Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 139/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 139/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. M. M.
Grefier: R. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de procuror: M. C.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul R. G. S. împotriva încheierii penale din 18.09.2015 pronunțată de T. S. în dosar nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator R. G. S., aflat în stare de deținere la P. A., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. Indira.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Inculpatul R. G. S., întrebat fiind, arată că dorește să dea declarație.
Instanța procedează la audierea inculpatului contestator R. G. S., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal atașat la dosar (filele 14-15).
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocatul inculpatului contestator solicită admiterea contestației și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar, măsură de care beneficiază ceilalți coinculpați.
Consideră că i se aplică inculpatului un tratament discriminatoriu față de ceilalți inculpați. Precizează că dacă motivul pentru care s-a menținut măsura arestării preventive a fost cel al amenințării martorilor, inculpatul reprezentând un pericol în acest sens (așa cum reiese din dosar), însă acest lucru nu era posibil, deoarece, așa cum a susținut și inculpatul astăzi, a fost dus sub escortă de fiecare dată la tribunal, prin urmare acest motiv nu subzistă. De asemenea, condițiile în care s-a desfășurat întreaga faptă nu susțin premeditarea, astfel încât nu se impune măsura arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, menținerea încheierii judecătorului de fond de la T. S., care în mod corect a menținut starea de arest și nu a dispus înlocuirea cu arestul la domiciliu, având în vedere, pe de o parte, împrejurările concrete, iar pe de altă parte că sunt aproape la final cercetările în acest dosar la T. S., fiind încuviințată, pentru termenul următor, acea cerere de efectuare a unui supliment de expertiză medico-legală în ceea ce-l privește pe inculpat. Arată că toate celelalte aspecte avute în vedere de judecător sunt încă valabile, iar ceea ce a afirmat astăzi inculpatul nu sunt argumente care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu.
Inculpatul contestator R. G. S., având ultimul cuvânt, arată că în 14 septembrie, când a fost la instanță, și-a schimbat declarația și deși ceilalți 3 inculpați sunt mai vinovați decât el, beneficiază de o măsură preventivă mai ușoară. Solicită înlocuirea măsura arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu. În susținere arată că ceilalți au pornit scandalul, dacă nu erau ceilalți 3 inculpați nu se întâmpla fapta și de un an și jumătate ei beneficiază de o stare mult mai ușoară (control judiciar), deși l-au bătut mult mai rău decât el. Susține că el i-a dat doar câțiva pumni și a recunoscut fapta. Mai arată că el a luat fapta asupra lui la rugămințile celorlalți.
C. DE A.
I. Constată că prin încheierea penală din data de 18.09.2015 pronunțată de T. S., în baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. rap. la art. 208 alin. 2 și 4 C.proc.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul:
- R. G. S., fiul lui I.-G. și E., născut la data de 25.08.1974 în municipiul S., jud. S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii 13 clase, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în S., .. 2, ., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S., în prezent aflat în P. A. (mandat de arestare preventivă nr. 8/UP/30.04.2014 emis de T. S.).
În baza art. 362, art. 208 alin. 2, 5 C.p.p., a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpații:
- C. D.-D., fiul lui D. și M., născut la data de 17.12.1988 în municipiul S., jud. S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii 12 clase, taximetrist, fără antecedente penale, domiciliat în S., .. 1.A, ., ., posesor al C.I. ..B. nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S.,
- P. M. D., fiul lui M. și C., născut la data de 18.06.1984 în Cisnădie, județul S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii școala profesională, asociat la . S., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul S., .. 1, ., ., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S.,
- S. V., fiul lui V.-E. și R., născut la data de 31.12.1987 în municipiul S., jud. S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, întreține concubinaj, 1 copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, studii 7 clase, asociat la . S., fără antecedente penale, la reședința din S., ., ., jud. S. (și cu domiciliul în actul de identitate în S., ., ., jud. S.), posesor al C.I. ..B. nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S. - prin încheierea penală din 2.02.2015 a Tribunalului S., pe o durată de 60 de zile.
A fost respinsă cererea inculpatului R. G. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și cererile inculpaților C. D.-D., P. M.-D., S. V. de revocare a măsurii controlului judiciar.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 14/CC/30.04.2014 pronunțată de T. S. în dosarul nr._, în baza art. 226, art. 223 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 202 alin. 1, 3 și 4 lit. e C.pr.pen. a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă T. S. și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
- R. G. – S., fiul lui I.-G. si E., născut la 25.08.1974 în mun. S., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în mun. S. .. 2, .,
- C. D. - D., fiul lui D. si M., născut la 17.12.1988 în mun. S., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat in mun. S., .. 1A, ., .,
- P. M. – D., fiul lui M. si C., născut la 18.06.1984 în loc. Cisnădie, jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat in S., .. 1, ., .,
- S. V., fiul lui V.-E. și R., născut la 31.12.1987 în mun. S., jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în mun. S., .. 8, ., jud. S., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 aprilie 2014 și până la data de 29 mai 2014, inclusiv.
