Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 289/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 289/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 289/A/2014

Ședința publică de la 16 Aprilie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. B.

Judecător: A. P.

Grefier: D. M. H.

Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul T. V. împotriva sentinței penale nr. 703/2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .

La primul apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant T. V., și consilier juridic V. M., reprezentantul părții vătămate intimate Fundația U. A. M. S., lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal legală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin Serviciul Registratură s-a depus o cerere de strigare a cauzei la ora 13: 00 formulată de avocat V. F. apărător ales al inculpatului apelant T. V., întrucât are de susținut cauze la Tribunalul S..

după care:

Consilier juridic V. M., reprezentantul părții vătămate intimate Fundația U. A. M. S. depune la dosar înscrisuri în două exemplare. Un exemplar s-a înmânat inculpatului apelant T. V..

Instanța pune în vedere inculpatului apelant T. V. să studieze înscrisurile depuse de partea adversă.

Instanța pune în discuție cererea formulată de avocat V. F., apărător ales al inculpatului apelant T. V..

Inculpatul apelant T. V. solicită admiterea cererii.

Consilier juridic V. M., reprezentantul părții vătămate intimate Fundația U. A. M. S. nu se opune.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.

Instanța, față de lipsa avocatului V. F., apărător ales al inculpatului apelant T. V., lasă cauza la a doua strigare.

La al doilea apel nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul apelant T. V., personal și asistat de avocat V. F. apărător ales și consilier juridic V. M., reprezentantul părții vătămate intimate Fundația U. A. M. S., lipsă fiind restul părților.

Avocat V. F. apărător ales al inculpatului apelant T. V. formulează o cerere în probațiune, respectiv efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să stabilească dacă suma de 4200 lei a fost avută în vedere la momentul stabilirii soldului de casă. Precizează și obiectivul 4 al raportului de expertiză

Instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată de avocat V. F., apărător ales al inculpatului apelant T. V..

Consilier juridic V. M., reprezentantul părții vătămate intimate Fundația U. A. M. S. solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Precizează că s-au adus documente justificative în care se regăsește registrul de casă respectiv iar în setul de documente depus la dosarul cauzei se specifică că la aceea factură există un înscris olograf al inculpatului T. V. în care precizează că factura s-a achitat în integralitate precum și o semnătură. Este vorba despre o factură care s-a achitat în trei tranșe, ultima tranșă fiind cea din data de 3.11.2009. Precizează că a solicitat și facturile de la furnizori, respectiv de la S.C. ROEL, factura a fost semnată de către reprezentantul beneficiarului, Tălmăceanu D., semnătură care apare pe original, iar la anexa 5, unde se regăsește exemplarul transmis de către furnizor, respectiv S.C. ROEL, există și semnătura.

Precizează că factura depusă la dosarul cauzei la termenul anterior de către avocat V. F., apărător ales al inculpatului apelant T. V., nu are semnătura.

Consilier juridic V. M., reprezentantul părții vătămate intimate Fundația U. A. M. S., prezintă instanței spre vedere un dosar intitulat „Facturi. Furnizori octombrie-decembrie 2009, ianuarie 2010”, în care la fila 73 se găsește unul din exemplarele facturii fiscale cu nr. 781/10.07.2009 care a fost depus în copie la dosar la termenul de astăzi, factură pe care se află un bilețel cu un calcul și cu o grafie reprezentând sintagma „achitat integral” iar domnul T. V. recunoaște că el a scris acel bilețel. De asemenea mai prezintă instanței un dosar intitulat „Registrul casă ianuarie-decembrie 2009”, unde la fila 62 apare listarea din Registrul de casă în format electronic din 3.11.2009, depus în copie la dosar.

Arătându-i-se domnului avocat V. F., apărător ales al inculpatului apelant T. V., listarea din registrul de casă din 3.11.2009 îndosariată, domnul avocat observă că cea îndosariată cuprinde o semnătură a doamnei P. D. iar cea depusă în copie de către domnul consilier juridic nu cuprinde aceea semnătură. La această observație, domnul consilier juridic V. M. explică faptul că, copia depusă la dosar a fost listată din programul informatic și de aceea nu cuprinde semnătura. I s-a arătat domnului avocat V. F., apărător ales al inculpatului apelant T. V. și dosarul unde se află factura și bilețelul despre care s-a afirmat mai sus.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune efectuării unui supliment la raportul de expertiză sub rezerva achitării de către inculpatul T. V. a costului efectuării acestui supliment.

Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de avocat V. F., apărător ales al inculpatului apelant T. V. ca nefiind utilă soluționării cauzei.

Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorul ales al inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat V. F., apărător ales al inculpatului apelant T. V., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune achitarea inculpatului.

Precizează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru că nu a putut justifica cheltuielile pe care le-a făcut în numele tipografiei și nu însușirea sumelor de bani, acest fapt rezultând din concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză cât și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În susținerea apelului, menționează că inculpatul a intrat în conflict cu conducerea tipografiei și i se impută faptul că inculpatul avea un sold de casierie pe care nu l-a mai predat și regularizat la timp. Arată că, cheltuielile pentru a fi înregistrate în contabilitate trebuiau să urmeze o procedură stabilită peste condițiile legale de către conducerea fundației, prin aceea modalitate de avizare de către prorector. În lipsa acelei avizări, nici un document nu se înregistra în contabilitate, rezultând un sold scriptic mare.

Învederează că acele cheltuieli făcute sunt reale și se regăsesc în materiile prime achiziționate pe baza cărora tipografia a funcționat.

Arată că pe baza consumului de materiale, s-a determinat un consum mediu și s-a stabilit un sold extracontabil al casieriei, iar față de acesta rămâne o diferență de 4700 lei nejustificată. Inculpatul a specificat că suma de 4200 lei a fost plătită în noiembrie pentru factura din iulie 2009 însă fundația nu a vrut să primească această plată. Mai arată că tipografia și-a înnoit aparatura prin intermediul firmei inculpatului T. V. iar ultima factură în cuantum de 3900 lei nu a fost achitată și înregistrată în contabilitate.

Cu privire la declarațiile date de inculpatul T. V., precizează că inculpatul și-a asumat întreaga răspundere, pentru a-i disculpa pe ceilalți angajați.

Consilier juridic V. M., reprezentantul părții vătămate intimate Fundația U. A. M. S., solicită respingerea apelului formulat de inculpatul T. V. ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.

Arată că la dosarul cauzei există registrul de casă din data de 24 decembrie 2009 care atestă faptul că asupra inculpatului se găsea suma de 29.372,78 lei. Începând cu luna ianuarie, așa cum a rezultat și din prima expertiza contabilă, de unde rezultă că facturile prezentate de către inculpat nu aveau nici un referat de aprobare, așa cum era procedura legală, banii fiind însușiți încă din luna decembrie iar facturile prezentate ulterior nu au constituit decât o încercare de a acoperi prejudiciul.

