Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 541/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 541/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 541/A/2015

Ședința publică de la 26 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. M.

Judecător D. G.

Grefier L. B.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin

M. C. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. D. F. împotriva sentinței penale nr. 11/26.01.2015 pronunțată de T. A. în dosar_ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant C. D. F., asistat de apărătorul ales, avocat M. M. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Întrebat fiind, inculpatul apelant C. D. F. arată că menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să formuleze precizări suplimentare.

Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat M. M. R., apărătorul ales al inculpatului apelant C. D. F. solicită admiterea apelului și în principal achitarea inculpatului în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C. pr. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite și pe cale de consecință să se dispună reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia. În terțiar, în condițiile în care se va aprecia că nu se impune achitarea inculpatului sau schimbarea încadrării juridice, solicită reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.

Consideră că asupra inculpatului s-a procedat la o acțiune de provocare din partea investigatorului sub acoperire, aspect care înlătură vinovăția, invocând, sub acest aspect, decizia 71/A/2012 pronunțată de C. de A. A. I..

Invocă disp. art. 68 Cod penal anterior, prin care se interzice a se întrebuința violențe, amenințări precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a obține probe și solicită a se avea în vedere că din vizionarea imaginilor existente la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că inculpatul a fost, în nenumărate rânduri, provocat, insistându-se pentru a săvârșii infracțiunile de care este acuzat.

Arată că de la momentul de la care s-a sesizat din oficiu organul de anchetă și până la efectuarea testului de integritate, din luna septembrie, nu s-a întâmplat nimic, și mai mult autorizarea pentru a fi folosit agentul sub acoperire a avut loc la data de 28 august 2013, iar fapta este constată la data de 27 septembrie 2013. Argumentează faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 5.05.2015, rezultă în mod clar activitatea desfășurată în perioada 28 august 2013 - 27 septembrie 2013 de inculpat.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut că a luat suma de bani, pe care a predat-o organelor de anchetă, iar această activitate s-a desfășurat după ce a încheiat procesul verbal. De asemenea, precizează că din procesul verbal de redare a discuțiilor ambientale purtate între agentul sub acoperire și inculpat (filele 40 și urm. d.u.p.) rezultă că inculpatul i-a pus în vedere posibilitatea de a plăti pe loc o sumă mai redusă, de unde rezultă în mod clar o acțiune de respingere a încercării de mituire.

Precizează că activitatea de luare a banilor s-a desfășurat după ce inculpatul și-a îndeplinit în integritate atribuțiile de serviciu, motiv pentru care solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite. Susține faptul că din probatoriul administrat în cauză și respectiv din filmările din data de 31 ianuarie rezultă, precum și din procesul verbal depus la dosarul cauzei pentru acest termen de judecată rezultă în mod clar faptul că inculpatul a înmânat documentele, după care agentul sub acoperire a întrebat „cât îl costă”. Arată că inculpatul i-a aplicat agentului sub acoperire un avertisment verbal, măsură legală prevăzută de art. 5 coroborat cu art. 7 din OG 2/2001, considerând că circulația nu a fost pusă în pericol, moment la care i s-a oferit bani, subliniind faptul că inculpatul nu a cerut bani anterior finalizării sarcinilor de serviciu.

Raportat la legea penală mai favorabilă, respectiv Codul penal anterior, coroborat cu Legea 78/2000, arată că încadrarea juridică și limitele de pedeapsă la infracțiunea de primire de foloase necuvenite sunt mult reduse, și solicită aplicarea acestei sancțiuni penale și pe cale de consecință reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia.

De asemenea, în condițiile în care se va considera că nu se impune achitarea inculpatului pe motivul provocării agenților sub acoperire, precum nici schimbarea de încadrare juridică și reducerea limitelor de pedeapsă, solicită o mai mare aplicare a circumstanțelor atenuante și a se avea în vedere faptul că perioada de 22 de ani în care inculpatul a activat în Poliției Municipiului Aiud - C. Rutier acesta a avut o activitate corespunzătoare, raportat la caracterizările depuse la dosarul cauzei și la declarațiile martorilor audiați în cauză.

Raportat la cele susținute și la motivele de apel depuse în formă scrisă la dosarul cauzei solicită admiterea apelului.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpatul C. D. F., desființarea în parte a sentinței penale atacate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune de luare de mită având un singur act material, prin înlăturarea actului material care vizează fapta reținută ca urmare a testului de integritate, având ca argument faptul că acest test de integritate, în maniera în care a fost efectuat, nu poate constitui o infracțiune de sine stătătoare în lipsa altor probe ci constituit de fapt indiciile care au determinat acțiunea derulată de organele de urmărire penală în privința inculpatului.

Solicită a se avea în vedere faptul că judecătorul de cameră preliminară s-a pronunțat pe legalitatea administrării, iar aceste probe pot fi apreciate de judecător doar sub aspectul stabilirii sau nu a vinovăției inculpatului.

