Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 805/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 805/A/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier N. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul Miți G. împotriva Sentinței penale nr. 77/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul apelant Miți G., apărătorul desemnat din oficiu, avocata Varmaga M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței din partea Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Baia M. extrasul pentru uz oficial de pe actul de deces privind pe Miți G..
Instanța ia act că nu sunt alte cereri de formulat și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat Varmaga M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant Miți G., solicită în temeiul art. 396 alin. 6 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen. încetarea procesului față de împrejurarea că a intervenit decesul inculpatului.
Totodată, solicită în temeiul art. 25 alin. 5 C.pr.pen. lăsarea nesoluționată a laturii civile.
Reprezentanta Parchetului, față de actele depuse la dosar, consideră că se impune a fi pronunțată o soluție de încetare a procesului penal, urmare a decesului inculpatului.
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 77/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., condamnarea inculpatului MIȚI G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 83 C.penal anterior a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 547/29.10.2007 pronunțată de Judecătoria A. I. rămasă definitivă prin neapelare la data de 12.11.2007 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe lângă pedeapsa rezultantă astfel aplicată.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 C.pr.pen, art. 25 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 998-999 cod civil 1864, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată D. Ț. I., în contradictoriu cu inculpatul, având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 euro cu titlu de daune morale, și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6000 lei către partea civilă D. Ț. cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
În baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. ORĂȘENESC VIȘEUL DE SUS, în contradictoriu cu inculpatul, având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 650,57 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale ocazionate de internarea persoanei vătămate D. Ț. I., și în consecință, a fost obligat inculpatul către partea civilă S. Orășenesc Vișeul de Sus la plata sumei de 650, 57 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
S-a dispus ca onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, în faza de urmărire penală-avocat H. S., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 1723/05.06.2013-f. 63 dup) și în faza de judecată- avocat P. A., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 2044/27.06.2013-f. 76 ds. inst.) să fie avansat din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2671/P/2010 emis la data de 06.06.2013 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul MIȚI G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a din C.pen.
În actul de sesizare se arată, în esență, că inculpatul Miți G. în noaptea de 27/28.05.2009 l-a lovit pe partea vătămată D. Ț. I. cu pumnul și piciorul, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25-26 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie fiind în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 547/29._ a Judecătoriei A. I., în cauză au fost reținute dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a din C.pen.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea prealabilă și declarațiile părții vătămate; declarațiile inculpatului; declarațiile martorului ocular B. E.; certificatul medico-legal nr. 386/29.05.2009 cu completarea din data de 05.06.2009 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Maramureș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 13.06.2013 sub dosar nr._ .
În cursul judecății au fost administrate următoarele probe: fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.71), copia sentinței penale nr. 547/2007 (f. 83-84), sentința penală nr. 143/2011 pronunțată de Judecătoria Beclean (f.87-89), decizia penală nr. 348/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj (f. 90-94), declarația inculpatului (f.125), declarațiile martorilor B. E. (f.148), C. I. (f.175), fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 198).
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, având în vedere imposibilitatea audierii martorului H. N. instanța a dat citire declarației date de acesta în cursul urmăririi penale.
Partea vătămată D. Ț. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 euro cu titlu de daune morale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
1.Situația de fapt:
Coroborând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că starea de fapt astfel cum a fost reținută și descrisă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. este una corectă și conformă cu adevărul. Starea de fapt este confirmată îndeosebi de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile concordante ale persoanei vătămate prin care îl incriminează direct pe inculpat coroborate cu declarațiile martorului ocular B. E.,certificatul medico-legal nr. 386/29.05.2009 cu completarea din data de 05.06.2009 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Maramureș, și celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, la data de 14.06.2010 la Poliția orașului Cugir a fost înregistrată plângerea penală formulată de persoana vătămată D. Ț. I. prin care a sesizat faptul că în noaptea de 27/28.05.2009 în timp ce se afla pe un drum forestier din apropierea orașului Cugir a fost agresat de către inculpatul Miți G., prezentând totodată în susținere certificatul medico-legal nr. 386/29.05.2009 cu completarea din data de 05.06.2009 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Maramureș, din care rezultă faptul că a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovituri active, repetate cu corpuri dure, ce necesită pentru vindecare 25-26 zile de îngrijiri medicale (f. 7-9 dup, f. 16 dup).
Fiind audiat în calitate de persoană vătămată în cauză, D. Ț. și-a susținut plângerea formulată arătând că între el și inculpat a fost încheiat un acord privind vânzarea unui utilaj tip TAF, iar pentru că au intervenit unele neînțelegeri privind plata prețului, ultima sumă de bani fiind achitată doar la data de 03.05.2011, la data de 27.05.2010 s-a deplasat la locul numit P. situat în zona de munte a orașului Cugir unde inculpatul avea o exploatare forestieră, loc unde a găsit TAf-ul în cauză și le-a comunicat muncitorilor aflați la fața locului că îl va lua pentru a-l transporta la Cugir, urmând să clarifice neînțelegerile dintre el și inculpat cu privire la plata prețului. Persoana vătămată a arătat că a condus utilajul spre orașul Cugir, pe timp de noapte și că pe drum acesta s-a defectat, fiind ajuns din urmă de inculpat care între timp a fost anunțat de muncitorii forestieri. În acest loc a intervenit un conflict între cei doi, persoana vătămată susținând că a fost lovit de inculpat în zona feței și a corpului la prima lovitură pierzându-și cunoștința, iar inculpatul cu un cuțit l-a lovit și în zona mâinii stângi după care l-a forțat să urce în autoturism, ducându-l înspre zona unde avea exploatarea forestieră timp în care i-a adresat injurii și amenințări, apoi l-a pus cu mâinile la spate și l-a legat, iar după ce a fost dezlegat i-a permis să se spele, dându-i un tricou de schimb după care la insistențele sale a fost transportat la spital în localitatea S. unde a fost obligat de acesta să spună că a căzut de pe un utilaj, fapt pe care l-a făcut. Ulterior, a arătat persoana vătămată că inculpatul l-a transportat înspre Cugir fiind abandonat lângă un pod (f. 10-15 dup).
Audiat fiind, inculpatul a confirmat faptul că între el și persoana vătămată a existat un conflict generat de vânzarea unui TAF, însă a arătat că aceasta în momentul în care s-a dat jos din TAF l-a prins de piept, la rândul său l-a împins, iar acesta a căzut pe marginea drumului unde s-a lovit la nas, chiar și la dosul mâinii prin împingere, apoi s-a ridicat și au continuat discuțiile, susținând că persoana vătămată s-a urcat și s-a deplasat de bunăvoie în autoturismul său, fără să îl forțeze, transportându-l la spitalul din S. unde a primit îngrijiri medicale (f. 18-20 dup). Ulterior în declarațiile date și memoriile depuse în cursul cercetării judecătorești inculpatul a arătat că doar i-a dat o palmă persoanei vătămate.
S-a constatat astfel că declarațiile celor două părți sunt contradictorii, însă martorul ocular B. E., aflat la fața locului, deși, nu susține în totalitate niciuna din variantele declarate de către părți cu privire la starea de fapt, confirmă faptul că între inculpat și persoana vătămată a avut loc o discuție contradictorie în urma căreia inculpatul Miți G. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe D. Ț., apoi după ce acesta din urmă a căzut jos l-a lovit cu piciorul în zona pieptului, începând să îi curgă sânge din nas. Martorul a arătat că persoana vătămată nu a fost constrânsă sau amenințată în vreun mod de inculpat pentru a se deplasa cu autoturismul acestuia, stabilind de comun acord să se deplaseze împreună pentru a încheia discuțiile cu privire la TAF (f. 23- 29 dup, f. 148 ds. inst.).
S-a reținut că declarațiile persoanei vătămate privind loviturile aplicate de inculpat sunt confirmate de martorul ocular B. E., iar acestea se coroborează întocmai cu certificatul medico-legal nr.386/29.05.2009, (completat la data de 05.06.2009), eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Maramureș din care rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovituri active, repetate, cu corpuri dure si care necesită pentru vindecare 25-26 de zile de îngrijiri medicale. În susținerea stării de fapt vin și declarațiile martorului C. I. audiat în cursul cercetării judecătorești (f. 175 ds. inst.) care a arătat că ulterior conflictului dintre părți, l-a văzut pe D. Ț. lovit la cap, bandajat.
În schimb, susținerile inculpatului în sensul că leziunile prezentate de persoana vătămată au fost cauzate de căderea acestuia atunci când a fost împins, ori prin aplicarea unei singure palme așa cum a susținut ulterior, nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.
2. Încadrarea juridică:
Fapta inculpatului Miți G. constând în aceea că în noaptea de 27/28.05.2009 a lovit-o pe persoana vătămată D. Ț. I., cu pumnul și piciorul cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-26 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a aplica persoanei vătămate lovituri cu pumnul și piciorul în zona feței și în altă zonă a corpului cauzându-i acestuia din urmă suferințe fizice.
Urmarea imediată constă în suferința fizică produsă persoanei vătămate, respectiv leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-26 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate, fiind vorba în cauză de o acțiune propriu-zisă de lovire rezultă din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.
Alte aspecte:
Infracțiunea de vătămare corporală analizată mai sus, a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie în conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. a) Cod penal anterior, fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 547/29.10.2007 pronunțată de Judecătoria A. I. rămasă definitivă prin neapelare la data de 12.11.2007. Așadar infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în data de 27/28.05.2009 după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (12.11.2007), dar în termenul de încercare al suspendării condiționate (3 ani și 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare), pedeapsa de 1 an și 6 luni întrunind condițiile primului termen al recidivei conform art. 37 lit. a) Cod penal anterior (care impune o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni).
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.
3. Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal anterior, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Având în vedere criteriile mai sus arătate, instanța a apreciat că fapta inculpatului reprezintă un grad mediu de pericol social, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei –prin lovituri cu pumnul și piciorul în zona feței și în zona pieptului, împrejurarea că aceasta s-a produs pe fondul unui conflict mai vechi între cele două părți.
Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana inculpatului - nu a recunoscut săvârșirea faptei, necolaborând cu organele judiciare, fapt ce a condus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei, vârsta 40 ani, cetățean român, căsătorit, iar din fișa de cazier judiciar a acestuia (f. 198 ds. inst.) reiese că nu este la prima incidență cu legea penală suferind în trecut numeroase condamnări, chiar dacă nu pentru același gen de fapte.
În consecință, raportat la criteriile de individualizare mai sus arătate, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța a reținut dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.pen.din 1968. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. din 1968 având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu a interzis inculpatului nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) d) și e) C.pen. din 1968, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de genul celei săvârșite de inculpat, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. c României).
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 547/29.10.2007 pronunțată de Judecătoria A. I. rămasă definitivă prin neapelare la data de 12.11.2007, față de prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 83 C.penal anterior instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei antemenționate și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe lângă pedeapsa rezultantă astfel aplicată.
4. Asupra laturii civile din cauză:
În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că persoana vătămată D. Ț. I. s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 euro cu titlu de daune morale, iar S. Orășenesc Vișeul de Sus având ca obiect obligarea inculpatului la plata sumei de 650,57 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale ocazionate de internarea persoanei vătămate D. Ț. I.,
Față de aceasta instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:
Art. 998-999 Cod civil 1864 (sub incidența căruia s-a săvârșit fapta) prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.
Aplicând acest raționament la situația de față, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, tradusă în infracțiunea de vătămare a persoanei vătămate cu pumnul și picioarele în zona feței și a pieptului; vinovăția inculpatului, îmbrăcând forma intenției, prejudiciul moral- ca o consecință firească a faptelor de lovire a inculpatului asupra integrității fizice și a sănătății persoanei vătămate, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs).
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către partea civilă în cuantum de 5000 lei, de vreme ce aceasta nu a făcut dovada suportării unor cheltuieli în acest sens ca urmare a loviturilor aplicate de către inculpat, instanța a apreciat că nu se impun a fi acordate în cuantumul precizat.