Precizează că nu a existat nici un conflict între inculpatul T. V. și rectorul universității A. M. S., doar o cerință din partea rectorului universității de a se respecta legea, în ceea ce privește achiziționarea bunurilor materiale necesare funcționării.

Arată că inculpatul avea obligația ca în momentul în care intra un material în instituție, să facă un proces-verbal de recepție, însă nu l-a făcut.

Cu privire la concluziile celei de-a doua expertize, precizează că instanța de fond a consemnat că nu se pot reține concluziile din expertiza respectivă, motivat de obiectivul nr. 6 al expertizei.

Mai arată că între fundația U. A. M. și directorul Sisnet SRL ar fi trebuit să existe un acord, un contract în baza cărora să se facă plățile.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpatul T. V. ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.

Avocat V. F. apărător ales al inculpatului apelant T. V., în replică, precizează că expertiza trebuie citită în ansamblul ei și nu pe obiective. Arată că există discrepanțe contabile constatate.

Inculpatul apelant T. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului. Precizează că nu a luat nici un leu din banii fundației și nici nu a avut nici un fel de intenție negativă. Arată că a investit nervi, pasiune și timp în proiectele sale. S-a preocupat și de problema retehnologizării iar firma sa, prin intermediul căreia s-a cumpărat aparatură, era inactivă la acel moment.

Mai arată că este un om care provine dintr-o familie de dascăli, modestă și are 4 copii.

Menționează faptul că tot ceea ce înseamnă editura A. M. se datorează muncii sale.

Precizează că există chitanțiere care dovedesc faptul că materiile prime au fost folosite în editură.

Mai arată că a fost purtător de cuvânt la Primăria Municipiului S., a îndeplinit funcția de director general în cadrul Radioteleviziunii S. și a muncit în străinătate timp de 12 ani de zile și niciodată nu a avut probleme de acest gen sau chestiuni ilegale.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față, constată:

P. sentința penală nr. 703/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 215¹ alin.1 C.pen. cu aplicarea ar. 41 alin. 2 C.pen., a fost condamnat inculpatul T. V. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În baza art. 71 alin.2 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b C.pen.

În baza art. 81alin.1, 2 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare calculat potrivit art. 82 alin.1 C.pen.

În baza art.71 alin. 5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14 și art.346 alin.1 C.pr.pen. rap la art. 998-999 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă FUNDAȚIA UNIVERSITARA A. M. S. cu și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 29.843,63 lei reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cpp. a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 14.07.2010 .

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:

P. rechizitoriul parchetului de pe langa Judecătoria S., întocmit la data de 7 iunie in dosarul nr. 2180/P/2010, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului T. V. fiul lui V. și A., născut la data de 9.11.1970 în mun.S., jud. S., cu domiciliul în mun.S., ..68 ,jud.S.,CNP_, cetățean român, posesor a C.I. . nr._, studii superioare, fost angajat la Fundația Universitara A. M. S., fără antecedente penale,pentru savarsirea infracțiunii de delapidare prev.de art.215 ind.1 alin.1 Cod pen.cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen.

P. actul de sesizare a instanței s-a reținut in esența, ca între Fundația U. A. M. S., în calitate de angajator, reprezentată prin președinte N. G. și inculpatul T. V. în calitate de salariat, s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat în registrul de evidență a salariaților sub nr. 496/2009 si la Inspectoratul Teritorial de Muncă S. sub nr._/19.10.2009, inculpatul îndeplinind funcția de director al editurii Fundației Universitare A. M. S..

La data de 23.10.2009 s-a încheiat procesul verbal de predare - primire a gestiunii obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe între gestionar - predător T. D. și gestionar-primitor T. V. ( f. 68-75 ).

La acest proces verbal de predare-primire gestiune s-au atașat listele de inventar printre care și o copie a registrului de casă, din care rezultă că soldul în numerar la data de 20.10.2009 aflat în casieria editurii aparținând F.U.A.M.S. este de 1.892,84 lei. ( f 75).

Procesul verbal a fost semnat fără obiecții de către inculpatul T. V.. P. urmare bunurile preluate în gestiune de către acesta corespund cu listele de inventar întocmite.

In ceea ce privește casieria editurii, inculpatul atestă pe registrul de casă faptul că a primit suma de 1.892,84 lei (soldul casieriei) plus suma de 200 lei reprezentând contravaloarea chit._. ( f 75).

Din actele de cercetare penală efectuate a rezultat că Fundația U. „A. M." S., își desfășoară activitatea în mun. S., ., jud. S., iar editura aparținând fundației își desfășoară activitatea în mun.S., ..l jud. S..

Referitor la evidența încasărilor și plăților în numerar Fundația U. A. M. S., ținea o evidență distinctă cu privire la încasările și plățile efectuate de către editură, astfel cum rezultă și din balanța de verificare la luna aprilie 2010 ( f 103), unde apare contul 531 IT cu explicația „casa în lei Tipo", sold debitor 27.433,38 lei, precum și din faptul că se întocmea un registru de casă distinct, de către editură.

In calitate de director al editurii Fundației U. „A. M." S.,i nculpatul avea atribuții atât în ceea ce privește conducerea editurii cât și în ceea ce privește activitățile legate de casieria acestei unități.

S-a reținut ca aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor M. D. (f.244-249) și H. A. (f 241-243), care au învederat că de încasarea banilor de la clienți se ocupa inculpatul T. V., iar în situația în care acesta nu era prezent, banii se încasau de unul dintre cei doi martori, iar apoi i se predau inculpatului la solicitarea expresă a acestuia.

Mai mult, inculpatul era acela care ținea registrul de casă și verifica în permanență situația încasărilor și plăților efectuate de editură. Martora P. D. a precizat că inculpatului i-au fost predate chitanțier și facturier și acesta avea controlul asupra sumelor încasate și sumelor plătite.( filele 250-253).

S-a reținut totodată ca în perioada în care a fost director al editurii, inculpatul T. V. a dat dispoziții angajaților, respectiv martorilor M. D. și H. A., să încaseze sume de bani în numerar de la clienții editurii pentru care eliberau chitanțe, dar sumele de bani i le predau direct lui. De asemenea în situația în care inculpatul însuși încasa sume de bani de la clienți, el era cel care elibera chitanță și incasa sumele de bani. P. urmare, s-a concluzionat că acesta desfășura în fapt și o activitate specifică funcției de casier având atribuții cu privire la administrarea și gestionarea sumelor de bani din casieria editurii, aspect care rezultă și din suplimentul la raportul de expertiză contabilă obiectiv 6 ( f 399).

Inculpatul T. V., deși avea cunoștință de faptul că sumele de bani încasate de editură de la diferiți clienți trebuiau predate către casieria Fundației U. A. M. S., a profitat de o lacună organizatorică a instituției, care nu avea un regulament intern prin care să se stabilească clar modul în care trebuiau efectuate încasările de numerar de către editură și depunerea acestor sume de bani către casieria principală, precum și de lipsa unui control efectiv asupra activității sale și a omis predarea unor sume de bani către casieria principală a fundației .