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile de luare a măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar formulate de inculpați .
În temeiul art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariile apărătorului desemnați din oficiu pentru inculpații R. G. S. și P. M. D. s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți al Tribunalului S. a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea propunerii, motiv pentru care, în baza art. 226 alin.1 C.p.p rap. la art. 223 alin. 2 C.p.p. a admis-o, reținând că potrivit art. 223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, a antecedentelor penale ale acestora și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, privarea lor de libertate este necesară.
Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de 223 alin. 2 teza I C.p.p. și în art. 5 din Convenție, judecătorul a constatat că, față de probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare a apartamentului în care a fost găsită victima, cu planșa fotografică, constatările preliminare formulate de Serviciul de Medicină Legală Județean S. cu privire la natura și cauza morții lui V. I., procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpați în momentul comiterii faptei, declarațiile martorilor T. G., M. F. M., M. Z., adresele cu nr._/C și_/C din 29.04.2014 ale Inspectoratului de Poliție al Județului S. – Serviciul Criminalistic, declarațiile inculpaților R. G. S., C. D. D., P. M. D., aceasta este îndeplinită, existând, la dosarul cauzei probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii, de către inculpați, a faptei pentru care sunt cercetați, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
S-a reținut că este adevărat că, la acest moment procesual, inculpații au invocat un grad diferit de contribuție la comiterea presupuselor fapte, însă aceste împrejurări urmează a fi clarificate pe deplin cu ocazia finalizării urmăririi penale și a judecății, astfel că, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză până la acel moment este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă că inculpații au acționat conjugat, în aceleași împrejurări de loc și timp, activitatea lor comună ducând la producerea rezultatului - moartea victimei.
În acest sens, inculpații C. și S. au invocat, în fața judecătorului de drepturi și libertăți, prin apărători, faptul că nu există unitate indivizibilă iar loviturile aplicate victimei pot fi decelate, astfel încât să se poată stabili contribuția fiecărui inculpat la producerea rezultatului letal. Însă, constatările preliminarii ale Serviciului de Medicină Legală S. a atestat faptul că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple, hemopneumotorax bilateral, contuzii și rupturi pulmonare (f. 58 d.u.p.) inculpatul R. declarând că S. a lovit victima cu pumnii în față apoi a urcat în pat peste victimă cu picioarele, că P. l-a lovit cu picioarele apoi l-a călcat în picioare, iar C. a dat cu pumnii și picioarele în victimă, iar în sufragerie și R. a lovit victima cu picioarele și pumnii în coaste. (f.151 d.u.p.). La rândul său, inculpatul C. a declarat că a lovit victima de 4-5 ori în zona pieptului și umărului, împreună cu inculpatul S. și P., iar inculpatul R. l-a lovit cu pumnii și picioarele. (f. 162-163 d.u.p.). Inculpatul P. a declarat că a lovit victima cu pumnii în zona umărului și spatelui (f. 168 d.u.p.)
În fața judecătorului de drepturi și libertăți s-a invocat faptul că inculpatul R. suferă de o boală mintală gravă care i-ar afecta discernământul, astfel că declarația acestuia nu poate fi considerată relevantă, însă, până la acest moment, nu s-au depus la dosarul cauzei acte medicale în acest sens, situație în care declarația dată de acesta poate fi considerată ca având deplină valoare probantă ca orice altă declarație din cauză. Această declarație este susținută și de martorul M. F. care a alertat organele de anchetă la cererea inculpatului R., (f.80-81 d.u.p.) dar și de martora M. Z. care arată că în seara zilei de 28.04.2014 inculpatul R. a avut invitați în apartamentul său, de unde s-au auzit insulte, amenințări cu lovirea și zgomot de obiecte târâte (f.82 d.u.p.).
Pe de altă parte, examinarea corporală și vestimentară a inculpaților S. V. (f.110-131 d.u.p.), C. D. (f.135-138 d.u.p.), P. M. (f.141-147 d.u.p.), a atestat existența depunerilor de substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge pe hainele și brațele acestora, ceea ce a creat suspiciunea rezonabilă că și aceștia au contribuit activ la agresarea victimei, iar loviturile conjugate ale acestora au slăbit posibilitatea de reacție a victimei, ducând în final la decesul ei. La acestea s-a adăugat și lipsa de reacție a inculpaților la actele de agresiune exercitate de ceilalți inculpați în diferite faze ale incidentului, niciunul dintre aceștia neluând măsura alertării organelor de ordine sau a unei instituții medicale.
