Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 352/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-06-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 352/2014
Ședința camerei de consiliu de la 05 Iunie 2014
Completul constituit din:
Judecător de cameră preliminară: M. E. C.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de inculpații D. G. M. și D. A. D. împotriva încheierii penale pronunțate de judecătorul de cameră preliminară la 7 aprilie 2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Hunedoara.
Soluționarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a părților, potrivit art. 347 alin. 3 C.pr.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.pr.pen..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că s-au primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței dovezile de înștiințare a inculpaților cu privire la termenul de judecată stabilit.
Se constată că D.N.A. – S. T. A. I. a depus la dosar concluzii.
Judecătorul de cameră preliminară
Asupra contestației de față,
Prin încheierea pronunțată la 07 aprilie 2014 de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr._ al Tribunalului Hunedoara s-au dispus următoarele:
I. În baza art. 346 alin.2 C.pr.penală constatarea legalității sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 31/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. teritorial A. I. privind pe inculpații D. G. M. și D. A. D. trimiși în judecată pentru infracțiunile de:
- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.c și alin.3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal raportat la art. 13 alin.1/2 din OUG 41/2002,
- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
II. Respingerea excepției nulității rezoluției de începere a urmăririi penale a rechizitoriului și a actelor de urmărire penală invocate de inculpați.
III. Respingerea cererii de restituire a dosarului la procuror, cerere formulată de inculpați.
IV. Începerea judecății cauzei privind pe inculpații D. G. M. și D. A. D., stabilindu-se prim termen de judecată la 05 mai 2014.
În considerentele încheierii, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Aspecte privind sesizarea instanței:
Prin rechizitoriul nr. 31/P/2012, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S. T. A. I. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. G. M. și D. A. D. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. c și al. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. rap. la art. 13 al.1/2 din OUG nr. 43/2002, respectiv prev. de art. 9 al. 1 lit. c și al.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.
S-a reținut că inculpatul D. G. M., în baza unei rezoluții infracționale unice, in calitate de administrator la . D., . Hunedoara și . Galbina, in perioada 01.01.2008 – 30.06.2010, cu intenție, s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale prin înregistrarea in actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, cauzând bugetului statului un prejudiciu in cuantum de 21.714.334 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. c și al. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. rap. la art. 13 al.1/2 din OUG nr. 43/2002.
În sarcina inculpatei D. A. D. s-a reținut că, in baza unei rezoluții infracționale unice, in calitate de administrator al . (fostă .), în perioada 01.10.2009 – 30.06.2010, cu intenție, s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale, prin înregistrarea in actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, cauzând bugetului statului un prejudiciu in cuantum de 980.083 lei, impozit pe profit in sumă de 448.038 lei și TVA în sună de 532.045 lei, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. c și al.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.
Solicitările inculpaților în cursul procedurii de cameră preliminară:
Inculpații au solicitat instanței să constate:
1.Nulitatea absolută a rezoluției de începere a urmăririi penale și a actelor subsecvente acesteia, arătând că învinuirea este vag formulată, fără a se înțelege acuzațiile aduse inculpaților, ceea ce ar fi încălcat dreptul la apărare al acestora in cursul urmăririi penale.
2.Nulitatea rechizitoriului, apreciind că acesta este nelegal, netemeinic, vag, întrucât nu se descriu operațiunile comerciale considerate de procuror nelegale, nu se face analiza probelor și nu se determină rolul fiecărei societăți comerciale menționate in actele contabile în lanțul de operațiuni considerate de procuror ca fiind ilegale.
3.Inculpații au invocat împrejurarea că acuzarea nu se bazează pe probe ci, in mod exclusiv, pe constatările organelor de inspecție fiscală ale Administrației Finanțelor Publice Hunedoara și pe constatările Gărzii Financiare Hunedoara și Gărzii Financiare din județele in care au activat parteneri de afaceri ai societăților administrate de inculpați, precum și pe raportările periodice înregistrate la organele fiscale și nu pe acte contabile directe.
4.S-a invocat faptul că actele de constatare fiscală pe care se întemeiază rechizitoriul ar fi vagi, contradictorii, superficiale și nu pot susține punctul de vedere formulat in rechizitoriu.
