Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 418/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 759/199/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.418/2013
Ședința publică de la 11.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M.
JUDECĂTOR: C. C.
JUDECĂTOR: M. A. A.
GREFIER B. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău –legal reprezentat prin:
PROCUROR P. V.
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpatul M. I., părțile vătămate M. I., M. I., M. G. și asiguratorul S.C.A. V. INSURANCE GROUP S.A., împotriva sentinței penale nr.93 din 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat M. I., identificat cu C.I. . nr._, asistat de avocat ales Stranciug B., și avocat M. E., apărător ales pentru recurenții părți vătămate M. I., M. I. și M. G., lipsă fiind aceștia și recurentul asigurator S.C.A. V. INSURANCE GROUP S.A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție cererea atașată la dosarul cauzei, prin care av.D. E. M., avocat colaborator Cabinet av.D. C. R., pentru asiguratorul . V. Insurance Group SA, solicită amânarea cauzei deoarece susține un dosar civil la Curtea de Apel G. și deoarece nu a studiat motivele de recurs depuse la dosar și nici nu a comunicat motivele sale de recurs, iar în situația în care instanța va fi imposibilitatea de a mai amâna cauza, solicită amânarea pronunțării cu o săptămână pentru a avea posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Avocat Stranciug B. pentru recurentul inculpat și avocat M. E. pentru recurenții părți vătămate, față de cererea de la dosar, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, față de cererea de amânare, având în vedere că se solicită și amânarea pronunțării, faptul că procedura este legal îndeplinită, dosarul este la al treilea termen de judecată, solicită respingerea cererii.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurentului asigurator, având în vedere că dosarul este la al treilea termen de judecată, recurentul asigurator avea posibilitatea să-și formuleze apărările, de a studia dosar și a depune motivele de recurs.
Recurentul inculpat M. I., fiind întrebat, precizează că se prevalează de dispozițiile art.70 al.2 C.p.p. și nu înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Stranciug B. având cuvântul pentru recurentul inculpat M. I. critică hotărârea recurată sub două aspecte, aprecierea culpei victimei în producerea evenimentului rutier și modul cum a fost elaborată expertiza tehnică auto.
Aprecieză că un aspect foarte important în cauză îl reprezintă gradul de vinovăție al victimei M. C., în producerea accidentului.Din păcate,în considerentele hotărârii instanta de fond a stabilit un grad de vinovăție al victimei de 50% în producerea accidentului rutier, bazându-se doar pe gradul de alcoolemie al victimei, stabilit în urma analizelor de laborator efectuate în cadrul SML Bacău la 1,40 %o,argument pe care nu l-a coroborat cu celelalte mijloace de proba administrate si care ar fi condus la stabilirea unei proporții mai mari.
Arată că din întreg ansamblul probator administrat atât la urmărire penala cât și în fața instanței de fond, rezultă cu certitudine că victima nu a respectat o . reguli cu privire la circulația pe drumurile publice, prevazute de OUG nr.l95/2002, republicata. Astfel, potrivit dispozițiilor art.72,alin.l pietonii sunt obligați sa se deplaseze numai pe trotuar,iar in lipsa acestuia pe acostamentul din partea stânga a drumului,în direcția lor de mers.
Ori,din concluziile raportului de expertiza tehnica auto efectuat în cauza, rezultă că victima M. C. se deplasa pe marginea din dreapta a carosabilului, cu sensul de mers spre Bacau,element ce rezultă și din conținutul procesului verbal de cercetare la fata locului(pozitia victimei orientata spre carosabil)-fl.3,4,5 dos urm.pen.
Martorii asistenți audiați în cauza au mai arătat că victima nu purta vesta reflectorizantă, cum ar fi fost normal având în vedere că în momentul producerii accidentului era întuneric.
În ceea ce privește modul de efectuare a expertizei sunt elemente care ridică foarte multe semne de întrebare și dubii.
De asemenea, din păcate, instanta a respins obiecțiunile formulate de inculpat apărător cu privire la concluziile raportului de expertiza.
