Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 450/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 450/A/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelul declarat de P. de pe lângă T. S. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 06.03.2014, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 28 mai 2014 când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 5 iunie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.41 din data de 06.03.2014 pronunțată de T. S., Secția penală în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatului F. I.-F. la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și c C.pen. 1969 pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și cu aplicarea art.375 și art.396 alin.10 C.pr.pen.,
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și aplicarea art.375 și art.396 alin.10 C.pr.pen.,
- 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.272 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, modificată prin Legea nr.187/2012 cu aplicarea art.375 și art.396 alin.10 C.pr.pen. și cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen.
S-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente cu infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru care inculpatul a fost condamnat la 1.000 lei amendă prin sentința penală nr.167 din 20.03.2013 a Judecătoriei S..
În baza art.33 lit.a) și art.34 lit.e) C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. s-au contopit toate aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c C.pen. din 1969.
În baza art.71 alin.2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și c C.pen. 1969.
În baza art.81 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare
În baza art.359 C.pr.pen. din 1969 s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate prev. de art.83 C.pen. din 1969.
În baza art.71 alin.5 din C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul să plătească DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B. și cu sediul ales la Administrația Finanțelor Publice S. din S., suma de 7.009 lei reprezentând TVA cu majorări și penalități, suma de 11.892 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii cu majorări și penalități, suma de 12.530 lei reprezentând CAS cu majorări și penalități, suma de 728 lei reprezentând contribuție de șomaj cu majorări și penalități și suma de 7.498 lei reprezentând contribuții pentru sănătate cu dobânzi și penalități.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.C. ,,F. .. cu sediul în S., ., ., jud.S. prin lichidator S.C. ,,RELCO ACTIVE’’ S.P.R.L. cu sediul în S., ., . suma de 37.900,61 lei cu titlu de despăgubiri.
S-a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 61.432 lei.
S-a menținut măsurile asiguratorii instituite în timpul urmăririi penale.
În baza art. 13 Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei sentințe, la data rămânerii definitive a acesteia, pentru a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B. în vederea înscrierii inculpatului în cazierul fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001.
În baza art. 21 lit. g) Legea nr. 26/1990 modificată s-a dispus comunicarea și înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului S. a prezentei hotărâri de condamnare.
În baza art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. S. din 21 iunie 2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul F. I. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Din actul de sesizare reiese că inculpatul în calitate de administrator al S.C. F. .. S. nu a înregistrat în perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2011 în evidențele contabile veniturile obținute, sustrăgându-se de la plata TVA, cauzând statului prejudicii. De asemenea, a folosit în scop personal, contrar intereselor societății suma de 99.332 lei pe care nu a mai restituit-o și în consecință firma a intrat în faliment. În perioada septembrie 2009 – septembrie 2012 a reținut sumele reprezentând impozite și contribuții de la salariați pe care nu le-a virat la buget în 30 de zile, cauzând și în acest fel un prejudiciu bugetului consolidat al statului.
Mai înainte să înceapă cercetarea judecătorească inculpatul a declarat că solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, astfel că judecata va avea loc în condițiile art.375 C.pr.pen.
Din probele administrate în timpul urmăririi penale, instanța reține, în fapt, în esență, că inculpatul F. I. F., în calitate de administrator al S.C. ,,F. . aflată în prezent în procedura insolvenție, Relco Active SPRL fiind numit administrator judiciar, nu a înregistrat în totalitate în evidențele contabile ale acestei societăți veniturile obținute din activitatea desfășurată în perioada 01.01.2011 – 31.12.2011, sustrăgându-se astfel de la plata TVA cu consecința producerii unui prejudiciu bugetului de stat în sumă de 8.669 lei (reprezentând: TVA – 7.009 lei + accesoriile prevăzute de lege: majorări de întârziere – 609 lei și penalități – 1.051 lei) și a ridicat din casieria societății și a folosit în interes personal suma de 99.332 lei, producând astfel un prejudiciu societății pe care administrat-o, reprezentând această sumă însușită.
