Înlocuire măsură preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.242 NCPP. Decizia nr. 459/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-07-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 459/2014
Ședința publică de la 11 iulie 2014
Instanța constituită din:
Judecător de drepturi și libertăți: A. B.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D. - S. T. A. I. reprezentat prin: Magdea D. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra contestaților formulate de inculpații V. R. și M. M. R. împotriva încheierii penale din data de 3 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Asupra prezentelor contestații,
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr. 31/CC/03.07.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. în dosarul nr._, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații V. R. G. și M. M. R., fiind obligați aceștia să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel a constatat, în esență, următoarele:
La data de 01.07.2014 sub nr._, s-a înregistrat la prima instanță, cererea formulată de inculpații V. R. G. și M. M. R. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, motivat de faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens iar o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 C.p.p., neexistând pericolul ca inculpații să se sustragă de la urmărirea penală sau să săvârșească altă infracțiune.
Cu ocazia susținerilor orale a cererii, inculpații, prin reprezentant ales, au învederat faptul că solicită în primul rând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară întrucât nu sunt întrunite cele două condiții impuse de lege și anume prima condiție, care se referă la faptul că trebuie să existe elementele rezonabile care să conducă la concluzia că acel produs este psihoactiv și apoi a doua condiție, că nu are autorizație. De asemenea, s-a susținut că această substanță – feniletilamină – este o substanță care nu poate fi bănuită rezonabil că are aceste efecte psihoactive atâta timp cât se găsește la magazinele cu suplimente pentru sportivi și care este destinată tocmai pentru unii sportivi care au nevoie să le crească puterea de concentrare. S-a mai arătat că prin comercializarea acestei substanțe - feniletilamină - de către cei doi inculpați nu s-a pus în pericol starea de sănătate a societății.
Prin decizia nr. 343/03.06.2014 a Curții de Apel A. I. au fost arestați, între alții, inculpații V. R. G. și M. M. R., pentru o durată de 30 de zile, reținându-se că există suspiciuni rezonabile că aceștia au săvârșit infracțiunile de aderare sau sprijinirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 Cod Penal și efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, disimulând că acestea sunt produse a căror comercializare este permisă de lege, în formă continuată, prev. și ped. de art. 17 din Legea nr. 194/2011 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.
S-a mai reținut în decizia de arestare următoarele:
În cauză sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că s-a constituit un grup infracțional organizat, gradual și în timp respectiv: efectuarea de cumpărări autorizate de la membrii grupului din municipiul S. ce comercializează aceste substanțe stradal, procurarea de colete de la furnizorii din municipiul București, interceptarea și substituirea unor astfel de colete, monitorizarea de colete, ridicarea autorizată a coletelor abandonate în depozitele firmelor de curierat de către furnizori, verificarea expedițiilor efectuate de către aceștia pe întreg teritoriul țării și în particular în municipiul S., interceptări autorizate, audieri de martori, percheziții domiciliare.
