Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 109/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-01-2012 în dosarul nr. 109/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 109/2012
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător O. M. P.
Judecător C. M.
Grefier I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. – procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat P. DE PE L. J. S. împotriva sentinței penale numărul 566/5.10.2011 pronunțată de J. S. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a prezentat av. M. A. – cu delegație de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat A. P. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că la dosar nu au fost înregistrate cereri.
Întrebați fiind dacă au cereri de formulat, reprezentantul parchetului și avocatul inculpatului arată că nu au, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului susține recursul în condițiile în care a fost redactat solicitând admiterea lui, casarea sentinței recurate și rejudecând, a se dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
În mod greșit instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice și la achitarea inculpatului, nedând credit probelor științifice administrate în cauză.
Avocatul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, la dosar neexistând nici o probă care să îl incrimineze pe inculpat. În mod corect instanța de fond a dispus atât schimbarea încadrării juridice cât și achitarea inculpatului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față :
Constată că prin sentința penală nr. 566/5.10.2011 pronunțată de J. S., în baza art. 334 Cpp. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. P. F. fiul lui N. și L., născut la data de 24.01.1990 în A., cetățenia română, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, cu dom. în A., ., . și fără forme legale în Cisnădie, ., ., jud. S., CNP_ din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art.209 alin. 1 lit. a, g și i Cpen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cpen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. c Cpp. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cpen.
În baza art. 14 și 346 alin. 3 Cpp., a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile S.C. S. C. S.R.L. Cisnădie.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp. cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina statului.
În motivarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. din data de 17.05.2011 emis în dos. nr. 4357/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. P. F. fiul lui N. și L., născut la data de 24.01.1990 în A., cetățenia română, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, cu dom. în A., ., . și fără forme legale în Cisnădie, ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g și i Cpen.
În fapt s-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că inculpatul în noaptea de 22/23.09.2008 a sustras prin efracție și împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată mai multe bunuri din incinta societății comerciale S.C. S. C. S.R.L. Cisnădie.
Starea de fapt enunțată s-a aratat că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate ; declarația părții vătămate ; procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto aferentă ; raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._ C din data de 03.11.2008 ; factura fiscală nr._ ; factura nr. 4439/2008 ; certificat de garanție nr.4461/2008 ; declarațiile martorilor C. O. I., A. L. și M. C. M. ; declarația învinuitului ; fișa de cazier judiciar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la nr._ .
În faza de judecată a procedat instanța la audierea inculpatului(fila 9) și a martorului C. O. I.(fila 21).
La ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g și i Cpen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g și i Cpen. Din punctul de vedere al instanței de fond reținerea agravatei de la litera a a art. 209 alin. 1 Cpen. nu se impune de vreme ce din nici una dintre probele existente în dosar nu a rezultat că la săvârșirea infracțiunii ar mai fi participat încă o persoană. Singurele considerente pentru care în cuprinsul actului de sesizare a instanței a fost reținută și litera a de la alin. 1 a art. 209 Cpen. au fost legate pe de o parte de afirmația unui martor cum că ”nu ar fi știut” că la săvârșirea infracțiunii ar fi participat două persoane și pe de altă parte au fost legate de găsirea și a altor urme papilare pe rama exterioară a ferestrei, amprente ce nu s-a putut stabili că aparțin inculpatului. Nici un moment nu s-a precizat dacă aceste urme papilare aparțin unei terțe persoane rămase neidentificate sau dimpotrivă patronului societății comerciale sau vreunui angajat al acesteia. În aceste condiții s-a apreciat că simplele supoziții cu privire la participarea a încă unei persoane nu pot justifica reținerea formei agravate menționate, în lipsa oricăror probe ce să susțină contrariul.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză reține instanța a reținut:
La data de 23.09.2008 P. A. în calitate de reprezentant al societății comerciale parte vătămată a sesizat organele de poliție că în noaptea anterioară persoane necunoscute au pătruns prin efracție în sediul societății comerciale de unde au sustras două unități centrale și două monitoare. Se susține că pătrunderea în sediul societății a avut loc prin dislocarea unui geam, geam ce cu o seară înainte fusese lăsat întredeschis de către unul dintre angajații societății.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului și s-a încheiat un proces verbal de cercetare în cuprinsul căruia au surprins urmele de efracție existente la nivelul ferestrei și în cuprinsul căruia s-a făcut mențiunea despre ridicarea de pe rama exterioară și interioară a ferestrei dislocate a unor urme papilare.
Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit ulterior atestă că urmele papilare ridicate de pe rama interioară a ferestrei aparțin inculpatului A. P. F..
Martorul C. O. I., persoană angajată în cadrul societății comerciale, infirmă în faza de urmărire penală că în ziua precedentă inculpatul din prezenta cauză fusese prezent în sediul societății. Un alt martor audiat doar în faza de urmărire penală, M. C. M., în cuprinsul depoziției sale a menționat că nu are cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni și a descris condițiile în care în data de 24.09.2008 împreună cu inculpatul a plecat în Germania cu un microbuz.
Inculpatul nu a neagat nici un moment prezența sa în interiorul societății comerciale în ziua de 22.09.2008 dar a susținut că nu a sustras nici un bun, a plecat a doua zi în Germania să lucreze și că amprentele sale ridicate de pe rama interioară a geamului se explică prin faptul că la un moment dat, deranjat fiind de fumul din local, a deschis geamul.
Instanța a considerat că din nici una dintre probele administrate în cauză nu s-a putut reține că inculpatul este cel ce a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Starea de fapt mai sus expusă a fost reținută de către instanță pe baza probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și de judecată. Analizând probatoriul administrat observăm noi că acesta se reduce la: procesul verbal de cercetare la fața locului, la un raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și la depozițiile a doi martori.
Este foarte adevărat că în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice(filele 8-19 dos. urm. pen.) s-a menționat modul în care s-a pătruns în incinta societății (efracția, în concret prin dislocarea unuia dintre geamuri) și s-a făcut referire la ridicarea unor urme papilare de pe rama interioară a geamului și de pe rama exterioară a acestuia. S-a mai făcut o precizare, preluată și de către procuror în cuprinsul rechizitoriului, că urmele papilare create pe rama interioară au fost create „în apropierea mânerului în interior, urmele fiind create cu acțiune din exterior către interior probabil create de degetul mijlociu și inelar al mâinii drepte”. Aceste urme papilare s-au stabilit ulterior pe baza raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, că aparțin inculpatului(filele 26-30 dos. urm. pen.).
Apoi, martorul C. O. D. nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată nu a făcut vreo mențiune despre prezența inculpatului în incinta sălii de internet. Dimpotrivă a arătat că nu reține să-l fi văzut pe inculpat în sală deși acesta se număra printre clienții constanți ai sălii de internet.
Martorul M. C. M.(fila 36 dos. urm. pen.) a relatat în cuprinsul depoziției sale aspecte absolut irelevante pentru soluționarea acestei cauze. În plus inserează precizarea suplimentară că ”nu am știut că A. și S. au sustras calculatoarele din internet și nici nu am cumpărat calculatoare de a aceștia”.
Revenind asupra probatoriului administrat și expus mai sus s-a constatat că depozițiile celor doi martori audiați în cauză sunt inutile soluționării cauzei de vreme ce nu au furnizat absolut nici o informație necesară soluționării acesteia. Reducând depozițiile martorilor la o singură frază este lesne de concluzionat că aceștia au declarat că nu cunosc absolut nici un aspect legat de sustragerea de către inculpat a bunurilor.
S-a mai analizat procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de constare tehnico-științifică. Este adevărat că în cuprinsul acestora s-a făcut referire la ridicarea urmelor papilare ale inculpatului de pe rama interioară a geamului. Concluzia din cuprinsul procesului verbal cum că urmele au fost create cu „acțiune din exterior spre interior” nu a fost împărtășită de instanță pe considerentul ce nu a înțeles care au fost rațiunile ce l-au determinat pe redactorul procesului să ajungă la această fermă concluzie. Aceasta și raportat la faptul că inculpatul personal a declarat că este adevărat că a fost în local și că este adevărat că a deschis geamul. Or urmele papilare ridicate sunt tocmai lângă mânerul din interior al geamului așa cum s-a menționat în cuprinsul procesului verbal.
Concluzionând, s-a apreciat că deși urmele papilare ale inculpatului a fost găsite pe rama interioară a geamului în apropierea mânerului, instanța nu a putut și nu a avut motive rezonabile să înlăture apărarea acestuia cum că acele urme au fost create în momentul acționării din interior a sistemului de deschidere a geamului.
În aceste condiții în care probele testimoniale furnizând nici un fel de informații utile soluționării cauzei și în condițiile în care instanța nu a avut nici un motiv să înlăture explicația inculpatului cu privire la modul în care amprentele sale au ajuns pe rama interioară a geamului în apropierea mânerului de deschidere a geamului, singura soluție posibilă nu poate fi decât cea a aplicării principiului in dubio pro reo cu soluția consecventă de achitare a inculpatului.
