ar fi amenințat pe partea vătămată de pe computerul său, abonat la o firmă locală de cablu, ușor de identificat; mesajele de amenințare în realitate nu există, fiind doar în închipuirea părții vătămate; calculatorul de la domiciliul inculpatului nu era funcțional, era la reparat, astfel că nu se puteau transmite mesaje de pe acesta; la ora la care au fost postate mesajele inculpatul nu se afla acasă ci era în redacție, lucrând la ediția de vineri, 11 ianuarie 2013 a publicației pe care o conduce, ediția de vineri fiind transmisă redacției, de pe laptopul inculpatului, joi ora 20; cu prilejul declarației date la poliție a fost citat în calitate de martor și a crezut că este vorba de mesajele trimise de pe laptopul personal cu abonament internet de la Orange, pe care inculpatul arată că îl folosește de mai bine de patru ani.
A arătat inculpatul că cercetările efectuate în cauză au fost realizate în așa fel încât să conducă la o soluție de trimitere în judecată, cauza fiind instrumentată în mod subiectiv de către procurorul de caz cu privire la activitatea căruia inculpatul a publicat mai multe articole, astfel că acesta trebuia să se abțină de la soluționarea dosarului, animozitățile dintre inculpat și procurorul de caz fiind de notorietate.
De asemenea, inculpatul a făcut referire la activitatea jurnalistică a părții vătămate, arătând că acesta, în repetate rânduri, a susținut faptul că este amenințat cu bătaia, de către diferite persoane sau grupuri, despre care publică tot felul de articole cu conținut denigrator și acționează în acest mod din interese materiale (note de ședință – filele 94-103 și print-screen expediere mesaj cu 12 documente atașate – fila 104-105).
A mai depus inculpatul un înscris adresat Consiliului Superior al Magistraturii, înscris datat 12 decembrie 2011, prin care sesizează aspecte legate de activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, cu referire nominal și la procurorul I. (înscris – fila 92-93).
La termenul de judecată din data de 25 martie 2014, inculpatul V. A. D. a depus la dosar un înscris, denumit ,,Notă”, adresat instanței, prin care se susține că, în cauză, nu există o plângere în sensul legii penale, sesizarea organelor judiciare realizându-se în baza unui ,,comunicat” semnat de ,,C. D.” în calitate de director al publicației ,,Ziarul Văii Jiului”, utilizându-se următoarea formulare: ,,Prin prezenta vă comunicăm faptul că urmare a apariției în ediția … mai multe mesaje de amenințare, etc.”, P. de pe lângă Judecătoria Petroșani a apreciat că Ziarul Văii Jiului are calitate de parte vătămată, prin Ordonanța din 4 martie 2013 primul procuror adjunct al Parchetului constatând că: ,,partea vătămată Ziarul Văii Jiului” prin director D. C. (sublinierea inculpatului în sensul că în realitate acesta a fost semnat ,,C. D.”) a formulat la DIICOT Hunedoara o plângere împotriva unor persoane necunoscute, exprimare utilizată și de către inspectorul de poliție din cadrul Poliției Uricani căreia din eroare a fost trimisă plângere, acesta, cu prilejul declinării competenței în favoarea Poliției municipiului Petroșani propunând: ,,ca urmare a plângerii depuse de Ziarul Văii Jiului”, declinarea către Poliția Municipiului Petroșani a competenței de soluționare a dosarului nr. 150/P/2012, având în vedere că publicația Ziarul Văii Jiului are sediul în Petroșani.
În aprecierea inculpatului toate aceste împrejurări relevă faptul că în cauză plângerea a fost formulată de Ziarul Văii Jiului, subiect de drept care nu poate avea calitatea de persoană vătămată în infracțiunea de amenințare, aceasta fiind o infracțiune împotriva libertății persoanei, iar acțiunea penală pentru această infracțiune se pune în mișcare la plângerea persoanei vătămate, astfel că sesizarea nu este legală, lipsind plângerea persoanei vătămate.
Aceste susțineri au fost apreciate de către instanță ca excepția nelegalei sesizări, derivată din lipsa plângerii persoanei vătămate, la termenul de judecată din data de 13 mai 2014 acordându-se cuvântul pe această excepție părților și reprezentantului parchetului (încheierea de amânare a pronunțării – fila 193).
În continuare, în cadrul acelorași note, inculpatul a arătat că procurorul care a supravegheat urmărirea penală era obligat, în virtutea deontologiei profesionale, să se abțină, inculpatul publicând o . articole cu privire la activitatea acestui procuror, cu care inculpatul era într-o cunoscută relație de dușmănie și chiar ,,s-au tras sforile astfel ca dosarul să fie repartizat procurorului I. prin schimbarea acestuia de la Poliția Uricani”. În probarea susținerii sale, inculpatul a făcut referire la două articole publicate în Gazeta Văii Jiului în anul 2011 și, de asemenea, se arată că din partea lui D. C. același procuror ,, a avut parte numai de articole laudative”.
A mai precizat inculpatul că rechizitoriul conține date nereale cu privire la antecedentele sale penale (menționându-se că inculpatul a mai fost condamnat la amendă penală pentru amenințare), iar în cursul anchetei a fost schimbat de către procuror subiectul pasiv al infracțiunii.
Aceste susțineri au fost apreciate de către instanță ca fiind o excepție a nulității urmăririi penale și nulității rechizitoriului, la termenul de judecată din data de 13 mai 2014 acordându-se cuvântul pe această excepție părților și reprezentantului parchetului (încheierea de amânare a pronunțării – fila 193).
În cuprinsul notelor menționate inculpatul formulează în continuare apărări, susținând insuficiența probelor administrate în sensul susținerii vinovăției sale, singurele probe de la dosar fiind ,,comunicatul părții vătămate Ziarul Văii Jiului”, adresa DIICOT de înaintare a ,,plângerii formulate de partea vătămată Ziarul Văii Jiului prin numitul D. C. în calitate de director”, referatul cu propunerea de declinare a competenței înaintat de Poliția Uricani, adresa prin care dosarul este trimis spre soluționare Poliției Petroșani, rezoluția de începere a urmării penale împotriva A.N. și declarația de parte vătămată dată de D. C. la data de 6 martie 2013, în momentul în care s-a dispus începerea urmăririi penale, la data de 3 aprilie 2013, ora 14, soluție confirmată de către procuror în condițiile în care la aceiași dată, între orele 13,50-14,25 inculpatul era audiat în calitate de martor de către un agent din cadrul Poliției Petroșani, inculpatul arătând că a fost invitat în această calitate, la data respectivă, la sediul organului judiciar – astfel că, apreciază inculpatul, începerea urmăririi penale în condițiile în care nu a finalizat declarația care tocmai i se lua inculpatului, însă în calitate de martor - ,,bate chiar recordurile staliniste” (note – filele 168-171 și copii după un număr de trei articole – filele 172-175).
Cu privire la apărările inculpatului în sensul că, de fapt, când a fost întrebat cu prilejul declarațiilor date în cursul urmăririi penale asupra faptului dacă mesajele de amenințare adresate persoanei vătămate îi aparțin, a declarat că și le însușește și că le-a transmis în urma unor mesaje cu privire la persoana lui și a fiului său, mesaje cu privire la care avea suspiciunea că au fost postate de persoana vătămată sau de fratele său – se referea la mesaje din data de 9 ianuarie 2013, la data de 10 ianuarie 2013(o zi de joi) fiind în redacția publicației pe care o conduce, verificând numărul din 11 ianuarie 2013 al publicației, publicație care apare vineri - nu poate fi primită.