5.S-a invocat împrejurarea că pentru stabilirea realității operațiunilor comerciale desfășurate de inculpați, nu au fost Audiați administratorii societăților partenere de afaceri ale societăților inculpaților, deși această probă a fost solicitată in apărare;
6.S-a invocat împrejurarea că, prin rechizitoriu, nu rezultă dacă presupusele relații comerciale nereale și înregistrarea unor presupuse cheltuieli, care nu ar avea la bază operațiuni reale, se referă la întreaga relație comercială a celor trei societăți administrate de inculpați, sau numai la o parte din aceste relații comerciale.
7.S-a invocat că din conținutul rechizitoriului nu rezultă dacă contravaloarea mărfurilor a fost sau nu achitată de societățile administrate de inculpați iar, in caz afirmativ, care a fost modalitatea de plată.
8.S-a invocat că procurorul nu a stabilit dacă toate mărfurile cumpărate din cele trei societăți administrate de inculpați au fost sau nu vândute in totalitate de către aceste societăți, cui anume, in baza căror documente contabile și dacă s-a încasat contravaloarea acestora.
9.S-a invocat că din conținutul rechizitoriului nu rezultă în baza căror documente de evidență contabilă a fost posibilă înregistrarea presupuselor cheltuieli care nu ar fi avut la bază operațiuni reale.
10.A susținut că procurorul a înlăturat, în mod netemeinic, mijloace de probă favorabile inculpaților, respectiv declarația numitului C. G. și 12 volume de înscrisuri ridicate de la .>
În baza acestor obiecțiuni, inculpații au solicitat restituirea cauzei la procuror, invocând neregularitatea actului de sesizare, imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății.
Răspunsul dat de D.N.A. – S. T. A. I. în raport cu cererile și excepțiile formulate de către inculpați:
Obiecțiunile formulate de inculpați au fost transmise către D.N.A. – S. T. A. I.. Printr-o adresă semnată de procurorul – șef serviciu al unității, a solicitat respingerea cererilor formulate de inculpați, arătând că prin sentința penală nr. 212/30.10.2013, Tribunalul Hunedoara a dispus deja restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale conform art. 322 C.pr.pen., iar prin decizia penală nr. 19 din 15.01.2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de procuror,a casat sentința penală nr. 212/2013 a Tribunalului Hunedoara și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății. Arată procurorul că inculpații au invocat in procedura de cameră preliminară aceleași argumente care au determinat restituirea cauzei la procuror prin sentința penală nr. 212/2013. În esență, procurorul arată că restituirea cauzei pentru refacerea actului de sesizare a instanței se poate dispune doar in ipoteza in care vreuna cintre condițiile de fond ale rechizitoriului nu este îndeplinită, aspect care pune instanța de judecată in imposibilitatea obiectivă de a judeca dosarul in cauză. Procurorul susține că, ”...cu privire la fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (cu încadrarea juridică respectivă) ca și condiție de întocmire a rechizitoriului, este de remarcat că legiuitorul pretinde doar indicarea acesteia.
Numai inexistența faptei in rechizitoriu sau dificultatea de a înțelege în ce constă aceasta face imposibilă judecarea cauzei.
Potrivit unei decizii de speță, „descrierea faptei trebuie să se facă într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice și anume de a învesti instanța de judecată” (ÎCCJ, completul de 9 judecători, decizia penală nr. 74/08.10.2001).
Rezultă că orice altă cerință impusă procurorului în indicarea faptei este de natură a adăuga la lege și a impune obligații suplimentare, neprevăzute de lege, organului de urmărire penală.
În cazul de față s-a constatat că procurorul a descris in rechizitoriu faptele pentru care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților, activitatea infracțională fiind defalcată pentru fiecare dintre cele trei societăți comerciale, indicându-se mecanismele infracționale, mijloacele probatorii și probele care stau la baza trimiterii in judecată. ...”
Aprecierile judecătorului de cameră preliminară:
Sub aspectul competenței materiale și teritoriale se constată că infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată cad în competența materială a tribunalului, iar faptele descrise în rechizitoriu au fost săvârșite pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, astfel că, în mod legal dosarul a fost înaintat spre soluționare Tribunalului Hunedoara.
Urmărirea penală a fost desfășurată de către procurorul competent material și teritorial până la data sesizării instanței.
Cu privire la respectarea dreptului la apărare în cursul urmăriri penale, legalitatea rezoluției de începere a urmăririi penale, caracterului clar și determinat al acuzării reținute prin rezoluția de începere a urmăririi penale și prin rechizitoriu, există autoritate de lucru judecat, întrucât Tribunalul Hunedoara a invocat, prin sentința penală nr. 212/2013 nulitatea rezoluției de începere a urmăririi penale și a rechizitoriului precum și a urmăririi penale pentru încălcarea dreptului la apărare, Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 19/2014 stabilind că se impune începerea judecății in cauză, nefiind justifică restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 322 C.pr.pen. pentru încălcarea dreptului la apărare constând in caracterul vag al acuzațiilor, nesusținerea acuzațiilor prin interpretarea probelor.
Existând autoritate de lucru judecat, excepțiile invocate de inculpați și indicate la pct. 1 și 2 nu mai pot fi, din nou, luate in discuție de instanță, urmând ca acestea să fie respinse.
Cererile de la pct. 3 – 10 intitulate de apărătorul inculpaților drept excepții sunt, in realitate, interpretări proprii ale probațiunii și chestiuni legate de fondul cauzei, care vor putea fi discutate pe fond și nu in procedura camerei preliminare.
Având în vedere decizia penală nr. 19/2014 a Curții de Apel A. I., dar și precizările făcute de D. in susținerea concluziilor scrise, potrivit cărora, in opinia D.N.A., faptele descrise in rechizitoriu sunt suficient detaliate și nu se poate solicita procurorului să facă o descriere mai clară a stării de fapt, susțineri care au fost invocate și in motivarea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 212/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, se desprinde punctul de vedere al D.N.A. S. T. A. in sensul că starea de fapt reținută in rechizitoriu nu se impune a fi detaliată sau completată . În acest context, s-a reținut că ar fi inutilă o nouă restituire a cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare al instanței, punctul de vedere al D.N.A. S. T. A., confirmat de procurorul ierarhic superior, fiind deja clar exprimat.
Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară au formulat contestație în termenul legal prevăzut de art. 347 C.pr.penală D. G. M. și D. A. D. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând:
1. Repunerea în termenul de formulare a contestației cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor precum și împotriva soluțiilor întrucât în cauză nu a fost respectată procedura de comunicare a încheierii cu inculpatul D. G. M. și nici procedura de comunicare a încheierii cu inculpata D. A. D..
2. Constatarea nulității absolute a rezoluției de începere a urmăririi penale împotriva inculpaților și a actelor subsecvente acesteia întrucât:
- acuzația formulată prin rezoluția de începere a urmăririi penale din 23.05.2012 este vag concepută, în termeni generici, fără o detaliere a stării de fapt care să fi permis inculpaților în cursul urmăririi penale și instanței în cursul judecății să înțeleagă cu exactitate faptele pentru care sunt cercetați;
- organul de urmărire penală nu a precizat în concret fiecare operațiune comercială pe care o consideră fictivă, neindicându-se în concret contractul, factura, avizul de însoțire a mărfii sau orice alt înscris cu caracter nereal întocmit de către inculpați sau de către alte persoane;
- organul de urmărire penală nu a indicat în rezoluția de începere a urmăririi penale nici valoarea TVA-lui și a impozitului pe profit de la a cărui plată aceștia s-au sustras, prezentând sume globale ca presupus prejudiciu adus bugetului statului fără a da nicio explicație cu privire la modul în care s-a creat acest prejudiciu.
- acuzațiile vagi formulate în rezoluția de începere a urmăririi penale, pentru fapte insuficient determinate au pus în imposibilitate inculpații de a formula apărări și de a propune probe astfel încât dreptul la apărare al acestora a fost în mod grav și iremediabil afectat
- organul de urmărire penală a respins toate probele și mijloacele de probă propuse de către inculpați fără să motiveze în mod credibil respingerea acestora.
