Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 208/A/2015
Ședința publică din 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. B.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. H., partea civilă S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. și inculpata P. A. I. împotriva sentinței penale nr. 385/2014 pronunțată de T. H. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față,
În deliberare, constată:
P. sentința penală nr. 385/30.10.2014 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ , a fost condamnată inculpata P. A. I., fiica lui A. și A., născută la data de 18.09.1980 în Petroșani, jud. H., necăsătorită, un copil minor, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Petroșani, ., CNP_, la:
- 1 (una) lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 74 C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. d) C.pen. din 1969 și art. 5 NCP.
I s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b) și c) C.pen. în cond. art. 71 C.pen., cu apl. art. 5 NCP.
În baza art. 81, 82 C.pen. din 1969, cu apl. art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 1 lună.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii, pe aceeași durată.
S-au pus în vedere inculpatei disp. art. 83 și 84 C.pen. din 1969.
A fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . Petroșani, la plata sumei 4413 lei către partea civilă S. român prin ANAF, la care se adaugă penalități și majorări de întârziere calculate până la plata efectivă.
S-a dispus comunicarea prezentei sentințe la cazierul fiscal și ONRC.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 850 lei către d-na expert B. C., cu titlu de diferență onorariu expertiză.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 50 lei, s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul procurorului din data de 28.06.2013, dat în dosarul nr. 115/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. H., s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P. A. I., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu apl art. 41 alin. 2 C.pen..
În fapt, s-a reținut că inculpata, în calitate de administrator la . Petroșani, a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale derulate cu . SRL București, . București și . C., cauzând un prejudiciu în valoare de_ lei (prejudiciu detaliat la fila 87 vol. U.p.), sumă cu care statul român, prin ANAF, s-a constituit parte civilă (f. 70 u.p.).
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, T. a reținut următoarele:
În anul 2005 a fost înființată . Petroșani, societate administrată de inculpată, potrivit datelor aflate la dosarul cauzei (f. 93-95 instanță) și având ca obiect de activitate lucrări de finisare și montări de uși și ferestre termopan. Societatea administrată de inculpată nu a depus la organul fiscal declarațiile privind impozitele și taxele datorate perioadei 01.01._11 și, în semestrul 1 din anul 2011, s-a aprovizionat cu marfă de la mai multe societăți comerciale fără a înregistra aceste operațiuni comerciale, această din urmă faptă făcând obiectul prezentei cauze.
La data de 08.05.2012, societatea a fost supusă unui control de către comisarii Gărzii Financiare – Secția Județeană H., după ce, în prealabil, fusese invitată telefonic să se prezinte la sediul instituției cu evidența financiară a societății și nu a făcut acest lucru, așa cum rezultă din nota de constatare aflată la fila 71 vol. u.p.. Urmare a controlului, s-a procedat la estimarea impozitului pe profit și a TVA, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 și HG 44/2004, fiind stabilită valoarea TVA, cu majorări și penalități de întârziere, la_ lei, iar valoarea impozitului pe profit, cu penalități și majorări de întârziere, la 2367 lei. (f. 72 u.p.), estimări care au avut la bază facturile fiscale cuprinse în anexa 1 (f. 73 u.p.) și aflate la dosarul cauzei la filele 74-86.
Audiată, inculpata a declarat, în faza de urmărire penală (f.104-107,113) că nu a înregistrat aceste facturi întrucât le-a pierdut la momentul mutării în grabă din sediul pe care îl ocupa cu chirie, la cererea proprietarului. A mai arătat inculpata că, ulterior, în luna decembrie 2013, a găsit facturile respective, iar în data de 04.02.2013 le-a prezentat la AFP Petroșani în vederea recalculării impozitelor și taxelor aferente, însă această instituție a refuzat acest lucru. Inculpata și-a susținut aceeași poziție și cu ocazia audierii în instanță (f. 11).
În cauză, în faza de judecată, s-a dispus și s-a efectuat o expertiză contabilă avizată CECCAR având ca obiectiv stabilirea prejudiciului real cauzat bugetului de stat, pe baza documentelor depuse la ANAF, având în vedere că prejudiciul stabilit în faza de urmărire penală a fost unul estimativ (f. 104-116 instanță). P. expertiza efectuată s-a concluzionat că TVA suplimentar de plată este în sumă de 2070 lei și impozit pe profit suplimentar în sumă de 2343 lei, rezultând un total de 4413 lei plus penalități și majorări de întârziere aferente.