Deși banii încasați de editură erau luați din casierie de către inculpat acesta a refuzat să i se întocmească de către martora M. D. documente justificative în acest sens, respectiv dispoziții de plată din casierie. ( fila 200).

Având in vedere ca s-a constatat de către serviciul contabilitate efectuarea unor încasări semnificative în numerar la editură, dar, cu toate acestea, nu existau depuneri a acestor sume de bani la casieria fundației, i s-a comunicat inculpatului în repetate rânduri, că nu se justifică ținerea în numerar a unor asemenea sume de bani în casieria editurii și are obligația să depună sumele de bani încasate, însa inculpatul a ignorat aceste solicitări.

Martora P. D. a sesizat că au existat unele disfuncționalități în cadrul editurii în momentul în care deși din evidența contabilă, respectiv din registru de casă al editurii rezulta existența unor sume de bani în numerar, totuși martora M. D. i-a comunicat că nu a putut achita facturi de utilități din lipsa banilor, motiv pentru care a sesizat conducerea Fundației U. „A. M." S. .

In momentul în care s-a demarat efectuarea cercetărilor cu privire la modul în care își desfășoară activitatea în calitate de director, inculpatul T. V. nu s-a mai prezentat la locul de muncă motivând că este bolnav, iar ulterior a prezentat mai multe certificate de concediu medical (filele 82,83,84,85).

Având în vedere suspiciunile create s-a dispus prin decizia 3237/29.04.2010 efectuarea unui inventar de către o comisie de inventariere alcătuită din numiții: D. V., P. D., M. V. și H. I., în lipsa inculpatului care, deși citat la domiciliul precum și prin publicitate, nu s-a prezentat.

Inculpatul a susținut reaua credință a conducerii Fundației U. A. M. S., în sensul că nu l-ar fi încunoștințat despre inventarul ce urma să fie efectuat la editura universității, dar cu toate acestea a rezultata că inculpatul nu a adus la cunoștința conducerii faptul că nu mai locuiește la domiciliul indicat în cartea de identitate, stabilindu-și o altă reședință.

S-a reținut totodată ca in perioada în care a condus editura inculpatul T. V. a depus la casieria Fundației U. „A. M." S., următoarele sume în numerar: 500 lei cf. chitanței nr._/18.01.2010; 14.200 lei cf.chit.nr._/26.01.2010 și 11.500 lei cf. chit.nr._/8.04.2010 (filele 440-442 dos.u.p.)

Deoarece și în perioada în care s-a aflat în concediu medical, inculpatul s-a prezentat la casierie și a ridicat sume de bani de la martora M. D. fără a i se întocmi dispoziții de plată din casierie, aceasta fiind avertizată de martora P. D. de faptul că nu procedează corect, i-a cerut inculpatului să se prezinte la biroul notarului public O. A. Șchiopoaiei pentru a da o declarație notarială prin care să ateste faptul că a primit de la aceasta integral toate sumele reprezentând încasări realizate de către editură, lucru pe care inculpatul l-a făcut (fila 203).

Acest lucru este confirmat și de faptul că registrul de casă întocmit în datele de 11.02.2010, 17.02.2010, 25.02.2010 și 26.02.2010 ( f. 513,514,516,517) este semnat și de către inculpat, deși acesta figura în concediu medical, astfel cum rezulta din certificatele de concediu medical (filele 82-83).

La dosarul cauzei s-a depus de către partea vătămată la data de 10.02.2011 CD-ul FUAMS nr. 287/28.04.2010 ( filele 215-216), ce conține înregistrarea ședinței din data de 28.04.2010, la care a participat și inculpatul T. V.. In urma audierii CD -ului s-a încheiat de către procuror, procesul verbal din data de 23.01.2012 ( fila 217), în care se consemnează faptul că fiind întrebat cu privire la lipsa banilor din casieria editurii, inculpatul a răspuns că banii se află la el, fiind dispus să îi restituie doar în urma unei discuții confidențiale cu rectorul Universității A. M. S. .

Din procesul verbal încheiat la data de 28.04.2010 cu ocazia unei ședințe a conducerii Fundației U. A. M. S., la care a participat și inculpatul T. V. rezultă că acesta recunoaște că banii sunt la el și intenționează să-i restituie dar numai după o discuție confidențială cu rectorul G. N., lucru refuzat de acesta din urmă( f 218-222). Acest proces verbal a fost semnat de inculpat ( fila 222).

Fiind audiat inculpatul T. V. a recunoscut că în fapt se ocupa și de încasarea în numerar a sumelor de bani plătite de clienții editurii, iar în momentul în care se strângea o sumă mai mare banii îi purta la el deși avea cunoștință de faptul că trebuia să îi depună la casieria Fundației U. A. M. S. ( filele 27-28).

S-a reținut ca deși inculpatul a susținut că a depus lunar sume de bani la casieria universității, din actele de cercetare penală efectuate în cauză a rezultat că acesta a făcut doar 3 depuneri de numerar în casieria fundației ( filele 212-214). De asemenea inculpatul a recunoscut că banii încasați de editură se află la el dar a contestat cuantumul.

S-a mai arătat ca în declarația din data de 07.02.2011, inculpatul T. V. a afirmat că soldul casieriei reclamat a fi lipsă nu este real ajungându-se la o asemenea sumă intrucat nu s-au luat în calcul documente justificative din care rezulta efectuarea anumitor plăți către diferiți furnizori, deși registrul de casă din data de 26.02.2010 este semnat de către inculpat, acesta asumându-și soldul existent respectiv 30.935,83 lei ( fila 517 u.p.) precum și mențiunile privind încasările, ulterior au fost efectuate alte încasări și plăți, iar la data de 08.04.2010 inculpatul a depus la casieria fundației suma de 11.500 lei. ( f 214)

In cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile. In cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză întocmit, la obiectivul nr.3 expertul arată că „toate sumele în numerar pentru care s-au emis chitanțe ( au fost analizate carnetele chitanțier din perioada 9.10._10) sunt evidențiate pe coloana de încasări și de asemenea toate documentele primare anexate registrului de casă ( chitanțe, bonuri fiscale, dispoziții de plată) reprezentând plăți cu numerar sunt evidențiate pe coloana de plăți" (fila 393), așa incat susținerile inculpatului conform cărora registrul de casă a fost întocmit cu rea credință pentru a i se imputa suma de 27.434,63 lei, fară a se ține seama de documentele justificative existente, sunt neîntemeiate.

In vederea efectuării suplimentului de expertiză contabilă s-au depus la dosarul cauzei de către inculpat mai multe documente justificative, care conform susținerilor acestuia nu au fost înregistrate în contabilitatea fundației .

In ceea ce privește angajarea diferitelor cheltuieli ale editurii era necesară aprobarea în prealabil a acestora de către președintele Fundației U. „A. M." S., pe baza unui referat de necesitate întocmit de directorul editurii, iar inculpatul cunoștea acest lucru din moment ce a întocmit referatul nr.2777/08.01.2010 (fila 406).

