Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 625/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 625/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-09-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 625/A/2014
Ședința publică din 15 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: S. I. M.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror – I. N.
Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de P. de pe lângă J. Petroșani împotriva sentinței penale nr. 124/2014 pronunțată de J. Petroșani în dosar nr._ .
La primul apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Se prezintă avocatul S. A., apărător ales pentru intimații inculpați Ș. M., I. C. M. și P. Edmund.
A lipsit avocat P. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat P. N. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa avocatului P. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat P. N. L., lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocatul S. A., apărător ales pentru intimații inculpați Ș. M., I. C. M. și P. Edmund și avocat P. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat P. N. L..
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând a se dispune încetarea procesului penal.
Avocat S. A., apărător ales pentru intimații inculpați Ș. M., I. C. M. și P. Edmund solicită schimbarea încadrării juridice întrucât a intervenit împăcarea părților.
Avocat P. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat P. N. L. solicită admiterea apelului.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
În deliberare, constată:
P. sentința penală nr. 124/7.04.2014 pronunțată de J. Petroșani în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin.1 lit. b teza a II a Cod Proc. P.., s-a dispus achitarea inculpaților:
-P. N. L., fiul natural al E., născut la data de 12.12.1983 în Sectorul 3 București, cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, posesor CI . nr._ eliberată de SPCEP S2 oficiul nr. 3, CNP_, domiciliat în București, ., ., ., sector 4, ffl. București, .. 53, sector 1, față de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1 Cod Penal cu preluare prin aplicarea art. 5 Cod penal din art.215 al.1, 3 Cod Penal din 1968), cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal și a art. 5 Cod Penal.
-Ș. M., fiul lui P. și E., născut la 12.09.1976 în A., jud. Teleorman, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, fără ocupație, posesor CI . nr._ eliberat de SPCLEP A., CNP_, domiciliat în A., .. 29 bis, jud Teleorman, față de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1 Cod Penal cu preluare prin aplicarea art. 5 Cod penal din art.215 al.1, 3 Cod Penal din 1968),
-I. C. M., fiul lui A. și E., născut la data de 26.12.1973, în C., jud. D., cetățean român, studii 8 clase și școala profesională, necăsătorit, posesor CI . nr._ eliberat de SPCLEP Rovinari, CNP_, domiciliat în Rovinari, ., ., ., față de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1 Cod Penal cu preluare prin aplicarea art. 5 Cod penal din art.215 al.1, 3 Cod Penal din 1968), cu aplicarea art. 41, 42 Cod Penal 1968 și a art. 5 Cod Penal.
-P. E., fiul lui Vergil și G., născut la 23.01.1979 în A., jud. Teleorman, cetățean român, studii 5 clase, necăsătorit, fără ocupație, posesor CI . nr._ Mun. A., CNP_, domiciliat în A., . C., nr. 79, jud Teleorman, față de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1 Cod Penal cu preluare prin aplicarea art. 5 Cod penal din art.215 al.1, 3 Cod Penal din 1968) .
S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 275 al.3 Cod proc. P., cheltuielile avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia, onorariul avocaților din oficiu rămânând de asemenea în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Petroșani din data de 8.08.2013 în dosar nr.3603/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:
1. P. N. L., fiul natural al E., născut la data de 12.12.1983 în Sectorul 3 București, cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, posesor CI . nr._ eliberată de SPCEP S2 oficiul nr. 3, CNP_, domiciliat în București, ., ., ., sector 4, ffl. București, .. 53, sector 1, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal.
2. Ș. M., fiul lui P. și E., născut la 12.09.1976 în A., jud. Teleorman, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, fără ocupație, posesor CI . nr._ eliberat de SPCLEP A., CNP_, domiciliat în A., .. 29 bis, jud Teleorman,pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 cod penal.
3. I. C. M., fiul lui A. și E., născut la data de 26.12.1973, în C., jud. D., cetățean român, studii 8 clase și școala profesională, necăsătorit, posesor CI . nr._ eliberat de SPCLEP Rovinari, CNP_, domiciliat în Rovinari, ., ., ., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 cod penal cu aplicarea art. 41,42 Cod penal.