Arată că în raport apar o . aspecte antagonice, cu care nu pot fi de acord și care nu ajuta nici instanța la lămurirea împrejurărilor care au condus la producerea accidentului soldat cu decesul victimei.
În primul rând în concluziile sale, expertul elimina posibilitatea dezechilibrării spre stânga a victimei anterior impactului.Totusi,o persoana aflata într-o stare avansata de ebrietate (l,40 grame la mie) se putea clatină si dezechilibra.
Apreciază că se impune cu acuitate efectuarea unei contraexpertize în cauză întrucat expertul nu a clarificat si nu a adus lămuriri în privința a doua aspecte extrem de importante:
l)pozitia de deplasare a victimei si locația exacta in care se afla victima raportat la autoutilitara condusa de mine;
2) daca la momentul impactului,autoutilitara se găsea în interiorul localitătii(cu imobile de o parte si alta sau în afara localitatii - cu câmpuri si șanțuri pe marginea drumului.
Expertul nu a făcut altceva decât sa se contrazică în concluziile sale. Astfel în pag.8 a raportului se arata ca pietonul se deplasa pe marginea din dreapta a carosabilului cu direcția de mers spre Bacău.In pagina 9 la punct 3 se menționează ca "nu sunt elemente care sa poată permite localizarea poziției de deplasare a victimei,pe carosabil sau pe acostament”. Se observa ca sunt doua afirmații total contradictorii,care atesta nehotarârea expertului iar instanța nu a dat dovada deloc de rol activ în disiparea acestor nelămuriri si lacune.
Arată că expertul nu face altceva decât sa arunce vina în totalitate asupra inculpatului în producerea accidentului, să ignore gradul mare de alcoolemie al victimei, consecintele acestuia în stabilirea culpei si să afișeze afirmații contradictorii din care nu se deduce nimic si nu se poate stabili cu certitudine cine este vinovat în proporție majoritara la producerea accidentului.
Instanta de fond nu a ținut cont de obiectiunile formulate în scris de către inculpat in notele de probatorii, respingând prin încheierea din data de 5.11.2012, refacerea raportului de expertiza sau efectuarea unei contraexpertize, fără a justifica în nici un fel, nici în considerentele încheierii si nici în dispozitivul acesteia, atitudinea de respingere a probei solicitate.
Consideră că față de cele arătate mai sus, este absolut necesară lămurirea contradicțiilor evidente din raportul de expertiza pentru a se stabili în mod corect proportionalitatea culpei victimei în producerea accidentului.
In ceea ce privește aplicarea acelui spor de 4 luni, aprecieză pe de o parte că acesta nu se impune, raportat la circumstanțele producerii evenimentului rutier si la persoana inculpatului, iar pe de alta parte, includerea unui spor nu este motivată în nici un fel,nu este amintită deloc în expozitivul hotărârii ci doar în dispozitiv.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea expertizei sau o contraexpertiza.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art.11 punct 2 lit.a raportat la art.10 lit.d cod proc pen pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute si pedepsite de art.89 alin.l din OUG 195/2002, republicata, având în vedere că din întreg ansamblul probator nu există nici o probă care să demonstreze existenta vinovăției sub forma intenției în ceea ce privește săvârșirea acestei infractiuni. Nici o proba nu atesta faptul ca ulterior impactului, inculpatul ar fi văzut victima. In ciuda tuturor aspectelor contradictorii din declaratiile inculpatului,date atât la urmărire penala cât și în fața instanței de judecată, aspectul principal care reiese din toate acestea este ca imediat după impact, inculpatul a oprit autoutilitara,a făcut înconjurul mașinii ca sa vadă ce s-a întâmplat,ce a lovit, si nu a văzut nimic, nici o persoana.
Avocat M. E., apărător ales pentru recurenții părți vătămate M. I., M. I. și M. G., având cuvântul, precizează că recursul vizează atât latura penală a cauzei cât și latura civilă, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru uciderea din culpa prevăzuta de art. 178 alin. 2 C. pen., cât și pentru fuga de la locul accidentului, majorarea daunelor materiale acordate până la nivelul sumei de 30.000 lei pentru recurentul M. I. reprezentând cheltuieli de înmormântare, cât și a pomenirilor ulterioare pentru fiul decedat, majorarea daunelor morale acordate părților civile M.