Expertul contabil a stabilit că pentru factura fiscală_/15.01.2010 în valoare de 1.996,82 lei, factura fiscală_/15.01.2010 în valoare de 1.750,99 lei, facturile fiscale emise de . cu nr. 405/26.02.2010 în valoare de 2.100 lei, nr.412/08.03.2010 în valoare de 8.466,30 lei și nr.411/29.03.2010 în valoare de 3.292 lei nu există referate de aprobare a acestor cheltuieli ( f.391-392).

Mai mult, deși pentru factura fiscală 412/08.03.2010 în valoare de 4.990 lei emisă de . s-a susținut de către inculpat că plata s-a efectuat prin chit. nr.316/12.03.2010, s-a stabilit că această factură a fost înregistrată la Fundația U. A. M. S. abia la data de 7.05.2010, sub nr.3275, fiind expediată de inculpat prin poștă la data de 6.05.2010 fiind astfel imposibilă achitarea facturii anterior datei comunicării către aceasta (filele 416-417).

Totodată s-a arătat că . este o societate administrată de inculpat, care a derulat anumite relații comerciale cu partea vătămata Fundația U. A. M. S., ( filele 620-627).

Din aceste neconcordanțe se poate concluziona că ulterior declanșării controlului de către Fundația U. „A. M." S., inculpatul a încercat să întocmească documente de evidență contabilă pentru a justifica lipsa de numerar din casierie, acest lucru a fost destul de facil în condițiile în care cele mai mari sume apar ca fiind facturate și încasate de către ., societate administrata de acesta .

Valoarea totală a sumelor înscrise în documentele depuse de inculpat este de 14.841,76 lei nefiind de natură să justifice lipsa din casierie a sumei de 27.434,63 lei

Expertul contabil concluzionează că soldul scriptic al contului de casă este de 27.424,09 lei în momentul preluării gestiunii de noul administrator ( obiectiv nr 2 fila 392), că numerarul existent la data de 30.04.2010 când s-a început inventarierea era de 41,95 lei iar diferența de 27.434,63 lei nu se afla în casierie.

Inculpatul T. V. nu a putut justifica lipsa din casierie a sumei de 27.434,63 lei, în condițiile în care banii fie erau încasați de el și fie i se predau lui de către ceilalți angajați și astfel cum însuși a declarat sumele de bani le purta la el.

În cursul judecării cauzei au fost audiați martorii: P. D. (filele 123-125 vol I inst.), D. V.(filele 152-153), H. A.(fila 154), C. I. (fila 155), C. M. (fila 156 vol. I, filele 18-24), iar partea civilă a depus la dosar înscrisuri (filele 57-100, filele 136-142 vol I,filele 180-690 vol. II – reprezentând antecalculațiile aferente perioadei oct.2009-aprilie 2010 si liste de inventariere ).

Inculpatul legal citat s-a prezentat in instanța si a declarat, in esența, ca a lucrat la Fundația Universitara A. M. in perioada 19 oct.2009-30 aprilie 2010, având atribuții de conducere si coordonare a activității editurii,precum si atribuții de casier, ținând evidenta încasărilor si plaților efectuate de editura;sumele de bani încasate le păstra asupra sa intrucat editura nu dispunea de condiții de păstrare in sensul ca nu exista un seif, iar in situația in care suma încasata depășea 5.000 lei preda banii la casieria fundației ,fie întreaga suma ,fie doar o parte;achizițiile de materiale necesare desfasurarii activității editurii se făceau in proporție de 80-90% in bani cash, iar când era necesara achiziționarea de materiale personal întocmea un referat de necesitate ce se viza de către președintele fundației,d-nul G. N.,iar după achiziționarea mărfii factura o atașa la referatul de necesitate aprobat.

A declarat de asemenea inculpatul ca avea acces la contabilitatea firmei,însa nu a operat nici un fel de date in contabilitate,de acest lucru ocupându-se contabila P. D.;referitor la declarația notariala pe care a dat-o nu poate indica despre ce suma era vorba, iar in absenta sa numiții Mărginea E. si H. A. au încasat sume din vânzarea produselor către clienți;susține inculpatul ca nu a produs niciun prejudiciu editurii fundației si nu datorează nicio suma de bani,sumele ce i s-au imputat reprezentând de fapt contravaloarea facturilor neînregistrate in contabilitate; la data de 30 aprilie 2010 cu ocazia ședinței care a avut loc a afirmat ca banii care se găsesc in casieria editurii se afla asupra sa, așa incat a predat suma de 81 de lei si la aceeași data s-a efectuat si un inventar la care însa nu a participat intrucat se derulase anterior cu câteva zile in absenta sa, refuzând sa semneze declarația de luare la cunoștința . A mai arata inculpatul ca este administrator la . care a achiziționat anumite utilaje necesare dotării tipografiei.(filele 52-54 dos.inst.vol. I)

Analizând materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul a fost încadrat la Fundația U. A. M. S.,in funcția de director al editurii Fundației Universitare A. M. S., începând cu data de 19.10.2009 si pana la data de 27.04.2010,când au încetat raporturile de munca,fiind desfăcut contractul disciplinar, prin efectul Deciziei nr.2/2010 a angajatorului, in baza disp.art.61 lit.a din Codul Muncii(fila 96 dos.u.p).

In calitatea sa de director al editurii ce desfășura activitati de tipărire si tipografie,inculpatul se ocupa in fapt de asigurarea aprovizionării cu materiile prime necesare in vederea onorarii comenzilor clienților,încasarea sumelor de bani ,suma care potrivit declarației inculpatului nu erau depuse la casieria editurii pentru ca nu exista sub aspect organizatoric aceasta posibilitate,nefiind dotata cu un seif, așa incat inculpatul avea sumele de bani asupra sa,iar in situația in care incasarile depășeau suma de 5.000 lei, le depunea la casieria fundației.

La data de 23.10.2009 s-a încheiat procesul verbal de predare - primire a gestiunii obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe între gestionar - predător T. D. și inculpat( filele 68-75 dos.u.p. ), fiind atașate listele de inventar printre care și o copie a registrului de casă, din care rezultă că soldul în numerar la data de 20.10.2009 aflat în casieria editurii aparținând F.U.A.M.S. este de 1.892,84 lei. ( fila 75), proces verbal semnat fără obiecțiuni de către inculpat, așa incat bunurile preluate în gestiune de către acesta corespund cu listele de inventar întocmite.

Din probatoriul administrat a rezultata ca partea vătămata Fundația U. „A. M." S., ținea o evidență distinctă cu privire la încasările și plățile efectuate de către editură, aspect ce rezultă și din balanța de verificare la luna aprilie 2010 ( f 103), unde

apare contul 531 IT cu explicația „casa în lei Tipo", sold debitor 27.433,38 lei, precum și din faptul că se întocmea un registru de casă distinct .