De asemenea, inculpatul R. a arătat în faza de urmărire penală că ceilalți trei inculpați i-au propus să meargă în camera victimei pentru a lua banii datorați de aceasta cu titlu de chirie (f. 151 d.u.p.) iar inculpatul C. arată că s-au dus toți patru inculpații să caute banii victimei (f. 162 d.u.p.) astfel că apărarea inculpaților C. și S. potrivit căreia ei nu au avut nici un mobil pentru a săvârși fapte, întrucât la momentul acesteia aveau bani la ei, nu a fost primită.
Față de aceste considerente, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că există probe care creează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii presupuselor fapte în ceea ce îi privește pe toți inculpații, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 223 alin. 2 teza I c.p.p., fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de art. 223 alin. 2 C.p.p., judecătorul de drepturi și libertăți, evaluând gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, a constatat că acestea sunt infracțiuni contra vieții persoanei și contra patrimoniului, presupus a fi fost săvârșite în formă agravantă, cu violență și care au produs decesul unei persoane, sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 25 ani.
De asemenea, s-a mai relevat că modul și circumstanțele în care se presupune că aceste fapte au fost săvârșite denotă o periculozitate deosebită a inculpaților, aceștia acționând în mod conjugat, exercitând acte de violență deosebite, asupra victimei pe care au adus-o în imposibilitate de a se apăra, pe fondul consumului de alcool și al unei dispute dintre victimă și inculpatul R. legată de plata unei sume de bani cu titlu de chirie. Pe de altă parte, scopul urmărit de inculpați denotă o stare de pericol deosebit, inculpatul R. acționând pentru a-și recupera o sumă de bani datorată cu titlu de chirie, iar ceilalți inculpați acționând în ajutorul acestui inculpat, cu intenția de a procura bani de la victimă, care, în final s-a dovedit a avea asupra sa doar suma de 58 lei.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că inculpații nu au manifestat niciun fel de interes față de situația victimei, au abandonat-o fără a anunța cadrele medicale, deși victima avea nevoie urgentă de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește anturajul, mediul din care provin inculpații, antecedentele penale ale acestora și alte împrejurări privitoare la persoana lor, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că unii dintre aceștia nu au un loc de muncă, sunt tineri, nu au antecedente penale, însă față de natura și gravitatea faptei, de urmările acesteia, de atitudinea inculpaților după comiterea presupuselor fapte, privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că solicitările inculpaților R. de luare a măsurii arestului la domiciliu, a inculpatului C. de luare a măsurii arestului la domiciliu sau control judiciar, a inculpatului P. de luare a măsurii arestului la domiciliu și a inculpatului S. de luare a măsurii arestului la domiciliu, nu sunt întemeiate, ele nefiind în măsură să asigure realizarea scopului măsurii preventive, acela al bunei desfășurări a procesului penal, date fiind rezonanța faptelor în rândul comunității dar și pericolul ca inculpații să se sustragă de la urmărire penală, de la judecată.
În acest sens, reacția violentă a inculpaților, modalitatea concretă de acțiune, scopul urmărit și urmarea produsă, constituie o amenințare reală pentru comunitate și pentru ordinea socială, creând un sentiment de insecuritate a populației, motiv pentru care, față de cele de mai sus, în cauză, s-a apreciat că se justifică luarea măsuri arestării preventive, aflându-se în situația unei excepții de la principiul libertății individuale.
Este adevărat că libertatea persoanei este regula, iar excepția de la această regulă este privarea de libertate înainte de judecată, privare care reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție. Însă, în anumite împrejurări, există justificarea luării măsurii arestării preventive din perspectiva unor indicii concrete care impun cu stringență luarea în considerare a unui interes public ce trebuie a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( hotărârea Curții din 26 ianuarie 1993 în cauza W c. Suisse, hotărârea Curții din 13 iulie 1995 în cauza V. der Tang c. Espagne, hotărârea Curții din 6 noiembrie 2003 în cauza Pantano c. Italie ș.a.). Sub acest aspect, faptele de care au fost învinuiți inculpații au fost apreciate a fi de natură să creeze un pericol pentru ordinea publică și care, prin raportare la situația inculpaților, au făcut ca motivele invocate de Ministerul Public să pară a fi suficiente și pertinente în sensul că interesul public al menținerii ordinii sociale și publice trece înaintea dreptului inculpaților la libertate și prezumției de nevinovăție, drepturi fundamentale consfințite în Constituția României și în Convenție.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, văzând dispozițiile art. 226 C.p.p., art. 223 alin. 2 C.p.p. art. 202 C.p.p. a admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. G., C. D., P. M. și S. V. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30.04.2014 și până la data de 29.05.2014.