Din punct de vedere al prejudiciului moral, instanța a arătat că este de necontestat că loviturile aplicate persoanei vătămate constituită parte civilă D. Ț. I. a cauzat acesteia din urmă un prejudiciu afectiv, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare-25-26 zile (certificat medico legal nr. 386/29.05.2009-completat la data de 05.06.2009- eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Maramureș), zona în care au fost aplicate loviturile - în zona feței, a pieptului reprezentând o alterare cel puțin temporară a condițiilor de viață și traumele psihice inerente loviturilor aplicate acesteia. Cu toate acestea, instanța a constatat caracterul excesiv al daunelor morale solicitate de 10.000 euro.
În lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, dar având în vedere criterii unanim îmbrățișate de literatura de specialitate și practica judiciară, precum consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, criterii subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, instanța a constatat că suma de 6000 lei este corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
Ca atare, față de cele ce preced, a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată D. Ț. I. și, în consecință, a obligat inculpatul la plata sumei de 6000 lei către partea civilă D. Ț. cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de S. Orășenesc Vișeul de Sus, pe lângă dispozițiile legale deja arătate, instanța a mai reținut și prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății conform cărora -(1) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
În aplicarea prevederilor legale de mai sus, instanța a constatat că persoana păgubită prin producerea leziunilor cauzate persoanei vătămate D. Ț. I. (în cauză, partea civilă S. Orășenesc Vișeul de Sus) are dreptul de a pretinde despăgubiri celui răspunzător de producerea vătămării integrității corporale și a sănătății victimei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale ocazionate de internarea acestei persoane, de la autorul prejudiciului în cauză de la autorul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală - inculpatul Miți G..
Având în vedere că partea civilă a făcut dovada cuantumului pretențiilor civile solicitate depunând la dosar decontul de cheltuieli și înscrisurile doveditoare în acest sens (f. 111-124 ds. inst.), a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Orășenesc Vișeul de Sus, în contradictoriu cu inculpatul, având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 650,57 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale ocazionate de internarea persoanei vătămate D. Ț. I..
5. Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal s-a reținut că:
Potrivit art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, în faza de urmărire penală-avocat H. S., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 1723/05.06.2013-f. 63 dup) și în faza de judecată- avocat P. A., în cuantum de 200 lei (conform delegației nr. 2044/27.06.2013-f. 76 ds. inst.) au fost avansate din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul Miți G..
Apelul a fost declarat în termen și nu a fost motivat în scris.
Instanța a solicitat un extras din registrul de decese de la Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor Baia M..
Din registrul de decese pentru uz oficial, rezultă că inculpatul Miți G. a decedat la 29 martie 2015 în localitatea Baia M. (f.21 dosar apel).
Potrivit art. 396 alin. 6) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1) lit. f) C.pr.pen. instanța va înceta procesul penal față de inculpatul Miți G., constatând că acesta a decedat la 29 martie 2015.
Deoarece instanța a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen., potrivit art. 25 alin. 5) C.pr.pen. va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
Având în vedere considerentele de mai sus în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. instanța va admite apelul declarat de inculpatul Miți G. împotriva sentinței penale nr. 77/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .
Va desființa sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale și civile, și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
În temeiul art. 396 alin. 6) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1) lit. f) C.pr.pen. va înceta procesul penal față de inculpatul Miți G., constatând decesul acestuia.
În temeiul art. 25 alin. 5) C.pr.pen. va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
În temeiul art. 275 alin 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul Miți G. împotriva sentinței penale nr. 77/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale și civile, și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
În temeiul art. 396 alin. 6) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1) lit. f) C.pr.pen. încetează procesul penal față de inculpatul Miți G., constatând decesul acestuia.
În temeiul art. 25 alin. 5) C.pr.pen. lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 260 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
N. M.
Red. L.C.
Tehnored. N.M.-2 ex/21.09.2015
Jud fond B. D. M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Alte cereri privind executarea. Decizia nr. 808/2015. Curtea de... → |
|---|