In calitate de director al editurii Fundației U. „A. M." S.,inculpatul avea atribuții atât în ceea ce privește conducerea editurii cât și în ceea ce privește activitățile legate de casieria acestei unități,așa cum mai sus s-a menționat.

Aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor M. D. (f.244-249 dos.up. ) și H. A. (f 241-243 u.p. si filele 155 vol I inst.), care au învederat in esența,că de încasarea banilor de la clienți se ocupa inculpatul T. V., iar în situația în care acesta nu era prezent, banii se încasau de unul dintre cei doi martori iar apoi i se predau inculpatului la solicitarea expresă a acestuia.

Mai mult, inculpatul era acela care ținea registrul de casă și verifica în permanență situația încasărilor și plăților efectuate de editură. Martora P. D.-contabila Universitatii A. M. a precizat că inculpatului i-au fost predate chitanțier și facturier și acesta avea controlul asupra sumelor încasate și sumelor plătite.( filele 250-253, filele 123-125 dos.inst.).Aceasta din urma a învederat ca inculpatul asigura comenzile pentru editura,întocmea antecalculațiile pentru editarea cartilor comandate,ce erau aprobate de către președintele fundației, la sfârșitul fiecărei luni inculpatul ii preda registrul de casa iar martora nu avea voie sa efectueze nicio înregistrare a vreunui document contabil fara ca acesta sa poarte viza președintelui,dosarele contabile ale editurii rămâneau la sediul acestei si inculpat avea acces oricând la ele;incasabile zilnice pana la suma de 5.000 lei rămâneau la dispoziția inculpatului,din registrul de casa întocmit a constatat personal ca se întâmpla ca la dispoziția acestuia sa ramana si sume ce depășeau acest plafon, așa incat de nenumărate ori i-a atras atenția sa predea banii,iar numita M. i-a relatat martorei ca inculpatul si in perioada in care era in concediu medical venea si prelua sumele încasate.

P. urmare,rezulta ca din probatoriul administrat ca în perioada în care a fost director al editurii inculpatul T. V. a dat dispoziții angajaților, respectiv martorilor M. D. și H. A., să încaseze sume de bani în numerar de la clienții editurii pentru care eliberau chitanțe, dar sumele de bani i le predau direct lui. De asemenea în situația în care inculpatul însuși încasa sume de bani de la clienți el era cel care elibera chitanță și incasa sumele de bani care de regula rămâneau asupra si la dispoziția sa, ceea ce conduce la concluzia ca inculpatul practic desfășura în fapt și o activitate specifică funcției de casier având atribuții cu privire la administrarea și gestionarea sumelor de bani din casieria editurii.

In esența, inculpatul deși avea cunoștință de faptul că sumele de bani încasate de editură de la diferiți clienți trebuiau predate către casieria Fundației U. A. M. S., a profitat de o lacună organizatorică a instituției, care nu avea un regulament intern prin care să se stabilească clar modul în care trebuiau efectuate încasările de numerar de către editură și depunerea acestor sume de bani către casieria principală, precum și de lipsa unui control efectiv asupra activității sale și a omis predarea unor sume de bani către casieria principală a parții vatamate .

Prima instanță a constatat ca intrucat s-a constatat de către serviciul contabilitate efectuarea unor încasări semnificative în numerar la editură,dar cu toate acestea nu existau depuneri a acestor sume de bani la casieria fundației i s-a comunicat inculpatului în repetate rânduri, că nu se justifică ținerea în numerar a unor asemenea sume de bani în casieria editurii și are obligația să depună sumele de bani încasate, însa inculpatul a ignorat aceste solicitări.

In momentul în care s-a demarat efectuarea cercetărilor cu privire la modul în care își desfășoară activitatea în calitate de director, inculpatul nu s-a mai prezentat la locul de muncă motivând că este bolnav, iar ulterior a prezentat mai multe certificate de concediu medical (filele 82,83,84,85 dos.u.p.).

Având în vedere suspiciunile create s-a dispus prin decizia 3237/29.04.2010 efectuarea unui inventar de către o comisie de inventariere alcătuită din numiții: D. V., P. D.. M. V. și H. losif, în lipsa inculpatului T. V. care deși citat la domiciliul precum și prin publicitate nu s-a prezentat.

Inculpatul a susținut reaua credință a conducerii Fundației U. A. M. S., în sensul că nu l-ar fi încunoștințat despre inventarul ce urma să fie efectuat la editura universității, dar cu toate acestea a rezultat că inculpatul nu a adus la cunoștința conducerii faptul că nu mai locuia la domiciliul indicat în cartea de identitate stabilindu-și o altă reședință.

Prima instanță a reținut totodată ca in perioada în care a condus editura inculpatul T. V. a depus la casieria Fundației U. „A. M." S., următoarele sume în numerar: 500 lei- cf. chitanței nr._/18.01.2010; 14.200 lei- cf.chit.nr._/26.01.2010 și 11.500 lei -cf. chit.nr._/8.04.2010 (filele 440-442 dos.u.p.)

La dosarul cauzei s-a depus de către partea vătămată la data de 10.02.2011 CD-ul FUAMS nr. 287/28.04.2010 ( filele 215-216). ce conține înregistrarea ședinței din data de 28.04.2010, la care a participat și inculpatul T. V.. In urma audierii CD -ului s-a încheiat de către procuror, procesul verbal din data de 23.01.2012 ( fila 217), în care se consemnează faptul că fiind întrebat cu privire la lipsa banilor din casieria editurii, inculpatul a răspuns că banii se află la el fiind dispus să îi restituie doar în urma unei discuții confidențiale cu rectorul Universității A. M. S. .

Din procesul verbal încheiat la data de 28.04.2010, cu ocazia unei ședințe a conducerii Fundației U. „A. M." S., la care a participat și inculpatul T. V. rezultă că acesta recunoaște că banii sunt la el și intenționează să-i restituie dar numai după o discuție confidențială cu rectorul G. N., lucru refuzat de acesta din urmă( f 218-222), înscris ce a fost semnat de inculpat ( fila 222).

Astfel deși inculpatul a susținut că a depus lunar sume de bani la casieria universității, din probațiunea administrata în cauză a rezultat că acesta a efectuat doar 3 depuneri de numerar în casieria Fundației U. A. M. ( filele 212-214 dos.u.p.), inculpatul recunoscând si cu ocazia declarației data in instanța că banii încasați de editură se află asupra sa, contestat de fapt cuantumul sumei .

In probațiune ,raportat la atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului s-a procedat la întocmirea unui raport de expertiza (inclusiv supliment la raport )in faza de urmărire penala si ulterior, in faza de judecata. In cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză, la obiectivul nr.3 expertul arată că „toate sumele în numerar pentru care s-au emis chitanțe ( au fost analizate carnetele chitanțier din perioada 9.10._10) sunt evidențiate pe coloana de încasări și de asemenea toate documentele primare anexate registrului de casă ( chitanțe, bonuri fiscale, dispoziții de plată) reprezentând plăți cu numerar sunt evidențiate pe coloana de plăți" (fila 393), așa incat susținerile inculpatului conform cărora registrul de casă a fost întocmit cu rea credință pentru a i se imputa suma de 27.434,63 lei, fară a se ține seama de documentele justificative existente, sunt neîntemeiate.

