Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 813/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 813/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 1277/787/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 813/A/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. E. C.
Judecător: L. C.
Grefier: N. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata C. A. împotriva Sentinței penale nr. 28/07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17.09.2015, când instanța, în temeiul art. 391 alin. 1 C.pr.pen., a stabilit termen de pronunțare la data de 18.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. nr. 28/07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar penal nr._ inculpata C. A. a fost condamnată la:
-1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 2) lit. b) Cod penal și art. 76 Cod penal.
În baza art. 91,92 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani.
În baza art.93 alin. 1 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata C. A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a) Cod penal s-a impus condamnatei să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Sibiu sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
S-a constatat că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata C. A. nu poate presta o muncă neremunerată în folosul comunității, din cauza stării de sănătate.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal referitoare la revocarea suspendării și executarea pedepsei.
S-a luat act de faptul că inculpata a renunțat la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiune de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin 1 Cod penal.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. N..
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.pen., inculpata C. A. a fost obligată să plătească suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
*
Determinând vinovăția inculpatei C. A. în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare prima instanță a reținut, în urma evaluării ansamblului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit și contradictoriu în cursul cercetării judecătorești că în data de 03.09.2014 inculpata C. A. s-a deplasat cu autoturismul condus de G. N. V. în piața de legume din . avea cunoștință ca se găsea partea vătămată Țirdel N. care comercializa zarzavaturi. Ajunsă în piață, inculpata s-a îndreptata spre masa unde vindea aceasta și i-a cerut acesteia să îi restituie suma de 500 de lei pe care i-o împrumutase încă din anul 2011 și nerestituite până la acea dată.
Din declarațiile părții vătămate și ale martorilor B. A. și S. A. a reieșit că inculpata a agresat persoana vătămată prinzând-o de păr și lovind-o, după care i-a căutat prin buzunare, deși aceasta îi cerea să o lase în pace.
Instanța a reținut din depozițiile martorilor oculari că inculpata era furioasă, întrucât persoana vătămată nu dorea să-i restituie împrumutul astfel încât a început să o caute pe aceasta prin buzunare, însă nu a găsit banii, întrucât aceștia se aflau în cea de a doua pereche de pantaloni cu care victima era îmbrăcată.
Instanța fondului a reținut de asemenea că și persoana vătămată a îmbrâncit-o pe inculpată fapt confirmat de martorul G. N. V..
În unanimitate toți martorii audiați, inclusiv martorul L. M., au observat cum inculpata a luat cântarul persoanei vătămate de pe tarabă introducându-l în autoturismul cu care venise, în timp ce partea vătămată s-a opus prin toate mijloacele luării acestuia.
S-a stabilit în urma administrării probelor testimoniale cu martorii L. M. și G. V. că deși persoana vătămată s-a opus vehement inculpatei mușcând-o de mână și lovind-o cu picioarele aceasta din urmă a reușit în final să introducă în mașină cântarul și să plece cu el.
Faptul că inculpata a suferit leziuni în urma altercației cu persoana vătămată rezultă din certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei și din care reiese că aceasta a suferit o . leziuni la nivelul brațelor, a toracelui și a coapsei, leziuni care au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Inculpata a adoptat o poziție procesuală constantă atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată recunoscând că a luat cântarul persoanei vătămate de pe tarabă, justificându-și gestul prin faptul că partea vătămată a refuzat restituirea sumei împrumutate în urmă cu 3 ani de zile, arătând de asemenea că intenția sa a fost de a duce cântarul la poliție nu să și-l însușească, sens în care cântarul a fost predat în aceeași zi persoanei vătămate.
Sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie,prima instanță a reținut că acestea sunt întrunite cumulativ atât în ceea ce privește latura obiectivă, constând în acțiunea de luare a bunului adăugată unor acțiuni adiacente de violență fizică exercitate de către inculpată, cât și sub aspectul laturii subiective, inculpata acționând cu scopul specific furtului cântarului cât și a folosirii violenței sau amenințării pentru a-și asigura scăparea.
Apărările inculpatei în sensul că infracțiunea de tâlhărie nu este dovedită sub aspectul laturii subiective deoarece intenția sa a fost doar să își recupereze banii împrumutați au fost înlăturate de către jurisdicția inferioară și care dând eficiență depozițiilor martorilor audiați în cauză a apreciat că aceasta a acționat cu intenție directă prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea lor.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a dat eficiență criteriilor generale prevăzute de art. 74 Cod penal reținând că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate medie, că leziunile suferite victimă nu au fost de natura celor care să necesite îngrijiri medicale, că prejudiciul de mică valoare a fost recuperat la foarte scurt timp.
De asemenea, instanța a apreciat că împrejurările concrete și contextul în care a fost săvârșită fapta precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatei (vârsta, lipsa antecedentelor penale) sunt de natură a justifica reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 75 alin. 2) lit. a) Cod penal.
Instanța a constatat că în cauză sunt satisfăcute cerințele art. 91 Cod penal privind suspendarea pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de supraveghere de 2 ani.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că aparatul de cântărire electronic a fost recuperat, iar pretențiile părții civile de a fi despăgubită prin restituirea cantității de legume sustrasă de către inculpată de la soțul său în aceeași zi și prin plata cheltuielilor cu deplasarea nu au legătură cu infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății.
*
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal prev. de art. 410 C.pr.pen. inculpata C. A., aducându-i critici pentru nelegalitate și pentru netemeinicie, solicitând prin motivele scrise depuse la dosar la filele 18-22 achitarea sa în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1) lit. b) C.pr.pen., având în vedere că fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în privința acuzației de furt parte a tâlhăriei și în baza art. 16 alin. 1) lit. a) C.pr.pen. – fapta nu există în privința lovirii părții vătămate, întrucât:
-inculpata nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie cu forma de vinovăție prevăzută de lege – intenția directă și mai ales cu scopul specific furtului (infracțiune componentă a celei de tâlhărie – de a-și însuși pe nedrept bunul luat).
-simplul fapt de a lua un bun din posesia sau detenția altei persoane fără consimțământul acesteia nu constituie infracțiune de furt fiind necesară săvârșirea acestei fapte cu un scop special - acela de a-și însuși de nedrept bunul luat.
-din materialul probator existent la dosar se poate deduce foarte clar faptul că inculpata nu a luat din posesia părții vătămate Țârdel N. cântarul cu scopul de a și-l însuși, de a îl face un bun al său, ci în scopul declarat făcut public tuturor de a-l duce la Postul de Poliție al comunei Boița pentru a o determina pe aceasta să vină în fața organelor de poliție pentru a-i achita datoria de 500 lei pe care o avea față de inculpată. Această intenție a inculpatei rezultă din declarațiile martorilor L. M. și G. N. care au relatat cum inculpata s-a deplasat la Postul de Poliția din Boița, precum și din declarațiile persoanei vătămate Țârdel N. care a arătat cum persoanele din piață au sfătuit-o să meargă la poliție după inculpată. Ca atare, scopul declarat al luării cântarului a fost acela de a-l duce la poliție tocmai pentru a determina pe persoana vătămată să se deplaseze la post și să rezolve în fața organelor abilitate diferendul vizând împrumutul nerestituit.
-din ansamblul probelor administrate în cauză coroborate cu susținerile constante ale inculpatei se poate desprinde concluzia că aceasta nu a avut nicio clipă reprezentarea critică asupra consecințelor de manieră penală ale faptelor sale, apelând la această conduită pentru a i se face dreptate, solicitându-i inclusiv părții vătămate să vină la postul de poliție. În acest sens, în mod eronat instanța de fond a reținut că a săvârșit fapta cu forma de intenție prevăzută de lege.
-în ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 Cod penal concluziile instanței de fond sunt contrazise de actele dosarului constând atât în declarațiile martorilor cât și actele medicale depuse de către inculpată. Chiar dacă între părți a existat o dispută, un conflict verbal, diferența de forțe dintre acestea (victima are 54 ani, iar inculpata 71 ani, fiind bolnavă) nu poate justifica concluzia agresării victimei de către inculpată. Singurele persoane care au susținut că ar fi lovit-o pe partea vătămată sunt cele două martore S. A. și B. A. care vindeau împreună în piață cu persoana vătămată, între ele existând o relație de solidaritate, astfel încât aprecierile primei instanțe în sensul agresării victimei nu pot fi acceptate, inculpata neavând forța necesară de a trage de păr și de o culca la pământ pe aceasta, având în vedere starea ei fizică.
Declarațiile martorelor sunt contrazise de către martorii G. V. și L. M. care au arătat în mod constant cum inculpata a fost lovită cu mâinile și picioarele în repetate rânduri de către persoana vătămată.
Instanța nu a dat eficiență certificatului medico-legal depus la dosarul cauzei de către inculpată și care atestă existența unor leziuni ceea ce duce la concluzia certă a agresării inculpatei de către persoana vătămată.
*
Inculpata a fost prezentă pe parcursul procedurilor în fața instanței de apel însă nu a dorit să fie ascultată potrivit dispozițiilor art. 420/1 alin. 4) C.pr.pen. arătând că își menține în totalitate declarațiile date în fața jurisdicției inferioare.
*
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu criticile expuse de către inculpată și în limitele statuate de art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit și contradictoriu în procedura cercetării judecătorești.
Relevante în conturarea stării de fapt sunt: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 10-16 d.u.p), declarațiile persoanei vătămate (f. 18-19 d.u.p., 82 dosar fond), dovada de predare și restituirea bunului sustras (f. 22-23 d.u.p.), declarațiile martorilor S. A., B. A., G. N. V., L. M. (f.28-32 d.u.p., 84-86, 93-95 dosar fond), certificatul medico-legal nr. 1/A/941 emis la data de 04.09.2014 în urma examinării inculpatei C. A. (f. 96 d.u.p) coroborate cu declarațiile inculpatei date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată (f. 33-37 d.u.p, 80 dosar fond).
2.La rândul său, Curtea va reține în esență sub aspectul bazei factuale că la data de 03.09.2014, iritată de faptul că persoana vătămată refuza să-i restituie un împrumut acordat în 2011, inculpata s-a deplasat la locul în care aceasta vindea legume unde, reproșându-i comportamentul, a tras-o de păr și i-a aplicat lovituri cu mâinile, căutând-o prin buzunarele pantalonilor.
Negăsind nicio sumă de bani, inculpata a luat de pe tejghea aparatul de cântărit cu scopul declarat de a-l duce la poliție pentru a o determina pe victimă să se deplaseze la post și să rezolve diferendul în fața unei autorități judiciare.
Victima a ripostat la actele de agresiune exercitate de către inculpată aplicând la rândul său lovituri acesteia din urmă, persoană în vârstă de 71 ani, cauzându-i leziunile descrise în certificatul medical depus la dosarul cauzei.
Relevante în acest sens sunt declarațiile martorelor B. A. și S. A. completate cu depozițiile martorilor G. N. V. care arată cum în timpul conflictului părțile și-au adresat una alteia cuvinte jignitoare, victima afirmând în mod expres că nu dorește să restituie inculpatei suma de bani împrumutată, moment în care inculpata s-a enervat, a tras de baticul persoanei vătămate, aceasta din urmă aruncându-se asupra inculpatei, care s-a dezechilibrat. În continuare părțile s-au îmbrâncit reciproc.
După ce inculpata s-a ridicat de la pământ, observând pe masa de legume la care vindea victima un cântar electronic a încercat să ia cântarul, însă cu toată opoziția părții vătămate inculpata a reușit să introducă cântarul în mașină cerându-i martorului (șoferul autoturismului cu care venise) să plece cu mașina la Postul de Poliție din Boița. Negăsind pe nimeni la poliție, martorul s-a deplasat cu inculpata la domiciliul acesteia unde a lăsat-o având cântarul asupra sa.
Împrejurarea că persoana vătămată a împins-o pe inculpată rezultă și din depoziția martorului L. M., persoană care la acel moment trecea pe lângă piața din Boița. Acest martor nu a observat ca persoana mai în vârstă, adică inculpata, să lovească victima, nesurprinzând incidentul în faza sa inițială.
Faptul că inculpata a reacționat la refuzul victimei de a –i restitui banii punându-i mâna pe cap și trăgându-i baticul reiese cu certitudine din ansamblul probelor de la dosarul cauzei, astfel încât nu se poate reține că aceasta nu ar fi exercitat acte de agresiune asupra persoanei vătămate.
3.Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile expuse de către inculpată Curtea reține la rândul său că jurisdicția inferioară a realizat o evaluare greșită a probatoriului administrat în cauză stabilind în mod eronat că fapta inculpatei astfel cum a fost descrisă mai sus realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
4.Curtea face precizarea, referindu-se la motivele de apel astfel cum au fost ele expuse în memoriul depus la dosar că infracțiunea ce constituie obiectul acuzației este o infracțiune complexă, neputând fi analizată prin prisma soluției ce urmează a fi dată în cauză distinct pentru fiecare infracțiune ce definește conținutul acesteia.
4.1.Astfel, în raport cu acuzația adusă, inculpata nu poate solicita pronunțarea unor soluții de achitare pentru două infracțiuni distincte: cea de furt și cea de lovire, astfel cum argumentează în motivele de apel.
4.2.În urma analizei efective și concrete a probelor de la dosarul cauzei Curtea reține că în cauză lipsește elementul volitiv, intențional ce definește latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie.
4.3.Actele dosarului, cu referire specială la declarațiile martorilor L. M. și G. N. V. conduc la concluzia că intenția reală a inculpatei nu a fost aceea de a-și însuși pe nedrept cântarul electronic, ci de a-l duce la poliție pentru a o determina pe persoana vătămată să se deplaseze la post și să rezolve diferendul dintre ele în fața unei autorități.
4.4.Poziția inculpatei a fost constantă în acest sens pe tot parcursul procedurilor, lipsa intenției de a-și însuși bunul reieșind din acțiunile sale ulterioare deposedării, când s-a deplasat împreună cu martorul G. N. V. la Postul de poliție Boița.
Cântarul electronic a fost predat în aceeași zi prin intermediul organelor de poliție persoanei vătămate.
4.5.Circumstanțele concrete în care a acționat inculpata și conduita sa ulterioară deposedării persoanei vătămate de bunul său conving asupra lipsei oricărei intenții de a-și însuși acest bun pe nedrept, astfel că în mod greșit instanța fondului a apreciat că în cauză sunt satisfăcute cerințele în ce privește poziția subiectivă a inculpatei în raport cu acuzația adusă.
5.Aspectele relevate mai sus justifică și impun schimbarea încadrării juridice a faptei în temeiul art. 386 alin. 1) C.pr.pen. din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1) Cod penal.
5.1.Apărările inculpatei în sensul că nu se face vinovată de infracțiunea de lovire nu pot fi reținute pentru considerentele care au fost expuse mai sus. Rezultă fără putință de tăgadă că inculpata a inițiat contactul fizic cu persoana vătămată și care a ripostat împingând-o. Sub acest aspect din probele cauzei rezultă că acuzația de lovire a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
5.2.Curtea apreciază, în raport cu circumstanțele concrete în care a fost săvârșită infracțiunea (pe fondul refuzului victimei de a-i restitui inculpatei un împrumut), cu rezultatul produs (victima nu a prezentat leziuni vizibile, confirmate de un certificat medico-legal), cu elementele ce definesc persoana inculpatei (persoană în vârstă, fără antecedente penale, cu diferite afecțiuni), că în cauză sunt satisfăcute cerințele prev. de art. 80 Cod penal privind renunțarea la aplicarea unei pedepse.
5.3.Prin natura ei infracțiunea săvârșită de către inculpată prezintă o gravitate redusă având în vedere întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta (astfel cum au fost descrise mai sus) precum și scopul urmărit.
5.4.Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatei și ar reprezenta, în circumstanțele date o sancțiune excesivă și disproporționată în raport cu fapta săvârșită.
5.5.În temeiul art. 81 Cod penal inculpatei i se va aplica un avertisment, urmând a fi atenționată asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se va expune dacă va mai comite infracțiuni.
6.Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. Curtea va admite apelul inculpatei C. A., desființând sentința penală atacată, cu consecințele expuse mai sus.
În cauză urmează a fi menținute celelalte dispozițiile ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3) C.pr.pen.,cheltuielile judiciare avansate de stat în această procedură vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpata C. A. împotriva sentinței penale nr. 28/07.05.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar penal nr._ .
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei și procedând la rejudecare în aceste limite:
I.În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 C.pen.
II. În baza art. 80 C.pen. dispune renunțarea la aplicarea unei pedepse în ce o privește pe inculpata C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 C.pen..
III.În baza art. 81 C.pen. aplică inculpatei C. A. un avertisment, atenționând-o asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpată în cotă procentuală de 65 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2015.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
N. M.
Red. MEC
Tehnored. NM/2 ex./23.09.2015
Jud. fond C.E.M.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 812/2015.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