4. P. E., fiul lui Vergil și G., născut la 23.01.1979 în A., jud. Teleorman, cetățean român, studii 5 clase, necăsătorit, fără ocupație, posesor CI . nr._ Mun. A., CNP_, domiciliat în A., . C., nr. 79, jud Teleorman,pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 cod penal.
Cauza a fost înregistrată la J. Petroșani sub nr._ în data de 14.10.2013.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut în esență ca stare de fapt că la data de 4.02.2013, T. V.-lucrător gestionar în cadrul casei de amanet S.C D. C. S.R.L. Petroșani, a sesizat Poliția municipiului Petroșani, solicitând tragerea la răspundere penală a inculpaților P. N. L., Ș. M., I. C. M. și P. E. pentru infracțiunea de înșelăciune, motivat de faptul că în cursul lunii decembrie 2012, au amanetat în baza mai multor contracte bijuterii, despre care au susținut că sunt din aur, iar ulterior s-a constatat că acestea erau confecționate din alte metale. În acest mod, cei patru inculpați au indus-o în eroare și au obținut un folos material injust în cuantum total de 3.835 lei.
În urma cercetărilor efectuate s-au constatat următoarele:
La data de 6.12.2012 la casa de amanet S.C D. C. S.R.L. s-a prezentat inculpatul P. N. L., care a amanetat, în baza contractului de amanet nr.616/6.12.2012, o pereche de cercei din aur de 14K pentru suma de 1.201,61 lei, cu perioada scadentă la data de 4.01.2013. Cu această ocazie partea vătămată a testat bijuteriile cu substanță de contract, insă nu s-a produs nicio reacție care să ateste că nu sunt din aur. Partea vătămată a declarat că inculpatul nu s-a mai prezentat la data scadentă în vederea răscumpărării bijuteriilor, astfel că în continuare s-a procedat la tăierea acestora, ocazie cu care partea vătămată a constatat faptul că în interiorul acesteia se afla pilitură de fier, iar inculpatul nu a mai răspuns la numărul de telefon care fusese lăsat persoanei vătămate.
La data de 21.12.2012 la casa de amanet s-a prezentat inculpatul I. C. M., care a amanetat în baza contractului de amanet nr.478/21.12.2012 o pereche de cercei de 14K, în greutate de 9,6 gr. pentru suma de 1.027,20 lei, data scadentă la 19.01.2013. La data de 8.01.2013,în baza contractului de amanet nr.531 inculpatul a amanetat o pereche de cercei din aur de 14k în greutate de 8,24 gr. pentru suma de 881,68 lei, scadent la data de 6.02.2013, iar prin contractul de amanet nr.530/8.01.2013 a amanetat o pereche de cercei din aur în greutate de 9,06 gr. de 14 k pentru suma de 969,42 lei, scadent la data de 6.02.2013. Deși partea vătămată a verificat bijuteriile cu substanță specifică de contrast, aceasta nu a dat nici o reacție. Ulterior s-a constatat că acestea nu erau confecționate din aur, ci doar acoperite cu o peliculă subțire, în rest fiind din alte metale. Prejudiciul reclamat de persoana vătămată este de 2.873,3 lei.
La data de 29.12.2013 la casa de amanet s-a prezentat inculpatul Ș. M., care a amanetat în baza contractului de amanet nr.496/29.12.2012 o pereche de cercei în greutate de 6,84 gr pentru suma de 731,88 lei, scadent la 27.01.2013, iar inculpatul P. E., în baza contractului de amanet nr.295/29.12.2012 a amanetat o pereche de cercei în greutate de 8,17 grame pentru suma de 874,19 lei, scadent la data de 27.01.2013. Deși au fost verificate cu substanță de contrast, bijuteriile nu au avut nici o reacție, însă ulterior, întrucât inculpații nu au mai răscumpărat bijuteriile aceste au fost tăiate, constatându-se că erau confecționate dintr-un metal și doar acoperite cu o peliculă din metal galben. Persoanei vătămate i s-a cauzat un prejudiciu de 731,88 lei față de inculpatul Ș. M. și suma de 874,19 lei față de inculpatul P. E..