Mai mult deși pentru factura fiscală 412/08.03.2010 în valoare de 4.990 lei emisă de . s-a susținut de către inculpat că plata s-a efectuat prin chit. nr.316/12.03.2010, s-a stabilit că această factură a fost înregistrată la Fundația U. „A. M." S. abia la data de 7.05.2010, sub nr.3275, fiind expediată de inculpat prin poștă la data de 6.05.2010 fiind astfel imposibilă achitarea facturii anterior datei comunicării către aceasta (filele 416-417).

Prima instanță a reținut că . este o societate administrată de inculpat, care a derulat anumite relații comerciale cu Fundația U. „A. M." S., ( filele 620-627).

Din aceste neconcordanțe se poate observa că ulterior declanșării controlului de către Fundația U. „A. M." S., inculpatul a încercat să întocmească documente de evidență contabilă pentru a justifica lipsa de numerar din casierie, acest lucru a fost destul de facil în condițiile în care cele mai mari sume apar ca fiind facturate și încasate de către ., societate administrata de acesta .

Valoarea totală a sumelor înscrise în documentele depuse de inculpat este de 14.841,76 lei nefiind de natură să justifice lipsa din casierie a sumei de 27.434,63 lei

Inculpatul T. V. nu a putut justifica lipsa din casierie a anumitor sume de bani, în condițiile în care banii fie erau încasați de el și fie i se predau lui de către ceilalți angajați și astfel cum însuși a declarat sumele de bani le purta la el.

În cursul judecării cauzei, instanța a încuviințat cererea in probațiune formulata de inculpat, având ca obiect efectuarea unui raport de expertiza contabila, cu următoarele obiective: să se stabilească totalul rulajului contabil realizat de Editura A. M. pe perioada in care aceasta a fost condusa de inculpat, respectiv 19.10._10 ;să se stabilească situația stocurilor/consumurilor (gestiunii) de materii prime si consumabile aferente activității editurii pentru aceeași perioada;să se stabilească cantitatea normată de materie prima si consumabila necesara realizării produselor facturate de editura in perioada sus arătată;la stabilirea cantităților să se aibă in vedere antecalculațiile de preț (in măsura in care exista) si consumurile specifice medii, precum și lucrările efectuate de către . SRL,să se verifice daca operațiunile comerciale cu S. P. T. S.R.L., si . rezulta din documentele depuse, au fost înregistrate in contabilitatea editurii;să se verifice situația achizițiilor pentru care nu s-a mai întocmit/semnat referatul de necesitate si să se stabilească cuantumul acestora;să se stabilească daca exista sume de bani nejustificate de inculpat, ca si concluzie a acestor constatări;să se stabilească modalitatea și legalitatea scăderii din evidența contabilă a materiilor prime utilizate la fabricarea produselor facturate;să se stabilească stocul de materii prime existent la data de 31.12.2009, la editura A. M. S., să se stabilească sumele de bani nedepuse de către inculpat la casieria FUAMS, provenite din încasările la editura A. M. S.; să se stabilească debitele editurii A. M. S., la data de 31.12.2009;să se stabilească existența unei relații contractuale având ca obiect mentenanța copiatoarelor editurii A. M. S., între Fundația U. A. M. S. și . S.;să se stabilească legalitatea operațiunii de încasare/plată a sumei de 4990,00 lei și înregistrarea acesteia în evidența contabilă;să se stabilească existența unor antecalculații șablon pe tipuri de produse, înregistrate și aprobate de către conducerea Fundației Universitare A. M. S., în scopul utilizării lor la Editura A. M. S. ;să se stabilească soldul din registrul de casă la datele de 14.04.2010 și 28.04.2010.

P. concluziile formulate (raportul de exp.filele 830-839 dos.inst. vol III), s-a arătat ca, conform documentelor contabile înregistrate in evidenta contabila a societatii, rezulta ca la data de 30.04.2010 sumele de bani nedepuse de inculpat la casieria FUAM sunt de 29.843,63 lei.

Prima instanță a înlăturat concluziile expertului din cuprinsul lucrării întocmite, prin care acesta a stabilit extracontabil soldul casieriei in funcție de documentele de plata neînregistrate având in vedere ca nu au relevanta in cauza, câtă vreme se refera d-nul expert la o situație ipotetica si care nu isi găsește suport in actele contabile înregistrate .

P. urmare, raportat la cele mai sus expuse, prima instanță a reținut că starea de fapt mai sus enunțata este dovedita cu următoarele mijloace de proba: declarațiile reprezentantului fundației, d-nul G. N. ( fila 17-19);contractul individual de muncă al inculpatului T. V. ( fila 37);proces verbal de predare primire gestiune (filele 68-75);certificate concediu medical T. V. ( filele 82-85);notificare cercetare disciplinară in ceea ce îl privește pe inculpat (filele 88-93);decizia numire comisie cercetare disciplinară nr. 3418/14.06.2010 și proces verbal( filele 94-95);decizia 2/2010 de încetare a raporturilor de muncă ale inculpatului (fila 96); adresa calcul prejudiciu Fundației U. A. M. S. ( filele 99-101);balanța de verificare din 2010 a Fundației U. A. M. S., (filele 102-107);nota internă de serviciu 147/11.03.2010 ( filele 137-141);registru de casă editura FUAMS (filele 152-190);decizia 3237/29.04.2010 numire comisie inventariere ( f 194) notă explicativă M. D. E. ( filele 197-201);declarație notarială T. V. ( filele 203);proces verbal comisie cercetare disciplinară ( fila 95); CD-ul cuprinzând înregistrarea ședinței fundației din data de 28.04.2010 ( fila 216);proces verbal din data de 23.01.2012 ( fila 217);proces verbal ședință editură 28.04.2010 (filele 218-222);proces verbal comisie inventariere și anexe ( f 420-436);chitanțe depunere numerar la casieria fundației ( filele 440-442);declarațiile martorilor M. V., H. A. I., M. E. D. P. D., D. V. (f.235-259), B. D. R. (f.535-536); declarațiile inculpatului T. V. (filele 24-36);raport de expertiză contabilă judiciară și anexe ( filele 265-274;276-382);supliment de expertiză contabilă judiciară și anexe ( f 389-401 ;402-546);fișă informații ORC și anexe pentru .(filele 596-627);raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/07.06.2010 (filele 633-638);oferta . nr. 412/12.11.2009 ( filele 631-632); contract de vânzare cumpărare 202/25.11.2009 încheiat între . și fundație ( filele 569-578),declarațiile martorilor date in fata instanței care se coroborează cu concluziile raportului de expertiza contabila întocmit si cu înscrisurile mai sus menționate.