Arată că în speța invocată de apărare, investigatorul sub acoperire a avut o atitudine de provocare, acesta punând banii în certificatul de înmatriculare, ceea ce nu este cazul în speța de față, având în vedere că inculpatul a recunoscut din faza din urmărire penală că a luat bani și în ce împrejurări, iar faptul care s-a reținut în actul de inculpare și în hotărârea instanței de fond că comportamentul inculpatului a fost de acceptare de a primi anumite sume de bani rezultă în mod clar din actele aflate la dosarul cauzei, acesta nemanifestând intenția de a refuza acei bani. Apreciază că cele două spețe sunt diferite, în condițiile în care în actuala speță nu se poate vorbi despre o provocare și pe cale de consecință consideră că se poate dispune o soluție de condamnare față de inculpat.

Concluzionând, raportat la întreaga activitate presupus infracțională avută în vedere de organele de anchetă relativ la dosarul asupra căruia s-a pronunțat de către procuror soluția de 18/1, consideră că sunt împrejurări care justifică reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond și reținerea de circumstanțe atenuante în ceea ce privește pe inculpatul C. D. F..

Avocat M. M. R., apărătorul ales al inculpatului apelant C. D. F., referitor la punctul de vedere exprimat de către procuror cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, arată că este de acord cu aceasta, apreciind că nu există probe și nu constituit infracțiune testul de integritate și respectiv reținerea exclusivă a infracțiunii prev. de art. 254 C. pen.

Având ultimul cuvânt inculpatul C. D. F. arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față:

I. Constată că prin sentința penală nr. 11/26.01.2015 pronunțată de T. A. în dosar_ s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul C. D. F. din infracțiunea prev. de art.254 alin.1 C.penal din 1969 rap. la art.6, art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificată cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal din 1969 în infracțiunea prev. de art.256 alin.1 C.penal din 1969.

A fost condamnat inculpatul C. D. F. fiul lui Ș. și M., născut la data de 14.09.1966 în Ocna M., județul A., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, domiciliat în Aiud, ., jud. A., posesor al CI . nr._, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 C.penal din 1969 rap. la art.6, art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificată cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal din 1969.

În baza art.65 C.penal din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) din același cod, pe o durată de 2 ani, în condițiile art.66 C.penal din 1969.

S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 C.penal din 1969 a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c C.penal din 1969.

În temeiul art.86 ind.1 C.penal din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art.86 ind.3 C.penal din 1969 s-a obliat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. A.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 alin.1 rap. la art.83 și art.84 C.penal din 1969 și ale art. 86 ind.4 alin.2 C.penal din 1969.

În baza art.71 alin5 C.penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art.254 alin.3 C.penal din 1969 s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui număr de 2 bancnote, respectiv una bancnotă de 100 lei . și una bancnotă de 50 lei ..

În baza art.191 C.pr.pen. s-a obligat inculpatul la plata sumei de 1150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care 150 lei cheltuieli din faza de urmărire penală.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt: Inculpatul C. D. F. are gradul profesional de agent șef principal de poliție și până la data de 01.10.2013 și-a desfășurat activitatea în cadrul Poliției Municipiului Aiud-C. Rutier. Acesta deține calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare.

La data întocmirii rechizitoriului inculpatul își desfășura activitatea în cadrul Secției 3 Poliție Rurală Aiud-Postul de Poliție P., jud. A., în prezent fiind pensionar.

Conform fișei postului, inculpatul avea ca sarcini și îndatoriri: controlul, supravegherea și îndrumarea participanților la traficul rutier, consemnarea în registru a locului unde desfășoară activități cu aparatul radar, folosirea aparatului radar pentru constatare și a altor abateri privind circulația pe drumurile publice, consemnarea contravențiilor în ordine cronologică.

Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu a Direcției Generale Anticorupție și a imaginilor stocate pe DVD-ul nr.53/2013/DGA/SO, la data de 30.01.2013, ofițeri din cadrul direcției au efectuat o activitate de testare a integrității profesionale privind polițiști din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A..

Astfel, în jurul orei 10:48, ofițerul care a efectuat testul se deplasa cu un autoturism pe drumul european E81, dinspre localitatea T. spre municipiul A. I., iar înainte de localitatea Inoc a efectuat o manevră de depășire neregulamentară.

Acest aspect a fost constatat de către inculpat care acționa cu autoutilitara de poliție marca Dacia L. MCV cu nr. de înregistrare MAI_.

Inculpatul a procedat la oprirea ofițerului care efectua testul solicitându-i acestuia documentele personale și ale autoturismului, aducându-i la cunoștință faptul că a efectuat o manevră de depășire neregulamentară, totodată spunându-i că-i va reține permisul de conducere. După ce inculpatul a verificat datele de identificare ale testatorului și ale autoturismului condus, l-a informat pe acesta că măsura contravențională este amendă de 280 lei, iar ca măsură complementară este reținerea permisului de conducere.