Fiind audiați de organele de poliție, inculpații Ș. M., I. C. M. și P. E. au precizat că bijuteriile amanetate au fost achiziționate de la diferite persoane pe care nu le cunosc și nu au știut că nu sunt din aur. Inculpatul P. N. L., deși a fost citat de organele de poliție, nu s-a prezentat. Cei patru inculpați au fost citați de procuror cu citație și mandat de aducere în vederea audierii și prezentării materialului de urmărire penală,dar nu s-au prezentat. Din procesul verbal de executare a mandatului a rezultat că inculpații P. E. și Ș. M. lucrează ambulant ca „inelar” –prelucrare de metale.
Inculpații Ș. M., I. C. M. și P. E. au achitat integral prejudiciul.
P. procesul-verbal încheiat de către organele de poliție din cadrul Poliției Mun. Petroșani la data de 04.02.2013 a fost consemnată plângerea penală făcută de către numita T. V., aducând la cunoștința lucrătorilor de poliție faptul că o . bijuterii ce făcuseră obiectul unui contract de amanet erau confecționate în realitate din alt metal decât aur- astfel cum era prevăzut de fapt în contractul încheiat între . și inculpații Ș. M., I. C. M., P. N. L. și P. E. și că aceștia nu s-au mai prezentat la sediul societății în vederea ridicării bunurilor, reclamând săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Din înscrisurile atașate în copie la filele 16, 17, 18, 19, 21, 23, a rezultat faptul că între persoana vătămată . și cei 4 inculpați au fost încheiate contracte de amanet având ca obiect bijuterii din aur de 14 karate- respectiv cercei.
Din procesul-verbal atașat dosarului de urmărire penală la fila 13, a rezultat faptul că organele de poliție din cadrul Poliției Mun. Petroșani au ridicat la data de 04.02.2014 de la numita T. V., administrator al ., mai multe fragmente metal din culoare galben sub diferite forme și pilitură de metal sub formă de bobițe, caracteristici fixate prin planșa fotografică atașată dosarului de urmărire penală la fila 15.
Din declarația numitei T. V., în calitate de administrator al .- fila 139 dosarul instanței, a rezultat faptul că în momentul în care sunt primite bijuterii din aur în baza unui contract de amanet, acestea sunt verificate cu o substanță de contrast care reflectă materialul din care sunt confecționate, această procedură fiind aplicată tuturor bijuteriilor, deci și celor amanetate de către inculpați. După ce aceștia nu s-au mai prezentat pentru restituirea bunurilor predate în amanet, bijuteriile au fost topite, constatându-se că erau acoperite cu o peliculă din aur, interiorul fiind confecționat din alt material.
Audiați fiind în mod nemijlocit în fața instanței de judecată, inculpatul I. C. M. - fila 109, a arătat că nu a cunoscut la momentul amanetării bijuteriilor faptul că acestea nu erau din aur, că bijuteriile în cauză mai făcuseră obiectul unor contracte de amanet și că a achitat prejudiciul adus persoanei vătămate, inculpatul Ș. M.- filele 140, 142 dosarul instanței, a arătat că nu a cunoscut la momentul amanetării bijuteriilor faptul că acestea nu erau din aur, că le-a achiziționat de la o persoană necunoscută din Piața Centrală din Petroșani contra sumei de cca 400 lei și că a achitat prejudiciul adus persoanei vătămate, inculpatul P. E. - fila 109, a arătat că nu a cunoscut la momentul amanetării bijuteriilor faptul că acestea nu erau din aur, că bijuteriile în cauză fuseseră achiziționate de la o persoană necunoscută din Piața Centrală din Petroșani de către inculpat împreună cu inculpatul Ș. M. și că nu îi cunoaște pe inculpații P. și I., iar inculpatul P. N. L. – fila 185 dosarul instanței, a arătat că avea cunoștință că bijuteriile amanetate erau din aur de 14 karate, fiind verificate în momentul amanetării cu privire la materialul din care erau confecționate. Aceeași a fost în esență poziția procesuală a inculpaților I. C. M., P. E., Ș. M. și în timpul urmăririi penale filele 39, 43, 48,50, 58, 61 d.u.p.
Analizând starea de fapt astfel cum reiese din probele prezentate, în drept, s-a reținut:
- Fapta inculpatului P. N. L., care la data de 6.12.2012, a amanetat o pereche de cercei despre care a afirmat că sunt din aur de 14K și ulterior s-a stabilit că aceste bijuterii sunt din metal, cauzând un prejudiciu în sumă de 1.204,61 lei părții vătămate S.C D. C. S.R.L., conturează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al.1 Cod Penal preluat cu aplicarea art. 5 Cod Penal din art.215 al.1,3 c.penal 1969.