Prima instanță a constatat ca susținerile inculpatului nu sunt susținute de nici una dintre probele administrate în cauză, inculpatul în susținerea apărării sale a enunțat simple supoziții nesusținute de probele administrate în cauză, cu atat mai mult cu cat la ședința fundatiei din data de 28.04.2010, la care a participat fiind întrebat cu privire la lipsa banilor din casieria editurii, inculpatul a răspuns că banii se află la el fiind dispus să îi restituie doar în urma unei discuții confidențiale cu rectorul Universității A. M. S. .

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului T. V. care în perioada 19.10._10, interval de timp în care a ocupat funcția de director al editurii aparținând Fundației U. A. M. S., având atribuții în ceea ce privește administrarea și gestiunea patrimoniului acestei unități, inclusiv a încasărilor și plăților în numerar efectuate in casierie, de a-și însuși, în baza aceleiași rezoluții infracționale la diferite intervale de timp, sume încasate de editură de la diverși clienți, cauzând un prejudiciu de 29.843,63 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 ind.1 Cp.

In cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 41 alin 2 Cp privind săvârșirea faptei în formă continuată întrucât din probele administrate în cauză rezulta că inculpatul a săvârșit mai multe acțiuni de însușire a sumelor de bani provenind din încasările editurii, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a mai reținut prima instanță.

Infracțiunea de delapidare prev de art 215ind.1 Cp, poate fi săvârșită de un subiect activ calificat, acesta trebuind să aibă calitatea de gestionar sau administrator al bunurilor însușite, in probele administrate în cauză rezultă faptul că în calitatea de director pe care a avut-o, inculpatul a gestionat în fapt și activitățile legate de casieria unității, încasând în numerar și efectuând plăți, deși avea obligația să depună numerarul la casieria parții vatamate.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective infracțiunea de delapidare prev de art 215 ind.1 Cp a fost săvârșită în modalitatea însușirii sumelor de bani. Astfel inculpatul si-a însușit sume de bani din casierie, lucru pe care el însuși 1-a recunoscut, și nu a depus nici o dovadă a utilizării acestor sume în interesul editurii, mai mult în momentul în care i s-a solicitat restituirea a refuzat acest lucru, a conchis prima instanță.

Urmarea imediată a acțiunilor inculpatului a constat în cauzarea unui prejudiciu Fundației U. „A. M." S., în cuantum de 29.843,63 lei.

Sub aspectul laturii subiective prima instanță a reținut săvârșirea faptei în forma intenției directe ca modalitate a vinovăției, întrucât știind că are obligația predării banilor încasați de editură, inculpatul și i-a însușit prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia. Semnificativă pentru stabilirea laturii subiective este și atitudinea inculpatului care în momentul în care s-a început efectuarea unor verificări privind modul de gestiune al casieriei, a lipsit în mod repetat de la serviciu, pretextând că este bolnav, deși s-a prezentat pentru ridicarea numerarului din casierie exact în aceeași perioadă, a refuzat să se prezinte la convocarea conducerii Fundația U. A. M. S., pentru a da explicații.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului .

Pedeapsa pentru infracțiunea de delapidare este închisoarea de la 1 la 15 ani, iar faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social întrucât acesta și-a însușit o sumă mare de bani, în mod continuat, în vederea obținerii unor foloase necuvenite, a reținut prima instanță.

Ținând cont de cele expuse mai sus prima instanță a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare se realizează scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C.pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că modalitatea de săvârșire a faptei care pune în pericol valori sociale importante, precum patrimoniul persoanelor, și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și b din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 71 C. pen și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la situațiile în care se admite îngrădirea unor drepturi ce țin de viața privată a persoanei, prima instanță i-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, și b C. pen.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și circumstanțele săvârșirii faptei, prima instanță a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81 alin. 1 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare calculat potrivit art. 82 alin. 1 C.pen.

Referitor la latura civilă prima instanță a constatat ca partea vătămată Fundația U. „A. M." S., prin reprezentant legal si-a precizat constituirea de parte civilă ulterior întocmirii raportului de expertiza contabila, la suma de 29.879,63 lei ( fila 853 dos.inst) .

Având în vedere starea de fapt reținută mai sus, prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta inculpatului cauzând un prejudiciu material, cert și actual părții civile FUNDAȚIA UNIVERSITARA A. M. S., prejudiciu constând în suma de 29.843,63lei, cuantumul acestuia fiind dovedit de înscrisurile si probele administrate in cauza .

Pentru aceste considerente, prima instanță, în baza art.14 și art. 346 C.pr.pen. rap la art. 998- 999 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă FUNDAȚIA UNIVERSITARA A. M. S. și a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 29.843,63 lei reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cpp. prima instanță a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 14.07.2010.

Dată fiind culpa infracțională exclusivă a inculpatului prima instanță, în baza art.191 alin.1 C.pr.pen., l-a obligat pe acesta la plata sumei de 1.350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, recurs inculpatul.

La data de 01.02.2014 s-a produs . noului Cod de procedură penală, astfel că, potrivit art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, recursul a fost analizat potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.

P. memoriul cuprinzând și motivare apelului, aflat la filele 42-45 din dosarul de apel, inculpatul a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, a se dispune achitarea sa pe temeiul art. 16 lit. a și c din noul Cod de procedură penală. În motivarea apelului inculpatul a reiterat apărările din fața primei instanțe, apărări susținut și oral, personal de inculpat și prin apărător ales, consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Partea civilă, prin consilier juridic și reprezentantul parchetului și-au exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului, cu motivarea consemnată, de asemenea, în partea introductivă a deciziei.

Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:

Cu titlu preliminar

De la momentul săvârșirii faptei și până la acela al judecării definitive, s-a produs, la data de 01.02.2014, . unei legi penale noi, anume noul Cod penal.

Analizând noua lege din perspectiva art. 4 din noul Cod penal, C. observă că fapta de delapidare nu a fost dezincriminată, aceasta regăsindu-se, în continuare, incriminată în aceleași condiții, prin dispozițiile art. 295 cu raportare la art. 308 din noul Cod penal.

Analizând noua lege din perspectiva art. 5 din noul Cod penal, C. observă că limitele speciale ale pedepsei principale s-au modificat în mod bivalent, în sensul că limita minimă a fost majorată de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, iar limita maximă a fost redusă de la 15 ani închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare. Cum pedeapsa deja aplicată inculpatului de către prima instanță a fost orientată spre minimul special din legea veche și cum apelul a fost declarat doar de inculpat, în cauză nemaiexistând posibilitatea aplicării unei pedepse spre maximul special, C. observă că nu sunt incidente dispozițiile amintitului art. 5 din noul Cod penal.

Cu titlu principal

Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, dând o justă apreciere probelor dosarului, motivând în mod logic concluzia la care a ajuns în urma evaluării tuturor probelor, în acord cu dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală.