Probele administrate până la acel moment sunt suficiente pentru a contura o suspiciune rezonabilă în ceea ce privește existența grupului și caracterul organizat al acestuia, având în vedere legăturile apropiate dintre inculpați – în special a celor care au constituit nucleul inițial al grupului (cele două grupări ce acționau în zone de influență diferite – Zona Valea Aurie și zona Hipodrom, grupări care din vara anului 2013 s-au unit, punând bazele unei colaborări ce a dus astfel la structurarea unei grupări infracționale extinse, în scopul comercializării pe raza municipiului S. de substanțe „etnobotanice”) la care, în timp au aderat ori au fost atrași noi și noi membrii care aveau deja astfel de preocupări infracționale ori care au început să aibă astfel de preocupări, interesați de același scop al obținerii de beneficii rapid, eficient și sigur. Caracterul organizat și structurat a rezultat și din modul de operare specific grupului: achiziționarea de substanțe psihotrope și psihoactive în cantități mari, de la diferiți furnizori din țară cu care au intrat în legătură în urma anunțurilor postate de aceștia pe site-urile pe care promovează astfel de substanțe – relevant fiind aici modul în care s-au purtat discuțiile între furnizori și beneficiari – doar în mediul on-line, folosind adrese cu ID fictive, cunoscute doar între ei, pe care și le schimbau frecvent tocmai pentru a evita o eventuală identificare și urmărire a lor, reticența absolută de a intra în legătură și de a răspunde unui solicitant logat cu adresă nouă, fiind necesară „ recomandarea” din partea unui partener „ de bază” în relația de „ afaceri” pentru a putea deveni „ client” și a beneficia ulterior de primirea acestor substanțe disimulate în colete; expedierile se făceau de către furnizorii identificați sub umbrela unor societăți de tip „ fantomă”, cu indicarea unor numere de contact fictive, contactul real făcându-se direct prin curieri cu care s-a stabilit în prealabil o legătură în acest sens ( aceștia preluau coletele direct de la furnizori ori de la persoane interpuse – membrii ai grupării – le expediau prin firmele de curierat la care lucrau, după care, sumele de bani încasate ramburs de la destinatarii coletelor erau livrate de aceeași curieri, expeditorii rămânând astfel ascunși și foarte greu de identificat. Mai mult, pentru a evita depistarea lor, furnizorii foloseau noi și noi denumiri pentru firmele fictive de pe numele cărora expediau colete, alternau inclusiv firmele de curierat. Acest mod de operare și identificarea persoanelor aflate în spatele expedierilor de colete s-a făcut în urma unor investigații laborioase, ce a presupus monitorizarea atentă a coletelor și monitorizarea sumelor de bani ramburs. La fel de relevant pentru caracterul organizat și structurat al activității desfășurate de inculpați și a legăturilor existente între ei este și împrejurarea că, dacă inițial membrii grupării din S. ridicau coletele în nume personal (ex. cazul inculpaților P. M. L., Clai Harry, C. G. R. ), ulterior și aceștia au adoptat măsuri de precauție, impuse de către furnizori, prin folosirea unor identități false ori indicarea unor numere de contact false. Legăturile dintre membrii grupării au fost dovedite și prin aceea că, de pe aceleași adrese făceau comenzi mai mulți dintre ei, ori pe aceleași numere de telefon purtau discuții când unii, când alții, precum și prin faptul că, marfa era împărțită între ei pentru a fi ulterior distribuită către cercul de consumatori al fiecăruia, iar atunci când unii rămâneau fără marfă, clienții erau îndrumați rapid către ceilalți membrii ai grupului.
Din exploatarea mandatelor de supraveghere emise în cauză și din investigațiile efectuate până în acel moment coroborat cu actele puse la dispoziție de firmele de curierat, imaginile video surprinse la sediile acestora și declarațiile martorilor, au reieșit ca denumiri de societăți folosite ca paravan de către furnizorii din mun. București pentru expedițiile de colete cu substanțe interzise „FNB TOTAL INVEST”, „HUNTER VIP”, „M. DISTRIBUTION” (în spatele acestora fiind date că acționează I. L. E., N. I. P. ș.a. sub identități fictive ca „U. A.”, „Vizilu M.”), „AUTO V. TRANS IND”, „PAVAJ PROD”, „PM & CONSTRUCT”, „VIP .”, și „GSM TEL INVEST” (în spatele acestora fiind date că acționează T. A., C. C., C. S. ș.a. sub identități fictive ca „P. A.”, „M. A.”) RZV IT ASSISTANCE AND DEVELOPMENT, DANCOS P. TRADE,DE LUCAS IMPEX, KONECT GSM,, STANDARD SUPLIMENT, RO SUPLIMENTS RETAIL, FITO SUPLIMENT, „IMPORTANT MEDIA”, SMART STORE RETAIL, BEST P. SHOP (în spatele acestora existând date că acționează M. M. R., V. R. ș.a. sub identități fictive precum „M. M.”, „Welther Raimund”).
În ceea ce-l privește pe inculpații M. M. R. și V. R. G., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel a reținut că la domiciliul inculpaților s-au găsit diferite cantități de substanțe, stampile ale mai multor firme folosite ca paravan în expedierea de colete – RZV IT, DE LUCAS, SAFIRA TRADING, SMART SUPERSTORE, facturi, AWB –uri emise de Fan Courier pe diverse nume, facturi emise de societăți etc.
S-a mai reținut că cei doi inculpați, alături și de alți inculpați din cauză, în perioada 18.10._13 aceștia au efectuat prin intermediul societăților fictive DANCOS P., DE LUCAS IMPEX, FITO SUPLIMENT, BEST P. SHOP, KONNECT GSM, RO SUPPLEMENTS, RZV IT, SMART SUPERSTORE, STANDARD SUPLIMENTS ș.a. un număr de cel puțin 905 expediții de colete cu substanțe psihoactive și stupefiante pe teritoriul României, în valoare de 262.445 lei.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel a mai apreciat că faptele imputate inculpaților sunt grave, mai ales prin prisma modului organizat în care acestea s-au desfășurat, a perioadei de timp îndelungate în care s-a desfășurat activitatea infracțională, a cantităților extrem de mari de substanțe interzise care au fost puse pe piață, a sumelor mari de bani obținute evident din comercializarea acestor substanțe, raportându-ne aici doar la contravaloare ramburs a coletelor expediate.
Studiile efectuate la nivel european privind aceste substanțe, lupta continuă pe care autoritățile tuturor statelor o duc pentru a contracara acest fenomen îngrijorător prin rapiditatea cu care infractorii reușesc să pună pe piață noi și noi substanțe, multe dintre acestea similare prin efecte și conținut cu drogurile de mare risc fac din substanțele cu efect psihoactiv o problematică pe întreg teritoriul Uniunii Europene, fiind nevoie de eforturi concertate pentru contracararea acestora, s-a mai reținut cu ocazia arestării.
Arestarea preventivă inițială a inculpaților a fost prelungită, prin încheierea nr. 28/CC/20.06.2014, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02.07.2014 și până în data de 31.07.2014.
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului, asupra cererilor de înlocuire a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii preventive luată față de inculpați tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 și 2 C.p.p. măsura preventivă luată se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, precum și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, iar în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei personale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p., aceasta putând fi revocată din oficiu sau la cerere.
Din perspectiva acestor prevederi legale judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului reține că cererea inculpaților V. R. G. și M. M. R., este nefondată, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii.
Se constată că termenul este scurt de la momentul în care s-a judecat contestația acestora și a Parchetului, nu au mai apărut elemente noi care să justifice o altă măsură preventivă, și rămânând aceleași considerente avute în vedere de către judecătorul de la instanța superioară în calea de atac, cererile sunt nefondate și vor fi respinse.
Din această perspectivă arestarea preventivă întrunește condițiile formale prevăzute de lege, sunt îndeplinite condițiile, precum și temeiurile de drept, care impun luarea măsurii arestării preventive față de inculpați. În cauză nu au fost încălcate dispozițiile legale prin care au fost vătămate drepturile inculpaților, care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea propunerii. Pe de altă parte luarea unei măsuri preventive se face în cadrul evaluării concrete cu privire la faptă și persoană și nu comparativ cu alte persoane cu alte dosare de același tip.
Într-adevăr înlocuirea este posibilă, însă oportunitatea și admiterea unei astfel de cereri se apreciază și în funcție de momentul în care este formulată, de stadiul în care se află procedura și nu mai puțin raportându-ne efectiv la activitatea infracțională care se impută in mod provizoriu fiecăruia dintre inculpați. De aceea cererile formulate nu sunt justificate în concret pe situația lor infracțională și personală. Ori, în primul rând procurorul este cel care conduce urmărire penală, iar modul și ordinea în care își efectuează tactica în efectuarea acestei urmăriri penale o stabilește procurorul, am mai reținut judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului.
În ceea ce privește controlul judiciar sau arestarea preventivă legea a făcut o diferență importantă, respectiv la arestarea preventivă trebuie să existe probe temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de acuzațiile care li se impută, pe când la controlul judiciar sunt suficiente indicii.
Urmărirea penală este în desfășurare, s-au audiat un număr important de martori, și urmează să mai fie audiați și alți martori, iar perchezițiile informatice nu s-au finalizat De asemenea, în cauză se mai efectuează și alte acte de probațiune, cum ar fi expertizarea cantității de 3,5 kg de substanță găsită la inculpatul T., față de care există suspiciuni că reprezintă drog și de asemenea, alte substanțe de aceeași natură cu privire la care nu se știe dacă sunt sau nu substanțe psihoactive sau droguri de risc sau de mare risc.