I., M. I. și M. G. și obligarea inculpatului alături de
S.C. A. V. INSURANCE GROUP SA la plata cheltuielilor de
judecată.
Apreciază că, la individualizarea pedepselor, instanța de fond nu a reținut gravitatea infracțiunilor săvârșite, urmarea gravă produsă concretizată prin pierderea unei vieți omenești, comiterea faptei pe fondul nerespectării regulilor de circulație astfel încât nu a prevăzut rezultatul faptelor sale deși trebuia și putea să-1 prevadă. Deși instanța nu a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 si 74 C. pen. a aplicat inculpatul o pedeapsă sub minimul special.
Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că, cheltuieli de înmormântare au fost efectuate de tatăl victimei, astfel înregistrându-se o cheltuială destul de mare, chiar dacă familia este de condiție modestă, an făcut eforturi supraomenești să îndeplinească întru-totul ritualurile creștinești. Așa cum au arătat martorii audiați, ulterior au mai fost cheltuite pentru ritualuri creștinești de pomenire și alte sume. O parte din aceste cheltuieli sunt probate și cu înscrisuri insa nu pentru toate cheltuielile exista înscrisuri doveditoare. Martorii au arătat și ca cel care s-a ocupat de înmormântarea și ritualurile creștinești de pomenire a fost tatăl victimei. Lipsa banilor pentru un asemenea eveniment a fost suplinită de un împrumut la Casa de Pensii, împrumut restituit, acești bani fiind o parte din cheltuielile efectuate potrivit datinei creștine. Credem că este greu de făcut de instanța un calcul exact al cheltuielilor, și că suma globală conform declarațiilor martorilor este credibilă. Este lesne de înțeles de ce în momentele de după pierderea fiului, cât și de agitație datorită multelor obiceiuri ce trebuiesc respectate cu ocazia înmormântăm, partea civilă nu a putut să strângă absolut toate documentele justificative pentru cheltuielile efectuate.
Instanța de fond nu a apreciat în mod corect durerea familiei îndoliate, impactul avut asupra celor rămași, victima având vârsta de doar 51 de ani, fiind fiu dar și frate. Este de la sine înțeles că suferința psihică încercată este cu atât mai intensa cu cât relațiile de afecțiune dintre cel dispărut și cel rămas au fost mai intense. Așa cum au arătat martorii, familia M. era una fericită, frumoasă, iar dispariția fiului a avut urmări grave în viața ulterioară a vieții sociale. Au suferit și suferă în continuare, după decesul soției, moartea fiului a reprezentat o mare pierdere, reprezentând nădejdea reală în pragul bătrâneții. Tatăl și victima locuiau împreună. Este de la sine înțeles că suferința psihică încercată este cu atât mai intensă cu cât relațiile de afecțiune dintre cel dispărut și cei rămași au fost mai intense. Pierderea fiului, respectiv a fratelui în tragicul accident produs, în condițiile în care dacă i-ar fi fost acordat primul ajutor, astăzi ar fi fost în viață, reprezintă un dezechilibru ,o distrugere psihică dar și fizică, având în vedere relația de familie.
Acordarea daunelor morale pentru pierderea fiului, respectiv a fratelui sunt motivate de faptul că, dispariția fulgerătoarea, la vârsta de 51 de ani, a reprezentat o schimbare totală și nimeni din exterior nu poate vedea cei în sufletul întregii familii.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul M. I., solicită respingerea recursului ca nefondat.
Solicită respingerea recursului declarat de recurentul asigurator S.C.A. V. Insurance Group S.A.
Avocat Stranciug B. având cuvântul pentru recurentul inculpat M. I., solicită respingerea recursului declarat de părțile vătămate M. I., M. I. și M. G. și admiterea recursului declarat de recurentul asigurator S.C.A. V. Insurance Group S.A.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursurilor declarate de inculpatul M. I. și de părțile vătămate M. I., M. I. și M. G..
