Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 348/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 348/A/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de apel A. –I. reprezentată de procuror A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului exercitat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 162 din data de 05.11.2014, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de 25 martie 2015 care face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 162 din data de 05.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, J. C., potrivit art. 485 alin. 1 lit. „a” Cod procedură penală, a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 29.09.2014 în dosar nr. 1366/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. C..
A stabilit pentru inculpatul N. P. loan, fiul lui loan și D., născut la data de 05.08.1992, în corn. H., jud. A., domiciliat în corn. H., ., jud. A., posesor al CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP C., la data de 11.10.2010, CNP_, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii liceale, muncitor necalificat, fără antecedente penale, pedeapsa amenzii penale de 200 zile amendă a câte 10 lei / zi, în cuantum total de 2.000 lei cu executare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice pe drumurile publice prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
S-au făcut cunoscute inculpatului dispozițiile art. 63 și 64 Cod penal privind înlocuirea amenzii penale cu închisoarea sau cu obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității.
A fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cadrul cărora au fost cuprinse și cheltuielile din faza urmăririi penale.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la IPJ A..
Pentru a pronunța această sentință a reținut J. C. că sub dosar nr._, s-a înregistrat acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 29.09.2014, în dosar nr. 1366/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. C., privind pe inculpatul N. P. I., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În acest sens s-a arătat că acordul de recunoaștere îndeplinește condițiile legale, există probe temeinice că inculpatul a comis această infracțiune iar sancțiunea acceptată s-a stabilit cu respectarea criteriilor de individualizare.
Din actele de la dosar J. C. a reținut următoarele:
La data de 15.11.2013, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului C. s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că, numitul N. P. I., a condus, pe raza or. C., în zona numită „Gura Sohodolului,, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge.
Prin rezoluția din 20.01.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 iar prin rezoluția din 23.01.2014 urmărirea penală a fost confirmată pentru infracțiunea de conducerea, pe drum public, a unui autovehicul, de către o persoană care are în sânge, o îmbibație alcoolică, peste limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Prin ordonanța, din data de 22.09.2014, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui N. P. I., fiul lui I. și D., născut la data de 05.08.1992, în corn. H., jud. A., domiciliat în corn. H., ., jud. A., posesor al CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP C., la data de 11.10.2010, CNP_, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cp.
Starea de fapt prezentată anterior rezultă din următoarele probe:
- proces- verbal de sesizare din oficiu
- proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante
- buletine de analiza toxicologică alcoolemie nr. 3272/IX/1448 și 3273/W1449 a Serviciului Județean de Medicină Legala A.
- test nr._, efectuat cu aparatul Drager alcotest
- declarațiile martorilor: T. A. și T. F. I., prezenți la fața locului
- declarațiile inculpatului, care recunoaște comiterea infracțiunii.
Fapta inculpatului N. P. I., constând în conducerea, pe drumurile publice, a autovehiculului, marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ și care, la momentul prelevării mostrelor biologice, a avut o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe,, prev. de art. 336 alin. 1 Cp. (corespondent art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002).
În acest caz, legea penală mai favorabilă este actualul Cod penal, a apreciat J. C., întrucât art. 336 alin. 1 Cp. pedepsește infracțiunea de conducere sub influența alcoolului cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă, în timp ce art. 87 alin. l din OUG 195/2002, a sancționat aceeași infracțiune cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
S-a constatat că acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de procuror și inculpat a fost supus avizului procurorului ierarhic și a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 480 Cod procedură penală. Astfel din probele administrate în cauză au rezultat probe suficiente cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului iar infracțiunea pentru care s-a încheiat acordul este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau cu amendă potrivit art. 61 al. 4 lit. „c” Cod penal, limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 și 300 zile amendă când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
Apreciindu-se că sancțiunea propusă respectă modalitatea de individualizare a pedepselor prevăzute la art. 74 Cod penal, respectiv inculpatul a avut o atitudine sinceră în timpul procesului, nu posedă antecedente penale, potrivit art. 485 alin.1 lit. „a” Cod procedură penală s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și se stabilește pentru inculpat pedeapsa amenzii de 2.000 lei cu executare, respectiv 200 zile amendă a câte 10 lei / zi.
Raportat la această dispoziție legală instanța a constatat că acordul de recunoaștere, în speță este admisibil întrucât pentru infracțiunea cercetată în dosar nr. 1366/P/2013 sancțiunile sunt alternative, respectiv amendă sau închisoare de la 1 la 5 ani.
Constatându-se că sancțiunea propusă este corect individualizată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor, potrivit art. 74 Cod penal, infracțiunea este sancționată alternativ cu amendă sau închisoare pună la 1 an la 5 ani, amenda a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 61 alin. 4 lit. „c” Cod penal privind sistemul zilelor amendă și cuantumul echivalent unei zile amendă, potrivit art. 485 alin. 1 lit. „a” Cod procedură penală s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2000 lei amendă penală ( aceasta reprezintă echivalentul a 200 de zile amendă a câte 10 lei/zi amendă).
S-au făcut cunoscute inculpatului dispozițiile art. 63 și 64 Cod penal privind înlocuirea amenzii penale cu închisoarea sau cu obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității.
Potrivit art. 276 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cadrul cărora au fost cuprinse și cheltuielile din faza urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului P. de pe lângă J. C. criticându-se sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său a arătat Ministerul Public, după expunerea dispozitivului sentinței primei instanțe, că instanța, admițând acordul de recunoaștere a vinovăției nu a pronunțat o hotărâre de condamnare, astfel cum au căzut de acord inculpatul și procurorul aceștia căzând de acord asupra pedepsei de 2.000 lei amendă penală cu executare.
Se concluzionează că formularea corectă a instanței trebuia să fie „condamnă pe…” astfel încât să se înțeleagă că este o soluție de condamnare.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de P. de pe lângă J. C. este inadmisibil pentru considerentele ce urmează.
La data de 29.09.2014 între procurorul I. A. M. din cadrul Parchetului de pe lângă J. C. și inculpatul N. P. I. s-a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
În cuprinsul acordului s-a expus starea de fapt, s-au prezentat date cu privire la urmărirea penală, s-a făcut trimitere la încadrarea în drept a faptei săvârșite de inculpat și la probele și mijloacele de probă.
În partea finală a acordului a fost inserată declarația expresă a inculpatului ce a arătat că „recunosc comiterea faptei, astfel cum a fost descrisă mai sus și accept încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva mea”.
Acordul se încheie prin referirea la „stabilirea pedepsei amenzii penale de 200 zile-amendă a câte 10 lei/zi, în cuantum total de 2000 lei cu executare” precum și la criteriile ce au condus la stabilirea felului și a cuantumului amenzii penale.
Ulterior momentului încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, la data de 01.10.2014 este sesizată J. C..
Instanța de judecată, constatând că în cauză sunt respectate dispozițiile 478-482 din Codul de procedură penală, prin sentința penală nr. 162 din data de 05.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și a stabilit pentru inculpatul N. P. I. pedeapsa amenzii penale de 200 zile amendă a câte 10 lei / zi, în cuantum total de 2.000 lei cu executare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice pe drumurile publice prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Împotriva sentinței mai sus menționate Ministerul Public înțelege să promoveze calea de atac a apelului criticând faptul că prima instanță a făcut referire în dispozitivul sentinței la stabilirea pedepsei amenzii penale și nu la condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale.
Din punctul nostru de vedere apelul exercitat de Ministerul Public, pentru motivul invocat, este inadmisibil.
În analiza noastră am pornit de la ideea de principiu că, de regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când din datele cauzei rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv. Or, în prezenta cauză, chiar dacă admitem că cererea de apel este obiectiv încuviințată de lege, că Ministerul Public ce exercită calea de atac are legitimitatea de a o folosi, nu putem să nu observăm că ea este inutilă din punct de vedere funcțional, în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
Atunci când facem această din urmă afirmație avem în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. 2 din Codul de procedură penală, dispoziții referitoare la calea de atac ce se poate exercita împotriva sentinței prin care se admite sau se respinge acordul de recunoaștere a vinovăției, „împotriva sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul și cuantumul pedepsei opri la forma de executare a acesteia”. Din textul de lege reprodus rezultă cu evidență că împotriva unei sentințe prin care acordul de recunoaștere a vinovăției a fost admis(așa cum este și cazul de față) se poate formula apel doar cu privire la trei chestiuni:
-felul pedepsei;
-cuantumul pedepsei;
-forma de executare a pedepsei.
Ministerul Public, în cuprinsul apelului său, nu critică nici felul, nici cuantumul și nici forma de executare a pedepsei ci își exprimă nemulțumirea strict cu privire la exprimarea instanței din cuprinsul dispozitivului. Își manifestă Ministerul Public temerea că din exprimarea instanței („stabilește”) nu se deduce cu evidență dacă este sau nu vorba de o soluție de condamnare. Se apreciază că instanța ar fi trebuit să folosească termenul de „condamnă” în locul celui de „stabilește”.
Or un asemenea motiv de critică nu se încadrează în limitele expres arătate de dispozițiile art. 488 alin. 2 din Codul de procedură penală. Soluția subsecventă nu poate fi decât aceea a respingerii apelului ca inadmisibil.
Pe de altă parte, Ministerul Public la momentul la care face analiza lingvistică a dispozitivului primei instanțe, omite să arate care este temeiul de drept în baza căruia prima instanță ar fi trebuit să utilizeze verbul „condamnă” în locul verbului „stabilește”. Intuim noi că Ministerul Public are în vedere dispozițiile art. 485 alin. 1 lit. a coroborate cu cele ale art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, dispoziții potrivit cărora instanța „admite acordul de recunoaștere a vinovăției și dispune una din soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (2)-(4)…” . A.. 2 al art. 396 din Codul de procedură penală prevede expres: „condamnarea se pronunță dacă instanța constată….”. Chiar și în ipoteza în care Ministerul Public ar fi avut în vedere aceste dispoziții(repetăm, instanța de apel doar le intuiește în lipsa oricărei trimiteri din cuprinsul motivelor de apel la vreo dispoziție legală din Codul de procedură penală) nu putem să nu observăm faptul că însăși legiuitorul face referire în cuprinsul Codului penal(art. 61) la „stabilirea pedepsei” amenzii.
În fine, indiferent de verbul utilizat de prima instanță, soluția pronunțată de aceasta este una evidentă ce nu poate naște dubii: condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii, amendă al cărei cuantum a fost stabilit prin sistemul zilelor amendă.
Pentru aceste considerente și văzând dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a teza a-II-a din Codul de procedură penală, va fi respins ca inadmisibil apelul exercitat de P. de pe lângă J. C..
Lipsind culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil apelul exercitat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 162 din data de 05.11.2014, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2015.
Președinte Judecător
A. I. P. G. L. O.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored. G.L.O.
2ex/21.04.2015
J.F. C. Șt. D.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