Învederează judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului de asemenea faptul că în urma finalizării acestor acte de urmărire penală în desfășurare există posibilitatea să se extindă acțiunea penală fie pentru alte persoane, fie chiar și pentru alte infracțiuni, ceea ce implică un pericol real ca inculpații să ia legătura și cu alte persoane influențând cursul urmăririi penale.
Cu privire la motivele invocate de către inculpați că ei nu au cunoscut că substanțele comercializate, respectiv feniletilamina, un supliment nutritiv pentru slăbire, erau prevăzute pe lista substanțelor interzise la consum din 2009, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului reține:
Desigur toate explicațiile că nu cunoscut natura acestei substanțe că s-ar fi întors coletele prin faptul că beneficiarii nu erau mulțumiți de conținutul lor respectiv de această substanță, nu sunt de natură să înlăture suspiciunile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 din Legea nr. 194/2011. Inculpații au beneficiat de aparența de substanță psihoactivă a feniletilaminei, de fapt au recunoscut acest lucru și în fața instanței de judecată.
Pe de altă parte din probele administrate până la acest moment în dosar, rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Inculpații au comercializat potrivit constatărilor din analizele de laborator feniletilamină care se regăsește în Anexa 2 din Raportul anual pe 2009 și de asemenea și în Raportul pe anul 2012 și Raportul pe 2013 ca urmare a punerii în aplicarea a deciziei 387/2005, această substanță fiind notificată oficial prin sistemul de avertizare rapidă ca substanță psihoactivă. Privind în concret pericolul pe care îl reprezintă inculpații pentru societate, se poate susține că oricare din măsurile preventive mai puțin restrictive la care s-ar putea apela din cele prevăzute la art. 202 cod procedură penală, ar putea permite desfășurarea în continuare a activității infracționale prin intermediari și internet. În cauză este nevoie de timp pentru a administra și celelalte probe, volumul de activitate fiind considerabil, astfel că judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a apreciat că nu se impune, încă, înlocuirea măsurii preventive luată.
Împotriva acestei încheieri au formulat, în termen, contestații inculpații V. R. G. și M. M. R., solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune admiterea cererii de înlocuire a arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară.
În motivarea contestațiilor inculpații au susținut, în esență, că substanța comercializată de ei, feniletilamina, a fost sesizată ca substanță posibil psihoactivă prin Raportul anual pe 2009 al OEDT-Europol, dar că această substanță nu a urmat procedura prevăzută de Decizia 2005/387/JAI pentru a fi introdusă sub regimul legislației penale din România.
Mai susțin inculpații că această substanță nu este nocivă și că ea se regăsește în diferite alte produse ce se pot achiziționa liber de pe piață, depunând, în acest sens la dosar, o . înscrisuri cuprinzând oferte comerciale de vânzare a unor astfel de produse.
Mai arată inculpații că ei nu au săvârșit infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din noul Cod penal, legăturile lor cu ceilalți membri ai grupului fiind ocazionale și impersonale.
Reprezentanta D. și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației, cu motivarea consemnată în încheierea de amânare a pronunțării, de la termenul din 10.07.2014.
Analizând încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului prin prisma motivelor invocate în prezentele contestații, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel reține următoarele:
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a realizat o temeinică analiză a cererii de înlocuire a arestării preventive și a dat o legală și temeinică aplicare dispozițiilor legale pertinente din noul Cod de procedură penală.
Apărarea principală a inculpaților, referitoare la faptul că substanța comercializată de inculpați, astfel cum aceștia, de altfel, au recunoscut încă de la prima audiere, nu se află reglementată de legislația penală națională, nu poate fi apreciată ca o schimbare, în accepțiunea dispozițiilor art. 242 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, dedusă din evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților și care să ducă la aprecierea că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală.
În primul rând judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel observă că analiza apărărilor inculpaților s-a efectuat și cu ocazia analizării, în primă instanță și în contestație, a ultimei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive, când, în urmă cu nici trei săptămâni (mai exact, în data de 26.06.2014), s-a conchis în sensul că substanța denumită feniletilamină se regăsește în Anexa 2 la Raportul Anual 2009 întocmit de OEDT – Europol privind punerea în aplicare a Deciziei 2005/386/RAI a Consiliului la poziția nr. 14 cu denumirea 2-PEA(2-phenethylamine) și că în această anexă, așa cum rezultă din chiar cuprinsul ei, sunt menționate noi substanțe psihoactive, care ajung implicit sub incidența Legii nr. 194/2011 care trebuie interpretată în conformitate cu dreptul Uniunii Europene. Tot atunci s-a mai reținut că împrejurarea că pe piață se comercializează anumite produse care conțin această substanță nu afectează și nu diminuează cu nimic pericolul social al faptelor de a comercializa aceste substanțe fără autorizație, rezultând în mod clar că legea permite operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive doar pentru persoanele care dețin o autorizație în acest sens eliberată de către ANSVSA.
În plus față de cele reținute cu ocazia prelungirii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel învestit cu prezentele contestații reține următoarele:
Art. 17 din Lg. 194/2011, care incriminează principala faptă care este imputată inculpaților, are următorul conținut:
Fapta persoanei care, cu intenție, efectuează fără drept operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzând sau disimulând că acestea sunt produse autorizate potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Din analiza acestui text de lege se poate observa că produsele incriminate nu trebuie să fie dovedite că au efecte psihoactive ci doar că sunt susceptibile de a avea astfel de efecte, susceptibilitate ce rezultă din chiar trecerea lor în Raportul Anual 2009 întocmit de OEDT – Europol privind punerea în aplicare a Deciziei 2005/386/RAI a Consiliului.
În art. 1 din aceeași Lg. 194/2011 se stabilește că obiectul actului normativ este acela de a reglementa cadrul legal aplicabil preparatelor, substanțelor, plantelor, ciupercilor sau combinațiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanțele aflate sub control național, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, și instituie măsuri de prevenire, control și combatere a consumului în vederea protejării sănătății populației de acțiunile negative ale acestora.
Din acest din urmă text de lege se poate observa că nu este necesar ca produsele incriminate să re regăsească reglementate în legislația națională, rezultând destul de clar că obiectul legii îl constituie acele produse altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare.
Cu alte cuvinte, pentru ca un produs să fie apt pentru a reprezenta obiectul de incriminare al Lg. 194/2011 trebuie doar să fie susceptibil de a avea efecte psihoactive, susceptibilitate pe care feniletilamină o îndeplinește, astfel cum mai sus s-a reținut.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel mai reține că nici în legătură cu cealaltă infracțiune care li se impută inculpaților, cea de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din noul Cod penal, nu au intervenit elemente noi apte de a primi valența prevăzută de art. 242 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Deși, ca regulă, nu se poate exclude ca înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă să poată surveni la o dată apropiată celei la care arestul a fost luat sau prelungit, o astfel de înlocuire trebuie, însă, să aibă la bază schimbări importante ale situației avute în vedere la momentul prelungirii, schimbări care, în speță, nu au intervenit.
Este adevărat că atitudinea procesuală a inculpaților a fost una constantă și, până la un punct, de cooperare cu organele judiciare, dar aceste elemente nu sunt în măsură, la acest moment procesual, să ducă la aprecierea că arestarea preventivă nu mai este necesară pentru asigurarea scopului de bună desfășurare a urmăririi penale.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații V. R. G. și M. M. R. împotriva încheierii penale nr. 31/CC/03.07.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, fiecare dintre cei doi inculpați vor fi obligați să plătească statului câte 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații V. R. G. și M. M. R. împotriva încheierii penale nr. 31/CC/03.07.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, obligă pe fiecare dintre cei doi inculpați să plătească statului câte 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura contestației.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.07.2014.
Judecător de drepturi și libertăți, Grefier,
A. D. B. D. M. H.
Red. A.B./ Tehnored. D.M.H.
14.07.2014, 2 ex.
J. Fond M.I. R.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 208/2015. Curtea... → |
|---|