Solicită admiterea recursului declarat de recurentul asigurator S.C.A. V. Insurance Group S.A., casarea sentinței penale, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat către părțile vătămate.
Recurentul inculpat M. I., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Prin sentința penală nr. 93 din data de 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-a dispus:
Condamnarea inculpatului M. I., fiul lui Ortenzie și M.,născut la 12.07.1983 în Bacău,jud. Bacău, cu același domiciliu,./13, fără forme legale ,Bacău,./A/16,jud.Bacău, cetățean român, școală profesională, șofer ., căsătorit, doi copii minori, nesatisfăcut stagiul militar, fără antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
1.ucidere din culpă prevăz. de art.178 al.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a și 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;
2.părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, prevăz. de art.89 al.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art 74 lit a și 76 lit d Cod penal, la pedeapsa de 1 ani și 8 luni închisoare;
În temeiul art. 33 lit a și 34 lit b Cod penal contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea, sporită cu 4 luni.
Pedeapsa de executat 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 83 Cod penal.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăz de art.64 lit a, teza a II a, b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 al.2 Cod penal.
În temeiul art 71 al.5 Cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
În temeiul art 7 din lg.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În temeiul art 88 Cod penal computarea din pedeapsa de executat reținerea de 24 de ore, pe data de 10.12.2011 și arestarea preventivă de la 11.12.2011 până la 22.12.2011.
S-a dispus scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente . Bacău.
În temeiul art .1357 Cod civil, art 49-50 și următoarele din Lg.136/1995, a fost obligat asigurătorul . Group SA București la plata daunelor materiale și morale, după cum urmează:
-5000 lei daune materiale și 250.000 lei daune morale către partea vătămată M. I.;
-150.000 lei daune morale către partea vătămată M. I..
-150.000 lei daune morale către partea vătămată M. G..
A fost obligat același asigurător la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată M. I. în sumă de 5700 lei, reprezentând onorariu apărător ales și cheltuieli de transport.
S-a dispus plata onorariului pentru apărător oficiu la urmărirea penală în sumă de 400 lei av.I. Ș. din fondurile Ministerului Justiției.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales la instanță.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 1650 lei din care 450 lei Ministerului Administrației și Internelor ,600 lei Ministerului Public și 600 lei Ministerului Justiției din care 400 lei onorariu apărător oficiu.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că, prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 1054/P/_.05.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art.178 al.2, Cod penal și respectiv 89 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002.cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
S-a reținut că la data de 09.12.2011, în jurul orei 21,oo în timp ce conducea autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_ , pe DN 2(E 85), în localitatea Filipești, județul Bacău, având direcția de deplasare R.- Bacău, cu o viteză de circulație d e 59 Km/h, a accidentat din culpă pe numitul M. C., care circula pe marginea părții carosabile ca pieton, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și a ascuns urmele accidentului prin montarea unor alte oglinzi la autoutilitara implicată în accident, fiind depistat ulterior, de către organele de poliție în garajul . Bacău, unde lucra în calitate de conducător auto. În urma leziunilor suferite victima M. C. a decedat.
În cauză s-au audiat părțile și martorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În seara zilei de 09.12.2011 în jurul orei 21.oo, inculpatul M. I. conducea autoutilitara marca M., cu nr. de înmatriculare_ , pe DN 2(E 85), în localitatea Filipești, județul Bacău, având direcția de deplasare R.- Bacău, .Pe banda de lângă acostament a observat o persoană ce se deplasa pe marginea părții carosabile, în aceeași direcție de mers ( potrivit declarației inculpatului). Inculpatul a intenționat să efectueze o manevră de evitare prin viraj stânga, însă nu a efectuat aceasta întrucât pe banda de lângă axul drumului circulau mai multe autovehicule. În aceste condiții și-a continuat deplasarea și a lovit victima cu partea inferioară dreaptă a spoilerului, cu oglinda dreaptă și cu lateralul platformei, iar ca urmare a impactului, victima a fost împinsă /basculată spre dreapta în afara carosabilului, unde a și fost găsită a doua zi de către organele de poliție.