3. Constatarea neregularității actului de sesizare al instanței (rechizitoriul din 10.05.2013) întrucât:
- în actul de sesizare nu au fost descrise suficient operațiunile comerciale considerate de procuror ca fiind fictive;
- facturile presupus a fi fictive nu sunt identificate, după cum nu se specifică valoarea TVA- ului neachitat pentru fiecare valoare în parte, situația în care instanța de judecată nu poate determina obiectul cauzei într-o manieră suficient de clară încât să fie în măsură să procedeze la ascultarea acestora în calitate de inculpați.
- rechizitoriul nu face o analiză a probelor cu privire la . și care nu este menționată nicăieri în starea de fapt reținută în actul de sesizare sau în rezoluția de începere a urmăririi penale deși acuzațiile aduse vizează facturi emise de această societate.
4. Nelegala administrare a probelor:
- organul de urmărire penală a înlăturat în mod nelegal probele invocate de către inculpați în apărare (înscrisurile ridicate de la . din care rezultă cantitățile enorme de cereale vândute celor trei societăți comerciale administrate de inculpați în perioada la care se referă urmărirea penală). Deși înscrisurile ridicate de la această societate constituie 1/3 din dosarul de urmărire penală, . nu este menționată nicăieri în stare de fapt reținută în rechizitoriu
- fiind vorba despre o cauză penală complexă în care se face referire la un număr foarte mare de societăți comerciale și care au derulat operațiuni comerciale de anvergură se impunea efectuarea unei expertize financiar contabile care să stabilească cu certitudine dacă în cauză există sau vreo faptă, dacă sunt de natură penală sau altă natură, persoanele implicate, vinovăția sau nevinovăția acestora, existența sau nu a unui prejudiciu și întinderea acestuia;
- întreaga acuzare se sprijină în mod exclusiv pe constatările organului de inspecție fiscală din cadrul DGFP Hunedoara, pe constatările GF Hunedoara și a Gărzii Financiare din câteva județe precum și pe raportările periodice și sintetice la organele fiscale, gen formularul 394 - privind achizițiile de mărfuri ale societăților comerciale de la care inculpații au cumpărat cereale, acte pe care inculpații le-au contestat în instanță și care prin hotărâri judecătorești au fost anulate (sentința nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia)
Astfel prin decizia Curții de Apel A. I. ANAF a fost obligată să soluționeze contestațiile inculpaților pe fond, ceea ce echivalează cu o lipsă de obiect a actelor de constatare a organelor de inspecție fiscală, impunându-se efectuarea unor noi controale pentru stabilirea situației reale raportat la starea de fapt expusă.
- actele de constatare fiscală a organelor fiscale pe care se întemeiază rechizitoriul din 10.05.2013 sunt vagi, contradictorii și superficiale.
5. Referitor la cererile în probațiune formulate de către inculpați vizând:
- identificarea și audierea tuturor administratorilor sau reprezentanților legali ai societăților comerciale cu care societatea inculpaților a derulat relații comerciale;
- efectuarea unui raport de expertiză contabilă in care să rezulte în baza căror documente contabile s-a încasat contravaloarea mărfurilor, a căror documente de evidență contabilă a fost posibilă înregistrarea în contabilitatea celor 3 societăți comerciale administrate de inculpați a presupuselor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, identificarea documentelor de evidență primară în baza cărora s-au făcut înregistrările precum și persoanele care au întocmit aceste evidențe, valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, acestea au fost respinse fără o explicație pertinentă de către organele de urmărire penală.
6. Organele de urmărire penală au ignorat înscrisurile depuse în probațiune de către inculpați conform cărora anumite aspecte din cursul urmăririi penale și ulterior din rechizitoriu, au făcut obiectul altor dosare penale.
Se impune a fi făcută precizarea că deși societatea a cărei administratori sunt inculpații a făcut demersuri necesare promovând acțiuni în justiție, cele două contestații împotriva deciziilor de impunere nr. 52/18.05.2011 și 53/19.05.2011 nu au fost soluționate nici până la ora actuală.
7. Toate presupusele prejudicii care ar fost crate de către cele 3 societăți administrate de inculpați sunt prezentate în mod global, nefiind defalcate pe fiecare societate în parte astfel încât nu se poate determina în mod concret dacă acuzația procurorului de referă la întreaga activitate comercială desfășurată sau numai la o parte a activității derulate de către cele 3 societăți în raport cu cele peste 20 societăți comerciale.
