Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 2/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-01-2012 în dosarul nr. 2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 2A/2012
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier O. D. D.
P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de :
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. S. și partea civilă A. P. împotriva sentinței penale nr. 167/2011.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă apelant A. P. asistat de apărătorul ales avocat V. V. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. I., avocat B. O., lipsă fiind inculpatul și partea civilă-intimată S. C. Județean S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 24 noiembrie 2011.
Apărătorul ales al părții civile apelante, avocat Vindrighin V., reprezentanta parchetului și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, avocat B. O., arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă T. S., cu precizarea că solicită menținerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, modificarea individualizării pedepsei stabilite de instanță în baza art. 86/1 C.pen., în executarea pedepsei în detenție, raportat la săvârșirea infracțiunii; părții civile i-au fost cauzate leziuni serioase punându-i viața în pericol. De asemenea solicită să-i fie aplicat inculpatului prevederile art. 64 lit.a teza I C.pen.
În ce privește apelul părții civile solicită admiterea acestuia în condițiile în care motivele de apel coincid cu cele formulate de parchet, urmând a se avea în vedere că din probele administrate nu s-a făcut dovada premeditării faptei, cuantumul pedepsei a fost stabilit de instanța de fond.
Apărătorul ales al părții civile, avocat Vindrighin V. solicită admiterea apelului declarat, sunt patru critici aduse sentinței pronunțate de T. S..
Prima critică se referă la reținerea agravantei prev. de art. 75 lit.a C.penal, pe lângă reținerea literei i, fapta fiind comisă cu premeditare. Din probatoriul testimonial rezultă că anterior incidentului dintre inculpat și partea vătămată a existat un conflict între băieții acestora, incident ce l-a determinat pe inculpat să săvârșească această infracțiune.
A doua critică se referă la cuantumul mic al pedepsei, având în vedere că inculpatul i-a aplicat părții vătămate 25 de lovituri cu o rangă. Instanța de fond a acordat prea multă clemență inculpatului, în cauză se impune sporirea pedepsei într-un cuantum ce va fi apreciat de instanța de recurs.
A treia critică este modul de executare a pedepsei, solicită executarea pedepsei în detenție având în vedere obiectul folosit și modul de săvârșire a infracțiunii, fapta este gravă, iar modalitatea de aplicare este nejustificată.
Cu privire la cea de a 4 critică, solicită să se rețină și dispozițiile art. 64 lit.a teza I C.pen., instanța de fond a reținut doar teza a IIa, la instanța de fond partea civilă, prin apărător a solicitat să nu se facă aplicarea prevederilor art. 320/1 C.pr.pen., din declarația inculpatului nu rezultă recunoașterea faptei și vinovăția.
În ce privește apelul declarat de P. de pe lângă T. S. solicită admiterea acestuia.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat B. O. solicită respingerea apelurilor formulate în cauză, menținerea sentinței pronunțate de T. S., la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere limitele de pedeapsă și prevederile art. 320/1 C.pr.pen. În cauză trebuie avut în vedere împrejurarea în care s-a săvârșit fapta, modul săvârșirii și persoana inculpatului care are 52 ani, fără antecedente penale, instanța de fond a reținut corect prevederile art. 74 și 76 C.pen.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor declarate
În deliberare, constată că prin sentința penala nr. 167 din 28 09 2011 pronunțată de către T. S. în dosar nr._, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i c.p. în infracțiunea prev. de art. 182 c.p.cerere formulată de inculpatul A. I..
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 c.p. rap. la art. 174-175 lit. i c.p. în infracțiunea prev. de art. 20 c.p. rap. la art. 174-175 lit. a și i c.p. cerere formulată de partea civilă A. P..
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1,2 Cod penal, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 c.p.p. și a art. 74 lit. a Cod penal, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. I. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pt. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 Cod penal s-a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciu de Probațiune de pe lângă T. S., însărcinat cu supravegherea inculpatului.
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art. 864 Cod penal.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă T. S..
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate a fost suspendată și pedeapsa accesorie.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul ca, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se supună prelevării probelor biologice.
În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea barei metalice cu lungimea de 86 cm și grosimea de 2,5 cm ridicată de la inculpat potrivit dovezii de ridicare din data de 14.02.2011.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3378,87 lei cu dobânzi aferente și penalități de întârziere până la stingerea datoriei, către S. C. Județean De Urgență S., cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 500 lei în faza de urmărire penală iar suma de 100 lei reprezintă onorariul parțial al avocatului din oficiu la fond.
În baza art. 193 alin.1 c.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată A. P., în sumă de 1000 lei.
Determinând vinovăția inculpatului, în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În după-amiaza zilei de 13.02.2011, partea vătămată A. P. se deplasa din centrul comunei R. spre domiciliul său din R. .. Înainte de a ajunge în dreptul imobilului său partea vătămată a fost lovită de către inculpat cu o rangă metalică la nivelul capului fapt ce a determinat căderea acesteia la pământ. În acel moment inculpatul a continuat lovirea părții vătămate la nivelul brațelor, membrelor inferioare și torace.
Urmare a loviturilor primite, partea vătămată A. P. a rămas căzut în stradă, în stare de inconștiență, unde a fost găsit de martora C. A., care a alertat vecinii și rudele.
Leziunile au necesitat inițial 65-70 zile de îngrijiri medicale (f.15 d.u.p.). În urma reexaminării părții vătămate s-a prelungit numărul zilelor de îngrijire medicală la 90-100 zile.
Audiat în fața instanței inculpatul a recunoscut comiterea faptei motivând comportamentul său prin existența unui incident anterior între fiul său și fiul părții vătămate.(f.22 d.f.)
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei s-a constatat că la stabilirea în mod corect a încadrării juridice a faptei, urmează a fi avute în vedere elemente precum: zona anatomică vizată, intensitatea loviturii, obiectul vulnerant și rezultatul produs.
Acțiunea inculpatului a vizat zona capului, o zonă anatomică vitală, obiectul vulnerant folosit fiind o bară metalică cu grosimea de 2,5 cm, aceasta fiind aptă să producă decesul victimei. De asemenea, intensitatea loviturilor s-a dovedit a fi deosebită, întrucât acestea au determinat o fractură cu înfundare arcadă zigomatică, . ambelor oase antebraț drept, ( fila 15 dosar urmărire penală), lovituri care ar fi putut duce la decesul părții vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, deși inculpatul nu a acționat cu intenția directă de a ucide partea vătămată, acesta, prin intensitatea loviturii aplicate și a zonei vizate, a putut prevedea că va putea produce rezultatul letal și a acceptat acest rezultat, acționând, deci, cu intenție indirectă.
S-a apreciat că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat astfel că s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat, din art. 20 raportat la art. 174 alin. 1,2 Cod penal, 175 alin. 1 lit. i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 Cod penal.
Tot sub aspectul încadrării juridice a faptei partea civilă s-a solicitat schimbarea încadrării juridice prin reținerea dispozițiilor art. 175 alin.1 lit.a c.p. respectiv, săvârșirea faptei cu premeditare întrucât, anterior săvârșirii faptei, a avut loc un conflict între fiii părților, astfel că inculpatul a acționat sub imperiul acelui incident, pregătind activitatea infracțională.
Analizându-se cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei s-a constatat că probatoriul administrat în cauză nu confirmă existența unui conflict anterior între părți sau între copiii acestora, conflict de natură a determina inculpatul să comită fapta.
Astfel, singurul care relatează existența unui conflict anterior între fiii părților este inculpatul, însă această susținere a sa nu este confirmată de nici un alt martor sau de alte probe din dosar.
În aceste condiții, s-a apreciat că în cauză nu este dovedită premeditarea astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei cu reținerea dispozițiilor art. 175 lit. a c.p. se privește a fi neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
În schimb, s-a constatat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 175 alin. lit. i Cod penal, întrucât fapta s-a petrecut pe . R., deci într-un loc accesibil publicului.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: sesizarea părții vătămate, declarația părții vătămate, p.v. de sesizare din oficiu, p.v. de cercetare la fața locului, certificatul medico-legal nr.I/a/145 din 7.03.2011 privind pe partea vătămată, certificatul medical de reexaminare nr. R/11/I/a/23.05.2011 privind pe partea vătămată, declarațiile martorilor C. A., B. C., B. D., A. E., A. D., Suroiu D., P. C. și V. Elisie coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere integrală a faptei în fața instanței, acesta uzând de procedura simplificată, instituită de art. 320/1 C.p.p. bazată pe pledoaria de vinovăție.
În cauză au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere.
În drept fapta inculpatului săvârșită în condițiile descrise mai sus a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin.1, 2 Cod penal, art. 175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea dispozițiile art.320/1 C.pr.pen.
Inculpatul recunoscând integral, starea factuală reținută în actul de sesizare, a apreciat că fapta săvârșită se impune a fi calificată în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 Cod penal.
La rândul său partea vătămată a arătat că faptei nu i s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare întrucât organul de urmărire penală nu a reținut și dispozițiile de la lit.a ale art. 175 alin.1 Cod penal, ce califică infracțiunea ca fiind săvârșită cu premeditare.
Sub aspectul laturii civile, instanța fondului a dat curs solicitărilor formulate de către S. C. Județean de Urgență S., obligând pe inculpat în baza art. 313 din Legea 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006, la plata despăgubirilor reprezentând cheltuieli de spitalizare, în cuantum de 3.378,87 lei cu dobânzile aferente și penalități de întârziere până la stingerea datoriilor.
Referitor la acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de către partea civilă A. P., prin constituirea sa ca parte civilă conform cererii depuse la fila 17 din dosar, întrucât s-a considerat ca imperios necesară administrarea de probe, instanța a aplicat dispozițiile art. 320/1 alin.5 C.pr.pen., disjungând latura civilă a cauzei, aceasta urmând să fie tranșată într-un dosar separat.
Împotriva sentinței au declarat apel P. de pe lângă T. S. și partea civilă A. P., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
I. P. de pe lângă T. S. (filele 5-7).
- hotărârea instanței de fond este netemeinică în măsura în care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât în această modalitate nu se asigură realizarea scopului pedepsei penale, pedeapsă ce trebuie să reprezinte nu doar un mijloc de reeducare și ci o măsură de constrângere a persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, de natură să realizeze prevenția generală și specială a măsurii de constrângere, prin teama de pedeapsă pe care o incumbă atât celui vinovat cât și membrilor societății care tentant să încalce legea penală au exemplul pedepsei aplicate celor care au săvârșit infracțiuni.
- în mod netemeinic instanța nu a interzis inculpatului cu ocazia stabilirii pedepselor complementare și accesorii, dreptul de a alege prev. de art. 64 lit.a Cod penal, deși natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și împrejurările concrete ale cauzei impuneau aceasta.
II. Partea civilă A. P. (motive expuse oral prin apărătorul ales)
- pedeapsa aplicată inculpatului este nesatisfăcătoare în raport cu modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta și urmările produse (inculpatul a aplicat victimei, 25 de lovituri repetate peste întreg corpul);
- modalitatea de executare stabilită de către instanță nu este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și să prevină pe viitor săvârșirea unor altor infracțiuni;
- în mod greșit instanța fondului a respins cererea formulată de către partea civilă de schimbare a încadrării juridice a faptei, prin reținerea și a dispozițiilor literei a a art. 175 alin.1 Cod penal. În acest sens comportamentul inculpatului, care și-a motivat gestul prin existența unui incident anterior între fiul său și fiul părții victimei, reprezintă un criteriu suficient pentru a reține la încadrarea juridică a faptei, premeditarea;
- pedepsele accesorii și complementare se impuneau să conțină și privațiunile statuate de art. 64 lit.a teza I Cod penal;
- în mod greșit instanța a făcut aplicarea art. 320/1 C.pr.pen. întrucât în cauză nu a existat o recunoaștere integrală a faptelor.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele instituite de art. 371 alin.2 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
- Instanța fondului a reținut o baza factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe materialul probator administrat în cursul urmăririi penale: procesul verbal de sesizare din oficiu din13.04.2011, proces verbal de cercetare la fața locului, sesizarea și declarațiile părții vătămate A. P. (filele 10-14 d.u.p.), certificat medico-legal nr. I/a/145/7 03 2011 privind pe partea vătămată A. P., certificat medical de reexaminare nr. M/11/I/a/23 05 2011 privind pe partea vătămată A. P., depozițiile martorilor C. A. M., B. C., B. D., A. E., A. daniela, Suroiu D. S., P. C., V. Elisie I. ( filele 26-37 d.u.p.) coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în fața instanței de judecată, acesta dorind să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen.(fila 22-23).
2. Curtea arată că jurisdicția inferioară a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigențele impuse de art. 63 alin.2 C.pr.pen., stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare.
3. Curtea va reține la rândul său, sub raportul bazei factuale, că în data de 13 02 2011, pe fondul unor nemulțumiri legate de un conflict anterior între copiii lor, inculpatul A. I. a aplicat victimei A. P., în stradă, lovituri repetate în zona capului și diferite zone ale corpului, cu o rangă, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile medicale. În urma loviturilor, victima A. I. a rămas căzută în stradă în stare de inconștiență unde a fost găsit de martora C. A. M. care a alertat vecinii și rudele acesteia.
4. Curtea constată, în urma analizei efective a probelor esențiale supuse aprecierii sale, că T. a dat o calificare juridică corectă faptei săvârșite de către inculpat, astfel încât nu există motive suficiente și raționale care să justifice reținerea, alături de dispozițiile prevăzute la litera i a art. 175 Cod penal și cele prevăzute la litera a ale aceluiași text de lege. Chiar dacă inculpatul a recunoscut că a fost iritat de un conflict preexistent între copilul său și al victimei, acest aspect nu este și suficient pentru a demonstra mai presus de orice îndoială că acesta și-ar fi pregătit minuțios fapta și ar fi premeditat-o în accepția textului de lege prev. de art. 175 alin.1 lit.a Cod penal.
5. Curtea arată că depoziția martorei C. A. M., care l-a văzut la data incidentului pe inculpat înarmat cu o rangă metalică, nu este suficientă pentru a reține în cauză premeditarea săvârșirii faptei.
6. Referitor la critica adusă aplicării dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen. Curtea precizează că instanța fondului a statuat corect asupra posibilității parcurgerii procedurii abreviate, întemeiate pe pledoaria de vinovăție a inculpatului, neprezentând relevanță împrejurarea că acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, solicitarea sa neechivalând cu o nerecunoaștere integrală astfel cum impune textul de lege sus-arătat. În acest sens, dispozițiile art. 320/1 alin.6 C.pr.pen. prevăd faptul că în cauză soluționării cauzei prin aplicarea alineatului 1, dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.
7. Vizând cuantumul sancțiunii penale atacate aplicate, Curtea arată că aceasta corespunde pe deplin criteriilor de individualizare statuate de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul de pericol social concret al faptei și care este unul semnificativ, prin prisma modului și mijloacelor de săvârșire, a urmărilor produse, a numărului de îngrijiri medicale necesare vindecării victimei, a contextului în care inculpatul a acționat - cât și cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului cu referire specială la statutul său de infractor primar, precum și la conduita sa procesuală adecvată manifestată atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței.
8. În ansamblul celor enumerate mai sus Curtea consideră că o agravare a răspunderii penale a inculpatului ar excede posibilităților sale reale de reeducare și ar încălca principiul proporționalității dintre sancțiune și comportament.
9. Vizând modalitatea de executare a sancțiunii penale atacate, Curtea arată că instanța fondului nu a evaluat corect, în raport cu baza factuală reținută necesitatea și posibilitatea atingerii scopului preventiv și educativ al măsurii de constrângere, deziderat impus de art. 52 Cod penal.
10. Fără a nega sau minimaliza aspectele ce caracterizează persoana inculpatului și care au determinat aplicarea unei pedepse într-un cuantum de 4 ani închisoare, Curtea apreciază că scopul acesteia nu poate fi atins fără executarea sa efectivă.
11. Săvârșirea unei infracțiuni grave care a adus o atingere serioasă valorilor sociale ocrotite de lege și anume viața și integritatea corporală a persoanei, impune o măsură de constrângere fermă, aptă să confere garanții suficiente în ce privește o prevenție și o reeducare eficientă.
12. Nu poate fi ignorată periculozitatea crescută a inculpatului, periculozitate probată prin modul concret în care acesta a săvârșit fapta, (prin aplicarea repetată de lovituri, cu o rangă, peste tot corpul victimei) și care impune o măsură de constrângere aptă să asigure atingerea funcției de intransigentă, exemplaritate și fermitate a pedepsei.
În acest sens Curtea reține că în cauză se impune ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim privativ de libertate, exigențele art. 86/1 nefiind întrunite cumulativ în speța de față.
13. Referitor al criticile aduse atât de P. cât și de partea civilă vizând conținutul pedepselor accesorii și complementare, Curtea, în urma examenului de proporționalitate, le apreciază ca nefondate, privarea inculpatului de drepturile sale electorale fiind considerată ca nejustificată și disproporționată în raport cu natura infracțiunii săvârșite.
14. Față de cele ce preced Curtea, conform art. 379 pct.2 lit.a C.pr.pen. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. S. și partea civilă A. P., desființând sentința penală atacată numai sub aspectul modalității de executare a sancțiunii penale aplicate în sensul înlăturării dispozițiilor art. 86/1 Cod penal și art. 71 alin.5 Cod penal.
Inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.
Vor fi menținute celelalte dispozițiile ale sentinței penale atacate în baza art. 192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. S. și părții civile A. P. împotriva sentinței penale nr. 167/2011 pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind modalitatea executării pedepsei închisorii și procedând la o nouă judecată în aceste limite, înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861 C.pen. și 71 alin.5 C.pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12. 01. 2012.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
O. D. D.
Red.MEC
D./ex.2
Jud.fond.C. M.E.
| ← Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 1/2012.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 109/2012. Curtea de... → |
|---|