T. nu a putut să accepte opinia Parchetului în sensul că această sumă reprezintă o sumă suplimentară peste prejudiciul stabilit inițial în condițiile în care obligațiile fiscale suplimentare au această denumire marginală în codul fiscal și sunt stabilite de organele de inspecție fiscală urmare a unei inspecții fiscale.
S-a reținut că fapta inculpatei care, în calitate de administrator al . Petroșani, a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale derulate cu . SRL București, . București și . C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, faptă pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere, în condițiile art. 72 VCP, natura faptei săvârșite (infracțiune economică), persoana inculpatei care nu are antecedente penale (f. 48 u.p.), valoarea mică a prejudiciului așa cum a rezultat în urma expertizei efectuate în cauză, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială.
Urmare a aplicării pedepsei închisorii, în condițiile art. 71 VCP i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) VCP, apreciind, în acord cu principiul proporționalității garantat de art. 53 din Constituție, că exercitarea unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sau funcții elective publice de către o persoană condamnată penal este în contradicție cu demnitatea unei asemenea funcții sau autorități.
Având în vedere persoana inculpatei și situația acesteia (divorțată, un copil minor), dar și scopul urmărit în soluționarea cauzelor economice (acela de a se recupera integral prejudiciul cauzat), instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare astfel că, în baza art. 81, 82 VCP, identificată ca lege penală mai favorabilă prin raportare la circumstanțele atenuante, dar și la modalitatea de executare a pedepsei închisorii, a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani. Urmare a suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat condiționat și executarea pedepselor accesorii.
I-au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 și 84 C.pen. care privesc revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, în termenul de încercare sau de neplată a obligațiilor civile.
În baza art. 25 C.proc.pen. rap. la art. 998-999, 1000 alin. 3 vechiul C.civ., a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . Petroșani, la plata sumei 4413 lei către partea civilă S. român prin ANAF, la care se adaugă penalități și majorări de întârziere calculate până la plata efectivă.
În baza art.2, art.4 și art.6 alin.1 lit. a) din OUG.nr.75/2001, republicată, cu completările și modificările ulterioare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a acesteia s-a dispus să se comunice Ministerului Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art.13 din Legea nr.241/2005 la rămânerea definitivă a prezentei sentințe o copie a dispozitivului acesteia s-a dispus să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
În baza art. 272, 277 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 850 lei către d-na expert B. C., cu titlu de diferență onorariu expertiză.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă T. H., partea civilă ANAF– Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. și inculpata P. A. I..
P. de pe lângă T. H. a criticat hotărârea apelată, pentru următoarele motive:
- la încadrarea juridică a faptei, s-a omis a se menționa forma continuată în care a fost comisă infracțiunea.
- instanța de fond a aplicat o pedeapsă nelegală, greșit individualizată, în raport de prevederile art. 72 CP din 1969. Instanța nu a descris care din împrejurări ar constitui circumstanțe atenuante ce ar justifica reducerea pedepsei mult sub minimul special de 2 ani, spre minimul general de 15 zile, în condițiile săvârșirii infracțiunii în formă continuată. S-a apreciat că nu pot constitui circumstanțe atenuante lipsa antecedentelor penale ale inculpatei sau valoarea prejudiciului
- instanța de fond a reținut un prejudiciu în cuantum redus, de numai 4.413 lei, în loc de 17.753 lei, așa cum rezultă din adresa DGFP H. (filele 87, 109 dosar urm. pen.). S-a menționat că instanța trebuia să constate că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat este în cuantum de 14.112 lei (2.343 lei impozit pe profit suplimentar și 11.769 lei TVA suplimentar), plus penalități și majorări de întârziere. Dacă se aprecia justificat dreptul de deducere al TVA în sumă de 9699,48 lei, se impunea obligarea inculpatei la plata diferenței de 4.413 lei plus penalități și majorări de întârziere.
- în mod nelegal, instanța de fond nu a obligat și partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, cât timp s-a dispus obligarea în solidar la plata despăgubirilor civile.
- instanța a omis să facă aplicarea art. 12 din Legea nr. 241/2005, cu privire la interzicerea persoanelor condamnate pentru evaziune fiscală, de a fi fondatori, administratori sau reprezentanți legali ai societăților comerciale, iar dacă au fost aleși, sunt decăzuți din drepturi.
- în consecință, s-a solicitat condamnarea inculpatei la o pedeapsă peste limita minimă legală de 2 ani închisoare și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c CP din 1969, chiar cu menținerea modalității suspendării condiționate a executării pedepsei.
Partea civilă ANAF– Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. a solicitat obligarea inculpatei la plata întregului prejudiciu produs bugetului general consolidat al statului, respectiv suma de 17.753 lei, așa cum s-a menționat prin adresa nr._/13.03.2013.
Inculpata P. A. I. a solicitat prin apărător ales achitarea sa, în temeiul art. 16 lit. b CPP, iar în subsidiar, achitarea, în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013.
În motivarea apelului, s-a susținut că nu s-a făcut dovada omisiunii de a înregistra în actele contabile operațiunile comerciale efectuate. Cu înscrisurile depuse la dosar (filele 30- 34 dosar apel), s-a încercat a se dovedi că la calculul prejudiciului din raportul de expertiză, s-au avut în vedere o . piese de schimb și cauciucuri care s-a considerat în mod greșit că au fost revândute, sens în care s-ar fi realizat profit. Inculpata a susținut că acele piese de schimb și cauciucuri au fost au fost înlocuite pe mașinile închiriate, fiind obligația sa de a asigura piesele de schimb pentru folosirea acelor mașini.
Ca atare, s-a susținut că valoarea prejudiciului ar fi de 533 lei. S-au invocat totodată, prevederile art. 65 alin. 5 Cod Procedură Fiscală.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, C. de A. apreciază că apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și partea civilă ANAF- DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. sunt fondate, iar apelul declarat de inculpata P. A. I. este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Astfel, într-o primă analiză, C. de A. constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.
În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în calitate de administrator la . Petroșani, în semestrul I - 2011, inculpata a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale derulate cu . SRL București, . București și . C., cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare de_ lei, reprezentând: 1800 lei impozit pe profit, 11.699 lei TVA, plus majorări și penalități.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005
2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că fapta imputată inculpatei, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
P. nota de constatare întocmită de Garda Financiară – Secția Județeană H. în 8.05.2012 (filele 71 – 73 dosar urmărire penală), s-a stabilit că a fost efectuat un control la sediul societății . Petroșani, însă nu s-a prezentat nici o persoană împuternicită cu documentele solicitate. În baza documentelor puse la dispoziție de Poliția municipiului Petroșani, au fost identificate 14 facturi de aprovizionare cu mărfuri de la diverși furnizori. Din verificarea bazei de date informatizate a ANAF, a rezultat că societatea nu a depus declarațiile privind impozitele și taxele datorate, pentru perioada 1.01.2011 – 31.12.2011.
S-a procedat la estimarea impozitului pe profit și a TVA-ului în conformitate cu Legea nr. 571/2003 și HG nr. 44/2004, rezultând TVA suplimentar de 10.349 lei și impozit pe profit de 6.900 lei.
Facturile fiscale (filele 74 – 86 dosar urmărire penală) atestă că societatea administrată de inculpată a achiziționat în perioada martie – aprilie 2011, piese auto și combustibil de la trei societăți comerciale.
Din adresa DGFP H. – Activitatea de Inspecție Fiscală (fila 87 dosar urmărire penală), rezultă că în urma inspecției fiscale efectuate la . Petroșani, s-a calculat prejudiciul cauzat bugetului statului urmare a neînregistrării în contabilitate a celor 13 facturi, stabilindu-se următoarele obligații suplimentare de plată:
- impozit pe profit în sumă de 1800 lei
- TVA în sumă de 11.699 lei, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Din adresa nr._/13.03.2013 emisă de DGFP H. (fila 109 dosar urmărire penală) a rezultat că la data efectuării inspecției fiscale, nu erau înregistrate în contabilitate cele 13 facturi, dovadă fiind și faptul că nu s-au depus declarațiile privind impozitele și taxele datorate, pentru perioada 1.01.2011 – 31.12.2011.
Ulterior, în cursul lunii februarie 2013, inculpata a prezentat organelor de inspecție fiscală documente de evidență contabilă pentru semestrul I 2011, constatându-se că facturile în discuție au fost înregistrate în contabilitatea societății.
S-a reținut însă că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 84 alin. 6 din Codul de Procedură Fiscală, potrivit cărora în situația în care în timpul inspecției fiscale contribuabilul depune sau corectează declarațiile fiscale aferente perioadelor și impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri ce fac obiectul inspecției fiscale, acestea nu vor fi luate în considerare de organul fiscal.
În declarația sa (fila 106 dosar urmărire penală), inculpata a recunoscut faptul că la momentul inspecției fiscale, i s-a solicitat să prezinte documentele contabile din anii 2010 – 2011, însă nu le-a putut prezenta, întrucât la acel moment nu le-a găsit. Facturile respective nu au fost înregistrate în contabilitate și nici declarate la organul fiscal, în vederea stabilirii bazei de impozitare.
Inculpata a susținut că a găsit facturile respective în cursul lunii decembrie 2012, iar în 4.02.2013, le-a prezentat la Administrația Finanțelor Publice Petroșani, în vederea recalculării impozitelor și taxelor aferente. Inculpata s-a arătat de acord să achite statului impozitele și taxele aferente facturilor menționate, mai puțin majorările și penalitățile de întârziere.
În cursul judecății la prima instanță, la solicitarea inculpatei, s-a încuviințat efectuarea unei expertize judiciare contabile, pentru a se stabili prejudiciul real, ca urmare a depunerii și înregistrării actelor contabile în balanța și bilanțul depuse la ANAF.
P. raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză (filele 105 – 112 dosar fond), s-au stabilit următoarele:
În urma unui control încrucișat, inspectorii fiscali au constatat faptul că în perioada ianuarie – iunie 2011, . s-a aprovizionat cu marfă - piese de schimb și combustibil - de la mai multe societăți comerciale. Întrucât societatea nu deținea utilaje de transport și nici nu s-a putut dovedi că aceste piese s-au utilizat pentru repararea și întreținerea utilajelor și mijloacelor de transport închiriate de la alte societăți, s-a considerat că aceste piese de schimb au fost achiziționate în scopul revânzării lor. Astfel, inspectorii fiscali au procedat la estimarea veniturilor realizate din revânzare, cu o cotă de adaos comercial de 30%.
Experta a procedat la recalcularea impozitelor și taxelor datorate pentru achizițiile de piese de schimb și combustibil, consum al cărora nu a fost justificat conform legislației în vigoare, rezultând sumele de:
- 1.810 lei impozit pe profit (din piese auto)
- 533 lei impozit pe profit (din combustibil), în total 2.343 lei impozit pe profit.
- TVA colectat de 11.769 lei.
Totodată, s-a stabilit că societatea avea și un TVA deductibil aferent lunilor martie și aprilie 2011, din alte tranzacții, în sumă de 9.699 lei.
Ca atare, s-a stabilit un TVA de plată suplimentar de 2.070 lei. În consecință, s-au stabilit obligații suplimentare de plată la bugetul de stat aferent înregistrării achizițiilor de piese de schimb și combustibil de: 2.343 lei impozit pe profit și 2.070 lei TVA, în total 4.413 lei plus majorări de întârziere aferente.
Din coroborarea acestor mijloace de probă, C. de A. reține următoarele:
În primul rând, este necontestat faptul că cele 13 facturi de achiziție de piese auto și combustibil nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății la momentul efectuării inspecției fiscale și nu a fost întocmite declarațiile privind impozitele și taxele datorate, pentru perioada 1.01.2011 – 31.12.2011.
Este irelevant motivul neînregistrării acestor facturi, obligativitatea înregistrării lor decurgând din lege, iar neîndeplinirea acestei obligații cu intenție fiind sancționată de legea penală.
În al doilea rând, inculpata a încercat să justifice destinația pe care au luat-o piesele auto și combustibilul în discuție, susținând că ele au fost utilizate pentru repararea autovehiculelor închiriate de societate și cu care societatea a prestat servicii de transport unor societăți comerciale. În această intenție, inculpata a tins să dovedească faptul că pentru aceste bunuri, care nu ar fi fost înstrăinate în scop de profit, nu datora impozit pe profit.
În acest sens, inculpata a depus la dosarul de apel 5 fotocopii ale unor procese – verbale de predare – primire, înscrisuri sub semnătură privată, datate martie și aprilie 2011, potrivit cărora rezultă că anumite piese auto ar fi fost predate unor societăți comerciale de tip SRL. Fotocopiile poartă semnăturile de primire ale unor persoane fizice.
Instanța de apel a concluzionat că aceste fotocopii nu au nici o relevanță cu privire la obiectul cauzei. În sine, înscrisurile nu sunt apte să facă dovada faptelor susținute de inculpată. Ele nu sunt susținute de prezentarea unor documente originale, nu au fost însoțite de depunerea unor contracte care să dovedească existența vreunor raporturi contractuale între partea responsabilă civilmente și acele societăți comerciale, nu fac dovada existenței vreunor clauze contractuale care impuneau vreo obligativitatea a . de a preda gratuit spre folosință bunurile.
Mai mult, în conținutul raportului de expertiză contabilă judiciară, experta a reținut faptul că s-au pus la dispoziția sa, contractele de închiriere a unor mijloace de transport cu care . a prestat servicii de transport unor societăți comerciale. În contractele respective, era stipulat însă că întreținerea și reparația utilajelor intra în obligația proprietarului. Deși inculpata a susținut că piesele de schimb au fost utilizate pentru reparația acestor utilaje închiriate, expertul nu a găsit nici la dosarul cauzei și nici în celelalte documente puse la dispoziție de către părți acte justificative care să certifice acest fapt. Astfel, în conformitate cu legislația în vigoare, și expertul a procedat la stabilirea bazei de impunere pentru piesele de schimb considerate a fi vândute.
Acestea au fost și argumentele pentru care instanța de apel a respins solicitarea inculpatei, de completare a raportului de expertiză contabilă judiciară.
Ca atare, C. de A. apreciază că în mod întemeiat s-a estimat prejudiciul cauzat bugetului statului, luându-se în considerare ipoteza înstrăinării cu profit a pieselor auto și a combustibilului.
În al treilea rând, în mod întemeiat s-a reținut că faptul înregistrării ulterioare a facturilor în contabilitate este irelevant sub aspectul calculării datoriilor la bugetul de stat și al aprecierii asupra existenței infracțiunii. În mod întemeiat, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 84 alin. 6 din Codul de Procedură Fiscală, la care s-a făcut anterior referire. Eventuala înregistrare ulterioară a facturilor pe care o invocă inculpata nu a fost din proprie inițiativă, ci a fost determinată de faptul constatării nelegalității în cursul inspecției fiscale.
3. C. de A. constată întemeiat motivul de apel invocat de P., în sensul că instanța de fond nu a reținut la încadrarea juridică a faptei, dispozițiile art. 41 alin. 2 CP din 1969, cu privire la comiterea infracțiunii în formă continuată. Aceasta, în condițiile în care neînregistrarea în contabilitate a vizat 13 facturi fiscale, cu date de emitere diferită, în decursul lunilor martie – aprilie 2011.
Ca atare, se va reține la încadrarea juridică a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu apl. art. 74, art. 76 lit. d CP din 1969 și art. 5 CP, dispozițiile art. 41 alin. 2 CP din 1969, cu privire la comiterea infracțiunii în formă continuată.
4. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, cu referire la felul pedepsei, la durata acesteia și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, C. de A. a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond este proporțională cu gravitatea faptei comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.
Pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatei, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 CP din 1969 este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse, la conduita inculpatei în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială (divorțată cu un copil minor), la lipsa antecedentelor penale.
În consecință, C. de A. apreciază că nu se justifică majorarea pedepsei aplicate inculpatei, așa cum se solicită de către P. și nici înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 CP din 1969, sancțiunea aplicată, ca durată și modalitate de executare, fiind proporțională cu gravitatea faptei comise și aptă să asigure conștientizarea faptei antisociale comise, să contribuie la împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni și nu în ultimul rând, să permită o mai rapidă recuperare a prejudiciului.
5. În ce privește latura civilă a cauzei, C. de A. constată următoarele:
Instanța de fond a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 4.413 lei către partea civilă S. român prin ANAF, la care se adaugă penalități și majorări de întârziere, calculate până la plata efectivă. S-a avut în vedere prejudiciul, așa cum a fost acesta calculat în baza raportului de expertiză contabilă judiciară.
C. de A. apreciază că în mod legitim s-au reținut de către expert, sumele datorate bugetului de stat, acestea fiind corespondente cu sumele stabilite în urma inspecției fiscale și cu care s-a constituit parte civilă ANAF- DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H., respectiv: 1.800 lei cu titlu de impozit pe profit și 11.699 lei cu titlu de TVA. Sumele stabilite de expertă au fost ușor mai mari (1.810 lei, respectiv 11.769 lei), însă în virtutea principiului disponibilității, se vor acorda sumele, în limita a ceea ce a solicitat partea civilă și nu mai mult.
C. de A. reține că TVA colectat aferent celor 13 facturi neînregistrate a fost estimat la suma de 11.769 lei. Este adevărat că pentru lunile martie și aprilie 2011, expertul a calculat un TVA deductibil, din alte tranzacții, în sumă de 9.699 lei, însă această sumă nu poate influența TVA de plată, ca debit provenit din comiterea faptei penale. Ca atare, în primul rând, trebuie reținut că aceasta este suma reprezentând TVA de plată datorat bugetului statului, urmare a neînregistrării facturilor fiscale în discuție. Pe de altă parte, compensarea TVA–ului colectat cu TVA–ul deductibil ar fi operat în mod legal și automat, dacă înregistrările facturilor în contabilitate s-ar fi realizat în lunile martie – aprilie 2011.
Astfel, C. de A. reține că prejudiciul cauzat bugetului statului prin neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale derulate cu cele 3 societăți comerciale în martie - aprilie 2011 este de 1.800 lei cu titlu de impozit pe profit și 11.699 lei cu titlu de TVA, plus majorări și penalități de întârziere. În ipoteza în care societatea va mai avea la acest moment TVA colectat, acea sumă se va compensa cu celelalte obligații de plată ale societății.
În consecință, C. de A. va majora cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . Petroșani către partea civilă ANAF- DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H., de la suma de 4.413 lei la care se adaugă penalități și majorări de întârziere calculate până la plata efectivă, la suma de 13.499 lei debit principal plus dobânzi și penalități, calculate până la achitarea integrală a debitului.
6. În mod întemeiat s-a invocat în apelul Parchetului, faptul că instanța de fond a omis obligarea părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu inculpata, de vreme ce a fost obligată în solidar cu inculpata și la plata despăgubirilor civile.
Ca atare, în temeiul art. 274 alin. 3 CPP, va fi obligată partea responsabilă civilmente . Petroșani să plătească în solidar cu inculpata P. A. I. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond și suma de 850 lei către expertul B. C., cu titlu de diferență onorariu expertiză.
7. Pentru motivele expuse, instanța de apel apreciază neîntemeiate motivele de apel invocate de inculpată. S-a dovedit că prejudiciul nu este cel de 533 lei, pe care l-a invocat inculpata, ci cel anterior arătat în considerentele prezentei decizii, neputându-se lua în considerarea apărarea inculpatei cu privire la destinația pieselor auto achiziționate, întrucât ea nu a fost susținută de probele administrate. Inculpata a recunoscut faptul neînregistrării celor 13 facturi fiscale de achiziție de bunuri și a fost de acord cu plata sumelor datorate bugetului statului, fără penalități și majorări.
În concluzie, solicitarea sa de achitare pe motivul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală nu este întemeiată.
De asemenea, nu este întemeiată nici solicitarea de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013.
Referitor la aplicarea art. 181CP din 1969, C. reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
Sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoanei infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatei nu întrunește condițiile cerute de art. 181C.pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta și de consecințele acesteia în plan patrimonial.
Ca atare, pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, art. 421 pct. 1 lit. b CPP,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și partea civilă ANAF- DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. împotriva sentinței penale nr. 385/30.10.2014 pronunțate de T. H. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată, sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește nereținerea prevederilor art. 41 alin. 2 CP din 1969 la încadrarea juridică a infracțiunii și sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata și neobligarea părții responsabile civilmente la plata în solidar cu inculpata a cheltuielilor judiciare și rejudecând cauza în aceste limite:
Reține la încadrarea juridică a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu apl. art. 74, art. 76 lit. d CP din 1969 și art. 5 CP, dispozițiile art. 41 alin. 2 CP din 1969, cu privire la comiterea infracțiunii în formă continuată.
Majorează cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . Petroșani către partea civilă ANAF- DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice H., de la suma de 4.413 lei la care se adaugă penalități și majorări de întârziere calculate până la plata efectivă, la suma de 13.499 lei debit principal plus dobânzi și penalități, calculate până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 274 alin. 3 CPP, obligă partea responsabilă civilmente . Petroșani să plătească în solidar cu inculpata P. A. I. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond și suma de 850 lei către expertul B. C., cu titlu de diferență onorariu expertiză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata P. A. I. împotriva sentinței penale nr. 385/30.10.2014 pronunțate de T. H. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, art. 274 alin. 3 CPP, obligă pe inculpata P. A. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Petroșani să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. I. M. A. D. B.
GREFIER,
D. M. H.
Red. M.I.S
Tehnored. D.M.H./MIS
2 ex/23.04.2015
J. Fond C. B.
| ← Înlocuire măsură preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.242... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 191/2015. Curtea de... → |
|---|