Inculpatul conștientizând că a lovit pietonul, întrucât în urma impactului bara care susținea cele două oglinzi de pe portieră dreaptă s-a rabatat către portieră, a oprit autoutilitara, ieșind cu roțile din dreapta în afara părții carosabile. A coborât din autoutilitara s-a deplasat în partea dreaptă a acesteia, unde a constatat că oglinzile s-au desprins ( rupt) de pe bara de susținere și a rămas doar cu spoturile pe care erau prinse. Potrivit declarației inculpatului de la urmărirea penală, acesta s-a deplasat în spatele autoutilitarei și cu motivați a că nu a văzut nimic în apropiere deși a conștientizat că a lovit victima, s-a urcat în autoutilitară și a părăsit locul accidentului fără a anunța organele de poliție despre evenimentul rutier și implicit de a i se acorda victimei ajutor medical de urgență, astfel încât aceasta a fost găsită decedată după 10 ore de la producerea accidentului.
După părăsirea locului accidentului inculpatul și-a continuat deplasarea către municipiul Bacău ,unde avea garajul S.C.Nick Mans S.R.L. ,a parcat autoutilitara în incintă, după care s-a deplasat la locuința sa.
A doua zi, în jurul orelor 8,00, a revenit la garajul societății și i-a spus patronului societății M. N. că în seara precedentă a lovit cu oglinzile de pe portiera dreaptă un indicator rutier și i-a cerut permisiunea să ia două oglinzi de pe un alt camion care nu funcționa, încercând în acest mod să înlăture orice urmă a accidentului. În aceste condiții, inculpatul a înlocuit oglinzile sparte cu tot cu suportul de prindere, astfel încât organele de poliție nu au găsit montat pe autoutilitară suportul de prindere a oglinzilor, ci a fost predat acestora de către inculpat la solicitarea organelor de cercetare.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că autoutilitara condusă de către inculpat în momentul impactului circula cu o viteză de 59 km/h,încălcând regimul legal de viteză pentru deplasarea în localitate de3 50 km/h.
În cauză nu sunt elemente care să poată permite localizarea poziției de deplasare a victimei, pe carosabil sau pe acostament, însă expertul a stabilit că toate elementele aparținătoare victimei și cele desprinse de la autoutilitară la impact sunt în afara carosabilului astfel încât nu a putut preciza dacă poziția de deplasare a victimei a generat condiții de producere a accidentului, însă indiferent de poziția victimei în deplasare, ea constituia un obstacol adiacent pentru traiectoria de deplasare a autoutilitarei și conducătorul acesteia era obligat să efectueze manevra de depășire, manevră ce impunea asigurarea și păstrarea undei distanțe laterale corespunzătoare la efectuarea manevrei de trecere pe lângă victimă.
Expertul a mai stabilit că elementul găsit(fragment din oglindă) de către organele de cercetare la fața locului s-a desprins din suportul oglinzii pus la dispoziție de către inculpat, ceea ce stabilește cu certitudine că acesta a lovit victima.
Potrivit raportului de necropsie, moartea victimei M. C. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne prin ruptură de splină în cadrul unui traumatism toraco-abdominal, precizând că leziunea mortală(ruptura de splină) a avut caracter tanatogenerator în lipsa unei intervenții medicale de urgență.
Fiind audiat, inculpatul a avut o poziție oscilantă în sensul că,inițial a recunoscut că a văzut victima ce se deplasa pe marginea părții carosabile, a conștientizat că a lovit-o, a oprit și a coborât din autocamion și întrucât în apropiere nu a văzut nimic, a părăsit locul accidentului, precizând că nu a anunțat organele de poliție, deși a văzut că a lovit un pieton, deoarece s-a panicat, fiindu-i teamă de consecințe, pentru ca ulterior, cu ocazia audierii în calitate de învinuit să declare că a crezut că a lovit cu oglinda din dreapta un indicator rutier,întrucât după ce a coborât din vehicul nu a observat nici o persoană.
În urma analizelor de laborator efectuate la S.M.L Bacău, a rezultat că inculpatul nu consumase băuturi alcoolice ,iar victima M. C. avea o alcoolemie de 1,40%0.