Încheierea pronunțată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 265/05.05.2014 a Curții de A. A. I. pronunțată în dosar nr._ .
Prin încheierea penală nr. 18/CC/26.05.2014 pronunțată de T. S. în dosarul nr._ a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - P. de pe lângă T. S. și în consecință, în baza art. 234 alin. 1, art. 236 alin. 1 și 2 C.p.p. raportat la art. 243 C.p.p. a fost prelungită durata măsurii arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., C. D. D., P. M. D., S. V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.05.2014 și până la data de 28.06.2014 inclusiv. Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpați, personal și prin reprezentanți. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpatului R. G. S. s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii preventive se mențin și în prezent. Astfel, probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv, procesul-verbal de cercetarea apartamentului în care a fost găsită victima, planșa fotografică, constatările preliminare formulate de Serviciul de Medicină Legală Județean S. cu privire la natura și cauza morții lui V. I., procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpați în momentul comiterii faptei, declarațiile martorilor T. G., M. F. M., M. Z., adresele cu nr._/C și_/C din 29.04.2014 ale Inspectoratului de Poliție al Județului S. – Serviciul Criminalistic, declarațiile inculpaților R. G. S., C. D. D., P. M. D., este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă a săvârșirii, de către inculpați, a faptei pentru care sunt cercetați, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Pe de altă parte, s-a apreciat că se menține și condiția impusă de art. 223 alin. 2 c.p.p. privitoare la necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică și care impune privarea în continuare de libertate a inculpaților. Astfel, evaluând gravitatea faptelor ( o infracțiune contra vieții persoanei și una contra patrimoniului), circumstanțele de comitere a acestora ( pe fondul consumului de alcool, cu violență, faptele fiind provocate de disputele dintre inculpați și victimă legate de plata unei sume de bani restantă) scopul urmărit și rezultatul produs, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că se subzistă și temeiurile privitoare la pericolul social al lăsării în libertate a inculpaților. Este adevărat că aceștia nu au antecedente penale și unii dintre inculpați au locuri de muncă, însă s-a considerat că evaluarea unei măsuri preventive nu poate fi făcută doar prin raportare la circumstanțele personale ale inculpaților ci și prin raportare la circumstanțele și gravitatea faptei.
Mai mult decât atât, de la momentul luării măsurii preventive, a mai fost audiată, în calitate de martor, mama inculpatului R. (f. 84 d.u.p.) care însă nu a relevat nici un aspect de natură a schimba împrejurările reținute în cauză până în prezent. De asemenea, a fost validată ordonanța procurorului de examinare fizică, a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale suspecților (f. 90-91 d.u.p.) aceste expertize nefiind efectuate până la acest moment. Nu a fost finalizat în cauză nici raportul de autopsie a victimei dispus a fi efectuat în cauză, astfel că, administrarea acestor probe se privește a fi necesară pentru lămurirea tuturor aspectelor cauzei și pentru stabilirea gradului de participare a fiecărui inculpat la săvârșirea presupusei fapte. Este adevărat că aceste probe ce urmează a fi efectuate sunt de natură tehnică, iar rezultatul lor nu poate fi influențat de către inculpați, însă, prelungirea măsurii arestului preventiv are în vedere asigurarea scopului acestei măsuri, buna desfășurare a procesului penal, care nu presupune, în mod exclusiv, administrarea de probe.
În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv se mențin și la acel moment, nefiind administrate alte probe care să releve o altă stare de fapt, iar aceste temeiuri au impus în continuare privarea de libertate a inculpaților, față de dispozițiile art. 234 alin. 1 C.p.p. a apreciat propunerea formulată ca fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o, și, în baza art. 236 alin. 1, 2 C.p.p. a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv pe o durată de 30 zile începând cu data de 30.05.2014 până la data de 28.06.2014.
În ceea ce privește cererile inculpaților de înlocuire, respectiv, de luare a măsurii arestului al domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că o astfel de măsură nu este oportună în acest moment procesual, nu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților și nu este apreciată a fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p. motiv pentru care aceste cereri ale inculpaților au fost respinse.