Din discuțiile purtate de inculpat cu ofițerul care efectua testul rezultă că acesta nu a refuzat primirea de foloase care nu i se cuvin, în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv de a nu încheia procesul verbal de contravenție. Astfel, după ce inculpatul a verificat la auto cu care acționa datele furnizate de ofițerul care efectua testul, i-a adus la cunoștință că pentru contravenția săvârșită amenda este de 180 lei, măsura complementară este reținerea permisului de conducere, urmând a-i fi eliberată o dovadă de circulație de 15 zile. Ofițerul care efectua testul i-a cerut inculpatului „nu puteți fi mai indulgent” după care urmează alte discuții între cei doi, în cursul cărora testatorul afirmă:”amenda o plătesc, bani mă descurc, mai facem bani”. Inculpatul se deplasează din nou la autoutilitara de poliție, fiind urmat imediat de ofițerul care efectua testul care îi spune „Plătesc ceva acum, nu mă lăsați fără permis! Recunosc, am greșit…, măcar ceva, mi-l rețineți cum ați spus? Sigur nu putem face altfel?” După această discuție, inculpatul îi restituie ofițerului care efectua testul documentele fără a întocmi procesul verbal de contravenție, moment în care ofițerul întreabă” 100 de lei dacă vă dau e bine, 150-mulțumesc!”, iar inculpatul îi răspunde”cât considerați dumneavoastră”.

Conducătorul auto i-a oferit inculpatului suma de 150 lei, pe care a primit-o și a aruncat-o pe podeaua autoturismului în fața scaunului pe care era așezat.

La data de 27.09.2013, ora 18,30, investigatorul sub acoperire P. F. se deplasa cu autoturismul marca DACIA L. având nr. de înmatriculare_ pe direcția Aiud-Teiuș. Pe . Aiud a fost oprit de către agentul de poliție C. D. F. ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu autoutilitara marca DACIA L. cu nr. de înmatriculare MAI_.

Inculpatul l-a oprit pe martorul P. F., i-a adus la cunoștință motivul opririi, respectiv conducerea autoturismului cu viteza de 68 km/h pe un sector de drum prevăzut cu limita de viteză de 50 km/h și nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță. Investigatorul i-a comunicat inculpatului că mai figurează cu încă 11 puncte penalizare, iar acesta i-a adus la cunoștință că o să mai primească 4 puncte penalizare, două puncte pentru viteză și două puncte pentru nepurtarea centurii de siguranță și prin urmare va trebui să-i rețină permisul de conducere.

Martorul P. F. i-a solicitat inculpatului să fie mai indulgent cu acordarea punctelor de penalizare, iar agentul de poliție i-a spus că poate să-i aplice avertisment pentru centură și amendă pentru depășirea vitezei.

Urmează apoi o discuție între cei doi referitoare la punctele de penalizare, ocazie cu care martorul îi spune inculpatului că: „nu…, nu-i problema de bani, că acum am venit din…de la lucru, din Ungaria. Chiar nu-i problemă de bani.”

La un moment dat inculpatul intră în autospeciala de serviciu, iar martorul se depărtează, numără o sumă de bani pe care o ține în mână și se întoarce la mașina de poliție, unde poartă următoarea conversație cu inculpatul:

Martor: Dacă mi-l suspendați, mi-l suspendați și A-ul și B-ul și C-ul? Tăte? Nici dacă plătesc pe loc? Sau nu știu…

Inculpat: Dacă plătiți pe loc vă tai chitanță.

Martor: V-am zis că nu e problema de chitanță, de nimic.

Inculpat: Așteptați la mașină.

Martor: Vă rog frumos. Vă promit că nu rămân dator. Numai permisul să rămână.

Apoi, martorul se depărtează din nou de autospeciala de poliție, se întoarce cu spatele către aceasta, numără suma de 250 lei pe care o ține în mână și se îndreaptă din nou către mașina de poliție. Martorul a fost întrebat unde lucrează, după care inculpatul coboară din autospeciala de poliție ținând în mână o mapă tip clip-board pe care este prins blocul de procese-verbale de contravenție și se deplasează lângă martor, cu care poartă următoarea discuție:

Inculpat: Ai scăpat mai blând.

Martor: Câte puncte mi-ați dat șefu?

Inculpat: Două. Tot ai transpirat.

Martor:D-apăi…

Inculpatul îi întinde clip-board-ul cu blocul de procese verbale de contravenție martorului și îi indică unde trebuie să semneze. Acesta semnează, după care discuția continuă:

Martor: Cum facem să?...100 e bine?

Inculpat: Nu

Martor: Două?

Inculpat:Da!, după care inculpatul ridică o margine a proceselor verbale, indicând astfel martorului locul unde să pună banii, martorul introducând sub procesele verbale suma de 250 lei.