De asemenea, pentru perioada septembrie 2009 - septembrie 2012, inculpatul F. I. F., a reținut și nu a virat în termen de 30 de zile către bugetul de stat contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă (impozit pe veniturile din salarii, CAS, șomaj și sănătate) pentru salariați pe care S.C. ,,F. . avut, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 32.648 lei.
Cercetările în prezenta cauză au fost efectuate urmare a faptului că la data de 21.05.2012 a fost înregistrat la parchet procesul-verbal nr. 5469/09.05.2012 întocmit de A. – D. S. - Activitatea de Inspecție Fiscală – Serviciul Control Financiar (filele 17-22) cu prilejul controlului efectuat la S.C. ,,F. . obiect verificarea legalității desfășurării activității de transport rutier de persoane, în regim taxi, în perioada 01.01.2011 – 31.12.2011, control care a evidențiat mai multe nereguli, respectiv:
În anul 2011 în evidența contabilă a societății nu au fost înregistrate un număr de 54 de rapoarte zilnice emise de aparatele de marcat electronic montate pe taximetrele din dotare, în sumă totală de 8.194 lei, din care baza în sumă de 6.609 lei și TVA în sumă de 1.585 lei. Situația analitică a acestor rapoarte zilnice neînregistrate, pentru fiecare autoturism în parte care a funcționat în regim de taxi în perioada de referință, este prezentată în anexa nr. 5 la procesul-verbal de control - fila 26 dosar.
Pe de altă parte, s-a constatat că a fost înregistrat în evidențele contabile un consum de combustibil ce depășește consumul efectiv al autoturismelor care au funcționat în regim de taxi, specificat de către administratorul societății în nota explicativă dată organelor de control ca fiind de 10 litri /100 km parcurși (fila 24), consum care depășește oricum valorile medii ale consumului de combustibil pentru mărcile de autoturisme folosite - 5 autoturisme Dacia L. și un autoturism Skoda O. (indicate în procesul-verbal fila 24 dosar), dar care a fost acceptat totuși de organele fiscale de control în considerarea regimul de taxi în care aceste autoturisme au fost folosite. A fost stabilită astfel o cantitate nejustificată de 3.231 litri de carburant (rezultată din însumarea cantităților de combustibil pentru fiecare autoturism în parte, așa cum este prezentată în anexa nr. 6 la procesul verbal - filele 27-31 dosar), pentru care organele de control au apreciat că a fost utilizată în folosul societății, în scopul obținerii unor venituri impozabile.
În consecință, în baza art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală s-a procedat la estimarea acestor venituri suplimentare obținute de societatea în cauză luând în considerare numărul de kilometri parcurși cu această cantitate suplimentară de combustibil, gradul mediu de ocupare pentru fiecare autoturism/fiecare lună, așa cum a rezultat pe baza informațiilor obținute din situațiile rapoartelor zilnice emise de aparatele de marcat electronice montate pe taximetre și prețul mediu pe kilometru practicat în activitatea de taximetrie. Au rezultat astfel venituri impozabile suplimentare în sumă de totală de 22.597 lei, pentru care a fost calculată o taxă pe valoare adăugată în sumă de 5.424 lei.
Urmare a celor prezentate mai sus, organele de control au stabilit suplimentar o bază impozabilă în sumă totală de 29.206 lei (6.609 lei reprezentând valoarea celor 54 de rapoarte neînregistrate și 22.597 lei reprezentând venituri suplimentare estimate) și o TVA aferentă în sumă totală de 7.009 lei (1.585 lei + 5.424 lei). Pentru neachitarea la termen a TVA au fost stabilite accesorii în sumă de 1.660 lei reprezentând: majorări de întârziere în sumă de 609 lei și penalități de întârziere în sumă de 1.051 lei (anexele 7 și 8 la procesul verbal de control – filele 32 -33).
În urma verificărilor efectuate inspectorii D. S. au constatat faptul că la data de 31.12.2011 în actele contabile ale S.C. ,,F. . – filele 128-130 și registrul de casă întocmit la data de 31.12.2011 – filele 140-142) apare evidențiată suma de 61.432 lei ca sold al contului 531 „Casa în lei”, sumă care a fost ridicată și folosită de învinuit în scopul personal al acestuia, nefiind identificate documente care să ateste utilizarea acestor bani în interesul societății și pentru realizarea obiectului ei de activitate.
