Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 45/2015
Ședința publică din 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.- Serviciul Teritorial A. I. reprezentat prin: I. F. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației penale formulată de D. – Biroul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale din 9.03.2015 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 14.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față,
În deliberare, constată:
Prin încheierea penală din 9.03.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 14, în baza art. 362 C.pr.pen. rap. la art. 242 alin. 2 c.p.p. art. 208 c.p.p. și art. 218 c.p.p. art. 220 c.p.p.,
S-a înlocuit măsura arestului preventiv luată față de inculpatul:
- G. F., fiul lui I. și V., născut la data de 04.03.1976 în Râmnicu V., județul V., CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Sibiu, ., nr. 1A, ., județul Sibiu, posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. Sibiu în prezent aflat în Penitenciarul Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 12/UP/10.07.2014 emis de Tribunalul A.).
cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 09.03.2015.
În baza art.221 alin.1 C.pr.pen., s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, respectiv:
G. F. - domiciliul din municipiul Sibiu, ., nr. 1A, ., județul Sibiu.
În baza art.221 alin.2 C.pr.pen. pe durata arestului la domiciliu, s-au impus inculpatului următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să nu comunice cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu alte persoane care au legătură cu prezenta cauză.
În baza art.221 alin.4 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.221 alin.5 C.pr.pen. pe durata măsurii, s-a reținut că inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.
S-a dispus ca Biroul de Supraveghere Judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpatului G. F..
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului G. F., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12/UP/10.07.2014 emis de Tribunalul A. la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că, la data de 02.03.2015, s-a depus la dosarul cauzei cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, formulată de către inculpatul G. F., cu motivarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, inculpatul fiind arestat de 248 zile, termen care nu mai este rezonabil din punctul de vedere al CEDO.
Analizând cererea formulată de inculpat, Tribunalul a constatat că, față de inculpat a fost luată măsura arestului preventiv prin încheierea penală nr. 72/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, reținându-se că există probe care creează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii presupuselor fapte în ceea ce îl privește pe inculpat, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 223 alin. 2 teza I. C.p.p., fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Măsura arestului preventiv a fost menținută, iar la data de 28.08.2014, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere, oferire vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
Temeiurile de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului sunt dispozițiile art. 223 alin.2 C.pr.pen., respectiv faptul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a apreciat că privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Probatoriul administrat în cauză (declarațiile inculpaților, p.v. de redare a interceptărilor telefonice, declarațiile martorilor, rapoartele și procesele verbale ale colaboratorului și investigatorilor autorizați, p.v. de percheziție domiciliară, rapoarte de constatare tehnico științifică) este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă a săvârșirii, de către inculpat, a faptelor pentru care este cercetat. Pentru aceste fapte, legea prevede o limită de pedeapsă de 5 ani sau mai mare, condiție care s-a reținut că se menține, în continuare, în cauză.
Pe de altă parte, s-a reținut că se mențin în continuare considerentele avute în vedere privitoare la gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, precum și modul și circumstanțele de comitere a acestora. Se mențin, de asemenea, împrejurările avute în vedere privitoare la anturajul, mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale și împrejurările privitoare la persoana acestuia.
Evaluând, însă, măsura arestului preventiv prin prisma rezonabilității sale, Tribunalul a constatat că perioada de timp scursă de la momentul luării măsurii arestului preventiv ( 8 luni ) în împrejurările concrete ale cauzei, nu mai poate fi apreciată ca fiind rezonabilă. În acest sens, Tribunalul a apreciat că durata de 8 luni în care inculpatul a fost arestat excede scopului pentru care legiuitorul a reglementat măsurile preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului de la urmărire sau judecată ori prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Această durată a măsurii arestului preventiv trebuie apreciată și prin prisma gravității acuzației aduse inculpatului, ori, acesta este trimis în judecată pentru infracțiuni de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri, însă numărul actelor materiale și împrejurările în care se presupune în au fost săvârșite acestea s-a considerat că nu denotă o periculozitate sporită, ele neputând fi trecute cu vederea în aprecierea oportunității menținerii unei măsuri preventive.
Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat că măsura arestului preventiv nu mai este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 c.p.p.
În acest sens, evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei, respectiv, stadiul procesual (dosarul aflându-se în stadiul final al cercetării judecătorești, fiind audiați și reaudiați martorii, în cauză mai urmează a mai fi audiată o martoră și vizionate înregistrările video), durata procedurii, precum și conduita procesuală a inculpatului au permis aprecierea că o măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, este suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive.
Pe de altă parte, s-a menționat că la dosarul cauzei nu există probe sau indicii că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată, iar acest pericol nu poate fi apreciat numai pe baza gravității faptelor pentru care este cercetat. În plus, pericolul de fugă descrește în mod necesar cu timpul petrecut în detenție, ca urmare a deducerii probabile a duratei detenției preventive din perioada totală de privare de libertate la care cel interesat se poate teme că va fi condamnat. (cauza Neumeister c/a Austriei).
De asemenea, judecătorul trebuie să ia în considerare și alte circumstanțe, precum caracterul inculpatului, moralitatea lor, domiciliul, profesia, resurse materiale, legăturile cu familia. (cauza Neumeister c/a Austriei). În speță, este adevărat că inculpatul are antecedente penale însă prelungirea măsurii arestului preventiv în cauză ar risca să se transforme într-o veritabilă executare a pedepsei, în condițiile în care inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Pe de altă parte, nici starea de pericol pentru ordinea publică nu a mai putut fi avută în vedere la menținerea măsurii arestului preventiv, întrucât perioada de timp scursă de la momentul comiterii faptelor și de la momentul arestării inculpatului fiind suficientă pentru a se putea aprecia că ecoul faptelor s-a estompat, iar gradul de pericol concret al acestora s-a redus.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că, în speță, sunt întrunite condițiile art. 242 alin. 2 c.p.p. pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv al inculpatului cu măsura arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri, a declarat contestație în termenul legal D. – Biroul Teritorial Sibiu, invocând netemeinicia încheierii contestate, pentru următoarele motive:
- înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai ușoară este nejustificată și insuficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art. 202 alin. 1 CPP, reținându-se că nu a intervenit nici un element concret care să modifice baza factuală analizată, nici stadiul procedurii și nici situația personală a inculpatului.
- s-a reținut un risc rezonabil de influențare a procedurii judiciare, a bunului mers al cercetării judecătorești și a justei soluționări a cauzei.
- motivul pentru care s-a încercat influențarea martorei N. Ș. nu a dispărut, nici nu s-a diminuat
- riscul revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare la care a fost condamnat inculpatul G. F. este la fel de actual și iminent.
- concluziile referatului de evaluare presentențială estimează că inculpatul prezintă un risc mare de săvârșire a unor noi infracțiuni.
- durata de 8 luni a detenției provizorii a inculpatului nu poate fi considerată nerezonabilă, atât prin raportare la reglementările interne, cât și la exigențele impuse de practica CEDO.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea de Apel apreciază că prezenta contestație declarată de D. – Biroul Teritorial Sibiu este nefondată, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că potrivit art. 242 alin. 2 CPP, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 al.1 CPP. Acesta este temeiul legal prin prisma căruia trebuie analizată prezenta contestație.
Instanța de control judiciar reține că inculpatul G. F. a fost reținut în 9.07.2014 și arestat preventiv în 10.07.2014, executând astfel în arest o perioadă de 8 luni.
La momentul prezent, Curtea de Apel reține că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au justificat luarea unei măsuri preventive față de inculpat, aceasta având în vedere subzistența indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Cauza se află în procedura cercetării judecătorești. La termenul de judecată din 5.01.2015, s-a schimbat componența completului de judecată, iar față de cuprinsul Hotărârii din 2.12.2014 în cauza C. contra României, s-a hotărât reaudierea inculpaților și a martorilor. S-a dispus citarea martorei N. Ș. la adresa din Germania indicată de inculpat, la sediul unei firme de masaj erotic unde există indicii că aceasta lucrează.
La termenul de judecată din 28.01.2015, s-au reaudiat martorii F. V., D. F. și R. D. Tristan.
S-a acordat un nou termen de judecată pentru data de 8.04.2015, pentru când se preconizează audierea inculpatului A. F. și s-a revenit cu citarea martorei N. Ș., în Germania.
Curtea de Apel apreciază întemeiată susținerea instanței de fond, conform căreia în această cauză, în privința inculpatului intimat, durata executată de inculpat în arest preventiv nu mai poate fi considerată rezonabilă. La această apreciere, s-a avut în vedere materialitatea faptelor imputate inculpatului, care fac trimitere directă la gravitatea acuzației (oferirea spre vânzare a două tablete de extasy). De asemenea, s-a avut în vedere și durata procedurii de judecată, reținându-se că probatoriul nu este totalmente readministrat la instanța de fond, iar cauza se află în stare de amânare, pentru reaudiere de martori și de inculpați.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă cu care s-a înlocuit arestul preventiv, respectiv arestul la domiciliu, este suficientă pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal. Acesta este aptă, prin măsurile adiacente impuse, să asigure o protecție eficientă a martorilor față de posibile presiuni ale inculpatului și impune suficiente restricții care să împiedice vreo imixtiune a inculpatului în actul de justiție.
În procedura aprecierii caracterului necesar sau suficient al incidenței vreunei măsuri preventive, nu poate fi evocat ca un argument riscul revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare la care a fost condamnat inculpatul G. F., acesta devenind actual doar în ipoteza unei soluții de condamnare a inculpatului. Ori, o asemenea discuție este prematură.
Curtea de Apel a avut în vedere și situațiile care, în interpretarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, justifică plasarea în arest preventiv a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei – 10.11.1969); riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, 27.06.1968), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10.11.1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26.06.1991 și Hendriks împotriva Olandei -dec. nr._/04, 5 iulie 2007).
Ori, prin înlocuirea dispusă de instanța de fond, a arestului preventiv cu forma de lipsire de libertate mai puțin restrictivă de drepturi, a arestului la domiciliu, aceste riscuri sunt mult diminuate sau sunt imposibil de atins.
Ca atare, în temeiul art. 425/1alin. 7 pct. 1 lit. b CPP, art. 242 alin. 2 și art. 206 CPP, se va respinge ca nefondată contestația formulată de D. – Biroul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale din 9.03.2015 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în soluționarea prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de D. – Biroul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale din 9.03.2015 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în soluționarea prezentei contestații rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2015.
Președinte, Grefier,
S. I. M. D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored. D.M.H./MIS/ 2 ex/18.03.2015
J. Fond D. M. C.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