Pentru a se reține săvârșirea unei infracțiuni de delapidare, instanța trebuie să lămurească, pe lângă aspectele comune oricărei infracțiuni și pe acela care ține, ca un specific al infracțiunii în discuție, de calitatea specială a inculpatului de persoană care gestiona și administra bunurile, inclusiv sumele de bani, aparținând părții vătămate. Această calitate este întrunită în persoana inculpatului, astfel cum rezultă din contractul de muncă încheiat între inculpat și partea vătămată, prin care primul a dobândit funcția de director al editurii fundației parte vătămată. Asupra acestui aspect inculpatul nu a făcut, de altfel, observații.

În legătură cu această calitate specială, C. mai reține că inculpatul era singura persoană care avea căderea de a păstra banii încasați de la clienții editurii, bani pe care, dacă nu se afla în punctul de lucru al editurii, îi primea de la ceilalți angajați subordonați lui, astfel cum rezultă din declarațiile martorei M. D. și din declarația dată de inculpat în fața unui notar public, la solicitarea acestei martore, prin care inculpatul recunoștea că a primit de la aceasta și de la martorul H. A. I. sumele de bani încasate de la clienții editurii. Nici asupra cestuia aspect inculpatul nu a făcut observații.

Ceea ce contestă inculpatul este faptul că ar fi folosit banii edituri în interes personal, apărându-se în sensul că i-a folosit pentru a procura materiale și servicii necesare funcționării editurii.

Această apărare a fost, însă, în mod corect înlăturată ca nesinceră de către prima instanță.

C. observă și ea că pentru achiziționarea de bunuri și servicii necesare funcționării editurii, în cadrul fundației parte vătămată era instituită o procedură de verificare prealabilă a oportunității cheltuielilor, procedură cunoscută de inculpat și pe care acesta a folosit-o în alte rânduri, în sensul că a întocmit un referat de necesitate, care era necesar a fi aprobat de președintele fundației parte vătămată, pe baza acestei aprobări putând fi angajată cheltuiala aferentă.

În ceea ce privește achizițiile pe care inculpatul susține că le-ar fi făcut pentru buna funcționare a editurii, se observă că acesta nu a urmat procedura de aprobare prealabilă, încercând să justifice (prin declarați din fața instanței de apel, f. 48-56) acest mod de a angaja cheltuieli pe ideea că procedura de aprobare prealabilă era greoaie. În aceeași declarație inculpatul afirmă chiar că a întocmit antecalculațiile de preț, dar că a achiziționat materialele cuprinse în ele înainte de aprobarea antecalculației de către președintele fundației, care, ulterior, nici nu a mai aprobat aceste antecalculații. Inculpatul a afirmat, de asemenea că a depus antecalculațiile la contabilitatea fundației dar că acestea nu s-au mai găsit acolo pentru a fi puse la dispoziția expertului contabil.

Această apărare nu poate fi nici ea reținută, atâta vreme cât multe din presupusele achiziții inculpatul a afirmat că le-a făcut de la ., administrată chiar de el. Mai mult, în încercarea de a construi o apărare neadevărată inculpatul a plăsmuit niște facturi fiscale emise de . către partea vătămată, facturi care nu au avut la bază antecalculațiile de necesitate, cu privire la una dintre ele, cea cu nr. 412/08.03.2010, în valoare de 4.990 lei, expertul contabil descoperind că inculpatul a afirmat că a fost plătită de fundație prin chitanța nr. 316/12.03.2010, deși factura a fost expediată de inculpat către fundație abia după două luni, anume la 06.05.2010.

Neverosimilitatea apărării inculpatului mai rezultă și din faptul că nu s-au găsit, pentru pretinsele achiziții, nici un fel de documente de recepție dar și din faptul că adevărate cheltuieli necesare și urgente pentru funcționarea editurii, precum cele cu utilitățile (energie electrică, apă) au ajuns să nu mai poată fi plătite din cauză că inculpatul și-a însușit în folosul lui banii editurii, astfel cum rezultă din declarațiile martorei M. D..

Respingând apărarea inculpatului de până la acest moment, C. reține că prima instanță a stabilit în mod just și cuantumul prejudiciului produs de inculpat părții vătămate prin însușirea (aceasta fiind modalitatea în care inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare) sumelor de bani pe care le gestiona, astfel cum acestea au fost calculate și de expertul contabil.

În legătură cu acest aspect C. ține să arate că nu a putut reține nici apărarea inculpatului, relevată prin cele declarate la fila 56 din dosarul de apel, în sensul că, atunci când (cu ocazia ședinței din data de 28.04.2010, la care a fost convocat de reprezentanții părții vătămate) a afirmat că va restitui fundației suma pe care o deține, el avea în minte suma de 82 de lei, deși reprezentanții părții vătămate îi solicitau suma de 27.000 lei. O astfel de apărare nu poate fi apreciată decât ca o încercare puerilă de a perverti adevăratul sens al recunoașterii sale, fiind dincolo de orice logică exprimarea unei recunoașteri cu referire la suma de 27.000 lei în timp ce convingerea internă, neexprimată, se referea la derizoria sumă de 82 de lei. Într-un astfel de context, orice persoană normală din punct de vedere psihic, cum nu există nici o îndoială că și inculpatul este, ar fi adus la cunoștința interlocutorilor că recunoașterea se referă la o sumă mult mai mică decât cea aflată în discuție.

Reținând cele de mai sus, C. constată că nu sunt incidente nici unul din cazurile de achitare invocate de inculpat, prev. de art. 16 lit. a (fapta nu există) și lit. c (nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea) din noul Cod de procedură penală.

Verificând, potrivit dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală și celelalte aspecte ale cauzei, C. nu observă existența vreunor fine de nelegalitate sau de netemeinicie.

C. consideră necesar să arate, în mod explicit, că a analizat, mai ales, modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de prima instanță și a ajuns la concluzia că aceasta a dat o justă apreciere criteriilor prev. de art. 72 din Codul penal din 1969, atât în ceea ce privește durata pedepsei cât și în ceea ce privește modalitatea de suspendare a executării ei, modalitate nepreluată de noul Cod penal și apreciată ca fiind mai favorabilă inculpatului decât cea prevăzută de legea nouă deoarece, pe de o parte, nu impune inculpatului decât condițiile de a nu mai săvârși alte infracțiuni și de a plăti prejudiciul pe latura civilă, iar pe de altă parte, asigură reabilitarea de drept a inculpatului la expirarea termenului de încercare.

Pentru toate considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, C. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. V. împotriva sentinței penale nr. 703/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.

C. va acorda onorariul parțial al apărătorului inculpatului în apel, în sumă de 100 lei, stabilită cf. art. 5 lit. a și art. 6 din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. V. împotriva sentinței penale nr. 703/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.

Acordă onorariul parțial al apărătorului inculpatului în apel, în sumă de 100 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2014.

Președinte, Judecător,

A. D. B., A. P.

concediu de odihnă,

cf. art. 406 alin. 4 NCPP,

semnează președintele de complet

Grefier,

D. M. H.

Red. A.B./Tehnored. D.M.H.

07.07.2014. 2 ex.

J. Fond C. E. B.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 625/2014. Curtea de...		Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 42/2014.... →

Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 289/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 289/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA