Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 112/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 4884/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 112/2013
Ședința separată de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. A.
Judecător I. V.
Grefier șef secție penală N. C.
&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău- a fost legal reprezentat de G. B.-PROCUROR
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 1925 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință separată a răspuns inculpatul minor S. I. D. asistat de avocat B. Doinița, partea responsabilă civilmente S. A., lipsă fiind reprezentanții Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat B. Doinița, pentru inculpa, arată că acesta solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul parchetului este de acord cu termenul solicita, având în vedere că dosarul se află la primul termen de judecată în fața instanței de recurs.
Instanța respinge cererea formulată de inculpat, prin apărător, având în vedere motivele de recurs ale parchetului și data la care inculpatul a primit citația -19.12.2012.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, în temeiul art. 38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Judecătoria Bacău, ca nelegală, cu privire la durata termenului de încercare.
Instanța a calculat greșit termenul de încercare pe durata căruia a fost suspendată pedeapsa de 1 an închisoare, raportându-se la dispozițiile art. 862 Cod penal și la cuantumul pedepsei din prezenta cauză, a mai adăugat un interval de 3 ani, termenul de încercare fiind astfel stabilit la 4 ani. Ori, instanța trebuia să stabilească termenul de încercare prin raportare la dispozițiile art. 110 Cod penal și la pedeapsa aplicată inculpatului să se adauge un interval de timp de la 6 luni la 2 ani.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului.
Avocat B. Doinița, pentru inculpat, arată că este de acord cu recursul formulat de parchet. Solicită ca la stabilirea noului termen de încercare să se aibă în vedere proporția de 60% din maximul acestuia, deci să fie până la 2 ani.
Partea responsabilă civilmente S. A. solicită ca inculpatul să rămână la pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Inculpatul S. I. D. solicită să nu fie modificat cuantumul pedepsei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele.
Prin sentința penală nr.1925/2012 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului S. I. D., cetățean roman, fiul lui Natural si A., născut la data de 08.06.1995 în municipiul Bacău, domiciliat în municipiul Bacău, .. 53, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. b, c Cod penal, cu art. 99 alin. 2 și 109 Cod penal, art.74 alin.2 și cu aplicarea art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.71 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b Cod penal, de la data la care va deveni major.
Conform art.110/1, raportat la art.86/1 și art.86/2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Conform art.110/1, raportat la art.86/3 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău ;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Toate aceste date se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău .
În baza art.110/1, raportat la art. 86/3 alin. 3 lit. a Cod penal, a fost obligat inculpatul să presteze 150 ore de muncă în folosul comunității - Consiliul Local Bacău, jud. Bacău, activitate ce va fi supravegheată de Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 și art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor stabilite de lege și de instanță.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, s-a dispuse confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2 lei.
În baza art.7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
S-a luat act că partea vătămată H. V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 593/P/2012 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului minor S. I. D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c Cp cu aplic. art. 99 al. 2 Cp, fapta constând în aceea ca in seara zilei de 24.11.2010, in jurul orei 22.30, in timp ce se afla pe . mun. Bacău, inculpatul, prin amenințare cu acte de violeta a deposedat pe minorul parte vătămată H. V. de suma de 25 lei, prejudiciul fiind parțial recuperat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 10.04.2012 sub nr._ .
La termenul din data de 24.09.2012 s-a procedat la audierea inculpatului care a solicitat aplicarea procedurii simplificate, conform art.320/1 Cod procedură penală, cerere care a fost încuviințată de către instanță, întrucât inculpatul a recunoscut întocmai fapta reținuta prin rechizitoriu, a fost de acord să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar cererea acestuia a intervenit până în momentul începerii cercetării judecătorești.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța reține următoarea situație de fapt:
In seara zilei de 24.11.2010, in jurul orei 22.30, in timp ce se afla pe . mun. Bacău, inculpatul, prin amenințare cu acte de violeta a deposedat pe minorul parte vătămată H. V. de suma de 25 lei, prejudiciul fiind parțial recuperat. Părții vătămate i s-a restituit suma de 23 lei.
Faptele reținute în sarcina inculpatului S. I. D. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului în care recunoaște întocmai fapta astfel cum a fost reținută mai sus, coroborate cu procesul verbal de depistare și identificare a inculpatului, procesul verbal de control corporal asupra acestuia, dovada de restituire a sumei de 23 lei, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului B. Nicușor, mijloace de proba care atesta ca inculpatul a deposedat prin violență partea vătămată.
Prin urmare, din analizarea și coroborarea mijloacelor de probă ce preced, instanța constată, în mod indubitabil, împrejurarea că situația de fapt, astfel cum a fost reținută în considerentele ce preced, a fost pe deplin dovedită.
Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S. I. D., care în seara zilei de 24.11.2010, în jurul orei 22.30, în timp ce se afla pe . mun. Bacău, inculpatul, prin amenințare cu acte de violență a deposedat pe minorul parte vătămată H. V. de suma de 25 lei, prejudiciul fiind parțial recuperat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal.
Astfel, întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție de către inculpata G. Crenguța, în temeiul art.345 alin.2 Cod procedură penală, instanța va dispune condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal.
Prima instanță a motivat că la alegerea sancțiunii a avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 100 Cod penal. Astfel, dat fiind faptul că a comis o infracțiune de tâlhărie, gradul ridicat de pericol social concret al acesteia (rezultat din modul de operare), dar și văzând persoana inculpatului (referatul de evaluare arată că inculpatul are comportament infracțional structurat), instanța a considerat că o măsură educativă nu are aptitudinea concretă de a reeduca pe inculpata și de a-l reînsera pe acesta în rândul societății, urmând a aplica o pedeapsă penală acesteia.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatei, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanța constată că fapta inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. b, c Cod penal (patrimoniul persoanei, relațiile sociale referitoare la integritatea corporala sau integritatea persoanei).
Totodată instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la acest articol, limite de pedeapsă reduse cu o doime, conform art. 109 Cod penal, dar și cu o treime, potrivit dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că aplicând o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii săvârșite, aceasta pedeapsa va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, se reține că natura faptei săvârșite conduce la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, de la majoratul inculpatului.
Față de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea sinceră și cooperantă de care a dat dovadă inculpatul, de șansele reale de corectare a conduitei și prevenirii reiterării comportamentului deviant, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, fapt pentru care urmează a fi suspendată executarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău pentru toți inculpații, conform art. 110/1, raportat la art. 86/1și art. 86/2 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar acesta va fi obligat la prestare unor munci timp de 150 ore în folosul comunității din care face parte și pe care a indignat-o cu faptele sale, conform art. 110 ind. 1, raportat la art. 86/3alin.3 lit.a Cod penal.
Inculpatul va fi atenționat asupra obligațiilor ce îi revin conform art. 86/3al.1 Cod penal, respectiv: să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență și a dispozițiilor art.86/4 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni sau nerespectării obligațiilor prevăzute la art. 86/3 Cod penal și a măsurilor dispuse de instanță, în cursul termenului de încercare.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Bacău.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a criticat hotărârea recurată, susținând că aceasta este nelegală, durata termenului de încercare atunci când se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaților-minori se stabilește în conformitate cu dispozițiile art.110 alin.1 Cod penal, iar nu în conformitate cu dispozițiile art.86/2 alin.1 Cod penal, astfel că durata maximă pe care putea să stabilească instanța de fond era de 3 (trei) ani.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de intimatul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de înțelegere, prin reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante, aplicarea unei pedepse de doar 1 (un) an închisoare și dispunerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, încadrarea juridică dată acesteia, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în latura penală a cauzei.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii recurate făcută de instanța de fond, cu completările și corectivele care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția intimatului - inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, intimatul-inculpat a declarat în fața instanței de fond, înainte de începerea cercetării judecătorești că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penal și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală.
În aceste condiții, instanța de control judiciar nu va mai analiza situația de fapt, care a fost corect reținută de instanța de fond.
Referitor la critica de nelegalitate a hotărârii recurate, Curtea constată că aceasta este pe deplin justificată.
Instanța de fond a aplicat intimatului-inculpat minor pedeapsa de 1 (un) an închisoare și apreciind că scopul acesteia poate fi atins fără executare, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.
Deoarece instanța de fond s-a orientat spre această modalitate de executare a pedepsei, corect a stabilit un termen de încercare, însă a greșit prin stabilirea duratei acestui termen de încercare la 4 (patru) ani, termen compus din durata pedepsei de 1 (un) an și o altă durată de 3 (trei) ani, pentru considerentele care vor fi prezentate.
Regimul sancționator penal al minorilor, bazându-se pe un tratament adecvat dezvoltării lor fizice și psihice, caracterizat de atenuarea răspunderii penale, include în mod firesc, în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor, unele modalități neprivative de libertate care, asociate cu măsurile specifice de control și supraveghere, pot contribui în mare măsură la reeducarea acestora, evitându-se mediul penitenciar.
Ca urmare, pentru infractorii minori sunt aplicabile dispoziții care derogă de la dreptul comun, între acestea fiind și aceea care, în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, ori al suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, se referă la durata termenului de încercare, ale cărui componente au o întindere mai redusă decât aceea prevăzută în reglementarea generală, pentru majori.
În acest sens este de reținut că, potrivit art. 110 din Codul penal: „În caz de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanță. Dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni”.
Este adevărat că prin art.110/1 din Codul penal, reglementându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control pentru minori, nu s-a mai prevăzut un alt termen de încercare în cazul minorilor față de care se ia o atare măsură, așa cum s-a instituit în reglementarea generală, aplicabilă majorilor, prin art. 86/2 din același cod.
Ori, această lipsă de reglementare a termenului de încercare aplicabil minorilor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar nu poate fi suplinită prin preluarea termenului din reglementarea generală, pe care o conțin dispozițiile art.86/2 alin. 1 din Codul penal, cât timp ea nu răspunde cerinței de diferențiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori.
Sub acest aspect nu se poate ignora că întregul sistem sancționator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai blând pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele și măsurile pe care le adoptă, urmărește să asigure în primul rând reeducarea și reîncadrarea lor în societate.
De aceea, din moment ce, potrivit art. 110/1alin.1 din Codul penal, supravegherea minorului de către o persoană sau instituție, dintre cele la care se referă art. 103 din același cod, ori stabilirea pentru el a uneia sau mai multor obligații este susceptibilă a fi aplicată pe durata termenului de încercare la care se referă art.110 din Codul penal, este evident că și modul de calcul al termenului de încercare nu poate fi într-un astfel de caz decât cel aplicabil minorilor în raport cu dispozițiile generale referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
De altfel, este de observat că în legătură cu aplicarea corespunzătoare a altor dispoziții, pe care le conține art.110/1 din Codul penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, acestea nu includ referiri și la dispozițiile art. 86/2 alin. 1 din Codul penal, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a considerat că reglementările date prin acest ultim text de lege ar fi aplicabile și în cazul minorilor.
Așa fiind, se impune să se constate că durata termenului de încercare, în cazul minorului față de care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu poate fi determinată decât în conformitate cu prevederile art. 110 din Codul penal, iar nu potrivit reglementării cu aplicare generală prevăzute la art. 86/2 alin. 1 din Codul penal, prin care este stabilit un termen excesiv de lung, care depășește în mod vădit intervalul de timp necesar reeducării unui minor în privința căruia s-a apreciat că i se poate asigura reeducarea și în condițiile unei astfel de măsuri.
În același sens s-a pronunțat și Plenul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr.LXXV (75) din data de 05.11.2007, în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial al României nr.545 din data de 18.07.2008, instanța supremă statuând: „Dispozițiile art. 110/1 alin. 1 din Codul penal se interpretează în sensul că în cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanța va stabili un termen de încercare în condițiile art. 110 din același cod, și nu potrivit art. 86/2 alin.1 din Codul penal.”.
În conformitate cu dispozițiile art.414/5 alin.4 Cod procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul oficial, obligativitate care revenea și magistratului de la instanța de fond.
Curtea, având în vedere aceste aspecte, apreciază că se impune stabilirea unui termen de încercare de 2 (doi) ani.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat, numai cu privire la durata termenului de încercare stabilit de instanța de fond, va fi casată în parte sentința penală recurată doar sub acest aspect, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință se va reduce durata termenului de încercare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr.1925/2012 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, numai cu privire la durata termenului de încercare stabilit de instanța de fond.
Casează în parte sentința penală recurată doar sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și în consecință.
Reduce durata termenului de încercare de la 4 (patru) ani, la 2 (doi) ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. S. A.
I. V.
GREFIER,
N. C.
Red.sent. I.-M. I.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat D.P.
Ex.3
15.02.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1162/2013. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 418/2013. Curtea... → |
|---|