8. Procurorul a înlăturat în mod netemeinic și nelegal probele și mijloacele de probă favorabile inculpaților cu referire la declarația condamnatului C. G. la cele 12 volume de înscrisuri ridicate de la ..
I. Prealabil examinării motivelor ce fac obiectul prezentei contestații, Curtea va aprecia că susținerile inculpaților vizând deficiențele ce țin de comunicarea încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Hunedoara justifică repunerea în termenul de formulare a contestației, termen prevăzut de art. 347 alin. 1 C.pr.pen..
Astfel, din examinarea actelor de la dosarul cauzei nu rezultă date suficiente care să confirme faptul că modul de soluționare a cererilor și excepțiilor ridicate de către inculpați în procedura de cameră preliminară au ajuns la cunoștința acestora.
Astfel, deși inculpatul D. G. a indicat în cererile adresate instanței adresa de reședință în Cugir, ., comunicarea încheierii cu acest inculpat s-a realizat la adresa din Cugir, ., . domiciliu).
II. Analizând contestația formulată în limitele prevăzute de art. 347 C.pr.penală raportat la motivele invocate de către inculpați, astfel cum au fost ele sintetizate mai sus, Curtea de Apel reține următoarele:
1. Potrivit dispozițiilor art. 342 C.pr.penală obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
2. În cauza de față, se constată că rechizitoriul nr. 31/P/2012 din 10.05.2013 a D.N.A. a constituit actul de sesizare al Tribunalului Hunedoara în dosar penal nr._, iar această instanță, prin sentința penală nr. 212/30.10.2013 a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, conform art. 332 alin. 2 C.pr.pen.
3. Prin decizia penală nr. 19/15.01.2014 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul D.N.A. - S. T. A. I. declarat împotriva sentinței penale nr. 212/30.10.2013 a Tribunalului Hunedoara cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe de fond în vederea continuării judecății.
Argumentele esențiale expuse de către instanța de control judiciar au fost în sensul că restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare al instanței nu trebuie confundată cu restituirea în vederea refacerii urmăririi penale, aceste două instituții fiind reglementate prin texte de lege diferite, ele privind remedii procesuale diferite.
În acest sens s-a arătat într-o manieră amplă că examinarea unor eventuale nulități din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) reprezintă o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare și care poartă asupra actului propriu zis (rechizitoriul), asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art. 264 alin. 3 C.pr.pen..
S-a precizat astfel că verificarea regularității actului de sesizare efectuată în temeiul art. 300 alin. 1 C.pr.pen. presupune analiza acestuia din perspectiva îndeplinirii condițiilor de formă și de conținut prev. de art. 262, 263 și 264 C.pr.pen..
Curtea de Apel a statuat că aspectele vizând descrierea amănunțită a faptelor și efectuarea unor mențiuni suplimentare în actul de sesizare pot fi remediate în procedura prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.pen. și nicidecum nu pot justifica, în lipsa neîntrunirii cerințelor expres prevăzute de art. 332 alin. 2 C.pr.pen., restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
4.La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod de procedură penală, aspect ce a atras incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 255/2013, fiind necesară parcurgerea procedurii de cameră preliminară instituită de art. 342 și următoarele Cod procedură penală, situație în care inculpații au reiterat aceleași excepții și cereri vizând regularitatea actului de sesizare și nulitatea activității de urmărire penală.
5.Realizând propriul demers analitic în raport cu cererile și excepțiile reiterate de către inculpații D. G. M. și D. A. D., Curtea reține că în mod corect judecătorul de cameră preliminară de la instanța inferioară a argumentat că activitatea de urmărire penală a fost supusă anterior controlului de legalitate raportându-se la aceleași norme procedurale a căror încălcare este susținută în prezent de către inculpați, iar toate chestiunile de drept invocate au fost tranșate prin decizia nr. 19/14.01.2014 a Curții de Apel A. I..