Inculpatul a precizat că este singura persoană care are acces la calculatorul de la domiciliul său, care are adresa IP indicată, adresă de la care au fost transmise mesajele din cauză, a recunoscut trimiterea mesajelor, iar în înscrisul depus în cursul urmării penale (fila 48-51), cu privire la care a revenit ulterior și a afirmat că nu și-l asumă, inculpatul invocă starea de provocare în care s-a aflat urmare a conținutului denigrator al mesajelor care au fost postate de către administrator și redactate, de fapt, de către D. C. și fratele acestuia, D. M., aceasta fiind o practică a acestor două persoane – respectiv chiar susținerile pe care le-a formulat în apărare inculpatul.
În plus, comparând mesajele afișate pe site (print-screen – fila 64-65) cu lista mesajelor nepublicate (filele 148-165), se constată că pe site, la ora 17:41:30, în data de 10 ianuarie 2014 este recepționat mesajul de la utilizatorul ,,bogdan” – nepublicat; la ora 17:43: 15 este recepționat mesajul de la utilizatorul ,,vulcănean”, nepublicat, la ora 17: 46: 54, a fost recepționat mesajul utilizatorului ,,A.”, ultimul mesaj referindu-se în termeni pozitivi la fiul inculpatului și care a fost publicat, după care, imediat, la ora 17:49:49 este recepționat mesajul transmis de utilizatorul ,,sasa”, nepublicat, și, în fine, la ora 18.16.49 a fost recepționat mesajul utilizatorului ,,gaby” – în termeni pozitivi la adresa persoanelor vizate în articol - toate provenind de la aceiași adresă IP, aparținând numărului de abonat al inculpatului; conținutul mesajelor nepublicate este identic cu cel redat în plângere, ca și conținutul mesajelor publicate, acestea având un conținut identic cu cel indicat în înscrisul pe care inculpatul a arătat că nu și-l însușește, cu cel care rezultă din print-screen-ul depus la urmărirea penală (fila 37-44 și fila 64-65) și cu cel care rezultă din print-screen-ul depus în instanță de inculpat (filele 148-165) și nu se constată o intervenție asupra conținutului acestora, cum a sugerat inculpatul și a încercat să dovedească cu martorii Tițescu A.-S. – fila 114; D. A. – fila 115; Szedlacsek Geza – fila 184-185 și D. M. – fila 190-191), aceste probe conducând doar la concluzia că teoretic și în opinia martorilor o astfel de intervenție ar fi posibilă din partea persoanei care administrează un site, dar atât modificarea cât și identitatea celui care a operat modificarea poate fi stabilită.
De asemenea, inculpatul nu a indicat ce anume mesaj de amenințare a transmis, în data de 9 ianuarie 2013, cu privire la care ar fi putut fi audiat în așa fel încât, fiind în eroare asupra obiectului cauzei, a recunoscut fapta de amenințare.
În fapt, inculpatul a încercat în faza cercetării judecătorești să revină asupra declarațiilor anterioare, de recunoaștere a faptelor pentru care persoana vătămată a formulat plângere, și să ridice dubii cu privire la instrumentarea cauzei și asupra probelor administrate.
III.Încadrarea juridică din perspectiva legii penale noi favorabile în raport cu dispoz. Art 5 C. penal și aplicarea :
Fapta inculpatului V. A. D. săvârșită în împrejurările descrise mai sus, a fost calificată ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin. 1), Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 63 alin. 3 C. penal din 1969 și art. 5 C. penal.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța reține că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de amenințare a unei persoane, de insuflare a temerii că victima este supusă pericolului de a fi agresată fizic, acțiune realizată printr-un mijloc de comunicare electronică, într-o manieră de natură să o alarmeze, persoana vătămată primind la intervale scurte de timp mesaje cu conținut amenințător de la același expeditor. Săvârșirea acestei fapte a avut ca urmare imediată starea de alarmare a victimei, iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul amenințării, din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și a urmărit producerea acestui rezultat, respectiv crearea unei stări de neliniște persoanei vătămate, prin adresarea mesajelor.
Constatând că infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C.pen. din 1969 există, că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 396 alin. 2 C. proc. pen, instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
Cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 C.pen. din 2009, potrivit cu care, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, instanța constată că în intervalul menționat a intrat în vigoare Codul penal din 2009, iar fapta care face obiectul sesizării a fost comisă în perioada de activitate a Codului penal din 1969.
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969: ,,Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării”.
Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. 1 C.pen. din 2009: ,,Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării”.
În consecință urmează a se reține că felurile și limitele de pedeapsă prevăzută în ambele reglementări sunt aceleași.
În continuare, instanța, cu raportare la dispozițiile art. 63 alin. 3 C.pen. din 1969, constată că limitele pedepsei amenzii penale aplicabile pentru infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C.pen. din 1969 este cuprinsă între 500 lei și 30.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 4 C.pen. din 2009, limitele pedepsei amenzii penale aplicabile este cuprinsă între 120 și 240 zile amendă, iar în raport cu dispozițiile art. 61 alin. 2 C.pen. din 2009, limita minimă (calculată la 10 lei/zi amendă) este de 1.200 lei; aceiași limită minimă (calculată la 500 lei/zi amendă) este de 60.000 lei, iar limita maximă (calculată la 10 lei/zi amendă) este de 2.400 lei; aceiași limită maximă (calculată la 500 lei/zi amendă) este de 120.000 lei.
Din perspectiva instituției înlocuirii pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii, se constată că atât Codul penal din 1969 cât și cel din 2009 reglementează această instituție, pentru cazurile în care persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii penale – în tot sau în parte.
IV. Individualizarea judiciară a pedepsei:
Față de lipsa antecedentelor penale și gradul de educație al inculpatului, în temeiul art. 81 și 82 C.pen. din 1969, acestuia i se poate aplica, pentru fapta care face obiectul cauzei, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia, fără instituirea unor măsuri de supraveghere sau obligații speciale în sarcina acestuia, cu excepția celei prev. de art. 83 C.pen. din 1969, de a nu săvârși, în interiorul termenului de încercare vreo altă infracțiune intenționată, în timp ce instituția amânării aplicării pedepsei, prev. de art. 83 C.pen. din 2009, prevede stabilirea, în mod obligatoriu, în sarcina inculpatului o . măsuri de supraveghere și obligații – pe durata termenului de supraveghere.
Cu referire la durata termenului, în cadrul suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81, 82 C.pen. din 1969 se prevede o durată de 1 an în cazul pedepsei amenzii penale și de 2 ani la care se adaugă durata pedepsei – pentru pedeapsa închisorii, în timp ce dispozițiile art. 84 C.pen. din 2009 prevăd o durată de 2 ani a termenului de supraveghere.
Concluzionând, instanța apreciază că, în raport de conținutul concret al faptei, modul și împrejurările în care aceasta a fost comisă, scopul și mobilul urmărit de către inculpat, precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale (fișă de cazier judiciar – fila 59), are un nivel ridicat de educație care îi permite să înțeleagă pe deplin consecințele faptelor sale, criterii de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.pen. din 1969, în cauză se poate stabili o pedeapsă cu amendă penală, astfel că, în urma analizei expuse în precedent, legea penală veche, anume Codul penal din 1969, apare ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului.
În consecință, în raport cu criteriile de individualizare anterior menționate, prevăzute de legea penală veche, instanța va aplica inculpatului V. A. D., pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev. și ped. de art. 193 alin. 1 C.pen. din 1969, pedeapsa amenzii penale, în cuantum de 1.500 lei, aptă a realiza scopul pedepsei, conform dispozițiilor art. 52 alin. 1 C.pen. din 1969.
Deoarece s-a creat convingerea că inculpatul, față de lipsa antecedentelor penale, gradul ridicat de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârsta și educația școlară a acestuia, față de faptul că este căsătorit, că este directorul unei publicații, funcție în cadrul căreia îi revin responsabilități sociale deosebite – este o persoană integrată social, că fapta pentru care va fi condamnat este o faptă accidentală și nu reflectă deprinderi sau concepții anti-sociale – instanța apreciază, sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, că inculpatul se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei, și, îndeplinite fiind și celelalte cerințe ale art. 81 C.pen. din 1969, în cauză va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, principale și accesorii, pe durata unui termen de încercare calculat conform disp. art. 82 C.pen. din 1969, de un an.
V. Latura civilă a cauzei:
În referire la acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. C., acțiune prin care s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale (constituire de parte civilă – fila 87), instanța constată că aceasta a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 C.pr.pen. din 1968, în vigoare la data formulării cererii, ca și a dispozițiilor art. 19 și următorii C.pr.pen. din 2010, anume înaintea citirii actului de sesizare.
În referire la temeinicia cererii, instanța constată că infracțiunea de amenințare pentru care inculpatul urmează a fi condamnat la pedeapsa amenzii penale, este o infracțiune contra libertății persoanei; obiectul juridic ocrotit în special de către legiuitor la incriminarea faptei este reprezentat de valorile sociale a căror existență este legată de libertatea psihică a persoanei, iar faptele de amenințare creează o stare de temere, de neliniște persoanei amenințate, împiedicând-o să își desfășoare într-o stare psihică normală, de siguranță, activitățile obișnuite.
Martora D. A. (fila 115), audiată la cererea inculpatului, a arătat că, în calitate de redactor, a fost ,,de nenumărate ori” amenințată, de diferite persoane, în legătură cu materialele publicate și că, în două cazuri, a formulat plângere penală și în acele cazuri au fost date soluții de neîncepere a urmăririi penale.
Martorul D. M. (fila – 190-191), audiat la cererea inculpatului, a arătat faptul că partea civilă, în legătură cu activitatea sa de presă, a fost subiectul pasiv al unor acțiuni prin care s-a tins la insuflarea unor stări de temere și că, în mod distinct, mesajele de amenințare care fac obiectul cauzei nu au determinat persoana vătămată să-i spună că a primit aceste de mesaje și nu a observat o temere,, în mod deosebit” sau o îngrijorare a persoanei vătămate în legătură cu mesajele din data de 10 ianuarie 2013, ci doar o preocupare a acestuia de a afla de unde provin mesajele.
Chiar dacă în comportamentul părții civile nu au fost sesizate manifestări determinate de starea de temere creată în urma faptei inculpatului, simpla acțiune de a amenința cu săvârșirea unei infracțiuni sau producerea unei fapte păgubitoare este, prin ea însăși, aptă să altereze starea psihică normală, de siguranță, a persoanei căreia amenințarea îi este adresată, iar această faptă dă loc la despăgubiri, fiind o faptă ilicită.
Nici faptul că, în contra normelor morale și legale, sunt frecvente acțiunile de intimidare exercitate de diferite persoane, prin amenințări, asupra jurnaliștilor, nu este o împrejurare de natură să înlăture răspunderea inculpatului pentru prejudiciul de natură morală cauzat părții civile.
În raport și cu cele reținute în legătură cu existența faptei, identitatea făptuitorului, legătura de cauzalitate între faptă și forma de vinovăție cu care fapta a fost comisă, instanța va reține existența condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 1357 C.civ., în persoana inculpatului.
În referire la întinderea prejudiciului, în lipsa unor criterii de cuantificare, instanța are în vedere faptul că daunele morale reprezintă un mijloc de reparație în vederea restabilirii valorii lezate și, prin apreciere în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, stabilește la nivelul sumei de 2.000 lei despăgubirile la care inculpatul va fi obligat către partea civilă, cu titlu de daune morale.
*
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal prev. de art. 410 C.pr.penală inculpatul V. A. D. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile a cauzei arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, motiv pentru care solicită:
I. Încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin.1, 6 C.pr.penală raportat la art. 16 alin.1 lit.e C.pr.penală motivat de lipsa plângerii prealabilă.
Astfel:
- la data de 17.01.2013 ziarul Văii Jiului formulează sesizare in rem cu privire la unele texte pe care le consideră cu caracter amenințător și solicită să se facă cercetări;
- la data de 21.02.2013 se incepe urmărirea penală in rem pentru infracțiunea de amenințare;
- la data de 03.04.2013 orele 14,00 se începe urmărirea penală in personam pentru infracțiunea de amenințare.
- la data de 08.05.2013 partea vătămată D. C. în suplimentul de declarație arată că înțelege să formuleze plângere împotriva inculpatului; în acest sens din punct de vedere legal la data începerii urmăririi penale in personam nu exista o plângere penală valabil formulată împotriva inculpatului motiv pentru care se impune constatarea lipsei acesteia și pe cale de consecință a încetării procesului penal.
II. Achitarea în temeiul art. 396 alin.1, 5 C.pr.penală raportat la art. 16 alin.1 lit.b C.pr.penală întrucât:
- din cuprinsul hotărârii nu rezultă elementele care au stat la baza condamnării inculpatului, întreaga motivare fiind una conjuncturală, lipsită de fundament probator ce nu justifică soluția pronunțată.
- atât organul de urmărire penală cât mai cu seamă instanța erau obligate a pune în evidență elementele esențiale ce trebuiau a fi probate pentru a se dispune condamnarea pentru infracțiunea de amenințare, respectiv aceea că în mod explicit sau implicit prin afirmațiile făcute inculpatul să fi determinat o stare de temere sau alarmare care să pună în pericol libertatea psihică a persoanei amenințate;
- in nici o probă de la dosar, nici măcar din declarațiile părții vătămate nu rezultă temerea efectivă cum nu rezultă din conținutul celor trei postări identificate de organul de urmărire penală că această amenințare este susceptibilă de a produce o astfel de temere.
- declarația părții vătămate denotă o curiozitate profesională de a afla cine a postat acele afirmații, nu din perspectiva unor temeri efective, iar declarația fratelui părții vătămate că nu a existat niciodată o temere efectivă în ceea ce-l privește pe fratele lui afirmând că acesta este învățat prin prisma profesiei cu astfel de postări;
- nu în ultimul rând trebuie avut în vedere că amenințarea pentru a fi sancționată penală trebuie făcută de așa natură încât în mod rezonabil să se considere că ea se va produce.
III. În subsidiar renunțarea la aplicarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 206 cod penal (art. 193 vechiul cod penal).
*
În procedura apelului au fost administrate următoarele mijloace de probă:
- declarația martorului D. M. (f. 76-78 dosar apel) prin care acesta arată că persoana vătămată i-a comunicat despre amenințările postate, că a simțit o anumită tulburare la persoana fratelui său și care deși și-a păstrat obiceiurile cotidiene a manifestat mai multă atenție și precauție; că persoana vătămată a comunicat familiei identitatea persoanei care l-a amenințat și că persoana vătămată nu s-a plâns de vreo amenințare directă în afară de cea din mediul on line.
- înscrisuri constând în copii de pe posturile realizate pe ediția on-line a ziarului Văii Jiului (f. 79-81 dosar apel).
Deși instanța a acordat numeroase termene în vederea prezentării inculpatului spre a fi audiat în fața sa, la termenul din 12 martie 2015, acesta fiind prezent în fața Curții și asistat de apărător ales nu a înțeles să dea declarație.
*
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu aspectele critice expuse de către inculpat și în limitele statuate de art. 417 alin. 2) C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale:
- plângerea penală formulată de partea vătătmată (f. 9-11)
- declarația părții vătătmate (f. 13-14)
- contractul de prestări servicii nr. 1862/2012 (f. 17);
- exemplarul din Ziarul Văii Jiului în care articolul privind pe fiul învinuitului (f. 19-44);
- procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 69, 74).
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosarul cauzei în conformitate cu exigențele impuse de art. 103 alin. 2) C.pr.penală, stabilind că acuzațiile aduse inculpatului V. A. D. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
3. Curtea va reține la rândul său, în esență, sub aspectul bazei factuale că la data de 10.01.2013 inculpatul V. A. D. a postat forumul paginii de internet a publicației Ziarului Văii Jiului de la adresa de IP cu indicativul 77.81.226.212 mesaje de amenințare cu bătaia la adresa persoanei vătămate D. C..
4.Curtea precizează că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corespunzătoare faptei săvârșită de către inculpat și care se circumscrie normei de incriminare prev. de art. 193 cod penal anterior, aceste dispoziții fiind mai favorabile inculpatului V. A. D. în interpretarea textului de lege prev. de art. 5 cod penal.
5. Curtea arată că jurisdicția inferioară a dat o dezlegare corectă laturii civile a cauzei acordând o satisfacție echitabilă părții civile prin obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale aptă să atenueze prejudiciul moral încercat de către aceasta.
6. Realizând propriul demers analitic în raport cu aspectele critice expuse de către inculpatul V. A. D. Curtea reține:
6.1. Vizând lipsa plângerii prealabile și care în opinia sa impune o soluție de încetare a procesului penal în temeiul art. 396 alin.6 raportat la art. 16 alin.1 lit.e C.pr.penală Curtea o apreciază ca vădit neîntemeiată atâta timp cât la o zi după postarea efectuată de către inculpat, în data de 11.01.2013 a fost înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara adresa cu nr. 601/.11.01.2013 prin care au fost sesizate aspecte privind amenințările adresate și prin care s-a solicitat derularea de verificări pentru identificarea autorului precum și dispunerea de măsuri în conformitate cu prevederile legale în vigoare (f. 9-11 dup).
6.2. În aceste circumstanțe apărarea inculpatului în sensul că plângerea persoanei vătămate trebuie avută în vedere doar de la momentul la care acesta a declarat expres cu ocazia declarației dată în fața instanței că înțelege să formuleze plângere împotriva acestuia, este vădit neîntemeiată urmând a fi înlăturată, adresa sus menționată întrunind condițiile unei veritabile plângeri în accepția Codului de procedură penală anterior.
6.3. Referitor la criticile aduse soluției de condamnare Curtea reține în urma analizei coroborate a întregului material probator al cauzei că în speță nu există motive pertinente și suficiente care să justifice o soluție de achitare a inculpatului V. A. D..
Curtea arată că la momentul comiterii infracțiunii nu fusese pronunțată decizia nr. 442/2014 a Curții Constituționale astfel încât nu poate fi adus în discuție cazul de achitare întemeiat pe argumentul că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Dintr-o altă perspectivă apărările expuse de către inculpat în motivele de apel, prin care acesta dă o interpretare proprie și subiectivă conținutului declarațiilor părții vătămate și a martorului D. M. nu pot fi acceptate întrucât nu conduc la concluzia incidenței cazului de achitare prev. de art . 16 alin.1 lit.b C.pr.penală.
Astfel, analiza coroborată a declarațiilor persoanei vătămate, a martorilor și a conținutului postărilor efectuate de către inculpat, postări recunoscute de către acesta în cursul urmăririi penale (f. 61-68) relevă faptul că amenințările adresate au fost de manieră a crea o reală stare de temere persoanei vătămate.
Relevante în acest sens sunt declarațiile persoanei vătămate date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței la data de 04.03.2014 (f. 142 dosar fond) prin care aceasta a arătat că temerea creată era una reală întrucât articolul publicat de Ziarul Valea Jiului viza persoane învinuite de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri iar în seara apariție ediției în format electronic s-a dispus cercetarea în stare de libertate a unora dintre persoane.
De asemenea declarațiile martorului D. M. date în fața Curții, atestă împrejurarea că deși persoana vătămată nu și-a schimbat obiceiurile zilnice în urma amenințărilor postate de către inculpat, a adus la cunoștința familie conținutul acestora, persoana care le-a adresat și că a manifestat mult mai multă prudență în viața cotidiană (f. 76-78 dosar apel).
Toate aceste aspecte coroborate cu înscrisurile depuse la dosar precum și cu elementele evidențiate de conținutul fișei de cazier judiciar a inculpatului, care a fost sancționat anterior administrativ pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen (f. 60 dup) conduc la concluzia neechivocă a realității temerii insuflate de mesajele amenințătoare postate de către inculpatul V. A. D..
6.4. În ce privește apărarea inculpatului în sensul că nu este autorul postărilor întrucât calculatorul de la domiciliul său nu era funcțional aceasta urmează a fi înlăturată întrucât din actele dosarului rezultă fără echivoc că mesajele au provenit de la adresa de IP cu indicativul_ adresă alocată acestuia de către . din V..
Mai mult decât atât, chiar acesta prin declarația dată în cursul urmăririi penale și consemnată la fila 55 -58 arată că i-a fost alocat de către . IP –ul cu nr._ iar din perioada anului 2012 – 31.01.2013 își asumă în totalitate răspunderea pentru cele transmise cu ajutorul calculatorului său personal prin rețeaua de internet arătând totodată că este singura persoană care re acces la calculator și nici un membru al familiei sale nu putea folosi calculatorul său pentru a transmite mesaje.
Arată de asemenea în declarația dată că recunoaște învinuire a ce i se aduce în totalitate astfel încât modificarea poziției sale procesuale nu poate fi valorificată de către instanță întrucât nu se coroborează cu celelalte date relevate de mijloacele de probă administrate în cauză.
Ca atare față de cele expuse mai sus în mod corect jurisdicția inferioară a reținut că fapta inculpatului realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 cod penal in 1968.
7. Referitor la cererea subsidiară formulată de către inculpat în sensul pronunțării unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei potrivit disp. art. 396 alin.3 C.pr.penală raportat la art. 80-82 cod penal Curtea o apreciază de asemenea ca neîntemeiată în cauză nefiind satisfăcute cerințele textelor de lege invocate.
În acest sens având în vedere actele de la dosarul cauzei precum și conduita procesuală a inculpatului nu se poate reține că cerințele art. 80 alin.1 cod penal ar fi îndeplinite. Astfel nu poate fi trasă concluzia că mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea și motivul și scopul urmărit de către inculpat justifică o atare soluție.
De asemenea, având în vedere conduita inculpatului, lipsa oricărui efort al acestuia pentru diminuarea sau înlăturarea consecințelor infracțiunii Curtea apreciază că renunțarea la aplicarea pedepsei ar fi lipsită de eficiență și inoportună.
Elementele circumstanțiale ce definesc persoana inculpatului au fost valorificate de către instanța fondului prin aplicarea unei pedepse cu amenda penală într-un cuantum îndreptat spre minimul prevăzut de lege și a cărei executare a fost suspendată condiționat tocmai în considerarea faptului că scopul acesteia poate fi realizat și fără executarea efectivă.
8. Față de cele ce preced, reținând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică Curtea în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul V. A. D. cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat în temeiul art. 275 alin.2 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. A. D. împotriva sentinței penale nr.162/2014 pronunțate de Judecătoria Petroșani în dosar_ .
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 03 2015.
Președinte, Judecător,
A. L. M. E. C.
Grefier,
I. M.
Red. MEC/08.04.2015
Tehnored. IM/2 ex./15.04.2015
Jud. fond P.G.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 267/2015.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