Având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 pct. 12 din Legea 571/2003 organele de control au asimilat această sumă de 61.432 lei dividendului și, în consecință, au stabilit suplimentar un impozit pe veniturile din dividende în sumă de 11.701 lei pentru care, nefiind achitat la termen, s-au calculat și accesorii în valoare totală de 2.242 lei.
Referitor la acest sold scriptic identificat în contul 531 la data de 31.12.201, contabilul societății, martorul M. I., a precizat că a fost într-adevăr evidențiat cu ocazia controlului, dar banii nu au fost regăsiți și faptic în casieria/conturile societății, necunoscând însă modul în care administratorul societății a dispus de acești bani și nici modul în care acesta a justificat lipsa constatată. Martorul a precizat de asemenea că ulterior controlului, a procedat la o decontare contabilă a acestor bani, care nu s-au mai reîntors fizic în patrimoniul societății, în evidențele contabile suma de 61.432 lei fiind trecută ca dividend, în considerarea celor stabilite de D. S. și a faptului că în contabilitatea S.C. ,,F. . anii anteriori un profit nerepartizat. Deoarece nu au mai rămas astfel sume nejustificate în soldul casei, s-a calculat apoi impozit pe aceste dividende, considerate ca și încasate de către F. I. F., realizându-se practic o compensare între suma lipsă constatată în soldul casei la data controlului și dividendele pentru activitatea desfășurată în anii anteriori, dividende nerepartizate și încasate la data la care inculpatul F. I. F. ar fi avut acest drept.
Operațiunea se regăsește într-adevăr în evidențele contabile ale societății, în registrul de casă pentru luna mai 2012 (filele 160-161 dosar), pentru a nu mai fi evidențiat continuu un sold nereal al contului 531, această suma de 61.432 lei constatată lipsă de organele fiscale este transformată în „dividende de plătit”, iar începând cu 01.06.2012 nu mai apare evidențiată în registrul de casă întocmit pentru rulajul contului 531. Soluția contabilă la care s-a recurs este însă eronată, în lipsa unei hotărâri de distribuire a sumelor de bani ca dividende asociaților/acționarilor societății și, mai mult, în lipsa unui profit la sfârșitul exercițiului financiar al anului 2011, suma de bani existentă, chiar scriptic, în contul societății nu putea fi transformată în dividend ( art. 67 din Legea nr. 31/1990 ) . Ori, din analiza bilanțurilor depuse de societate rezultă că în anul 2011 a înregistrat o pierdere de 92.702 lei, iar în anul 2010 o pierdere de 63.530 lei, situație în care, după deschiderea procedurii de faliment, lichidatorul judiciar, martora H. C. E. (reprezentată a Relco Active SPRL S. – desemnată de instanță administrator judiciar și apoi lichidator al societății) a declarat că S.C. ,,F. . repartiza asociatului dividende în cursul anului 2012 (filele 131-132).
În aceste condiții, suma de 11.701 lei stabilită de organele fiscale în procesul-verbal de control cu titlu de impozit pe veniturile din dividende va fi înlăturată, având în vedere faptul că societatea ar fi înregistrat pierdere la sfârșitul exercițiului financiar al anului 2011 chiar și în situația în care suma de 61.432 lei ar fi rămas în contul acesteia, iar dispozițiile art. 7 alin. 1 pct. 12 din Legea 571/2003 nu pot fi interpretate ignorând prevederile Legii 31/1990 care reglementează condițiile în care pot fi distribuite dividende, astfel că în lipsa unui profit care să fie distribuit asociaților cu acest titlu, nu poate fi datorat impozit pe dividende.
Lichidatorul judiciar a constatat că la data de 31.10.2012, dată până la care învinuitul a efectuat operațiuni contabile în societate, apare evidențiată suma de 37.900,61 lei ca sold al contului 531 „Casa în lei” (balanța sintetică pe luna octombrie 2012 – fila 151 și registrul de casă pe aceeași perioadă – fila 169), sumă care nu a fost predată faptic lichidatorului cu ocazia inventarierii activelor, nefiind identificate nici documente care să ateste utilizarea acestor bani în interesul societății și pentru realizarea obiectului ei de activitate.
Rezultă așadar că inculpatul F. I. F. a prejudiciat societatea cu suma totală de 99.332 lei, sumă care, așa cum indică și lichidatorul judiciar, putea fi utilizată pentru plata creditorilor societății, cu posibila consecință a evitării intrării în incapacitate de plată și, implicit, a evitării falimentului, fapta realizând astfel elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990.
Direcția Generală a Finanțelor Publice S. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal împotriva reprezentanților S.C. ,,F. . suma de 32.648 lei, reclamând faptul că au fost reținute, fără a fi virate în termen de 30 de zile către bugetul de stat, contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă (impozit pe veniturile din salarii, CAS, șomaj și sănătate) pentru salariați pe care societatea i-a avut. Din verificările efectuate a rezultat că în perioada septembrie 2009 – septembrie 2012 au fost reținute contribuțiile cu reținere la sursă, care apoi nu au mai fost vărsate la bugetul de stat, împrejurare care rezultă atât din declarațiile fiscale depuse de societate în această perioadă, cât și din documentele puse la dispoziție de societate (f. 187-251).
Conform datelor furnizate de A. – D. S. (fila 40), urmare a nevirării în termen a acestor obligații fiscale, a fost creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 32.648 lei, reprezentând: impozit pe veniturile din salarii – 11.892 lei (8.701 lei debit, 2.114 lei dobânzi și 1.077 lei penalități de întârziere); CAS asigurat – 12.530 lei (9.679 lei debit, 1.718 lei dobânzi și 1.133 lei penalități de întârziere); șomaj asigurat - 728 lei (526 lei debit, 135 lei dobânzi și 67 lei penalități de întârziere) și sănătate asigurați – 7.498 lei (5.519 lei debit, 1.304 lei dobânzi și 675 lei penalități de întârziere).
Starea de fapt așa cum a fost reținută este dovedită cu recunoașterea inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor, cu actele de control financiar, cu celelalte înscrisuri din dosar.
În drept s-a reținut că faptele inculpatului F. I. F. astfel cum au fost descrise mai sus constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., infracțiuni săvârșite în concurs real, în cauză fiind aplicabile dispozițiile din Codul penal din 1969, care în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 din Codul penal, este legea mai favorabilă pe considerentul că sporul de pedeapsă este facultativ.
Inculpatul va fi condamnat iar la individualizarea pedepselor se va avea în vedere că este tânăr, că a fost sincer, că își câștigă în mod onest veniturile necesare traiului zilnic, dar se va ține cont și de pericolul concret al fiecărei infracțiuni în parte, precum și de prejudiciul cauzat și în ultimul rând că a săvârșit infracțiunile în mod continuat.
Se va constata că infracțiunile de mai sus sunt concurente cu infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru care inculpatul a fost condamnat la 1.000 lei amendă prin sentința penală nr.167 din 20.03.2013 a Judecătoriei S..
Atât în cazul pedepsei accesorii cât și a celei complementare se va face aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, legea aplicabilă fiind Codul penal din 1969 pentru că aceste pedepse sunt mai favorabile având un conținut mai restrâns față de noua reglementare.
Cum în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 C.pen. urmează ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat pe o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare.
În baza art.359 C.pr.pen. 1969 se va atrage atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate prev. de art.83 C.pen. 1969
Cu privire la acțiunea civilă se constată că inculpatul a creat prin infracțiunea de evaziune fiscală un prejudiciu de 7009 lei, reprezentând TVA, sumă pe care va fi obligat să o plătească D.G.F.P. B., la care se vor adăuga majorări și penalități.
P. infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 inculpatul a cauzat următoarele prejudicii: suma de 11.892 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii cu majorări și penalități, suma de 12.530 lei reprezentând CAS cu majorări și penalități, suma de 728 lei reprezentând contribuție de șomaj cu majorări și penalități și suma de 7.498 lei reprezentând contribuții pentru sănătate cu dobânzi și penalități, pe care, de asemenea, va fi obligat să le plătească.
S.C.,, F. .. s-a constituit, ca urmare a infracțiunii prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, parte civilă cu suma de 37.900,61 lei, pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri.
Din actele de evidență contabilă și de control rezultă însă că paguba suferită de societate este de 99.332 lei. Cum lichidatorul judiciar nu a solicitat obligarea acestuia și la plata diferenței de 61.432 lei, urmează ca în conformitate cu art.112 lit.e C.pen. acestea să fie confiscate de la inculpat.
În ceea ce privește măsurile asiguratorii instituite în timpul urmăririi penale acestea vor fi menținute.
În baza art. 13 Legea nr. 241/2005 se va dispune comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei sentințe, la data rămânerii definitive a acesteia, pentru a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului.
Totodată, se va dispune comunicarea prezentei hotărâri Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B. în vederea înscrierii inculpatului în cazierul fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001.
În baza art. 21 lit. g Legea nr. 26/1990 modificată se va dispune comunicarea și înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului S. a prezentei hotărâri de condamnare.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală P. de pe lângă T. S., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelată în ce privește omisiunea reținerii dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, netemeinicia interzicerii, ca și pedeapsă complementară și accesorie, a exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I din Codul penal din 1969 și a omisiunea obligării inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. ,,F. .. S., la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare avansate de stat în fața primei instanțe .
În expunerea motivelor scrise de apel, și susținute oral de către parchet prin reprezentatul legal, se arată că hotărârea este nelegală în ce privește omisiunea reținerii pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a dispozițiilor art. 41 alin. 2 referitoare la forma continuată a infracțiunii; că instanța de fond a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie incluziv dreptul prevăzut în art. 64 lit. a teza I, iar în motivele de apel s-a arătat că prima instanță nu a motivat interzicerea și că nu se impune această interzicere raportat la natura faptelor comise de inculpat; a treia critică vizează faptul că în mod greșit prima instanță nu a dispus ca partea responsabilă civilmente S.C. ,,F. . obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către A. și a cheltuielilor de judecată, având în vedere că inculpatul era administratorul societății și a comis infracțiunile în această calitate.
Analizând sentința penală atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de Ministerul Public, precum și din oficiu, în limitele prevăzută de art. 418-419 C. pr.pen., se constată că apelul declarat în cauză este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
C. de A. constată, în principal, că situația de fapt reținută de instanța de fond, este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul F. I. F. în calitate de administrator al S.C. ,,F. .. S. ( societatea care în prezent de află în insolvență, Relco Active SPRL fiind numit administrator judiciar) în perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2011, nu a înregistrat, în totalitate în evidențele contabile ale societății veniturile obținute, sustrăgându-se de la plata TVA, producând statului un prejudiciu de 7.009 lei, pentru ca în perioada septembrie 2009 – septembrie 2012 a reținut sumele reprezentând impozit pe veniturile din salarii, CAS, ȘOMAȘ și contribuții pentru sănătate, pe care nu le-a virat la buget în termen de 30 zile de la reținere, cauzând un prejudiciu de 32.648 lei și a folosit în scop personal, contrar intereselor societății, suma de 99.332 lei, pe care nu a restituit-o, contribuind la . societății pe care o administra.
Tot astfel, se constată că în mod corect judecătorul de fond a reținut că în cauză s-a ivit un conflict de legi, care a fost soluționat prin aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., reținând în mod just că, în drept, faptele inculpatului F. I. F. astfel cum au fost redate sintetic mai sus, întrunesc atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., toate cu aplicarea art.5 alin.1 din Codul penal.
Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, C. constată, în acord cu opinia Ministerului Public, că dintr-o omisiune prima instanță nu a reținut în minuta și dispozitivul sentinței la încadrarea juridică a acestei infracțiunii și prevederile art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 privind infracțiunea continuată, atâta timp cât în considerentele sentinței s-a reținut în mod corect că fapta inculpatului de a fi folosit în scop personal, contrar intereselor societății, suma de 99.332 lei, pe care nu a restituit-o, contribuind la . acesteia, a fost comisă în formă continuată.
Fondată se privește și critica Ministerului Public privind netemeinicia interzicerii, ca și pedeapsă complementară și accesorie, a exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I din Codul penal din 1969 raportat la natura infracțiunilor săvârșite de inculpat și atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor.
Astfel, C. reține că, în temeiul art. 71 C. pen.anterior, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.anterior.
Articolul 71 C. pen.anterior, care se referă la pedeapsa accesorie, prevede că cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii este lipsit de exercițiul drepturilor enumerate în art. 64 C. pen.anterior, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Restrângerea cu titlu de pedeapsă accesorie, a unor drepturi, deși este permisă potrivit art. 53 din Constituția României, trebuie analizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.
Astfel, față de jurisprudența constantă a Curții (S. și P. c. României, Hirst c. Marii Britanii), se reține că materia pedepselor complementare și accesorii este guvernată de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancțiunile penale care constau în aplicarea interdicțiilor cu efect restrictiv asupra drepturilor și libertăților fundamentale, nu pot fi interzise ope legis, ci doar în măsura în care infracțiunea care a atras condamnarea nu este străină aspectelor privind exercitarea drepturilor cu privire la care a fost aplicată pedeapsa complementară sau accesorie.
P. Decizia nr. 74/2007 a ÎCCJ, dată în recurs în interesul legii, s-a statuat că interzicerea dreptului de a alege nu se aplică automat, ci doar în baza unei hotărâri de condamnare, dacă instanța apreciază că în raport de natura și gravitatea faptei comise, interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității. Ori, în cauză, raportat la natura infracțiunilor săvârșite de inculpat și atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor, se apreciază că nu se impune interzicerea acestui drept ca și pedeapsă complementară și accesorie.
Astfel, sentința penală atacată urmează a fi reformată sub acest aspect.
În ce privește critica parchetului referitoare la omisiunea primei instanțe de a nu dispune ca partea responsabilă civilmente S.C. ,,F. . obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către A. și a cheltuielilor de judecată, având în vedere că inculpatul era administratorul societății și a comis infracțiunile în această calitate, instanța de apel reține pertinența acestei critici, sentința atacată fiind nelegală sub acest aspect.
Astfel, potrivit art. 1373 din Codul civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură ci atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
În speță, este de necontestat că inculpatul F. I. F. a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.anterior și infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. anterior, în calitate de administrator al S.C. ,,F. . raport de dispozițiile art. 1373 din Codul civil, inculpatul în mod legal trebuia obligat în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C.,, F. .. S., la plata despăgubirilor civile. Apoi, urmare a acestei dispoziții, în temeiul art. 275 alin. 3 C. pr.pen. inculpatul în mod legal trebuia obligat în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C.,,F. .. S., și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în fața primei instanțe.
Față de aceste considerente, C. de A., în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2, lit. a ) C. pr.pen. va admite apelul declarat de P. de pe lângă T. S. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 06.03.2014 și se va desființa sentința penală apelată sub următoarele aspecte: omisiunea reținerii dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 ; netemeinicia interzicerii, ca și pedeapsă complementară și accesorie, a exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I din Codul penal din 1969 și omisiunea obligării inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C.,, F. .. S., la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare avansate de stat în fața primei instanțe și, rejudecând cauza în aceste limite:
Se va reține la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, folosirea, cu rea-credință, de bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, și dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Se va înlătura pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I din Codul penal din 1969.
Va fi obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. F. .. S., la plata despăgubirilor civile stabilite prin sentința primei instanțe dar cu dobânzi și penalități până la data intrării în insolvență a societății comerciale parte responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. S. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 06.03.2014, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată sub următoarele aspecte:
- omisiunea reținerii dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 ;
- netemeinicia interzicerii, ca și pedeapsă complementară și accesorie, a exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I din Codul penal din 1969 și
- omisiunea obligării inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. F. .. S., la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare avansate de stat în fața primei instanțe și, rejudecând cauza în aceste limite:
Reține la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, folosirea, cu rea-credință, de bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, și dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Înlătură pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I din Codul penal din 1969.
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. F. .. S., la plata despăgubirilor civile stabilite prin sentința primei instanțe dar cu dobânzi și penalități până la data intrării în insolvență a societății comerciale parte responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.214.
Președinte, Judecător,
G. L. OdagiuSanda T.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. S.T.
2 ex./04.07.2014
Jud. fond C. B.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 352/2014. Curtea... → |
|---|