La instanță inculpatul a arătat că victima mergea pe acostament în sens invers sensului în care se deplasa inculpatul (Bacău-R.) a claxonat, a frânat și semnalizat și trecând pe lângă acea persoană oglinda „s-a pliat” după care a oprit s-a dat jos ,dar nu a văzut nimic .Pe lângă mașină a stat aproximativ 10 minute, apoi și-a continuat drumul .A mai arătat că, dacă ar fi văzut victima ar fi sunat la 112. Or, inculpatul este nesincer încercând să se sustragă răspunderii penale .Că este așa rezultă din faptul că ,.deși a crezut că a lovit un indicator s-au un stâlp, acesta a arătat că în acel loc” nu era nici indicator și nici un stâlp”.,dar s-a speriat când a lovit „acel obiect”, după care revine și declară că s-a speriat că „i s-a pliat oglinda”, s-a speriat de „împactul oglinzii cu portiera”și că „și-a dat seama că a lovit „ceva”, deși declarase că era o „persoană”.
În ceea ce privește sensul de deplasare al victimei, inițial a arătat că aceasta se deplasa în aceeași direcție cu el ,după care declară că se deplasa în sens invers. De altfel toate leziunile suferite de victimă sunt preponderent pe stânga ,așa cum rezultă din raportul de necropsie și concluziile expertului auto.
Chiar dacă expertul nu a putut preciza dacă poziția de deplasare a victimei a generat accidentul ,inculpatul nu este absolvit de vină.. Așa cum a concluzionat și expertul activitatea de asamblare a suportului demontat de pe autocamion de inculpat după accident cu elementul găsit de echipa operativă de cercetare la fața locului arată acest element găsit la cercetarea la fața locului s-a desprins din suportul oglinzii pus la dispoziție de inculpat.
La cercetarea la fața locului s-a găsit și o lanternă a victimei contrar afirmațiilor că aceasta nu avea o sursă de lumină. Indiferent dacă inculpatul s-a speriat și a fugit, avea obligația legală să anunțe organele de poliție, or inculpatul a încercat ștergerea urmelor înlocuind oglinzile sparte și ascunzând suportul de prindere .
Cu toate că victima are o culpă fiind în stare de ebrietate și inculpatul are o culpă încălcând dispozițiile art.45, 48 și 77 din OUG 195/2002 și ale art. 118 din H.G.1391/2006 pe care instanța o stabilește în procent de 50 %.
Inculpatul, a solicitat în circumstanțiere proba cu înscrisuri și un martor. Fapta inculpatului, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al. 2 Cod penal și părăsirea locului accidentului prevăzută de art.89 al.1din O.U.G.195/2002 și sunt probate cu procesul verbal de cercetare la locul faptei, procesul verbal de identificare a autoutilitarei ,planșele foto,diagramele tahografice, buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză tehnică auto, declarațiile martorilor din lucrări, coroborate cu declarațiile inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor, împrejurările săvârșirii lor, dar și persoana inculpatului, poziția acestuia pe parcursul urmăririi penale și la instanță, dar și faptul că este infractor primar ,este căsătorit și are doi copii
Instanța, a aplicat circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și 76 lit.d Cod penal, urmând a coborî pedeapsa sub minimul special.
Coroborând gradul de pericol social al infracțiunii cu finalitatea aplicării sancțiunii penale, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, astfel încât a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art.81 Cod penal.
S-a stabilit termenul de încercare conform art.82 Cod penal și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Având în vedere jurisprudența CEDO (cauza S. P. împotriva României, Hrist contra Marii Britanii) instanța a aplicat inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II a, b, Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 al.2 Cod penal, pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.71 al.5 Cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
În temeiul art.7 din Legea 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.
S-a computat din pedeapsa de executat reținerea de 24 de ore pe data de 10.decembrie 2011.
S-a dispus dispune scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente S.C. Nick Mans S.R.L. Bacău. ,răspunzător pentru prejudiciul cauzat prin evenimentul rutier fiind asigurătorul.