După primirea banilor inculpatul s-a deplasat la autoturismul său cu nr.de înmatriculare_ și i-a depus în bordul acestuia, printre mai multe înscrisuri.

Starea de fapt reținută mai sus este probată cu următoarele probe: declarația inculpatului care recunoaște parțial fapta, arătând că nu a solicitat nici o sumă de bani pentru a nu încheia procese verbale de contravenție celor doi conducători auto, banii fiindu-i remiși după îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, inculpatul neavând timp să-i restituie conducătoarei auto. Susține că suma de 250 lei a primit-o de la investigatorul sub acoperire după ce i-a înmânat acestuia procesul verbal de contravenție; declarația martorului cu identitate protejată P. F. (f.82-83) care a declarat că prin comportamentul său, inculpatul a manifestat interes pentru a obține o sumă de bani pentru a nu-i suspenda permisul de conducere, că deși inculpatul i-a solicitat de 2 ori i-a solicitat să se deplaseze la mașina personală, însă imediat l-a întrebat cu ce se ocupă, de fiecare dată stătea la discuții cu el; declarația martorului P. C. C. (f.94) colegul inculpatului, declarațiile martorilor P. A. C. (f.93), L. Z. (f.96), S. T. (f.104), R. M. (f.105) conducători auto opriți în trafic de inculpat și care au arătat că acesta nu le-a solicitat bani sau alte foloase pentru a nu le încheia procese verbale de contravenție; procesul verbal de marcare, fotografiere criminalistică și consemnare a seriilor bancnotelor ce compun suma de 1000 lei înmânată investigatorului sub acoperire în vederea efectuării activităților pentru care au fost autorizați; ordonanța prin care s-a dispus autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire; procesul verbal de sesizare din oficiu privind infracțiunea din data de 30.01.2013 însoțit de suportul magnetic; procesul verbal de constatare a infracțiunii și ridicare de înscrisuri, însoțit de suportul magnetic; procesele verbale de predare-primire a sumei de 250 lei de către inculpat, ce reprezintă banii care au făcut obiectul infracțiunii din data de 27.09.2013; dovada de predare a sumei de 250 lei ofițerului din cadrul DGA-Serviciul Județean Anticorupție A. ce provine din fondurile speciale ale DGA, procesul verbal încheiat conform art.96/1 alin.7 C.pr.pen. de către investigatorul sub acoperire P. F. din care rezultă că în data de 27.09.2013, în jurul orei 18,30 se deplasa pe direcția Aiud-Teiuș, fiind oprit de un agent de poliție rutieră ce acționa cu autoutilitara având nr. de înregistrare MAI_. Agentul de poliție i-a adus la cunoștință motivul opririi: a fost înregistrat conducând autoturismul cu viteza de 68 km/h pe un drum prevăzut cu limita de viteză de 50 km/h și nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță; procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.09.2013; procesul verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpat cu soția sa; procesul verbal de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor audio-video în mediul ambiental purtate la data de 27.09.2013 între inculpat și investigatorul sub acoperire; extras din fișa postului agentului de poliție C. D. F., fotocopia înscrisului cu tabelul posturilor din data de 27.09.2013 la Poliția Municipiului Aiud-C. Rutier; copia filei nr.183 din registrul radar; copia graficului de supraveghere a traficului în perioada 01.09._13 la Inspectoratul de Poliție al Județului A.-Serviciul Rutier; caracterizarea inculpatului.

Cu privire la legalitatea obținerii probelor constând în înregistrările ambientale din data de 31.01.2013, judecătorul de cameră preliminară s-a pronunțat prin încheierea nr.14/CP/2014, constatând că aceste înregistrări constituie mijloc de probă conform art.91 ind.6 alin.2 teza a II-a C.pr.pen. din 1968.

Existând date și indicii, rezultate atât din procesul verbal de sesizare din oficiu încheiat la data de 14.02.2013, cât și din imaginile stocate pe DVD-ul nr.53/2013/DGA/SO la data de 30.01.2013, prin ordonanța din 29.08.2013, procurorul a autorizat, în temeiul art.26 ind.1 din Legea nr.78/2000, pe o perioadă de 30 de zile, folosirea investigatorilor sub acoperire „P. F.” și B. I., stabilind și activitățile pe care aceștia le puteau desfășura, respectiv să promită, să ofere ori, după caz, să dea bani sau alte foloase agentului de poliție C. D. F., pentru ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să întârzie îndeplinirea acelor atribuții ori să efectueze un act contrar atribuțiilor respective, cu respectarea dispozițiilor art.68 C.pr.pen.

Referitor la apărarea inculpatului, în sensul săvârșirii faptei ca urmare a acțiunii provocatoare a investigatorului sub acoperire care înlătură vinovăția, ca element subiectiv al infracțiunii de luare de mită, instanța a constatat că aceasta este nefondată, astfel că nu există temei pentru a se dispune achitarea, potrivit art.10 lit.d C.pr.pen

Instanța a reținut că potrivit art.26 ind.1 alin.1 din Legea nr.78/2000, în cazul în care există indicii temeinice că s-a săvârșit sau că se pregătește săvârșirea de către un funcționar, între altele, a unei infracțiuni de luare de mită, procurorul poate autoriza folosirea de investigatori sub acoperire, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă. Totodată, conform art.26 ind.1 alin.6 din aceeași lege, investigatorii sub acoperire pot fi autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile prev. de art.254 C.penal.

Instanța a reținut că adoptarea unei conduite contravenționale de către investigatorul sub acoperire P. F. constând în depășirea limitei de viteză și nepurtarea centurii de siguranță, nu se circumscrie unui comportament provocator, a unui îndemn la săvârșirea unei infracțiuni. Rezoluția infracțională a aparținut în mod exclusiv inculpatului, care dacă își respecta atribuțiile de serviciu era obligat să încheie procese verbale investigatorilor sub acoperire și să aplice sancțiunile prevăzute de lege.

Toate acțiunile investigatorului sub acoperire, care au urmat opririi lui în trafic, s-au menținut în limitele autorizării primite și niciuna dintre ele nu a provocat, într-o manieră determinantă, săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, instanța a constatat că este nefondată pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art.256 C.penal din 1969 constă în primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Infracțiunea de luare de mită prev. de art.254 alin.1 C.pen. constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Fapta constituie luare de mită atunci când făptuitorul primește banii sau foloasele după îndeplinirea actului, dar pe baza unei înțelegeri anterioare. În cauză, discuțiile inculpatului cu ofițerul care a efectuat testul și respectiv cu investigatorul sub acoperire referitoare, chiar voalate referitoare la bani, la faptul că banii nu reprezintă o problemă pentru cei doi conducători auto, s-au purtat înainte ca inculpatul să încheie procesele verbale.

În temeiul art.7 paragraf 1 din CEDO și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 pentru a stabili care este legea penală mai favorabilă, trebuie să se procedeze la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia dintre legile penale aplicabile în cazul acuzatului ( metoda comparației globale).

Cu privire la condițiile de existență și sancționare ale infracțiunii continuate și ale art.36 alin.1 C.penal care arată că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, se constată că în cauză legea penală mai favorabilă pentru inculpat este Codul penal anterior din 1969; sub imperiul legii noi în sarcina inculpatului ar fi trebuit reținute două infracțiuni de luare de mită.

Fapta inculpatului C. D. F., care în calitate de agent șef principal de poliție la Poliția Municipiului Aiud-C. Rutier, a primit la data de 30.01.2013 suma de 150 lei de la un ofițer al Direcției Generale Anticorupție cu ocazia unei acțiuni de testare a integrității profesionale, pentru a nu-l sancționa contravențional pentru efectuarea unei manevre de depășire neregulamentară pe drumul european E 81 în apropierea localității Inoc, jud. A. și fapta aceluiași inculpat care în aceeași calitate, a primit la data de 27.09.2013 de la investigatorul sub acoperire P. F. suma de 250 lei, în scopul neîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv pentru a nu dispune sancționarea pentru un cumul de contravenții (nepurtarea centurii de siguranță), ci doar pentru o singură contravenție, fapt pentru care punctele amendă aplicate ar fi condus la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 și art.7 din Legea nr.78/2000 modificată cu aplic. art.41 alin.2 C.penal din 1969

Individualizarea judiciară a pedepsei.

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, T. s-a raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care este evaluată după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la criteriile deja menționate, T. a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad relativ mare de pericol social având în vedere, pe de o parte, importanța valorii sociale protejate prin norma de incriminare, iar pe de altă parte, conduita inculpatului care a recunoscut parțial săvârșirea faptelor, calitatea acestuia de agent de poliție, care desconsideră valorile sociale, investit prin autoritatea publică să le apere, lipsa antecedentelor penale.

Față de cele expuse, T., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 C.penal din 1969 rap. la art.6, art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificată cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal din 1969.

S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 C.penal din 1969 a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c C.penal din 1969.

Constatând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în temeiul art.86 ind.1 C.penal din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art.86 ind.3 C.penal din 1969 s-a obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. A.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 alin.1 rap. la art.83 și art.84 C.penal din 1969 și ale art. 86 ind.4 alin.2 C.penal din 1969.

În baza art.71 alin5 C.penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art.254 alin.3 C.penal din 1969 s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui număr de 2 bancnote, respectiv una bancnotă de 100 lei . și una bancnotă de 50 lei ..

În baza art.191 C.pr.pen. s-a obligat inculpatul la plata sumei de 1150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care 150 lei cheltuieli din faza de urmărire penală.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. inculpatul C. D. F. care solicită achitarea în raport de disp. art.16 alin. 1 lit.b Teza a II-a (fapta nu a fost prevăzută cu vinovăția prevăzută de lege). În subsidiar solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de primirea de foloase necuvenite, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia. În terțiar solicită reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Critică nereținerea stării de provocare a investigatorului sub acoperire, context în care a fost comisă acțiunea inculpatului și care înlătură vinovăția acestuia. Invocă nelegala obținere a probelor ce stau la baza soluției adoptată de judecătorul fondului și solicită înlăturarea acestora deoarece este incident cazul de nulitate absolută, iar interdicția folosirii unor probe prin utilizarea unor promisiuni sau îndemnuri ori prin determinarea unei persoane să săvârșească sau să continue săvârșirea unor faptei penale în scopul obținerii unei probe este prevăzută expres în textul art. 68 C.pr.pen. anterior.

Invocă jurisprudența Curții europene în cauzele Ramanauskas împotriva Lituaniei din 05 februarie 2008, Delcourt contra Belgiei, Teixeira de Castro împotriva Portugaliei din 09 iunie 1998 și Vanyan împotriva Rusiei din 15 decembrie 2005.

Relevă declarațiile martorilor care în unanimitate au declarat că inculpatul nu le-a solicitat niciodată mită sau alte foloase, ce sunt întărite de caracterizarea profesională și rezultatele foarte bune obținute pe parcursul întregii cariere. Susține că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare de către Procuror și Organele de Urmărire Penală prin eliminarea de la dosar a declarațiilor martorilor din care rezultă stare de provocare și lipsa predispoziției inculpatului în comiterea faptelor de corupție, declarații care au fost depuse și readministrate în faza cercetării judecătorești, dar care sunt omise din analiza efectuată.

În susținerea tezei schimbării încadrării juridice invocă ulterior îndeplinirii actului ce intra în atribuția sa de serviciu, inculpatul a „primit” foloase necuvenite, constând într-o sumă modică de bani. Critică argumentul instanței de fond potrivit cărora ar fi existat o înțelegere anterioară cu privire la bani, iar discuția „voalată” în sensul că „banii nu reprezintă o problemă pentru cei doi conducători auto”, purtată înainte ca inculpatul să încheie procesele verbale, nu reprezintă o acceptarea anterioară a sumelor de bani. Evidențiază susținerile din rechizitoriu dar și din sentință în sensul respingerii acestor „propuneri voalate” (expresie folosită de instanța de fond) coroborat cu susținerea că, dacă se plătește pe loc, le taie chitanță.

Apreciază că și-a îndeplinit în mod legal atribuțiunile de serviciu prin aplicarea sancțiunilor contravenționale, iar persoanele sancționate au dorit să „recompenseze” indulgența agentului constatator prin remiterea unor sume de bani.

Relativ la neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, diferența dintre această infracțiune și primirea de foloase necuvenite o reprezintă momentul primirii efective a foloaselor. Cum în speță, primirea avut loc după îndeplinirea actului, fapta întrunește elementele infracțiunii prev. de art. 256 C.pen. (se invocă jurisprudența Curții de A. București și aspectele teoretice relevate la fila 20 - notă subsol nr.1 și 2).

În susținerea tezei privind reducerea pedepsei sunt invocate aspecte de natură circumstanțială referitor la activitatea profesională și comportamentul manifestat de inculpat în perioada a peste 20 de ani de activitate, declarațiile martorilor care atentă modul legal și onest în care s-a comportat inculpatul, elemente care justifică valorificarea circumstanțelor atenuante într-o formulă adecvată.

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417 și urm. C. pr. pen., C. constată apelul fondat pentru următoarele considerente:

În probațiune, s-a solicitat comunicarea din partea MAI – DGA a indiciilor care au stat la baza sesizării din oficiu în dosarul penal nr. 91/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. A., în care inculpatul a fost trimis în judecată, răspunsul specificând că indiciile sunt constituite din:

- adresa înregistrată de DGA nr._/S.O. /01.02.2013 privind activitatea de testare a integrității profesionale desfășurată în data de 30.01.2013 pe raza Județului A. (anexată la filele 39-40) și

- DVD-R marca Verbatim înregistrat la DGA cu nr. 53/2013/ DGA/S.O., ce a fost înaintat împreună cu procesul verbal de sesizare din oficiu prin adresa nr._/14.02.2013 a Parchetului de pe lângă T. A., spre competentă soluționare (fila 38).

Inculpatul apelant a depus adresa nr._/23.04.2015 a IGPR–IPJ A. – Poliția mun. Aiud în care sunt indicate activitățile planificate în intervalul 29.08._13 și este evidențiat faptul că în acest interval a aplicat 90 de sancțiuni contravenționale și a constatat 2 infracțiuni la regimul rutier (fila 29).

C. reține împrejurarea că în baza cercetării judecătorești efectuate în mod nemijlocit, public și în contradictoriu de T. A. cu respectarea disp. art. 351 și urm. C. pr. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din luare de mită în formă continuată în primire de foloase necuvenite justificat de împrejurarea că discuțiile referitoare la bani s-au purtat înainte ca inculpatul să încheie procesele verbale. Această împrejurare argumentează reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de luare de mită în definiția prevăzută de legiuitor în cadrul art. 254 alin. 1 C. pen.

Teza apărării exprimată în apel potrivit căreia distincția dintre cele două infracțiuni o reprezintă momentul primirii efective a foloaselor este nesustenabilă în contextul analizei situației conjuncturale și a atitudinii manifestate de inculpat pe parcursul derulării actului material. Împrejurarea folosirii de către apărare a unor elemente scoase din contextul analizat de jurisprudența invocată nu constituie argumente suficiente și pertinente în dovedirea întrunirii elementelor constitutive a infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

C. relevă împrejurarea că adresa înregistrată de DGA nr._/S.O. /01.02.2013 privind activitatea de testare a integrității profesionale desfășurată în data de 30.01.2013 pe raza Județului A. (anexată la filele 39-40) în care lucrătorul din cadrul Serviciului Operații –Biroul 3 a procedat la testarea integrității profesionale a inculpatului în data de 30.01.2013 orele 10,48 nu reprezintă o probă suficientă în dovedirea infracțiunii de luare de mită deoarece nu se coroborează cu alte probe care să susțină teza avansată de angajatul Serviciului Operații în sensul consemnat de acesta în documentul comunicat de MAI –DGA - Direcția Anchete – Serviciul Operații - Biroul 3 Cluj-N..

Simpla susținere a persoanei care e efectuat testul de integritate nu întrunește exigentele art. 100 alin. 1 C. pr. pen. coroborat cu art. 306 alin. 3 C. pr. pen.

Această împrejurare justifică în apel înlăturarea formei continuate a infracțiunii de luare de mită în cadrul procedurii de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce privește acuzația comiterii acestei fapte în data de 30.01.2013 așa cum relevă actul de sesizare dar și hotărârea supusă căii de atac.

În sarcina inculpatului rezultă în afara oricărui dubiu, conform probelor administrate, comiterea infracțiunii de luare de mită în data de 27.09.2013, când a primit de la investigatorul sub acoperire P. F. suma de 250 de lei în scopul neîndeplinirii unui act în legătură cu îndatorirea sa de serviciu, respectiv de a nu sancționa pentru cumul de contravenții ci doar pentru o singură contravenție deoarece punctele amendă aplicate ar fi condus la suspendarea dreptului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice. Fapta este dovedită cu declarația martorului cu identitate protejată P. F., a martorului P. Constat C., procesul verbal de percheziție și declarația inculpatului care se coroborează cu actele material relevate în conținutul dosarului de urmărire penală și evidențiate în conținutul hotărârii supuse apelului.

Apărarea susține existența stării de provocare a inculpatului în comiterea faptei prin intermediul investigatorului sub acoperire.

De asemenea, caracterul nelegal al probelor obținute în acest context în circumstanțele prvăzute de art. 68 C.pr.pen. anterior.

Din analiza probelor administrate în cauză, relevate în conținutul dosarului de urmărire penală și al instanței de fond dovedește împrejurarea că la momentul la care autoritățile au folosit investigatorul sub acoperire aveau indicii ale comportamentului inculpatului reprezentat de atitudinea manifestată la efectuarea testului de integritate din data de 30.01.2013.

Din această perspectivă critica este nesustenabilă și a fost înlăturată din contextul factual reținut de către instanță.

Această apreciere rezultă și din analiza jurisprudenței europene în cauzele: Teixeira de Castro vs. Portugalia din 9.06.1998, Eurofinacom vs. Franța, Sequira vs. Portugalia (decizie de inadmisibilitate din 6.05.2003 pentru cererea înregistrată sub nr._/01 ).

În cauza Edwards și Lewis vs. Regatul Unit din 27.10.2004, C. Europeană enunță și criteriile pe baza cărora judecătorul național trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din partea poliției:

- motivul pentru care operațiunea poliției a fost organizată;

- natura și întinderea participării poliției la săvârșirea de infracțiuni;

- natura determinării sau a presiunilor efectuate de poliție.

Ori, datele dosarului relevă lipsa unei provocări din partea investigatorului sub acoperire și interesul pe care inculpatul l-a manifestat pentru detalii care să-i asigure „confortul” operației pe care a derulat-o.

S-a evidențiat în conținutul motivării și împrejurarea reglementată de legiuitor în conținutul art.26 ind.1 alin.1 din Legea nr.78/2000, potrivit căreia în cazul în care există indicii temeinice că s-a săvârșit sau că se pregătește săvârșirea de către un funcționar, între altele, a unei infracțiuni de luare de mită, procurorul poate autoriza folosirea de investigatori sub acoperire, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă. Totodată, conform art.26 ind.1 alin.6 din aceeași lege, investigatorii sub acoperire pot fi autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile prev. de art.254 C.penal. această autorizare a intervenit după momentul efectuării testului de integritate din data de 30.01.2013, în care comportamentul inculpatului este relevat în documentul transmis înstanței de control judiciar de către D.G.A. ( nr._/S.O. /01.02.2013 privind activitatea de testare a integrității profesionale desfășurată în data de 30.01.2013 pe raza Județului A. - filele 39-40).

În considerarea faptului că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul a fost săvârșită la data de 27.09.2013 când în vigoare erau dispozițiile codului penal adoptat în 1969 iar cu începere din 1.02.2014 normele codului penal au suferit modificări substanțiale se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile din perspectiva disp. art. 5 C. pen. actual.

În acord cu decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 coroborat cu art. 7 paragraf 1 din Convenție nu se permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea legii penale mai favorabile, instanța stabilind printr-o analiză comparativă in concreto că legea penală mai favorabilă în speță sunt dispozițiile Codului penal anterior.

Potrivit disp. în vigoare la data săvârșirii faptei și a celor în vigoare la data soluționării căii de atac, din perspectiva stabilirii lex mitior efect al confruntării legilor penale anterior menționate cu actele materiale exercitate de către inculpat, C. va reda în continuare dispozițiile legale ce permit stabilirea legii care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului.

Din punct de vedere al sancțiunii reglementată de norma penală în vigoare la data comiterii faptei: art. 254 alin. 1 C.- pen. stabilește pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, care trebuie coroborată cu disp. specială din art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, potrivit căreia „ Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control”.

Elementele constitutive ale acestei infracțiuni se regăsesc în conținutul art. 289 C. pen. actual cu referire la dispoziția similară din legea specială care prevede “ sancționarea cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o treime”.

Analiza se efectuează și din punct de vedere al circumstanțelor ce țin de executarea pedepsei în contextul în care instanța de control judiciar opinează în sensul întrunirii elementelor cumulative prev. de art. 81 C. pen. anterior, fiind mai favorabilă din punct de vedere al modalității de executare situația suspendării condiționate a executării pedepsei, ce nu se regăsește în Codul în vigoare la data soluționării cauzei.

Raportat la disp. art. 72 C. pen. anterior, reevaluând pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită menține limitele pedepsei aplicate de jurisdicția inferioară din perspectiva calității speciale a inculpatului, a rolului și atribuțiilor acestuia în reprezentarea pe care funcția acestuia o are/sau ar fi trebui să o aibă în conștiința socială coroborat cu conținutul declarațiilor martorilor care atestă un comportament profesional normal, ce nu poate constitui în accepțiunea noastră o circumstanță atenuată deoarece reprezintă o normalitate a exercitării funcției. Dar, având în vedere că pe parcursul activității sale profesionale nu a fost sancționat, chiar disciplinar, că a desfășurat activitatea pe o perioadă relativ mare se apreciază că pedeapsa de 3 ani corespunde exigențelor art. 52 C. pen.

Constată că sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de legiuitor de suspendarea condiționată a executării pedepsei în circumstanțele prev. de art. 81,82 C. pen. și s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

Au fost menținute celelalte pedepse aplicate de instanța de fond și dispozițiile penale referitoare la confiscare precum și dispozițiile care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul C. D. F. împotriva sentinței penale nr. 11/26.01.2015 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

Desființează sentința penală atacată sub aspectul modului de soluționare a laturii penale și rejudecând cauza:

Admite cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin.1 C.pen. anterior raportat la art.6, art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. anterior în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin.1 C.pen. anterior raportat la art.6, art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificată.

Stabilește faptul că lege penală mai favorabilă este C.pen. anterior.

În baza art. 396 alin.1 și 2 C.pr.pen. condamnă inculpatul C. D. F. fiul lui Ș. și M., născut la data de 14.09.1966 în Ocna M., județul A., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, domiciliat în Aiud, ., jud. A., posesor al CI . nr._, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin.1 C.pen. anterior raportat la art.6, art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 modificată.

În baza art. 81 C.pen. raportat la art. 82 C.pen. anterior suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare pentru condamnat și care se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Atrage atenție inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior.

Menține dispoziția referitoare la confiscare și celelalte dispoziții din sentința penală atacată în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. M. M. D. G.

Grefier

L. B.

Red/tehn CM/LB

2 ex./26.06.2015

Jud fond M. E. F.

← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 191/2015. Curtea de...		Gestiunea frauduloasă. Art.214 C.p.. Decizia nr. 542/2015.... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 541/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 541/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA