Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 106/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-02-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 106/A/2015

Ședința publică de la 04 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. B.

Judecător C. M. M.

Grefier L. B.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin

M. C. - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 720/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 februarie 2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

I. Constată că prin sentința penală nr. 720/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar penal nr._, în baza art.396 Cod proc.penală a fost condamnat inculpatul C. T., fiul lui C. A. și R. Lucreția, născut la data de 20.06.1963 în ..M., domiciliat în Hopârta, sart S., nr.4, jud.A., cetățean român, studii 4 clase, căsătorit, având CNP_, cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.1 Cod penal rap. la art.5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art.338 alin.1 Cod penal rap. la art.5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969 rap. la art.5 Cod penal, s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare și 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, pe care o sporește la 2 ani și 2 luni închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentință au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.1672/2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 21.11.2011, și în baza art.83 Cod penal din 1969 rap. la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, pe care a adaugat-o la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute în regim de detenție 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal din 1969 în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod penal din 1969, respectiv pe o durată de 4 luni.

În baza art.397 rap. la art.25 alin.1 și art.19 alin.2 și 4 Cod proc.penală s-a admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență A.-I., cu sediul în mun.A.-I., ., jud.A., și s-a obligat inculpatul la plata sumei de 2.404,77 lei în favoarea acesteia, precum și a dobânzii legale aferente, începând cu data de 10.05.2012 și până la achitarea integrală a debitului.

În baza art.397 rap. la art.25 alin.1, art.24 alin.1 și art.19 alin.2 și 4 Cod proc.penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A. A. și continuată de succesoarele acestuia P. R., C. Lucreția, A. C. și A. E., toate cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat M. B., situat în mun.A., ., jud.A., și s-a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei în favoarea acestora cu titlul despăgubiri materiale. În baza art.398 rap. la art.276 alin.1 Cod proc.penală s-a obligat inculpatul să achite acelorași părți civile suma de 250 lei cu titlul cheltuieli judiciare (onorariu avocat).

În baza art.274 alin.1 Cod proc.penală s-a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 607 lei cu titlul cheltuieli judiciare.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, G. K., va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, în dimineața zilei de 27.04.2012 inculpatul C. T. însoțit de cumnatul său L. C. s-au deplasat în târgul de animale din Ocna-M., cu vehiculul cu tracțiune animală ce-i aparținea. De aici, după ce au consumat vin, cei doi au mers la un bar unde au mai băut 0,5 l bere, iar apoi în târgul de lemne, de unde inculpatul a cumpărat un mâner pentru coasă. La plecarea din târg, inculpatul era în stare avansată de ebrietate și avea un comportament agresiv cu calul, biciuindu-l, în timp ce stătea în picioare în atelaj, cu o sticlă de băutură în cealaltă mână. Ajungând pe . se deplasa în zig-zag, iar în dreptul . intră pe partea stângă a carosabilului și-l lovește în plin pe A. A.; lovită de pieptul calului, victima cade iar inculpatul trece cu roțile căruței peste corpul acesteia, după care –deși sesizase accidentul și starea părții vătămate - își continuă deplasarea încă aprox. 250m, până pe dealul B., unde este descoperit de organele de Poliție alertate prin serviciul de urgență 112.

Victima este transportată la S. Județean de Urgență A.-I. –secția Ortopedie Traumatologie, unde este diagnosticată cu fractură șold stâng, luxație umăr drept și politraumatism cranian minor, contuzii coloană cervicală și hemitorace stâng; la data de 30.04.2012 se intervine chirurgical, fiindu-i implantată proteză de șold, iar în 09.05.2012 A. A. este externat. Certificatul medico-legal nr.1573/IF/433 eliberat la data de 14.06.2012 de SML A. (fila 34 din dosarul de urmărire penală) atestă că leziunile corporale suferite urmare a accidentului rutier din 27.04.2012 au necesitat un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatului C. T. i s-au prelevat probe privind alcoolemia, din buletinul de analiză toxicologică nr.1064/IX/464 eliberat la 03.05.2012 de SML A. (fila 31 din dosarul de urmărire penală) rezultând o valoarea de 1,70 g/l alcool pur în sânge în 27.04.2012, ora 11,25. De asemenea, buletinul de examinare clinică întocmit de dr.D. V. (fila 33 din dosarul de urmărire penală) atestă că la ora 11,30 inculpatul era sub influența alcoolului, neputând executa nicio comandă, fiind dizartric, dezordonat, confuz și relativ incoerent.

Starea de fapt descrisă anterior a fost reținută de instanță în baza declarațiilor inculpatului C. T., date în faza de urmărire penală –ulterior acesta sustrăgându-se procesului penal, prin care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, că a condus atelajul și a accidentat-o pe partea vătămată, motivând însă că nu a putut stăpâni calul deoarece acesta s-a speriat de o pungă, și că nu a oprit imediat întrucât animalul speriat a continuat să alerge (filele 25-26 și 28). Inculpatul a mai susținut că anterior impactului a avertizat sonor victima, care se deplasa neregulamentar, pe partea carosabilă, însă aceasta nu a auzit și nu s-a ferit. Această stare de fapt este contrazisă de martorii oculari B. M. și S. A., audiați atât în faza de urmărire penală (filele 38-44 din dosarul Parchetului), cât și direct, de către instanță, sub prestare de jurământ (filele 87 și 95). Astfel, S. A. a observat comportamentul inculpatului anterior accidentului, în târgul de lemne, unde C. T. brusca și lovea calul în timp ce consuma băuturi alcoolice, acesta fiind și motivul pentru care, la plecarea din târg, martorul a decis să-l lase pe inculpat să plece înaintea sa cu atelajul. Rulând cu autoturismul chiar în spatele căruței, martorul a sesizat cum inculpatul conducea atelajul haotic, în zig-zag, stând în picioare, biciuind animalul și „fluturând în cealaltă mână o doză de bere”. La un moment dat a intrat pe partea stângă a străzii, unde se deplasa regulamentar A. A., pe care l-a lovit în plin, cu pieptul calului, apoi a trecut cu roțile căruței peste corpul acestuia și și-a continuat drumul, „fugind cu căruța peste deal”. S. A. a apelat serviciul de urgență 112 și, după ce organele de Poliție, la indicațiile martorului, l-au descoperit pe inculpat, a observat că acesta „era mort de beat”. Celălalt martor audiat, B. M., se deplasa în acea dimineață spre târg chiar în spatele victimei, și a declarat că, dacă nu s-ar fi ferit, chiar el ar fi fost cel accidentat de atelajul condus de către inculpat. A constat direct cum căruța în care se afla C. T., care biciuia puternic calul, și un alt bărbat, ambii băuți și cu sticle de alcool în mâini, a călcat victima și a trecut peste ea, martorul acordându-i acesteia primul ajutor. Același martor a arătat că cei din căruță au sesizat accidentul, s-au oprit pentru câteva secunde și au privit înapoi, însă au plecat mai departe continuând să lovească animalul.

Cele relatate de martori se coroborează cu aspectele constatate cu ocazia cercetării la fața locului și surprinse în planșele fotografice atașate procesului-verbal (filele 6-13 din dosarul de urmărire penală), cu declarațiile părții vătămate A. A. (filele 14-17 din dosarul de urmărire penală) și a martorului L. C. (fila 45 din dosarul de urmărire penală).

Față de starea de fapt relatată, instanța a constatat că inculpatul C. T. nu a respectat dispozițiile art.35 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, care prevăd că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, și nici ale art.164 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 aprobat prin Hotărârea nr.1391/2006, care stipulează că „pe drumurile pe care le este permis accesul, vehiculele cu tracțiune animală trebuie să fie conduse pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile."

În drept, s-a impus unele considerații teoretice anterior încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat, întrucât la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare dispozițiile noilor Coduri penal și de procedură penală. Conform art.5 din Noul Cod penal, în situația în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal prevede că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În consecință, instanța a stabilit cu prilejul încadrării juridice a faptelor descrise anterior mai întâi infracțiunile ale căror elemente constitutive sunt întrunite, iar ulterior legea penală mai favorabilă, prin prisma sancțiunii principale prevăzute de textul de lege, urmând ca pedepsele accesorii și complementare să fie aplicate conform legii stabilite ca fiind mai favorabilă.

În consecință, faptele inculpatului C. T. care în data de 27.04.2012, în timp ce se deplasa cu vehiculul cu tracțiune animală, pe care îl conducea neregulamentar și având o alcoolemie de 1,70g/l alcool pur în sânge, pierzând controlul asupra animalului, l-a accidentat pe partea vătămată A. A., ce se deplasa regulamentar pe marginea drumului, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără a avea încuviințarea poliției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului.

În Codul penal din 1969 aceste infracțiuni erau prevăzute și pedepsite de art.184 alin.2 și alin.4, limitele fiind între 6 luni și 3 ani închisoare, și respectiv de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep., limitele de pedeapsă fiind între 2 ani și 7 ani închisoare. În Noul Cod penal infracțiunile se regăsesc în art.196 alin.1, sancțiunea fiind închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda, și în art.338 alin.1, sancțiunea fiind închisoarea de la 2 la 7 ani. Așadar, s-a considerat că în speță legea mai favorabilă pentru inculpat este Noul Cod penal, în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă limitele de pedeapsă fiind mai reduse, iar în cazul infracțiunii de părăsirea locului accidentului deoarece aplicarea pedepsei accesorii nu este obligatorie.

Referitor la dispozițiile ce au fost aplicate concursului de infracțiuni, instanța a constatat că regimul sancționator al acestuia este mai sever în Noul Cod penal, întrucât în reglementarea anterioară se aplica pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporită până la maximul său special, plus un spor de până la 5 ani, însă în actualul Cod penal la pedeapsa cea mai grea se adaugă obligatoriu un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (art.38).

În consecință, procedând la individualizarea pedepselor conform art.74 Noul Cod penal, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite și periculozitatea inculpatului, reflectate de împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, gravitatea rezultatului produs, conduita inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunilor, precum și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, vinovăția sa în producerea accidentului fiind la limita intenției indirecte, iar părăsirea locului accidentului este cu atât mai gravă cu cât inculpatul a observat starea victimei. Față de aceste aspecte, instanța a dispus condamnarea inculpatului C. T., având CNP_, la următoarele pedepse:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.1 Cod penal rap. la art.5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art.338 alin.1 Cod penal rap. la art.5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969 rap. la art.5 Cod penal, a contopit pedepsele de 6 luni închisoare și 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, la care s-a aplica tun spor de 2 luni închisoare, date fiind circumstanțele săvârșirii faptelor.

Constatând că inculpatul C. T. nu este la primul conflict cu legea penală, din fișa de cazier a acestuia rezultând că prin sentința penală nr.1672/2011 pronunțată de Judecătoria A., definitivă prin nerecurare la 21.11.2011, acesta a fost condamnat la 4 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru tăiere ilegală de arbori, față de dispozițiile art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, care prevăd că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, în baza art.83 Cod penal din 1969 rap. la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute în regim de detenție 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.397 rap. la art.25 alin.1 și art.19 alin.2 și 4 Cod proc.penală, apreciind-o ca fiind dovedită cu înscrisurile medicale depuse la dosar, a admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență A.-I. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2.404,77 lei în favoarea acestuia, precum și a dobânzii legale aferente, începând cu data de 10.05.2012 (prima zi după externarea victimei) și până la achitarea integrală a debitului.

Tot sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că A. A. a decedat la data de 01.02.2013 (conform certificatului depus la fila 18 din dosarul de urmărire penală), însă anterior se constituise parte civilă cu suma de 4.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor făcute cu spitalizarea și cu medicamentația. La data de 19.11.2013 moștenitoarele victimei au învederat că își însușesc constituirea de parte civilă, depunând la dosar o cerere în acest sens (fila 60), precum și acte de stare civilă (filele 62-71) care justifică pentru P. R., C. Lucreția și A. C. calitatea de fiice ale defunctului A. A., și pentru A. E. calitatea de soție supraviețuitoare a victimei. Au fost audiați martorii N. M. (fila 93) și B. V. (fila 94), care au confirmat că P. R. a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea victimei, a contribuit financiar la intervenția chirurgicală efectuată, a achiziționat pentru tatăl ei pampers și medicamente și s-a deplasat în acest scop de mai multe ori pe ruta Ocna-M.-A. I. și retur. De asemenea, după externare A. A. a locuit o perioadă la această fiică, iar în intervalul orar în care P. R. era la serviciu aceasta a plătit o femeie pentru a avea grijă de tatăl ei. Situația a generat cheltuieli suplimentare pentru partea civilă, care s-a împrumutat de la mai multe persoane, inclusiv de la martora B. V. (cu suma de 1.500 lei, insuficientă însă, potrivit susținerilor martorei), și a efectuat și o descoperire de card la BRD. Față de aceste probe, instanța a apreciat dovedite pretențiile pe latură civilă, și în baza art.397 rap. la art.25 alin.1, art.24 alin.1 și art.19 alin.2 și 4 Cod proc.penală a admis acțiunea formulată de partea civilă A. A. și continuată de succesoarele acestuia P. R., C. Lucreția, A. C. și A. E.. S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4.000 lei în favoarea acestora cu titlul despăgubiri materiale. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.398 rap. la art.276 alin.1 Cod proc.penală s-a obligat inculpatul să achite acelorași părți civile suma de 250 lei cu titlul cheltuieli judiciare (onorariu avocat justificat cu chitanța depusă la fila 61).

Față de prevederile art.274 alin.1 Cod proc.penală, l-a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 607 lei cu titlul cheltuieli judiciare.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, G. K., va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. P. de pe lângă Judecătoria A. care solicită ca instanța de control judiciar să dea eficiență deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale cu privire la aplicarea globală a legii, considerând ca legea penală mai favorabilă, în funcție de care trebuiau aplicate toate dispozițiile penale, este codul penal anterior, în condițiile în care instanța nu va considera că este oportun și aplicarea unui spor de pedeapsă.

Critica vizează și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 40 alin.1 C.pen. în raport de condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 67/2013 a Judecătoriei A., instanța omițând să se pronunțe asupra amenzii penale.

O altă critică vizează modul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, nejustificat de mică raportat la criteriile prev. de art. 72 C.pen., evidențiind conduita nesinceră manifestată de inculpat și lipsa diligențelor pentru recuperarea prejudiciului relativ minor cu care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417 și urm. C. pr. pen., Curtea constată apelul fondat pentru următoarele considerente:

Analiza efectuată de către instanța de control judiciar are în vedere și disp. art. 417 alin.2 C.pr.pen., în sensul că în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de către apărare, Curtea a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Se reține faptul că instanța de fond a analizat cauza din perspectiva valorificării procedurilor judiciare derulate în faza urmăririi penale și cercetării judecătorești, în baza probelor administrate cu respectarea principiilor care guvernează procedurile penale.

În raport de aceste elemente starea de fapt reținută în considerentele hotărârii corespunde modului în care s-au consumat acțiunile în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate.

Cum starea de fapt nu este contestată de niciuna dintre părți și nu rezultă din analiza probelor că ar impune modificări în faza controlului judiciar, Curtea de apel a constatat că aspectele reținute de judecătorul fondului sunt rezultatul analizei obiective a probelor administrate ce au condus la o corectă încadrare juridică a faptelor în infracțiunile de vătămare corporală din culpă și părăsire a locului accidentului.

Analiza efectuată de judecătorul fondului nu corespunde obligațiilor impuse de Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în M.Of. Nr.372/20.05.2014, deci la o dată ulterioară analizei efectuată de către judecătorul fondului incidenței art.5 C. pen. actual.

În considerarea faptului că infracțiunile pentru care este judecat inculpatul au fost săvârșite la data de 27.04.2012 când în vigoare erau dispozițiile codului penal adoptat în 1969 iar cu începere din 1.02.2014 normele codului penal au suferit modificări substanțiale se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile din perspectiva disp. art. 5 C. pen. actual.

În acord cu decizia Curții Constituționale anterior menționate coroborat cu art. 7 paragraf 1 din Convenție nu se permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea legii penale mai favorabile, instanța stabilind printr-o analiză comparativă in concreto că legea penală mai favorabilă în speță sunt dispozițiile Codului penal anterior.

Potrivit disp. în vigoare la data săvârșirii faptei și acelor în vigoare la data soluționării căii de atac, din perspectiva stabilirii lex mitior efect al confruntării legilor penale anterior menționate cu actele materiale exercitate de către inculpat, Curtea va reda în continuare dispozițiile legale ce permit stabilirea legii care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului.

Judecătorul fondului a stabilit că actele materiale exercitate de către inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal ( incriminat în art. 196 alin. 1 C.pen. ) și părăsire a locului accidentului prev. de art.89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 ( incriminat în art. 338 alin. 1 C.pen. ), aflate în concurs real de infracțiuni.

Infracțiunea de vătămare corporală din culpă incriminată de Codul penal anterior are ca limite de pedeapsă închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda și închisoare de la 6 luni la 3 ani iar potrivit noii reglementări limitele de pedeapsă pentru actele materiale încadrate juridic în conținutul art. 196 alin. 1 C.pen. sunt închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă și închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev. de art.89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 ( incriminat în art. 338 alin. 1 C.pen.) este sancționată potrivit reglementării în vigoare la data comiterii faptei cu închisoare de la 2 la 7 ani. Potrivit noii reglementări pedeapsa este de închisoarea de la 2 la 7 ani.

La momentul aplicării regulilor concursului de infracțiuni, situația juridică a inculpatului s-ar agrava potrivit noii reglementări, care impune în conținutul art. 39 C.pen. ca, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Acest spor are caracter obligatoriu.

Potrivit vechii reglementări ( art. 34 din C.pen. anterior ), când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Ar fi nefavorabilă inculpatului vechea reglementare dacă instanța ar opina în sensul aplicării unui spor de pedeapsă, aspect spre care nu se orientează din considerente ce țin de scopul pe care trebuie să-l atingă pedeapsa finală, ce se va executa de către persoana condamnată.

Raportat la împrejurarea că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.1672/2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 21.11.2011 și în concurs real de infracțiuni cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 67/23.01.2013 de Judecătoria A. la pedeapsa de 400 lei amendă penală, se impune:

- aplicarea regulilor art.83 Cod penal anterior raportat la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, care presupun revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare, care se va adăuga pedepsei rezultante

- efectuarea concursului de infracțiuni potrivit disp. art. 36 alin. 2 C.pen. anterior, art.34 lit.d Cod penal anterior rap. la art.5 Cod penal relativ la pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de 400 lei amendă penală.

Evaluate în ansamblul său, din perspectiva și a regulilor speciale aplicabile raportat la antecedentele penale ale inculpatului, Curtea constată că lege penală mai favorabilă este legea veche.

În considerarea acestor împrejurări și potrivit disp. art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. se va admite apelul declarat de către acuzare, se va desființa sentința primei instanțe în limitele prev. de art. 423 C. pr.pen. și rejudecând cauza în raport de conținutul Deciziei C.C. nr. 265/2014 și disp. art. 72 C. pen. anterior, reevaluând pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite stabilește pedepse de:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal ( incriminat în art. 196 alin. 1 C.pen. ) rap. la art.5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art.89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 ( incriminat în art. 338 alin. 1 C.pen. ) rap. la art.5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal anterior rap. la art.5 Cod penal, contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință au fost săvârșite:

- în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.1672/2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 21.11.2011.

În baza art.83 Cod penal anterior raportat la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute în regim de detenție 2 ani și 4 luni închisoare.

-în concurs real de infracțiuni cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 67/23.01.2013 de Judecătoria A. la pedeapsa de 400 lei amendă penală.

În baza art. 36 alin. 2 C.pen. anterior, art.34 lit.d Cod penal anterior rap. la art.5 Cod penal aplică pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare și 400 lei amendă penală.

Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal anterior în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod penal anterior.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I.Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 720/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/306/2013.

Desființează sentința penală atacată sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile din perspectiva Deciziei C.C. nr. 265/2014 și rejudecând cauza în aceste limite:

Stabilește că dispozițiile Codului penal anterior ( 1969 ) reprezintă lege penală mai favorabilă.

În baza art.396 Cod proc.penală condamnă pe inculpatul C. T., la următoarele pedepse:

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal anterior rap. la art.5 Cod penal, contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință au fost săvârșite:

- în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.1672/2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 21.11.2011.

-în concurs real de infracțiuni cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 67/23.01.2013 de Judecătoria A. la pedeapsa de 400 lei amendă penală.

În baza art. 36 alin. 2 C.pen. anterior, art.34 lit.d Cod penal anterior rap. la art.5 Cod penal aplică pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare și 400 lei amendă penală.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal anterior în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod penal anterior.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

II.În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.02.2015.

Președinte Judecător

E. B. C. M. M.

Grefier

L. B.

Red CM/10.03.2015

Tehn LB/10.03.2015/2 exp.

Jud fond A. F. T.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Mandat european de arestare. Sentința nr. 13/2015. Curtea de... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA