Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 107/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-07-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 107/2015
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Grefier A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror A. F.
Pe rol judecarea contestației exercitată de inculpatul contestator C. D. C. împotriva încheierii de ședință din data de 25.06.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara-Secția penală în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. D. C. aflat în arest preventiv în P. A., asistat de avocat M. R. în substituire avocat A. M. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind de către președintele completului, inculpatul contestator C. D. C. susține că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației declarate în cauză de inculpat.
Avocat M. R. apărător desemnat din oficiu pentru inculpat având cuvântul solicită admiterea contestației, casarea încheierii penale atacate și înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat cu măsura controlului judiciar. În cauză a trecut un termen lung de când acesta fost arestat respectiv 19.03.2015, urmărirea penală a fost finalizată, dosarul este la instanța de fond și se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită respingerea contestației declarate de inculpat ca nefondată și menținerea încheierii penale atacate ca temeinică și legală. Raportat la natura infracțiunilor săvârșite de inculpat -infracțiuni cu violență contra vieții, tentativă de omor asupra unui membru de familie, subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și care impun menținerea acesteia în continuare și pe parcursul cercetării judecătorești.
Inculpatul contestator C. D. C. în ultimul cuvânt susține că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său, regretă faptele, nu a judecat pe moment ce a făcut și este de acord cu măsura arestului la domiciliul.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației declarate de inculpat constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara-Secția penală în dosarul nr._ 15, s-a constatat, în baza art.208 al.2 și 4 C.p.p. rap la art.362 al.2 C.p.p. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. D. C., fiul lui C. și A. C., născut la 06.07.1989 in Lupeni, județul Hunedoara, domiciliat in Lupeni, ., ., CNP_, arestat preventiv in P. A., și a fost menținută această măsură.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de inculpat.
Argumentând soluția sa, Tribunalul Hunedoara a arătat că prin încheierea penală nr.13/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._, în baza art.226, 202 și art.223 al.2 C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. D. C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19.03.2015 până la data de 17.04. 2015, pentru tentativă la infracțiunea de omor, săvârșită asupra unui membru de familie, prev.de art.32 al.1 Cod penal, rap.la art.188 al.1 și 2 Cod penal, corob.cu art.199 Cod penal și cu aplic.art.41 al.1 și 3 Cod penal.
Prin rechizitoriul nr.259/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. D. C., pentru tentativă la infracțiunea de omor, săvârșită asupra unui membru de familie, prev.de art.32 al.1 Cod penal, rap.la art.188 al.1 și 2 Cod penal, corob.cu art.199 Cod penal și cu aplic.art.41 al.1 și 3 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că în seara de 17.03.2015 a aplicat tatălui său, persoana vătămată C. C., lovituri cu un cuțit de bucătărie, in zone vitale alte corpului, cauzându-i mai multe plăgi înjunghiate, respectiv o plată înjunghiată ,penetrantă toraco-abdominală stânga, o plagă splenică, hemoperitoneu, hemotorace stg., o plată în regiunea cervicală posterioară, și la antebrațul dr., plăgi care au afectat un organ intern și au pus viața persoanei vătămate in primejdie, pentru salvarea căreia a fost necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale de urgență.
Potrivit art. 362 al.2 Cod proc,.penală, în cazul in care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice in cursul judecății, in ședință publică, legalitate și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit disp.art.208 Cod proc.penală.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin, s-au există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară, dispune prin încheiere, menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, și nu există temeiuri noi care să o justifice, ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia, și punerea in libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Procedând in concordanță cu cuprinsul acestor texte de lege, instanța a apreciat că se impune in continuare a fi menținută măsura arestării preventive față de inculpatul C. D. C.. Menținerea măsurii arestării preventive presupune constatarea că temeiurile care au fost avute in vedere la luarea acesteia, subzistă, respectiv este necesară întrunirea condițiilor prev.de art.223 C.pr.pen., coroborată cu disp.art.202 C.pr.pen. In cauza de față este îndeplinită condiția existenței probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care s-a dispus arestarea preventivă, și astfel sunt incidente disp.art.202 al.1 C.pr.pen., pentru luarea oricărei măsuri preventive. Trebuie menționat in acest context, că pentru luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive, nu este necesară existența unor probe certe de vinovăție, astfel cum reclamă pronunțarea hotărârii de condamnare, și este suficient ca din probatoriul administrat să rezulte motive verosimile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Și la acest moment procesual sunt întrunite condițiile prev.de art.223 al.2 C.p.p. care stabilesc că măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune intenționată, contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de codul penal, ori alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare de bani, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau alte infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, și pe baza evaluării gravității faptei, și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului, și a mediului din care provine persoana acuzată, a antecedentelor penale și a altor împrejurări se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin raportare la acest text de lege, instanța a apreciat că este relevant pentru a se dispune in sensul menținerii stării de arest preventiv, împrejurarea că inculpatul a fost trimis in judecată pentru o infracțiune contra vieții, care este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
De asemenea, s-a apreciat că menținerea stării de arest este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol rezultă din gravitatea infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea preventivă, din natura acestei fapte, și din rezonanța negativă stârnită de acest tip de acțiune antisocială, precum și de scopul acceptat și anume, suprimarea vieții tatălui inculpatului.
Cele arătate conduc spre concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar solicitarea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, apare ca nefondată.
În dezvoltarea celor expuse în baza art.208 al.2 și al.4 C.p.p. rap.la art.362 al.2 Cod proc.penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul C. D. C., și s-a respins cererea acestuia pentru înlocuirea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a exercitat calea de atac a contestației inculpatul C. D. C..
În susținerea contestației sale a arătat inculpatul că a trecut un interval rezonabil de timp de la data arestării sale(19.03.2015) și până în prezent. În acest interval de timp s-a finalizat urmărirea penală și procedura de cameră preliminară, dosarul fiind în fața instanței de judecată. În aceste condiții se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Inculpatul contestator a mai arătat că regretă fapta săvârșită, că aceasta a fost rodul unui impuls de moment și că ar dori ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor de netemeinicie formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, am ajuns la concluzia că este nefondată contestația exercitată de inculpat și că se impune respingerea acesteia.
În mod corect prima instanță, Tribunalul Hunedoara-Secția penală a reținut că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și nu s-au modificat în vreun fel. În plus, încă de la începutul expunerii noastre trebuie să menționăm faptul că la acest moment nu se poate afirma că s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive. Inculpatul contestator se află sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu de aproximativ 3 luni(din data de 19.03.2015), perioadă de timp ce în mod evident nu a depășit caracterul rezonabil al duratei măsurii preventive.
Reținem noi că inculpatul contestator își argumentează cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura preventivă a controlului judiciar invocând argumente ce țin strict de parcursul cauzei și anume faptul că, până la acest moment s-a epuizat faza de urmărire penală și faza camerei preliminare. În final inculpatul își exprimă regretul pentru fapta săvârșită, faptă pe care o motivează susținând că a fost un impuls de moment.
Înainte de a purcede la analiza noastră trebuie să reamintim faptul că în sarcina inculpatului s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că în seara de 17.03.2015 a aplicat tatălui său, persoana vătămată C. C., lovituri cu un cuțit de bucătărie, in zone vitale alte corpului, cauzându-i mai multe plăgi înjunghiate, respectiv o plată înjunghiată ,penetrantă toraco-abdominală stânga, o plagă splenică, hemoperitoneu, hemotorace stg., o plată în regiunea cervicală posterioară, și la antebrațul dr., plăgi care au afectat un organ intern și au pus viața persoanei vătămate in primejdie, pentru salvarea căreia a fost necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale de urgență.
Fapta inculpatului, se susține în cuprinsul rechizitoriului, ar întruni elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 32 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 188 alin. 1 și 2 din Codul penal coroborat cu art. 199 din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 362 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanța, în cauzele în care față de inculpat s-a luat o măsură preventivă, este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Analizând chestiunea supusă dezbaterii, Curtea reține, în baza propriei sale analize, că inculpatul contestator a fost plasat sub imperiul măsurii arestării preventive prin încheierea penală din data de 19.03.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Hunedoara.
În fapt, s-a reținut în considerentele încheierii citate, că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care ulterior s-a dispus arestarea preventivă, și astfel sunt incidente disp.art.202 al.1 C.pr.pen., pentru luarea oricărei măsuri preventive. S-a mai reținut și că sunt întrunite condițiile prev.de art.223 al.2 C.p.p. care stabilesc că măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune intenționată, contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de codul penal, ori alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare de bani, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau alte infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, și pe baza evaluării gravității faptei, și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului, și a mediului din care provine persoana acuzată, a antecedentelor penale și a altor împrejurări se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea de Apel A. I. consideră, în baza propriei sale analize, că la acest moment subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Apreciem noi că la acest moment se impune în continuare plasarea inculpatului sub imperiul măsurii preventive a arestării preventive, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Buna desfășurarea a procesului penal trebuie privită în această cauză prin raportare la interesul prezent, atât al inculpatului cât și al societății în ansamblu, ca judecarea cauzei să se deruleze cu maximă celeritate. Inculpatul este acuzat că, într-o seară, pe fondul unui conflict spontan generat de acuzația că ar fi sustras mai multe bunuri, a aplicat tatălui său mai multe lovituri cu cuțitul în zone vitale ale corpului. Derularea cu maximă celeritate a procesului penal este în măsură a garanta societății faptul că autoritățile judiciare sunt decise a soluționa și, eventual, a sancționa ,atitudinile antisociale și profund vătămătoare de genul celei de care este acuzat inculpatul. Pe de altă parte, plasarea inculpatului sub imperiul unei măsuri preventive creează premisele pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal dată fiind calitatea pe care victima pretinsei infracțiuni o are față de inculpat(tată-fiu).
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care la acest moment l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, Curtea apreciază că acesta rezultă din faptul că inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni foarte grave, în raport cu o victimă de care teoretic ar trebui să fie legată afectiv. Indiferent de percepția inculpatului asupra activității sale și îndeosebi asupra gravității acestei activități, trebuie subliniat foarte tranșant faptul că în cazul infracțiunilor contra vieții trebuie adoptate măsuri dintre cele mai ferme. Inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică nu numai datorită faptului că ar fi săvârșit o infracțiune contra vieții împotriva propriului tată dar și pentru faptul că judecarea lui în stare de libertate ar stârni tulburarea și indignarea membrilor comunității ce ar considera că sunt neprotejați de organele judiciare în fața unor fapte ce vizează viața și integritatea lor corporală. Mai trebuie să remarcăm și împrejurarea că inculpatul este recidivist, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni.
Riscul ca inculpatul să împiedice buna desfășurarea a procesului penal sau să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată poate fi dedus și din circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat și pedeapsa ce i-ar putea fi aplicată în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare.
Apreciem noi că, evaluând împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, menținerea măsurii preventive a arestării se impune pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală și anume, buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În fine, Curtea de Apel A. I. nu intenționează ca prin menținerea măsurii preventive să confere acesteia o funcție de exemplaritate(funcție fără îndoială proprie pedepsei) după cum nu dorește ca ea să fie percepută ca și o pedeapsă aplicată în avans inculpatului. Singurul deziderat pe care instanța este interesată să-l asigure la acest moment este acela al asigurării preeminenței dreptului societății de a se vedea protejată de indivizi a căror cercetare în stare de libertate prezintă un pericol public în detrimentul dreptului inculpatului de a fi cercetat și judecat fără a se afla sub imperiul vreunei măsuri preventive. Or atunci când inculpatul prin modul de concepere și executare a activității pretins infracționale și prin consecințele acesteia arată că prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanța este datoare a interveni și, prin măsuri preventive neexemplare dar ferme, să ferească societatea de pericolele actuale ce derivă din lăsarea în libertate a acestuia. Pe de altă parte este poate chiar de dorit ca ceilalți membri ai societății atrași spre săvârșirea de fapte de același gen, percepând consecințele foarte grave în planul libertății personale, să abandoneze ideea sau activitatea infracțională.
Menținerea măsurii preventive a inculpatului este, în opinia noastră, în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Apreciem că în prezenta cauză se regăsesc cel puțin trei motive reținute în jurisprudența C.E.D.O. Din punctul nostru de vedere există riscul real ca inculpatul să comită noi infracțiuni(de vreme ce din mențiunile existente în fișa de antecedente penale rezultă că în ultimul timp are o asemenea înclinație ), există pericolul să împiedice aplicarea justiției(prin posibilitatea de contactare a persoanei vătămate, tatăl său, și determinarea sa să aibă o anumită poziție procesuală)și există pericolul tulburării opiniei publice(pe bună dreptate revoltată de faptul că o persoană ce este judecată pentru o infracțiune foarte gravă comise în este judecată fără a fi supuse vreunei constrângeri). Pentru aceste argumente nu poate fi primită nici cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pentru aceste considerente apreciem contestația nefondată și urmează să o respingem.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația exercitată de inculpatul contestator C. D. C. împotriva încheierii de ședință din data de 25.06.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara-Secția penală în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul contestator la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator, în sumă de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2015.
Președinte,
G. L. O.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.G.L.O.
2ex/03.07.2015
J.F.C. A.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 805/2015.... → |
|---|
