Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 337/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-06-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 337/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul F. E. împotriva sentinței penale nr. 349/12.05.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns condamnatul F. E., aflat în stare de deținere în P. A., personal și asistat de domnul avocat G. R., apărător desemnat din oficiu pentru condamnat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul F. E. învederează că motivul contestației este reducerea pedepsei.
Instanța pune în discuție din oficiu, un motiv de desființare cu trimitere spre rejudecare pentru necontopirea prealabilă a pedepselor din cele două mandate de executare.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al condamnatului și reprezentantul Parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Domnul avocat G. R., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul F. E., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune aplicarea legii penale mai favorabile.
Arată că se impunea contopirea celor două pedepse iar situația condamnatului nu poate fi înrăutățită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de condamnat.
Condamnatul F. E. având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.
Asupra contestației de față,
C. DE A.,
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 349/12.05.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 595 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A., în ceea ce îl privește pe condamnatul F. E., născut la data de 17.02.1986, fiul lui E. și M., cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 151/2012 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 43/A/2013 a Curții de A. A. I., definitivă la data de 18.06.2013 prin decizia penală nr. 2129/2013 a ÎCCJ.
S-a constatat că prin sentința menționată mai sus, deținutul F. E. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, ca urmare a contopirii următoarele pedepse:
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003, comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din Legea 508/2004
- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004
- 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 3201 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004 a
- 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 3201 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004
- spor de 1 an și 6 luni închisoare
S-a dispus descontopirea pedepsei de mai sus, în pedepsele componente.
S-a constatat dezincriminată infracțiunea prev. de art.8 din Legea 39/2003 comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 3201 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004, și s-a înlăturat pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată.
În temeiul art. 6 alin. din Noul Cod penal, rap. la art. 244 alin. 2 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 18 din legea nr. 508/2004, art. 396 alin. 10 din Noul C.p.p., art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal, a fost redusă pedeapsa aplicată în baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din Legea nr. 508/2004, de la 5 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 6 alin. din Noul Cod penal, rap. la art. 244 alin. 2 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 18 din legea nr. 508/2004, art. 396 alin. 10 din Noul C.p.p., art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal, a fost redusă pedeapsa aplicată în baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004, de la 6 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 6 alin. din Noul Cod penal, rap. la art. 244 alin. 2 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 18 din legea nr. 508/2004, art. 396 alin. 10 din Noul C.p.p., art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal, a fost redusă pedeapsa aplicată în baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004, de la 5 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, au fost contopite cele 3 pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare menționate mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de 1 an și 8 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 4 ani și 2 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința penală nr. 151/2012 a Tribunalului Sibiu modificată prin decizia penală nr. 43/A/2013 a Curții de A. A. I., definitivă la data de 18.06.2013 prin decizia penală nr. 2129/2013 a ÎCCJ, care nu contravin hotărârii.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a,b,c din Vechiul Cod penal (ce au corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a,b,g N.C.pen) pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 72 din Noul Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii, arestării preventive și deținerii de la data de 08 iunie 2012 și până în prezent.
S-a dispus anularea mandatului de executare al pedepsei închisorii nr. 240/19.06.2013, emis de T. Sibiu și emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în P. A. a sesizat instanța cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în privința condamnărilor pe care deținutul F. E. le execută în prezent în baza mandatelor de executare nr. 443/24.08.2012 al Judecătoriei Sibiu și nr. 240/19.06.2013 al Tribunalului Sibiu.
Prin încheierea din data de 10.03.2014, instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 476 alin. 4 C.p.p., până la soluționarea de către ÎCCJ a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni.
Având în vedere că ÎCCJ s-a pronunțat prin încheierea din data de 14.04.2014 asupra problemei de drept menționate mai sus, prima instanță a repus cauza pe rol.
P. A. a comunicat instanței situația juridică a condamnatului F. E. (fila 2), din care rezultă existența a două mandate de executare pe numele său, respectiv mandatul de executare nr. 443/24.08.2012 al Judecătoriei Sibiu (fila 3) și nr. 240/19.06.2013 al Tribunalului Sibiu (fila 20).
În opinia Comisiei de Aplicare a legii penale mai favorabile (fila 2), s-ar impune reducerea uneia dintre pedepsele componente ale sentinței penale nr. 151/2012 a Tribunalului Sibiu, respectiv a pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, comb. cu art. 37 lit. b și art. 320 ind. 1 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 352/2012 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă la data de 23.08.2012 (fila 3), inculpatul F. E. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 5 ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cpen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cpen. și a art. 37 lit. b Cpen.
- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a art. 37 lit. b Cpen.
- În baza art. 33 lit. a C.pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii prin sent. pen. nr. 406/24.06.2010 a Judecătoriei Sibiu, dec. pen. nr. 303/17.11.2010 a Tribunalului Sibiu, dec. pen. nr. 189/17.02.2011 a Curții de A. A. I..
- S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 406/24.06.2010 a Judecătoriei Sibiu, dec. pen. nr. 303/17.11.2010 a Tribunalului Sibiu, dec. pen. nr. 189/17.02.2011 a Curții de A. A. I., în pedepsele componente de:
-1 an și 6 luni închisoare pentru art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cpen. și
-2 ani închisoare pentru art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cpen.
În baza art. 36 alin. 1 C.pen., s-a făcut aplicarea art. 34 lit. b Cpen. și s-au contopit pedepsele stabilite prin această sentință (5 ani și respectiv 1 an și 6 luni închisoare) și pedepsele stabilite prin sentința anterioară (1 an și 6 luni și respectiv 2 ani închisoare) și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Analizând pedepsele componente ale concursului de infracțiuni arătat mai sus, prin prisma dispozițiilor Noului Cod penal, prima instanță a constatat că niciuna dintre aceste pedepse nu beneficiază de un maxim special mai mic decât pedepsele aplicate.
Pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special prevăzut în noul cod penal, ceea ce nu se întâmplă în acest caz, a conchis prima instanță.
Prin aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, la pedeapsa de bază de 5 ani închisoare, s-ar adăuga (obligatoriu) o treime din totalul celorlalte, astfel că pedeapsa inculpatului ar depăși 6 ani de închisoare.
Prin urmare, în ceea ce privește sentința penală nr. 352/2012 a Judecătoriei Sibiu, nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, întrucât pedeapsa aplicată condamnatului prin hotărârea judecătorească menționată mai sus, este mai mică decât pedeapsa care i-ar fi aplicată conform noului cod penal, a concluzionat prima instanță.
În ceea ce privește cealaltă pedeapsă pe care o execută deținutului F. E., în urma condamnării prin sentința penală nr. 151/2012 a Tribunalului Sibiu (fila 20), modificată prin decizia penală nr. 43/A/2013 a Curții de A. A. I., definitivă la data de 18.06.2013 prin decizia penală nr. 2129/2013 a ÎCCJ, au fost aplicate următoarele pedepse:
În baza art. 8 din Legea 39/2003 comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004 a fost condamnat inculpatul F. E.,
- la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup organizat nestructurat.
În baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004 a fost condamnat același inculpat
- la o pedeapsă de 5 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în dauna . IFN SA .
În baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004 a fost condamnat același inculpat
- la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în dauna . IFN SA.
În baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 3201 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004 a fost condamnat același inculpat
- la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în dauna . IFN SA .
În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 C.p., s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 5 ani închisoare, 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului F. E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare sporită la 8 ani închisoare.
În continuare, prima instanță a analizat fiecare din aceste pedepse, prin raportare la prevederile Noului Cod penal.
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului în baza art.8 din Legea 39/2003 comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 3201 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004, se constată de către prima instanță că această infracțiune a fost dezincriminată după . Noului Cod penal, având în vedere că în vechiul text legal se face trimitere la pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (art. 323 din Vechiul Cod penal), care nu mai există în Noul Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din legea 508/2004, prima instanță a constatat că în Noul Cod penal maximul special al infracțiunii de înșelăciune este de 5 ani închisoare (art. 244 alin. 2 N.Cod penal). Prin aplicarea art. 18 din legea nr. 508/2004, maximul special ajunge la 2 ani și 6 luni (se reduce la jumătate), iar prin aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul C.p.p. (fostul art. 320 ind. 1), maximul special ajunge la 1 an și 8 luni închisoare (se reduce cu o treime). Prin aplicarea tratamentului sancționator al recidivei postexecutorii, prev. de art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal, maximul special ajunge la 2 ani și 6 luni (se majorează cu jumătate).
Prin urmare, în temeiul art. 6 alin. din Noul Cod penal, pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p., cu aplicarea art. 18 din legea nr. 508/2004, art. 320 ind. 1 C.p.p., (art. 244 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. art. 18 din legea nr. 508/2004, art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal) a fost redusă la 2 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din Legea nr. 508/2004, prima instanță a constatat că sunt aplicabile aceleași prevederi legale menționate mai sus, urmând a fi redusă și această pedeapsă la 2 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 215 al.1,2,3 și 5 C.p. comb. cu art. 37 lit.b C.p. și art. 320 ind. 1 C.p.p. și cu reținerea art. 18 din Legea 508/2004, prima instanță a constatat că sunt aplicabile aceleași prevederi legale menționate mai sus, urmând a fi redusă și această pedeapsă la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, prima instanță a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se va aplica un spor obligatoriu de 1 an și 8 luni închisoare (o treime din totalul celorlate pedepse, așa cum au fost reduse, de 5 ani închisoare), în final inculpatul urmând a executa 4 ani și 2 luni închisoare.
Prima instanță a menținut celelalte dispoziții din sentința penală nr. 151/2012 a Tribunalului Sibiu modificată prin decizia penală nr. 43/A/2013 a Curții de A. A. I., definitivă la data de 18.06.2013 prin decizia penală nr. 2129/2013 a ÎCCJ, care nu contravin hotărârii și a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,e din Vechiul Cod penal (ce au corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a,b,d,f N.C.pen) pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 72 din Noul Cod Penal, prima instanță a dedus din pedeapsă perioada reținerii, arestării preventive și deținerii de la data de 08 iunie 2012 și până în prezent și adispus anularea mandatului de executare al pedepsei închisorii nr. 240/19.06.2013, emis de T. Sibiu și emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen, contestație condamnatul, solicitând reanalizarea pedepselor lui și reducerea lor ca urmare a aplicării prevederilor art. 6 din noul Cod penal.
La termenul din 02.06.2014, C. a pus în discuție și desființarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței, pentru motivul că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 23 alin. 4 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală.
Asupra incidenței motivului de desființare cu trimitere, apărătorul condamnatului a arătat că se impunea contopirea prealabilă a tuturor pedepselor pe care le are de executat condamnatul iar reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul că prima instanță nu a procedat greșit atunci când a analizat în mod separat pedepsele cuprinse în cele două mandate de executare referitoare la condamnat.
Analizând sentința contestată prin prisma motivului de desființare cu trimitere spre rejudecare, curte reține:
Deși a reținut că numitul condamnat F. EMEIL a fost condamnat prin trei hotărâri distincte prima instanță nu a contopit toate pedepsele aplicate acestuia, cu privire la inculpat existând două mandate de executare, prima instanță procedând la analiza incidența legii penale mai favorabile prin raportare distinctă la cele două mandate.
Această manieră de a proceda este greșită, în opinia curții, deoarece pentru o analiză concretă a incidenței dispozițiilor art. 4 și art. 6 din noul Cod penal este necesar ca situația juridică a condamnatului, sub aspectul contopirii pedepselor, să fie mai întâi lămurită.
Pentru situații de genul celor din speță legiuitorul a prevăzut, în art. 23 alin. 4 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, că instanța va examina și rezolva, din oficiu, referitor la aceeași persoană, orice aspecte necesare soluționării cauzei.
C. este conștientă că, pentru a da posibilitatea condamnatului să se apere în procedura contopirii sub aspectul sporului de pedeapsă, spor care, în acord cu legea penală veche aplicabilă acestei operațiuni, este facultativ atât în aplicare cât și în cuantum, este necesară o procedură contradictorie, cu participarea procurorului, care trebuie și el să apere interesele societății în cadrul aceleiași operațiuni de contopire.
Dispozițiilor alin. 4 al art. 23 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală trebuie să li se dea eficiența urmărită de legiuitor, scop în care instanța, dacă este necesar, poate să dispună citarea inculpatului, desemnarea unui apărător din oficiu și încunoștințarea procurorului, mai ales că procedura prev. de art. 23 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală nu este, în ultimă instanță, decât o procedură sui generis de rezolvare a unor incidente survenite în cursul executării pedepselor.
C. a analizat și posibilitatea efectuării direct în calea de atac a contopirii dar unei astfel de contopirii, direct în calea de atac a condamnatului, i se opune regula trasată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de recurs în interesul legii nr. 70/2007.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 lit. 2 lit. b din noul Cod de procedură penală, aplicabile prin analogie și prin raportare la decizia nr. 70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, C. va admite contestația formulată de condamnatul F. E. împotriva sentinței penale nr. 349/12.05.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, unde se va proceda la contopirea, conform legii vechi (în vigoare la data rămânerii definitive a condamnărilor), a tuturor pedepselor aplicate condamnatului, după care se va trece la analiza incidenței art. 4 și art. 6 din noul Cod penal. Bineînțeles că, în rejudecare, prima instanță este obligată să țină cont și de principiul neagravării situației în propria cale de atac, expres prevăzut de art. 418 alin. 1 din noul Cod de procedură penală în materia apelului și perfect aplicabil oricărei căi de atac, inclusiv prezentei contestații prin prisma dispozițiilor art. 4251 alin. 4 din noul Cod de procedură penală.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație vor rămâne în sarcina acestuia.
C. va acorda onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului în prezenta contestație, în sumă de 100 lei, stabilită cf. art. 5 lit. g din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul F. E. împotriva sentinței penale nr. 349/12.05.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului în prezenta contestație, în sumă de 100 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER,
A. D. B. D. M. H.
Red. A.B./Tehnored. D.M.H.
03.06.2014, 2 ex.
J. Fond M. M. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 450/2014. Curtea... → |
|---|