Cu privire la latura civilă, instanța, a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză după cum urmează: M. I. –tatăl victimei cu suma de_ lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare ,precum și 2.500.000 lei daune morale; M. I. și M. G.- frații victimei - cu suma de câte 500. 000 de lei daune morale.
Martora G. E. a arătat că victima a fost înmormântată de tatăl acestuia M. I. ,care a împrumutat bani din bancă și de la CAR pensionari întrucât în urmă cu 3 luni și-a îngropat soția. Acesta a făcut pomeniri la 40 de zile la 3 luni și la 6 luni și a făcut masă la înmormântare cât și la pomenirile ulterioare. A apreciat că partea vătămată a cheltuit în total între 4000 și 5000 lei. Martora a arătat că M. I. a fost afectat de moartea fiului său și a fost internat în după înmormântare.
Martora Ș. M. a arătat la rândul ei că tatăl victimei a făcut cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ,dar și această martoră a apreciat în mod global cheltuielile de înmormântare și cele ulterioare la suma de 5000 de lei. Martora a mai arătat că M. I. a fost internat la spital după înmormântare din cauza supărărilor.
Instanța a reținut că partea vătămată M. I. a făcut parțial dovada daunelor materiale cu înscrisurile depuse și depozițiile martorilor.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că procesul de comensurare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității, care exprimă cerința că îndemnizația reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia.
În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Având în vedere raporturile de familie existente între victimă și pârâți instanța a apreciat că acestea au suferit un prejudiciu moral ,dar într-un cuantum mai redus apreciat de instanță.
La data săvârșirii infracțiunii autovehiculul condus de inculpat era asigurat la S.C A. V. Insurence Group S.A.București așa cum rezultă din polița de asigurare RCA atașată la dosar.
Polița de asigurare este un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule.
Obligației asiguratului de a plăti prima de asigurare îi corespunde obligația asigurătorului de a despăgubi pe terțul păgubit, obligație izvorâtă din fapta ilicită a asiguratului său și a prejudiciului produs de acesta terțului păgubit.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art.14, 346 Cod pr.penală, art.1357 C.civil, art.49-50 din Lg.136/1995, a obligat asigurătorul S.C A.- V. Insurance Group S.A București la plata daunelor materiale, așa cum au fost dovedite și la plata daunelor morale către partea vătămată M. I. așa cum au fost apreciate de instanță, precum și la plata daunelor morale către părțile vătămate M. I. și M. G., așa cum au fost apreciate de instanță și conform culpei inculpatului.
A fost obligat același asigurător la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată M. I. reprezentând onorariu apărător ales și cheltuieli de transport la instanță .
S-a dispus plata din fondurile M.J a onorariului pentru apărător oficiu la urmărirea penală pentru inculpat.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales la instanță.
Văzând și dispozițiile art. 191 Cod pr.penală;
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs asiguratorul S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A., inculpatul M. I. și părțile civile M. I., Mitittelu I. și M. G., motivele de recurs fiind expuse în preambulul prezentei decizii.
Procedând la analiza sentinței penale recurate în raport de criticile formulate și de actele și lucrările aflate la dosarul cauzei Curtea reține următoarele:
Sub aspectul laturii penale, prima instanță a procedat la o justă interpretare a ansamblului probatoriu administrat în cauză, reținând în mod judicios atât culpa victimei, a cărui conduită ca pieton ( circula în imediata apropriere a spațiului destinat autoturismelor și se afla în stare de ebrietate) cât și culpa inculpatului,care a condus un autovehicul autoutilitar în localitate, în momentul premergător impactului cu victima, cu o viteză superioară limitei legale, împrejurare care a contribuit la producerea accidentului.
În aceste condiții justificat a fost reținută o culă comună a victimei și a inculpatului, în proporții egale, astfel că apărările inculpatului care vizează nevinovăția nu sunt fondate.
Răspunzând criticilor de netemeinicie formulate de asigurator cu privire la cuantumul daunelor morale stabilite de către prima instanță, Curtea observă că sentința se impune a fi reformată cu privire la acest aspect, apreciind că despăgubirile acordate sunt într-adevăr excesive, impunându-se reducerea acestora.
Cuantificarea daunelor morale în cazul accidentelor auto cu victime nu este supusă în prezent unor criterii legale ,prin ordine succesive ale CSA fiind stabilite doar limitele maxime până la care acestea pot fi acordate.
În această situație, revine practicii judiciare sarcina identificării unor criterii pentru înlăturarea, pe cât posibil, a subiectivismului, cu ocazia stabilirii unor astfel de despăgubiri.
Analizând practica în materie, cu precădere aceea dezvoltată de către Î.C.C.J, se identifică o . aspecte care trebuie avute în vedere de către instanțe la stabilirea daunelor morale.
Astfel, instanțele sunt datoare să urmărească criteriile referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs.
Plafonul maxim al despăgubirilor impus de legislația în vigoare cu privire la asigurări reprezintă limita până la care pot fi acordate despăgubirile, în funcție de prejudiciile produse, iar nu o sumă care trebuie acordată invariabil ori la care trebuie să se tindă, indiferent de consecințe.
Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
Despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate (decizia penală nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată de Î.C.C.J. ).
Coroborat cu aceste considerente se impun a fi avute în vedere și prevederile art.
. 49 pct.1 lit. f) și pct. 2 lit. d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule în care se prevede că stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie: “în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.”
Revenind la speța dedusă judecății, Curtea reține că prima instanță nu a ținut seama de toate împrejurările concrete în raport de care trebuia stabilit cuantumul daunelor morale.
Astfel, nu a fost avut deloc în vedere faptul că accidentul rutier soldat cu moartea victimei M. C. s-a produs în condițiile în care victima a deținut propria culpă, aceasta circulând pe în stare de ebrietate pe carosabilul străzii.
Tot astfel, era esențial să se ia în considerare faptul că părțile civile nu se aflau în întreținerea victimei, aceștia fiind tatăl, respectiv frații victimei.
Desigur, decesul victimei reprezintă o pierdere ireparabilă, acordarea daunelor morale urmărind să compenseze, pe cât posibil, acest prejudiciu, însă, în raport de împrejurările mai sus enunțate, despăgubirile stabilite sunt prea mari ,de natură să producă o îmbogățire fără just temei a părților civile.
Prin urmare sentința va fi casată și sub acest aspect, urmând ca daunele morale acordate părților civile să fie corectate în sensul reducerii cuantumului acestora.
La stabilirea cuantumului daunelor morale va fi avută în vedere și practica judiciară stabilită de către Curtea de Apel Bacău.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C .p .p . vor fi admise recursurile declarate de asigurator și inculpat și va fi casată în parte sentința recurată, cu privire la aspectele arătate.
În ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile acestea vor fi respinse ca nefondate, pe cale de consecință, față de împrejurarea că în ceea ce privește cuantumul daunelor morale s-a apreciat în sens defavorabil recurenților.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În cauză vor fi aplicate și dispozițiile art. 192 al. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. p .p . admite recursurile declarate de recurentul – asigurator S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. și recurentul – inculpat M. I. împotriva sentinței penale nr. 93 din 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Casează în parte sentința recurată, sub aspectul cuantumului daunelor morale la care a fost obligat asiguratorul către părțile civile, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligat asiguratorul S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. după cum urmează:
- către partea civilă M. I. de la 250.000 lei la 30.000 lei
- către partea civilă M. I. de la 150.000 lei la 20.000 lei
- către partea civilă M. G. de la 150.000 lei la 20.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate .
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 3 C .p .p . cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
II. În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii părți civile M. I., M. I. și M. G. ,împotriva aceleiași sentințe .
În baza art.192 al 2 Cpp, obligă recurentul să plătească statului suma de câte 300 lei ,cheltuieli judiciare
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. M. CĂLIM AN C.
M. A. A.
GREFIER,
B. M. D.
Red.s.p.A.P.
Red.dec.rec.M.A.A.
Tehnored.B.M.D. – 3 ex.
24.04.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 112/2013. Curtea de Apel... | Cerere de restituire a lucrurilor. Art.169 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