Încheierea pronunțată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 334/30.05.2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._, prin care a fost admisă contestația formulată de inculpatul C. D. D., a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în ce-l privește și în baza art. 237 al. 2 C.p.p. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 30.05.2014; s-au impus inculpatului obligații, s-a dispus ca Biroul de Supraveghere Judiciară din cadrul I.P.J. S. să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului. Prin aceeași decizie s-au respins ca nefondate contestațiile formulate de inculpații R., P., S. împotriva aceleiași încheieri penale.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 23.06.2014, P. de pe lângă T. S. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. G. S., C. D. D., P. D.-D., S. V., fiecare pentru comiterea unei infracțiuni de omor calificat prev. de art. 189 al. 1 lit. b C.p. și tâlhărie calificată prev. de art. 234 al. 1 lit. d C.p. cu aplic. art. 38 al. 1, art. 77 lit. a C.p.
La data de 25.06.2014 judecătorul de cameră preliminară investit cu soluționarea cauzei prin încheierea pronunțată a constatat în baza art. 348 al. 2 C.p.p. rap. la art. 207 al. 2 C.p.p. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V. și a măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D., măsură menținută de instanța superioară prin decizia nr. 443/04.07.2014, ca urmare a soluționării contestațiilor declarate de către inculpați.
Prin încheierea din data de 16.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura arestului preventiv pentru inculpații R. G. S., P. M. D. și S. V., precum și a arestului la domiciliu pentru inculpatul C. D. D., încheiere rămasă definitivă prin decizia nr. 472/21.07.2014 a Curții de A. A. I..
Prin încheierea din data de 04.08.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. S. și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpați, acordând termen de judecată la data de 1 septembrie 2014 și stabilind termen în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurilor preventive la data de 11.08.2014, în cameră preliminară, când în temeiul art. art. 348 raportat la art. 207 al. 6 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V., precum și măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D..
Prin încheierea din 01.09.2014, T. S. a menținut în baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. rap. la art.208 alin. 2 C.proc.pen. măsura arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V. și măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D..
La termenul de judecată din data de 27.10.2014, prin încheiere tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 362 și 208 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R. G. S. și măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D.. De asemenea, în temeiul art. 242 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 218 C.p.p., art. 220 C.p.p. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, față de inculpații P. M. D. și S. V. și a dispus punerea în libertate a acestora, în vederea executării măsurii preventive a arestului la domiciliu, încheiere ce a rămas definitivă prin decizia nr. 609/2014 a Curții de A. A. I..
Măsurile preventive dispuse față de inculpați au fost menținute și prin încheierea tribunalului din 10.12.2014.Contestația formulată de inculpatul R. G. S. a fost respinsă de C. de A. A.-I. prin decizia penală nr. 637/15.12.2014.
Prin încheierea penală din 2.02.2015, T. S. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul R. G. S. și în baza disp. art. 362 al. 2 C.p.p. rap. la art. 242 al. 2, art. 211, art. 214 C.p.p. a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpații C. D. D., P. M. D., S. V., cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.
Încheierea de mai sus a rămas definitivă prin decizia penală nr. 20/9.02.2015 a Curții de A. A. I. prin care s-a respins contestația formulată de inculpatul R. G. S..
Prin încheierea din 25.05.2015, instanța a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul R. G. S., precum și măsurile controlului judiciar luate față de inculpații C. D. D., P. M. D., S. V.. Prin aceeași încheiere a fost înlăturată interdicția impusă inculpaților C., P., S. de a nu se apropia unii de alții, de a nu comunica unii cu alții, direct sau indirect, pe nicio cale.
Încheierea penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 90/28.05.2015 a Curții de A. A. I., prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. G. S..
Prin încheierea din 22.07.2015, tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R. G. S., precum și măsurile controlului judiciar luate față de inculpații C. D. D., P. M. D., S. V.. Prin aceeași încheiere s-a dispus înlocuirea obligației de a nu depăși teritoriul județului S. stabilită în sarcina inculpatului P. M. D. prin încheierea penală din 2.02.2015 a Tribunalului S., cu obligația de a nu depăși teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată.
Încheierea penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 110/27.07.2015 a Curții de A. A. I., prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. G. S..
Procedând la acea dată la verificarea temeiniciei și legalității măsurilor preventive luate față de inculpații din cauză, tribunalul a constat că potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 2, 4 C.pr.pen., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, iar conform prevederilor art. 208 alin. 5 C.pr.pen., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpați.
În ceea ce privește temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. G. S., tribunalul a constatat că temeiurile care au justificat luarea și menținerea măsurii arestării sale preventive subzistă și nu s-au modificat nici la această dată.
Referitor la temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpaților, acesta a fost cel prevăzut de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., respectiv faptul că din probe a rezultat suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, constatându-se că privarea lor de libertate a fost necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În consecință, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul R. G. S. s-a dispus cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe baza probatoriului ce a fost administrat în faza de urmărire penală, motiv pentru care aceasta a fost și rămâne legală și temeinică.
Totodată, față de ansamblul probator administrat în dosar, instanța a conchis că în continuare nu s-au modificat și sunt incidente cerințele aliniatului 2 al art. 223 C.p.p., potrivit cărora: „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Ca atare, tribunalul a apreciat că mijloacele de probă administrate până în acel moment în dosar ( inclusiv declarațiile inculpatului R. dar și procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” București, raportul de autopsie medico-legală nr. III/67/17.06.2014 a Serviciului de Medicină Legală Județean S. privind pe victima V. I., declarațiile martorilor M. F. M., M. Z., M. I., etc.), au conturat în continuare existența unor indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul R. G. S. ar fi săvârșit fapte incriminate de legea penală, care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise (infracțiuni contra vieții persoanei și a patrimoniului acesteia), urmarea gravă, iremediabilă produsă (moartea victimei), pedeapsa pe care o riscă inculpatul ( cu referire la cauza Tomasi contra Franței), circumstanțele în care se presupune că a fost comisă fapta (pe fondul consumului de alcool, cu violență, cu implicarea mai multor persoane, împotriva victimei în vârstă de 56 de ani), elementele care caracterizează persoana inculpatului (care este tânăr, fără antecedente penale, diagnosticat cu psihoză discordantă paranoidă, dependență de alcool și etnobotanice).
S-a evidențiat de asemenea că probele care au fost avute în vedere în momentul luării măsurii preventive, până în prezent nu au fost infirmate de cercetările ulterioare.
Privitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care și la acea dată l-ar fi prezentat lăsarea în libertate a inculpatului R. G. S., instanța a constatat că acesta este generat de însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, avându-se în vedere și reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori, iar lăsarea acestora în stare de libertate este de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor.
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul R. G. S. a fost în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a fost necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni (cauza Matznetter contra Austriei), luând în considerare natura și modalitatea prezumată de comitere a faptelor, o eventuală punere în libertate putând tulbura în mod real opinia publică iar rezonanța socială a faptelor imputate reprezentând unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Menținerea măsurii preventive a inculpatului R. s-a justificat de asemenea și în raport de riscul exercitării de presiuni asupra martorilor – cu referire la declarația martorei M. Z. și al perturbării cercetărilor penale, precum și de gravitatea faptelor imputate și pedeapsa pe care o riscă inculpatul (cauza Tomasi contra Franței).
Este real că libertatea persoanei este regula iar excepția de la această regulă o constituie privarea de libertate înainte de judecată, privare care reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție. Însă, în anumite împrejurări, există justificarea luării măsurii arestării preventive din perspectiva unor indicii concrete care impun cu stringență luarea în considerare a unui interes public ce trebuie a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și față de regula respectării libertății individuale stabilită de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Curții din 26 ianuarie 1993 în cauza W c. Suisse, hotărârea Curții din 13 iulie 1995 în cauza V. der Tang c. Espagne, hotărârea Curții din 6 noiembrie 2003 în cauza Pantano c. Italie ș.a.). Sub acest aspect, faptele de care este învinuit inculpatul au fost apreciate a fi de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică și care, prin raportare la situația inculpatului, au făcut ca interesul public al menținerii ordinii sociale și publice să fie prioritar dreptului inculpatului la libertate și prezumției de nevinovăție, drepturi fundamentale consfințite în Constituția României și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, tribunalul a considerat că măsura preventivă a arestului pentru inculpatul R. este proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru prezumata săvârșire a infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie calificată, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, cerințele pretinse de art. 202 alin. 3 C.p.p.
La analizarea oportunității, temeiniciei măsurii preventive, instanța a mai avut în vedere și scopul măsurilor preventive - astfel cum este stipulat în art. 202 Cod procedură penală, respectiv prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni precum și buna desfășurare a procesului penal. În acest sens, nici la acest moment nu poate fi omisă declarația martorei M. Z., care a susținut că inculpatul R. i-ar fi adresat amenințări ( f. 552) .
Totodată, circumstanțele de natură personală ale inculpatului R. G. S., susținerile acestuia că va respecta obligațiile impuse prin luarea unei măsuri preventive mai ușoare, nu au determinat schimbarea temeiurilor și nu au fost suficiente pentru lăsarea sa în libertate, necesitatea protejării intereselor de ordin public, buna desfășurare și finalizare a procesului penal, primând intereselor sale personale.
D. urmare, măsura arestării preventive a apărut ca fiind proporțională cu pericolul social al faptelor presupus săvârșite de către inculpat, iar celelalte măsuri preventive prevăzute de lege ca insuficiente pentru a înlătura pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate.
În ceea ce privește susținerea inculpatului privind tratamentul discriminatoriu aplicat inculpaților, s-a constatat că înlocuirea măsurilor preventive față de coinculpați s-a fundamentat pe analiza gradului de pericol social al faptelor imputate și pe bănuita lor contribuție, prin raportare inclusiv la probatoriul administrat ( prin urmare, și la declarațiile inculpatului R.), avându-se în vedere și conduita inculpaților, circumstanțele lor personale. Înlocuirea unei măsuri preventive nu poate fi determinată doar de situația altor coinculpați, în condițiile în care actele dosarului au conturat că acest inculpat ar fi amenințat martori, că acesta ar avea probleme de sănătate mintală ( motiv pentru care s-a și încuviințat și dispus în cauză efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice), acestea reprezentând indicii privind pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea constitui conduita sa în situația luării unei măsuri preventive mai puțin restrictive. Noua declarație dată de inculpatul R. G. S. la termenul din 14.09.2015, la acel moment procesual și înainte de finalizarea administrării tuturor probelor, nu a putut să atragă în mod automat schimbarea măsurii preventive.
Referitor la durata rezonabilă a măsurii preventive, prin raportare și la dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și la dispozițiile art. 239 alin. 1 C.p.p., ținând seama și de persistența motivelor de a-l bănui pe inculpat că ar fi comis faptele imputate, în conformitate și cu dispozițiile art. 239 alin. 1 C.p.p., tribunalul a considerat că durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil.
Referitor la inculpații P. M. D., S. V. și C. D. D., având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța a conchis că măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 2.02.2015 față de inculpații P. M. D., S. V. și C. D. D., a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în raport de mijloacele de probă administrate, motiv pentru care aceasta a fost legală și temeinică.
Totodată, s-a mai constatat că până la această dată nu au fost administrate mijloace de probă care să înlăture temeiurile care au justificat înlocuirea și luarea măsurii controlului judiciar de către instanță în conformitate cu prevederile art. 211 C.p.p.. Pentru acest considerent nu s-a justificat nici admiterea cererii formulate de inculpații P. M. D., S. V. și C. D. D. întrucât, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 C.p.p., măsura preventivă se revocă doar în ipoteza în care au încetat temeiurile care au determinat la data de 2.02.2015 luarea acesteia. Pe de altă parte, simplul fapt că nu au apărut noi temeiuri, nu a fost de natură să atragă revocarea acestei măsuri preventive.
În același timp, în raport de prevederile art. 215 ind. 1 al. 8 C.p.p., s-a constatat în cauza de față că nici termenul rezonabil nu a fost depășit.
Împrejurarea că până la această dată inculpații au respectat obligațiile stabilite în sarcina lor, a reprezentat o chestiune de normalitate și nu un temei pentru revocarea măsurilor preventive.
Prin urmare, referitor la inculpații P. M. D., S. V. și C. D. D., în conformitate cu dispozițiile art. 202 alin. 2 C.p.p., în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și față de conduita procesuală a acestor inculpați, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea controlului judiciar față de cei trei inculpați și pentru realizarea scopului pretins de legiuitor prin prevederile art. 202 alin. 1 C.p.p., în principal în scopul bunei desfășurări în continuare și a unei cât mai rapide finalizări a procesului penal.
II. Împotriva acestei încheieri a declarat contestație în termenul legal inculpatul R. G. S., care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar, măsură de care beneficiază ceilalți coinculpați.
Consideră că i se aplică un tratament discriminatoriu față de ceilalți inculpați. Precizează că dacă motivul pentru care s-a menținut măsura arestării preventive a fost cel al amenințării martorilor, inculpatul reprezentând un pericol în acest sens (așa cum reiese din dosar), acest lucru nu era posibil, deoarece, așa cum a susținut și inculpatul astăzi, a fost dus sub escortă de fiecare dată la tribunal, prin urmare acest motiv nu subzistă. De asemenea, condițiile în care s-a desfășurat întreaga faptă nu susțin premeditarea, astfel încât nu se impune măsura arestării preventive.
III. C. verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile art. 206 C. pr. pen constată contestația nefondată, potrivit art.4251alin.7 pct.1 lit. b C. pr. pen cu referire la dispoziția penală anterior invocată și art.348 C. pr. pen.
Potrivit dispozițiilor art.348 alin.2 C. pr. pen în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul verifică legalitatea și temeinicia măsuri preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 C.pr. pen.
Potrivit dispoziției legale menționate coroborat cu justificarea soluției adoptate pe măsura preventivă rezultă cu necesitate că, atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Judecătorul de la instanța de fond a analizat aceste circumstanțe cauzale și din perspectiva mențiunilor prevăzute la art.208 C. pr. pen și a constatat în raport de probele aflate în dosarul de urmărire penală și al instanței de judecată că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia și este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia potrivit art. 202 C. pr. pen.
Din perspectiva normei procesual penale judecătorul fondului a analizat dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Din analiza actelor procesuale aflate la dosarul cauzei C. reține că această cauză se află în fața instanței de fond, se află în faza cercetării judecătorești, și s-au administrat în mod nemijlocit de către judecător probe în baza cărora s-a constatat că sunt îndeplinite exigențele legale ale menținerii în continuare a măsurii preventive.
Conform practicii instanțelor naționale și în acord cu jurisprudența C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură de excepție și aceasta trebuie luată și menținută doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri preventive prevăzute de dispozițiile art. 136 C. proc. pen. nu este potrivită datelor speței (cauza Wemhoff c. Germania s.a.). În jurisprudența sa, C. Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru plasarea în arest preventiv a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei); riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței și Hendriks împotriva Țărilor de Jos-dec. nr._/04, 5 iulie 2007).
C. apreciază că nu există suficiente garanții în sensul că inculpatul nu se va sustrage pe viitor desfășurării procesului penal sau că nu va comite alte fapte penale în raport de circumstanța factuală rezultantă din ansamblul probator administrat. De asemenea, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului contestator ar genera în rândul societății un sentiment de insecuritate socială în raport de natura infracțiunilor pretins comise iar privarea de libertate a acestuia este apreciată ca o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale membrilor societății dar și pentru a asigura desfășurarea procesului penal în bune condiții din perspectiva violenței cu care s-a acționat, a consecințelor actelor materiale exercitate asupra victimei, a modului de operare, a circumstanțelor cauzale care justifică acțiunea acestuia.
Aceste afirmații îndreptățesc C. să aprecieze că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 noul CPP, în sensul că privarea de liberate în continuare a inculpatului apare ca necesară, de actualitate, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Împrejurarea că că măsura preventivă față de acest inculpat ar crea o situație discriminatorie în raport cu ceilalți coinculpați a fost analizată obiectiv de către instanța de fond, inculpatul interpretând în mod subiectiv situația sa raportat la argumentele instanței.
Analiza pe fond a circumstanțelor factuale și cauzale și încadrarea juridică este analizată de judecător prin prisma probelor pe care le va administra în mod direct, nemijlocit și contradictoriu.
C. apreciază că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, așa cum este prevăzut de art. 6 alin. 1 CEDO și statuat în art. 239 noul CPP, raportat la durata detenției provizorii ( arestat din 30.04.2014 ) și ținând seamă de obiectul cauzei și gravitatea acuzației.
În interpretarea art. 5 § 3 din Convenție Europeană și raportat la cererea formulată de inculpatul contestator în fața instanței de fond, C. a analizat și posibilitatea instituirii față de acesta a unor măsuri alternative, respectiv a unor măsuri preventive mai puțin restrictive și care să fie în măsură să ducă la îndeplinirea scopului desfășurării optime a procesului penal. (Jabłoński împotriva Poloniei, nr._/96, pct. 83, 21 decembrie 2000 și Patsouria, citată anterior, pct. 75‑76, 6 noiembrie 2007).
În raport cu datele cauzei anterior expuse, la acest moment C. consideră că instituirea unor măsuri preventive mai puțin restrictive față de inculpatul contestator este insuficientă pentru a ocroti ordinea publică, apreciindu-se că lăsarea acestuia în libertate în această fază a procedurilor nu ar fi compatibilă cu imperativele realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept.
IV. Pentru aceste motive va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. G. S. împotriva încheierii penale din 18.09.2015 pronunțată de T. S. în dosar nr._ 4.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul-contestator să achite statului 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, efectuate cu derularea procedurilor judiciare.
Suma de 130 lei, ce constituie onorariul apărătorului de semnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. G. S. împotriva încheierii penale din 18.09.2015 pronunțată de T. S. în dosar nr._ 4.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul-contestator să achite statului 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 130 lei, ce contituie onorariul apărătorului de semnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.
Președinte,Grefier,
C. M. ManRamona A.
Red./Tehn. MCM/RA
2ex. 25.09.2015
Judecător fond: A. B.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 818/2015. Curtea... → |
|---|