6.Curtea face precizarea că procedurile specifice derulate în cauză, ca urmare a soluției inițiale pronunțate de Tribunalul Hunedoara prin sentința penală nr. 212/30.10.2013 de restituire a cauzei la procuror, urmate de succesiunea de reglementări procesual penale (prin . Noului Cod de procedură penală la 01.02.2014) au complinit activitatea judecătorului de cameră preliminară, cererile invocate de către inculpați privind restituirea cauzei la procuror făcând obiectul examenului jurisdicției superioare (Curtea de Apel Alba Iulia) și care prin decizia penală nr. 19/2014 a dispus continuarea judecății.
7.În acest sens, în mod corect judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în speță excepțiile și cererile ce au făcut obiectul controlului de legalitate anterior, nu mai pot fi examinate din nou.
8. Procedura de cameră preliminară instituită de art. 342 și următoarele Cod procedură penală are ca scop remedierea și înlăturarea eventualelor vicii ale activității de urmărire penală, însă atâta timp cât aceleași aspecte asupra cărora instanța s-a pronunțat cu titlu definitiv, concluzionând că în cauză cererea inculpaților nu poate fi circumscrisă dispozițiilor art. 332 alin. 2 C.pr.pen., care avea aceeași menire, apreciem că aceleași argumente în sensul validității actelor de urmărire penală justifică și în prezent soluția judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Hunedoara.
9. Referitor la aspectele surprinse de către Curtea de Apel Alba Iulia în decizia penală nr. 19/15.01.2013 privind necesitatea efectuării unor precizări și clarificări suplimentare de către procuror, cu referire strictă la indicarea firmelor controlate de inculpați, la descrierea operațiunilor comerciale considerate fictive, a datelor de identificare ale facturilor presupus nereale, a valoarea TVA neachitată pentru fiecare în parte, judecătorul de cameră preliminară a apreciat în mod corect în sensul că raportat la concluziile scrise depuse de către D.N.A. în cadrul procedurii de față punctul de vedere al acuzării este clar exprimat în sensul că rechizitoriul întrunește toate exigențele de formă cerute de lege, astfel încât o restituire în vederea remedierii neregularităților actului de sesizare ar fi total ineficientă.
Din această perspectivă, Curtea face următoarele precizări:
Conform art. 346 (3) lit. a C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut de art. 345 (3) C.pr.pen., dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.
Din economia textului de lege rezultă că, în speță, chiar dacă neregularitatea nu ar fi remediată de procuror în termenul prevăzut de art. 345 (3) C.pr.pen., restituirea este impusă numai în situația în care neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.
Ori, în speța de față, examinarea rechizitoriului emis la 10.05.2013 de către D.N.A. – S. T. A. I. nu poate duce automat la concluzia că faptele ce constituie obiectul acuzațiilor, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, nu sunt susceptibile de a învesti instanța.
Examinarea actului de sesizare relevă împrejurarea că faptele ce constituie obiectul acuzațiilor celor doi inculpați sunt suficient detaliate și determinate, întreaga activitate infracțională fiind defalcată pentru fiecare din cele trei societăți comerciale controlate de către inculpați, descriindu-se operațiunile și înscrisurile concrete de eludare a legii, mijloacele probatorii și probele ce au fundamentat trimiterea în judecată.
10.Vizând criticile formulate de către inculpați sub aspectul:
-insuficienței probatoriului care fundamentează acuzațiile aduse (neefectuarea unor rapoarte de expertiză contabilă judiciară care să stabilească întinderea prejudiciului, neaudierea tuturor administratorilor societăților cu care inculpații au derulat relații comerciale, etc.).
-înlăturarea mijloacelor de probă favorabile inculpaților.
-nevalorificarea hotărârilor judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ în raport cu faptele deduse judecății,
Curtea arată că acestea nu reprezintă prin ele însele, motive de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, ci pot forma obiectul analizei la judecarea cauzei pe fond, după cum în mod corect a apreciat judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpații: D. G. M. și D. A. D. împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în data de 07.04.2014 în dosar penal nr._ al Tribunalului Hunedoara.
În temeiul art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă inculpații la plata sumei de câte 100 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în această procedură.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2014.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
M. E. C. I. M.
Red. MEC
Dact. IM/2 ex./13.06.2014
Jud. S. I. A.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 450/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