Pentru motivele mai sus expuse instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cpp., l-a achitat pe inculpat reținând că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.
Constatând că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat și lipsind prin urmare fapta ilicită a acestuia cauzatoare de prejudicii, ca și condiție esențială a răspunderii civile delictuale, instanța a făcut aplicarea art. 14 și 346 alin. 3 Cpp. și a respins acțiunea civilă a părții vătămate, acțiune civilă exercitată împotriva inculpatului.
Lipsind culpa infracțională a inculpatului instanța a făcut aplicarea art.192 alin. 3 Cpp. și a lăsat cheltuielile judiciare avansate de către stat în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. S. solicitând în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., art. 385/9 pct. 17, pct. 18, admiterea acestuia, casarea hotărârii penale atacate și rejudcând, condamnarea inculpatului A. P. F. pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice și la achitarea inculpatului, nedând credit probelor științifice administrate în cauză, declarațiilor existente și a stării de fapt reținute.
Curtea de Apel examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, constată că recursul declarat de P. de pe lângă J. S. este fondat și va admis, din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt în cauză, respectiv faptul că la data de 23.09.2008 P. A. în calitate de reprezentant al societății comerciale parte vătămată a sesizat organele de poliție că în noaptea anterioară persoane necunoscute au pătruns prin efracție în sediul societății comerciale de unde au sustras două unități centrale și două monitoare. Pătrunderea în sediul societății a avut loc prin dislocarea unui geam, geam ce cu o seară înainte fusese lăsat întredeschis de către unul dintre angajații societății.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului și s-a încheiat un proces verbal de cercetare în cuprinsul căruia au surprins urmele de efracție existente la nivelul ferestrei și în cuprinsul căruia s-a făcut mențiunea despre ridicarea de pe rama exterioară și interioară a ferestrei dislocate a unor urme papilare.
Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit ulterior a atestat că urmele papilare ridicate de pe rama interioară a ferestrei aparțin inculpatului A. P. F..
Totuși, instanța de fond nu a reținut că din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului a rezultat că pe o masă situată în dreptul ferestrei s-au găsit urme de încălțăminte, urmă care nu a aparținut inculpatului.
Această omisiune are relevanță cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei de care a fost acuzat inculpatul. Instanța a arătat că urmele papilare găsite pe rama exterioară a ferestrei nu s-a putut stabili că ar aparține inculpatului, că nici un moment nu s-a precizat dacă aceste urme papilare aparțin unei terțe persoane rămase neidentificate sau dimpotrivă patronului societății comerciale sau vreunui angajat al acesteia. În aceste condiții s-a apreciat că simplele supoziții cu privire la participarea a încă unei persoane nu pot justifica reținerea formei agravate menționate, în lipsa oricăror probe ce să susțină contrariul.
Analizând probele Curtea constată că dimpotrivă, există probe că la săvârșirea faptei au participat două persoane. Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului s-au ridicat două seturi de urme papilare și o urmă de încălțăminte ridicată de pe masa aflată în dreptul ferestrei forțate. Este evident faptul că în incinta localului au intrat prin forțarea ferestrei două persoane. Urma de încălțăminte ridicată aparține unei alte persoane și nu a fost creată de către inculpat, la fel și setul de urme papilare neidentificate.
Argumentul instanței de fond că organele de cercetare penală nu au precizat dacă aceste urme papilare aparțin unei terțe peroane, patronului societății comerciale sau vreunui angajat al acesteia este irelevant atâta timp cât este evident că nici patronul sau vreun angajat nu au lăsat urma de încălțăminte pe masa din dreptul ferestrei forțate.
Pe de altă parte, pentru persoana rămasă neidentificată care ar fi creat urmele papilare și urma de încălțăminte, s-a dispus disjungerea cauzei și efectuarea de cercetări pentru a fi depistată.
Chiar dacă persoana care a participat alături de inculpat la săvârșirea faptei nu a fost identificată, agravanta prev. de art. 209 al. 1 lit. a C.p. este o circumstanță reală, iar încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este cea corectă, instanța de fond în mod greșit procedând la schimbarea acesteia.
În ce privește soluția de achitare a inculpatului A. P. F., instanța de fond, analizând probele, a hotărât că fapta nu a fost săvârșită de acesta.
Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probelor existente la dosarul cauzei.
