Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 286/A/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Grefier: I. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul R. R. C. împotriva sentinței penale nr.125/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant R. R. C., aflat în stare de detenție, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocatul L. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-au primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței din partea intimatului parte civilă Ș. C. concluzii scrise și chitanța nr. 48/09.03.2015.
Instanța îi pune în vedere inculpatului apelant R. R. C. că are dreptul de a da declarație în cauză.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul apelant R. R. C. arată că nu dorește să dea declarație în cauză.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul L. I., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant R. R. C., solicită admiterea apelului declarat de inculpatul R. R. C. și, dându-se o aplicare mai generoasă circumstanței atenuante reținute, reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Apărătorul solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului raportat la vârsta fragedă a acestuia, la faptul că inculpatul poate fi redat societății, la împrejurarea că a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și având în vedere atitudinea acestuia în fața organelor de anchetă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul R. R. C. și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală, precizând că nu se impune reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului raportat la faptă, la vârsta persoanei vătămate, la împrejurarea că inculpatul are antecedente penale suferind multiple condamnări în timpul minorității pentru infracțiuni de același gen, respectiv furt și tâlhărie, fiind condamnat în minoritate chiar și la pedepse cu executare în regim de detenție, în cuantum mai ridicat față de cuantumul pedepsei aplicate în prezenta cauză, pedepse care nu au contribuit la reeducarea acestuia.
Față de toate aceste considerente, reprezentanta Parchetului susține că pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de fond este temeinică și legală.
Inculpatul apelant R. R. C., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei, precizând că a recunoscut fapta, pe care o regretă.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 125/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ inculpatul R. R. C. a fost condamnat la:
- 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, prev. și ped. de art. 32 Cod penal raportat la art. 233, 234 alin. 1 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. e Cod penal.
În baza art. 67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.
În baza 65 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.72 alin.1 Cod penal deduce din pedeapsă durata reținerii din data de 30.10.2014 = 24 ore precum și durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 31.10.2014 până la zi.
În baza art. 399 alin 1 Cod pr pen s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (mandat arestare preventivă nr. 4/2014 din 31.10.2014).
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărâri judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 19 și art. 397 Cod. pr. pen. cu aplicarea art. 1357 și urm. Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale.
S-a respins restul pretențiilor civile formulate.
În baza art. 272 rap la art. 274 alin 1 Cod. pr. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 473 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Determinând vinovăția inculpatului R. R. C. în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare prima instanță a reținut următoarele:
I. Stare de fapt:
La data de 06.10.2014, în jurul orei 18:00 inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței situate în Teiuș pe .. 10 aparținând persoanei vătămate Ș. C., profitând de împrejurarea că poarta nu era asigurată iar ușa casei era descuiată, în scopul de a obține bani, cunoscând că este o persoană în vârstă și bolnavă întrucât anterior prestase unele activități pentru aceasta.
După ce a pătruns în această modalitate în locuință, inculpatul a agresat persoana vătămată, lovind-o cu pumnii repetat în zona capului, solicitându-i repetat să-i dea bani pentru că în caz contrar o va omorî.
Zgomotul provocat prin activitatea inculpatului de agresare a persoanei vătămate a atras atenția martorului B. G., aflat într-o altă încăpere a locuinței pe care o zugrăvea; s-a deplasat și a observat cum inculpatul agresa pe persoana vătămată strigând în mod repetat în același timp “dă banii că te omor!”. La . încetat activitatea și a părăsit locuința, dându-i însă suficient timp martorului să-i observe trăsăturile dar și hainele cu care era acesta îmbrăcat (hanorac cu glugă, culoare gri, șapcă cu cozoroc, pe care inculpatul și-a tras-o pe ochi și a fugit din curte).
Constatând starea în care se afla persoana vătămată, prezentând vizibile urme de lovituri, a anunțat martorul serviciul de urgență 112.
II. Mijloacele de probă:
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: declarațiile inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto aferentă, inclusiv fotografii ale persoanei vătămate,declarația martorului B. G., martor ocular, declarația martorului B. Ș., declarația martorei Ș. G. – Ș., declarația martorului Hazi G. zis „H.”, declarația martorul F. A., declarația martorului T. I., declarația martorului C. I. C., declarația martorului B. I. zis P., declarația martorului P. - C. C., concluzii medico-legale provizorii și raport de constatare medico-legală, adeverință medicală, din care rezultă că persoana vătămată are ., proces verbal întocmit de organul de cercetare penală, din care rezultă că lucrătorul de poliție judiciară s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate pentru a o audia, însă cu această ocazie s-a constatat că persoana vătămată nu poate comunica datorită stării de sănătate psihică, procese verbale de recunoaștere din grup a autorului de către martorul ocular B. G., imagini surprinse de camerele de luat vederi pe . includere în grad de handicap accentuat privind-o pe persoana vătămată, fișă de cazier judiciar, coroborat cu declarațiile inculpatului date în fața instanței prin care acesta a recunoscut integral săvârșirea infracțiunii înțelegând să se prevaleze pe procedura întemeiată pe recunoașterea învinuirii prev. de art. 375 C.pr.pen. (fila 61 dosar fond).
III. Încadrarea juridică:
Fapta inculpatului, care în data de 06.10.2014 în jurul orei 18:00 a pătruns fără drept în curtea și apoi în casa persoanei vătămate Ș. C. situată în Teiuș, . care a amenințat-o cu moartea și asupra căreia a exercitat violențe care au cauzat victimei leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 14-16 zile de îngrijiri medicale, cu scopul de a o obliga să îi remită bani și valori aflate în mod legitim în posesia, fără a reuși atingerea acestui scop datorită intervenției unei terțe persoane fost calificată ca realizând conținutul constitutiv al tentativei la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 32 Cod penal raportat la art. 233-234 alin. 1) lit. f) Cod penal.
Având în vedere certificatul de încadrare în grad de handicap al persoanei vătămate, a reținut instanța că datorită bolii de care suferă, și ale cărei manifestări sunt evidente, respectiv ., precum și datorită vârstei, aceasta este în stare de vulnerabilitate în sensul prevăzut de art. 77 lit e Cod penal. Această stare inculpatul o cunoștea întrucât, așa cum singur recunoaște și cum afirmă de altfel și martora Ș. G. – Ș., efectuase unele activități în primăvara anului 2014 în gospodăria persoanei vătămate, intrând în contact cu aceasta; prin urmare instanța a reținut această circumstanță agravantă legală.
IV. Individualizarea judiciară a pedepsei:
Faptele inculpatului prezintă un grad concret deosebit de ridicat de periculozitate, dedus din împrejurarea și modul efectiv de comitere a infracțiunii, respectiv din aceea că a acționat fără a da dovadă de cea mai mică reținere, intrând pur și simplu în locuința persoanei vătămate, cunoscând că aceasta este bolnavă, fapt ce probabil că i-a întărit rezoluția infracțională, fiind conștient de posibilitățile reduse ale acesteia de a se apăra; cu scopul de a obține sume de bani; observă instanța că inculpatul a lovit continuu persoana vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat un număr relativ mare de îngrijiri medicale. Instanța a mai reținut că fără intervenția martorului B. G. activitatea infracțională a inculpatului ar fi fost fără îndoială dusă la bun sfârșit, întrucât doar prezența acestuia l-a determinat pe inculpat să renunțe, fără a mai avea timp să sustragă ceva.
În ce privește persoana inculpatului, acesta este tânăr și are un nivel scăzut de școlarizare (4 clase). Din punct de vedere social, acesta nu are un domiciliu stabil și nu are un loc de muncă, deși este tânăr și are o stare bună de sănătate.
Instanța a mai reținut, analizând fișa de cazier a inculpatului (fila 98 dos.u.p), că a fost condamnat anterior de mai multe ori pentru infracțiuni săvârșite în stare de minoritate, începând deci de timpuriu activitatea infracțională; reține instanța că a fost condamnat pentru mai multe fapte de furt dar și de tâlhărie, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 29.11.2013 din executarea unei pedepse rezultante de 4 ani și 3 luni închisoare, cu un rest rămas neexecutat 235 zile. Instanța a constatat că pedeapsa din care a fost acesta liberat condiționat este considerată ca executată la data de 25 iulie 2014, anterior deci săvârșirii prezentei infracțiuni, iar potrivit art. 9 alin 1 din lg nr. din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Codul Penal pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispozițiilor Cod penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității nu vor fi luate în considerare în stabilirea stării de recidivă potrivit dispozițiilor Cod penal.
Mai rezultă și că în anul 2011 față de persoana sa, a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de viol presupus a fi fost comise în timpul executării pedepsei cu închisoarea aplicată pentru faptele menționate anterior.
Prin urmare instanța a apreciat că acest inculpat a dat dovadă de o deosebită perseverență infracțională, părând chiar că s-a specializat în comiterea unor fapte ce implică violența și mai mult, se pare că anterioarele condamnări și inclusiv regimul de penitenciar nu au avut urmarea dorită, respectiv reeducarea și redarea acestuia societății; de altminteri fapta care face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită la mai puțin de un an de la data liberării condiționate din anterioara pedeapsă.
Din această împrejurare, instanța a dedus că inculpatul manifestă un evident dispreț și și nepăsare față de valorile sociale reprezentate de patrimoniul altor persoane, precum și pentru integritatea fizică a acestora, considerând că își poate apropria orice bun sau valoare pe care o consideră necesară, indiferent în ce mod, acceptând fără rețineri inclusiv agresarea potențialelor victime,
Referitor la atitudinea pe care inculpatul a avut-o față de fapta săvârșită, deși a negat pe tot parcursul urmăririi penale săvârșirea acesteia, ulterior a recunoscut fapta în fața instanței, arătând că regretă. Însă simplul regret manifestat de inculpat nu a fost de natură să formeze instanței convingerea că inculpatul ar putea fi reeducat și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, cu atât mai mult cu cât se pare că nu a învățat nimic din anterioarele condamnări.
Având în vedere toate aspectele mai sus expuse s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în penitenciar, considerând că doar în această modalitate s-ar putea asigura scopul și în aceeași măsură funcția ei educativă.
Mai mult, se apreciază că nu se justifică aplicarea unei pedepse orientate către minim ci dimpotrivă, față de circumstanțele inculpatului din prezenta cauză așa cum mai sus au fost analizate, urmând a se orienta instanța spre limita maximă a pedepsei închisorii care ar putea fi aplicată inculpatului.
Sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii care a fost aplicat inculpatului, s-a observat că în cauză există concurs între cauze de atenuare și agravare, respectiv infracțiunea a fost săvârșită în forma tentativei, există cauza de atenuare prevăzută de art. 396 alin 10 Cod. pr. pen. dar și cauza de agravare constând în reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. e Cod penal.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare ce s-au aplicat pe lângă pedeapsa cu închisoarea, conform art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a avut posibilitatea de a aplica pedeapsa complementară indiferent de durata pedepsei cu închisoarea și chiar dacă executarea acesteia a fost suspendată sub supraveghere.
Atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptei săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale importante, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, în baza art. 67 alin 1 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul R. R. C. aducându-i critici pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei solicitând reducerea substanțială a acesteia cu argumentul că a recunoscut și regretat fapta săvârșită, a avut o conduită procesuală adecvată, iar vârsta tânără îi permite să se reintegreze social.
*
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu aspectele critice expuse de către inculpat și în limitele statuate de art. 417 alin. 2) C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale: declarațiile inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto aferentă, inclusiv fotografii ale persoanei vătămate,declarația martorului B. G., martor ocular, declarația martorului B. Ș., declarația martorei Ș. G. – Ș., declarația martorului Hazi G. zis „H.”, declarația martorul F. A., declarația martorului T. I., declarația martorului C. I. C., declarația martorului B. I. zis P., declarația martorului P. - C. C., concluzii medico-legale provizorii și raport de constatare medico-legală, adeverință medicală, din care rezultă că persoana vătămată are ., proces verbal întocmit de organul de cercetare penală, din care rezultă că lucrătorul de poliție judiciară s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate pentru a o audia, însă cu această ocazie s-a constatat că persoana vătămată nu poate comunica datorită stării de sănătate psihică, procese verbale de recunoaștere din grup a autorului de către martorul ocular B. G., imagini surprinse de camerele de luat vederi pe . includere în grad de handicap accentuat privind-o pe persoana vătămată, fișă de cazier judiciar, coroborat cu declarațiile inculpatului date în fața instanței prin care acesta a recunoscut integral săvârșirea infracțiunii înțelegând să se prevaleze pe procedura întemeiată pe recunoașterea învinuirii prev. de art. 375 C.pr.pen. (fila 61 dosar fond).
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosarul cauzei în conformitate cu exigențele impuse de art. 103 alin. 2) C.pr.penală, stabilind că acuzațiile aduse inculpatului R. R. C. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
3. Curtea va reține la rândul său, în esență, sub aspectul bazei factuale că în data de 06.10.2014 în jurul orelor 18:00 inculpatul R. R. C. a pătruns fără drept în curtea și apoi în casa persoanei vătămate Ș. C. pe care a amenințat-o cu moartea și asupra căreia a exercitat acte de violență cauzându-i leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, cu scopul de o obliga să îi remită bani și valori aflate în mod legitim în posesia sa, scop neatins datorită intervenției unei terțe persoane.
4.Curtea precizează că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corespunzătoare faptei săvârșită de către inculpat și care se circumscrie normei de incriminare prev. de art. 233 raportat la art. 233, 234 alin. 1) lit. f) Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 77 lit. e) Cod penal.
5.Realizând propriul demers analitic în raport cu aspectele critice expuse de către inculpat, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
5.1.Instanța fondului a aplicat o pedeapsă ce corespunde pe deplin criteriilor generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, aceasta reflectând atât gradul de pericol social semnificativ al faptei săvârșite, cât și elementele ce conturează negativ profilul socio-moral al inculpatului.
5.2. Curtea arată că modul și mijloacele concrete în care a fost săvârșită fapta:
-prin pătrunderea fără drept în locuința părții vătămate, persoană în vârstă și cu handicap
-prin exercitarea de agresiuni multiple asupra acesteia în scopul declarat de a obține bani și alte bunuri
-prin amenințarea cu moartea adresată victimei,
justifică o sancțiune penală pe măsură și care să corespundă principiului proporționalității dintre aceasta și comportament.
5.3. De asemenea, antecedentele penale de anvergură ale inculpatului, persoană tânără în vârstă de 20 ani conving asupra faptului că posibilitățile sale de reeducare sunt reduse și că sancțiunile penale anterioare luate împotriva sas-au dovedit a fi ineficiente, nereușind să-i formeze acestuia o atitudine corectă față de necesitatea respectării valorilor sociale ocrotite de lege.
5.4. Ca atare, vârsta tânără invocată de inculpat în apărare, precum și conduita procesuală adecvată nu reprezintă argumente suficiente care să justifice o atenuare a răspunderii penale, cu atât mai mult cu cât instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10) C.pr.pen. aplicând o pedeapsă situată aproximativ la mijlocul limitelor obținute prin reducerea cu o treime (2 ani – 7 ani și 8 luni).
De asemenea, în condițiile în care în cauză a fost reținută și circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. e) Cod penal pedeapsa aplicată este una temeinică și legală și este în măsură să contribuie la valorizarea funcției de exemplaritate, fermitate și intransigență a măsurii de constrângere.
6. Față de cele ce precede, constatând că hotărârea penală atacată este legală și temeinică în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator de la dosar, Curtea în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2) C.pr.pen..
În baza art. 72 Cod penal din pedeapsa aplicată va fi computată durata reținerii și arestării preventive începând cu 30.10.2014 la 12.03.2015.
În baza art. 276 C.pr.pen., inculpatul va fi obligat să plătească părții civile cheltuieli judiciare în apel în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanța aflată la fila 14 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. R. C. împotriva sentinței penale nr.125/2015 pronunțate de Judecătoria A. în dosar_ .
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 30 10 2014 la zi.
Obligă pe inculpat să plătească părții civile Ș. C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 03 2015.
Președinte, Judecător,
A. L. M. E. C.
Grefier,
I. M.
Red. MEC
Tehnored. IM/2 ex./08.04.2015
Jud. fond V.M.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 281/2015.... | Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 272/2015.... → |
|---|