- Fapta inculpatului Ș. M.,care la data de 29.12.2012, a amanetat o pereche de cercei despre care a afirmat că sunt din aur de 14K și ulterior s-a stabilit că aceste bijuterii sunt din metal, cauzând un prejudiciu în sumă de 731,88 lei părții vătămate S.C D. C. S.R.L.,conturează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 al.1 Cod Penal cu preluare prin aplicarea art. 5 Cod penal din art.215 al.1, 3 Cod Penal din 1968),
- Fapta inculpatului I. C. M., care la datele de 21.12.2012 și 8.01.2013,a amanetat, prin două acte materiale diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, trei perechi cercei despre care a afirmat că sunt din aur de 14K și ulterior s-a stabilit că aceste bijuterii sunt din metal,cauzând un prejudiciu în sumă de 2.878,30 lei părții vătămate S.C D. C. S.R.L.,conturează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 al.1 Cod Penal cu preluare prin aplicarea art. 5 Cod penal din art.215 al.1, 3 Cod Penal din 1968), cu aplicarea art. 41, 42 Cod Penal 1968 și a art. 5 Cod Penal.
- Fapta inculpatului P. E.,care la data de 29.12.2012,a amanetat o pereche de cercei despre care a afirmat că sunt din aur de 14K și ulterior s-a stabilit că aceste bijuterii sunt din metal, cauzând un prejudiciu în sumă de 874,19 lei părții vătămate S.C D. C. S.R.L.,conturează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 al.1 Cod Penal cu preluare prin aplicarea art. 5 Cod penal din art.215 al.1, 3 Cod Penal din 1968) .
În schimb instanța a apreciat că nu este întrunită condiția laturii subiective necesară pentru ca fapta să constituie infracțiune, respectiv intenția directă.
Potrivit art. 1 Cod Penal, legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.
Infracțiunea, astfel cum a fost definită prin art. 15 al.1 Cod penal, este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Vinovăția este așadar una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii.
Potrivit art. 16 Cod penal, fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.
Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.
Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.
Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție.
Potrivit art. 244 Cod Penal, înșelăciunea reprezintă inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
Așadar pentru ca inducerea în eroare să reprezinte infracțiunea de înșelăciune este necesară îndeplinirea condiției existenței intenției directe, calificate prin scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust.
În cauză a apreciat instanța că se poate reține cel mult o culpă în sarcina inculpaților, constând în aceea că nu au procedat la verificarea materialului din care erau confecționate bijuteriile și în interior.
Însă fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres- art 16 al.6 Cod penal, iar dispozițiile art. 244 Cod penal nu sunt în acest sens.
S-a apreciat că în cauză, din probele administrate atât în faza urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței de judecată, nu rezultă cu certitudine faptul că inculpații au acționat cu intenție directă, respectiv faptul că au cunoscut faptul că bijuteriile nu erau confecționate din aur și că au urmărit obținerea unui folos material injust și prejudicierea persoanei vătămate.
Acest aspect decurge din declarațiile inculpaților și din declarația reprezentantului persoanei vătămate, T. V., care au specificat faptul că bijuteriile au fost verificate cu substanță de contrast la încheierea contractului de amanet, rezultând faptul că sunt confecționate din aur. Din declarațiile inculpaților a rezultat și faptul că bijuteriile au fost achiziționate de la diverși vânzători ambulanți, fiind convinși că sunt confecționate din aur de 14 karate.
Potrivit art. 4 Cod Proc. P.., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Potrivit art. 103 Cod Proc P., în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.
Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
De asemenea, potrivit art. 396 Cod Proc. P.. instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
Condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților, s-a apreciat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că fapta supusă judecății este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpații trebuie achitați.
În ceea ce privește latura penală, persoana vătămată . prin administrator T. V. a adus la cunoștința instanței prin declarația din ședință publică din data de 16 decembrie 2013 că nu se constituie parte civilă în cauză- fila 139.
În consecința celor menționate, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin.1 lit. b teza a II a Cod Proc. P.., instanța a dispus achitarea inculpaților.
S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal P. de pe lângă J. Petroșani, apreciindu-se că prin hotărârea apelată, s-a făcut o greșită aplicare a legii. Ca urmare a faptului că a intervenit împăcarea părților, se impunea încetarea procesului penal, în baza art. 395 alin. 6 rap. la art. 16 lit. g CPP.
S-a invocat faptul că apărarea inculpaților, în sensul că nu au cunoscut că bijuteriile amanetate nu sunt din aur, nu este susținută de nici un mijloc de probă și nu putea fi avută în vedere.
În al doilea rând, s-a invocat faptul că instanța de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. 1 și 3 CP din 1969, în art. 244 alin. 1 CP.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, C. de A. apreciază că apelul declarat de P. de pe lângă J. Petroșani este fondat, pentru următoarele considerente:
1. În fața instanței de fond, părțile au declarat că s-au împăcat. Astfel, prin declarațiile de la filele 186 și 221 CPP, persoana vătămată T. V. a declarat că și-a recuperat prejudiciul de la inculpații Ș. M., I. C. M. și P. E. și s-a împăcat cu aceștia, precum și cu inculpatul P. N. L..
În declarațiile date în fața instanței, inculpații au arătat că se împacă cu persoana vătămată (filele 188, 189, 191).
2. În ipoteza existenței unui concurs între mai multe cauze de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitare a acțiunii penale pe motiv de lipsă a temeiului de drept, cât și pe motiv de lipsă a obiectului acțiunii penale, se impune a se da prevalență primului caz, întrucât acesta presupune existența infracțiunii.
Astfel, dacă s-ar aprecia că în cauză este incident cazul de achitare prev. de art. 16 lit. b teza a II-a CPP (pe care și-a întemeiat soluția instanța de fond) și cazul de încetare a procesului penal prev. de art. 16 lit. g CPP (reținând împăcarea părților), s-ar impune a se aplica cu prioritate soluția de achitare.
3. Însă, C. de A. apreciază că probele administrate în cauză nu justifică soluția de achitare a inculpaților, dispusă de instanța de judecată.
Astfel, din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată la fond, C. de A. reține că apărările inculpaților, în sensul că nu ar fi cunoscut că obiectele vândute nu sunt din aur, nu sunt veridice.
Din examinarea modului în care au acționat inculpații (au depus la amanet bijuterii pe care le-au prezentat ca fiind din aur, au încasat banii aferenți, însă nu s-au mai prezentat să ridice bijuteriile la termenele scadente), ținând seama de faptul că toți cei patru inculpați – cu domicilii diferite în actele de identitate: București, A. și Rovinari- s-au prezentat în cursul aceleiași luni – decembrie 2012 la aceeași casă de amanet, respectiv în fața aceleiași persoane vătămate, ținând seamă și de faptul că inculpații P. E. și Ș. M. lucrează în domeniul prelucrărilor de metale ca ambulant – „inelar”, C. apreciază că acțiunile acestora au fost concertate, în sensul inducerii în eroare a persoanei vătămate cu privire la calitatea obiectelor amanetate și implicit, cu scopul de a obține sume de bani nejustificate.
Aceste aprecieri îndreptățesc C. de A. să afirme că nu se poate reține că inculpații au acționat fără intenție, adică din culpă. În ipoteza în care s-ar fi apreciat, așa cum a făcut instanța de fond, că inculpații au fost în eroare cu privire la calitatea obiectelor amanetate, se impunea reținerea cazului de neimputabilitate a erorii și nu vinovăția sub forma culpei.
Totodată, instanța de apel nu consideră că în cauză ar exista vreun dubiu cu privire la vinovăția inculpaților, ca să fie incident principiul in dubio pro reo.
De altfel, în afară de audierea inculpaților – sumară și numai cu privire la luarea pozițiilor de împăcare cu persoana vătămată – și de audierea persoanei vătămate, tot cu privire la împăcare, instanța de fond nu a administrat în cursul judecății nici o altă probă, din analiza căreia, coroborată cu cele administrate în faze de urmărire penală, să poată concluziona în sensul achitării. Aceasta, cu atât mai mult cu cât judecata în fața primei instanțe s-a desfășurat în procedură obișnuită, și nu simplificată - aceea în cazul recunoașterii vinovăției.
Ca atare, C. de A. va înlătura soluția de achitare a inculpaților dispusă în temeiul prevederilor art. 16 lit. b teza a II-a CPP, ca fiind neîntemeiată.
În mod procedural, instanța de apel s-ar fi găsit la acest moment în situația în care să suplinească lipsa unei cercetări judecătorești efective, prin administrarea de probe în apel. Acest demers este însă împiedicat de constatarea că între părți, în fața instanței de fond, a intervenit împăcarea, astfel că este incident un caz de încetare a procesului penal, care înlătură răspunderea penală și stinge implicit acțiunea penală și căruia instanța de apel este datoare să-i recunoască valențele.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 3 CP, împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.
C. constată însă că la momentul intervenirii modificării legislative care să permită împăcarea părților în cazul acestei infracțiuni (1.02.2014, momentul intrării în vigoare a noului CP), în prezenta cauză era depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței (25.11.2013), cauza aflându-se în faza judecății în apel.
Dispozițiile legale prev. de art. 244 alin. 3 CP rap. la art. 159 CP sunt mai favorabile, câtă vreme anterior introducerii textului prev. de art. 244 alin. 3 CP, nu exista posibilitatea împăcării părților.
Ca atare, se impune a se da eficiență principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, chiar în ipoteza în care fapta imputată inculpatului a fost comisă sub legea veche și a fost depășit momentul procesual limită al incidenței împăcării, conform art. 159 alin. 3 CP.
O interpretare contrară ar duce la încălcarea principiului egalității și nediscriminării, față de inculpații aflați în această situație legislativă tranzitorie, comparativ cu cei în privința cărora, pentru fapte comise înainte de 1.02.2014, încă nu s-a depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței. (În acest sens, s-a pronunțat și C. Constituțională prin deciziile nr. 1483/2011 și 1470/2011, cu referire la incidența dispozițiilor art. 320/1 CPP din 1968 într-o perioadă de tranziție legislativă.)
4. C. de A. apreciază neîntemeiat motivul de apel al Parchetului, privind necesitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 CP din 1969, în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 CP.
Astfel, în privința infracțiunii de înșelăciune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, în încriminarea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 CP din 1969, prin . noului CP, s-a eliminat din conținutul infracțiunii modalitatea specifică de comitere a acesteia, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, însă forma de bază a infracțiunii – în încriminarea prev. de art. 215 alin. 1 CP din 1969 s-a păstrat în aceeași redactare și în conținutul noului CP.
Ca atare, instanța de apel reține că nu ne aflăm în situația unei clasice schimbări de încadrare juridică, determinată de reținerea săvârșirii aceleiași fapte, dar cu urmări sau împrejurări diferite, ci în situația în care se impune a se reține doar încadrarea juridică corespondentă din noul CP, întrucât aceasta este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă și sub aspectul posibilității de împăcare a părților.
În concluzie, C. apreciază că nu se impunea aplicarea prevederilor art. 386 CPP, cu toate consecințele care decurgeau din aceasta, în situația infracțiunii de față, câtă vreme nu au intervenit modificări în conținutul infracțiunii de bază, nefiind necesară o schimbare de încadrare juridică.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Petroșani împotriva sentinței penale nr.124/07 aprilie 2014 pronunțată de J. Petroșani în dosar nr. _, pe care o va desființa în parte sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului P. N.-L., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului Ș. M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului P. E., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Se va acorda onorariul în sumă de 300 lei apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P. N. L., avocat P. M..
Se va acorda onorariul parțial în sumă de câte 75 lei apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații Ș. M., I. C. M. și P. E., respectiv pentru avocat F. A., avocat H. A., avocat G. I..
Pentru motivele expuse,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Petroșani împotriva sentinței penale nr.124/07 aprilie 2014 pronunțată de J. Petroșani în dosar nr. _, pe care o desființează în parte sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. N.-L., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Ș. M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. E., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul în sumă de 300 lei apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P. N. L., avocat P. M..
Acordă onorariul parțial în sumă de câte 75 lei apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații Ș. M., I. C. M. și P. E., respectiv pentru avocat F. A., avocat H. A., avocat G. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. S. I. M.
Grefier,
D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored. D.M.H
2 ex/19.11.2014
J. Fond C. A. B.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 289/2014. Curtea... → |
|---|