Instanța de fond a analizat pe larg raportul de cercetare la fața locului, concluzionând că nu a fost convinsă de faptul că urmele papilare ridicate de pe rama interioară a ferestrei, aparținând inculpatului A., au fost create prin acțiune din exterior spre interior, deși un asemenea fapt se putea constata din fotografiile acestor urme.
Apărările inculpatului că aceste urme s-ar fi putut crea prin faptul că a deschis fereastra când a fost în local sunt evident nesincere, poziționarea urmelor trebuind să ducă la concluzia evidentă că ele nu puteau fi create printr-o acțiune normală de deschidere a unei ferestre.
Și din declarațiile inculpatului rezultă nesinceritatea inculpatului. Dacă inițial în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că nu își amintește dacă în ziua precedentă săvârșirii faptei a fost în local și că la 2, 3 zile după data de 23. 09.2008 a plecat în Germania cu un contract de muncă, lucru cunoscut și de mama sa, ulterior, audiat fiind în fața instanței de fond, și-a amintit că în seara precedentă furtului a fost în local. Mai mult inculpatul și-a amintit și amănunte, respectiv faptul că a vrut să discute cu rudele din Germania, că a fost în partea de local rezervată fumătorilor și că a deschis fereastra care a fost apoi forțată.
Afirmațiile inculpatului că mama sa cunoștea faptul că pleacă în Germania sunt contrazise chiar de către mama sa, audiată în faza de urmărire penală, și care a afirmat că nu a știut că fiul său a plecat la data de 24.09.2008 în Germania, că l-a căutat și că a constatat lipsa actelor și a unor lucruri aparținând acestuia și că deși a încercat să-l contacteze, nu a reușit telefonul inculpatului fiind închis.
Faptul că inculpatul a plecat intempestiv după săvârșirea faptei reiese și din declarația martorului M. C. M., la care a lucrat anterior inculpatul și care a plecat și el în Germania la data de 24.09.2008 și care a relatat că la acea dată inculpatul, fără a-i spune nimic anterior, l-a rugat să vorbească cu șoferul autobuzului pentru a-l lua pe el și pe numitul S. L. în Germania.
La fel, instanța de fond a apreciat ca sinceră declarația martorului C. O. I., persoană angajată în cadrul societății comerciale, care a arătat că în ziua precedentă inculpatul nu a fost prezent în sediul societății, deși chiar inculpatul a afirmat ulterior contrariul.
Toate aceste probe trebuiau analizate și coroborate de către instanța de fond, concluzia care se desprinde fiind evidentă că inculpatul este unul dintre autorii faptei.
Față de cele arătate Curtea va condamna pe inculpatul A. P. F. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, C.p., art.209 alin. 1 lit. a, g și i C.p.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului Curtea a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., de limitele de pedeapsă, de persoana inculpatului și comportarea sa anterioară și de scopul pedepsei astfel cum este acesta prev. în disp. art. 52 C.p.
Raportat la împrejurarea că inculpatul a dat dovadă de nesinceritate și că a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor fapte de același gen, Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată este în măsură să-și atingă scopul.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a și lit. b Cod penal, în considerarea faptului că prin săvârșirea acestei infracțiuni inculpatul este nedem de a mai exercita aceste drepturi civile.
Sub aspectul laturii civile a cauzei Curtea constată că partea civilă . prin reprezentantul legal P. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei.
Constatând că inculpatul a săvârșit fapta, că această faptă a produs un prejudiciu care nu a fost recuperat, în temeiul art. 14 și 346 C.p.p., raportat la art. 998 – 999 cod civil va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . prin reprezentantul legal P. A. și-l va obliga pe inc. A. P. F. să achite părții civile . suma de 5000 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. penal inculpatul va fi obligat să achite statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în toate fazele procesuale.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 566/05.10.2011 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ și în consecință:
Casează integral sentința penală atacată și rejudecând cauza:
Condamnă inculpatul A. P. F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 – 999 Cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . prin reprezentant legal P. A. cu sediul în Cisnădie, Piața Nouă, nr. 9A, . și în consecință:
Obligă inc. A. P. F. să achite părții civile . suma de 5000 lei reprezentând despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 C. penal obligă inculpatul să achite statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în toate fazele procesuale.
Suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu și va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 24.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. G. O. M. P. C. M.
Grefier
I. M.
Red./tehnored.DG/26.01.2012
Listat I.M./2ex/26.01.2012
Jud.fond: O. B.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 2/2012. Curtea de Apel... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 214/2012. Curtea... → |
|---|
