Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 6370/279/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 186

Ședința publică de la 18 februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – D. P.

JUDECĂTOR – B. A.

GREFIER – E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel B. - legal reprezentat de procuror – M. G.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de inculpataD. D. și partea civilă . B., împotriva sentinței penale nr.248 din 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința de judecată din data de 12 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 februarie 2015.

CURTEA

- deliberând –

Prin S.p. nr. 248/D din 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul_ s-a dispus:

În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală nou raportat la art.5 alin.1 Cod penal nou schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D. D., fiica lui V. și M., născută la data de 03.03.1962 în municipiul B., județul B., CNP_ din infracțiunile de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215¹ alin. 1,2 Cod penal din anul 1968 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din anul 1968 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal din anul 1968, totul cu aplicarea art.33 lit. a) Cod penal din anul 1968 în infracțiunile de infracțiunile de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 Cod penal nou raportat la art.308 Cod penal nou cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal nou și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 Cod penal nou cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal nou, totul cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal nou.

În baza art.295 Cod penal nou raportat la art.308 Cod penal nou cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal nou, art.36 alin.1 Cod penal nou, art.375 alin.1 Cod procedură penală nou și art.396 alin.10 Cod procedură penală nou a fost condamnată inculpata D. D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art.322 Cod penal nou cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal nou, art.36 alin.1 Cod penal nou, art.375 alin.1 Cod procedură penală nou și art.396 alin.10 Cod procedură penală nou a fost condamnată inculpata D. D. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art.67 alin.1 Cod penal nou prin raportare la art.295 alin.1 Cod penal nou, art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 și art.5 Cod penal nou s-a aplicat inculpatei D. D. pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a,,b,g), alin.2 Cod penal nou respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a ocupa funcția de contabil.

În baza art.65 alin.1 Cod penal nou prin raportare la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 și art.5 Cod penal nou s-au interzis inculpatei D. D. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a,,b,g), alin.2 Cod penal nou respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a ocupa funcția de contabil.

În baza art.91 Cod Penal nou s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatei D. D. pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.92 Cod penal nou.

În baza art.93 alin.1 Cod Penal nou stabilește ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata D. D. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul N., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.3 Cod Penal nou s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata D. D. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Primăriei municipiului Piatra-N., județul N..

A fost obligată inculpata să plătească părții civile .. – municipiul B., județul B. suma de 306.500 lei cu titlu de daune materiale.

S-au respins ca nefondate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă .. – municipiul B., județul B..

În baza art.274 alin.1 Cod Procedură Penală nou a fost obligată inculpata să plătească către stat suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

. B. a sesizat la data de 18.08.2010 P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. cu plângere penală împotriva numitei D. D. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Din cercetări s-a stabilit că în perioada 2001-2007 inculpata D. D. a fost angajată în funcția de contabil la . B., iar, în luna noiembrie 2007, . și-a deschis un punct de lucru în . N., iar inculpata D. D. a fost transferată la cerere în funcția de contabil șef la acest punct de lucru. în această calitate, inculpata avea ca atribuții efectuarea verificărilor financiar-contabile, avizarea documentelor analiză și bilanțurilor clienților (f.315).

La același punct de lucru, C. L. îndeplinea funcția de casier, printre activitățile desfășurate de aceasta numărându-se și ridicarea banilor de la casele de marcat. Conform fișei postului, C. E. L. avea obligația ca la terminarea programului să predea monetarul de casă împreună cu documentele aferente casierului șef sau contabilului șef, să efectueze plăți clienților pe baza dispoziției de plată sau compensare semnate de conducerea punctului de lucru în cazul produselor returnate și să respecte regulamentul de ordine interioară al . și procedurile operaționale specifice funcției (f.93).

În perioada 14.01._10, departamentul financiar-contabil al . a efectuat un control la punctul de lucru din . cu care s-au constatat mai multe nereguli în evidența financiar-contabilă și o lipsă în gestiune de 351.860,06 lei, reprezentând:

-51.583,40 lei soldul clienților persoane fizice rămași neîncasați după stornarea unor facturi emise către aceștia, precum și a chitanțelor aferente întocmite la încasarea cu numerar;

-300.276,66 lei, diferența între soldul scriptic al casieriei stabilit conform evidenței contabile la suma de 305.682,66 lei și numerarul existent în casieria unității, în sumă de 5406 lei.

În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă judiciară în faza de urmărire penală, stabilindu-se că, în perioada ianuarie-decembrie 2009, inculpata D. D. a ridicat din casieria societății, în baza unor dispoziții de plată suma totală de 306.500 lei, cu titlu de „avansuri spre decontare".

Dispozițiile de plată, (enumerate în situația întocmită de . în vol.II - f.267-269 și atașate în copie și în original la dosar în vol.II - f.248-266, 270-272, 301-414) au fost întocmite de inculpata D. D. cu nerespectarea prevederilor legale, nefiind semnate de directorul punctului de lucru. Pe de altă parte, la nivelul punctelor de lucru ale ., era interzisă efectuarea de plăți direct din încasări, inclusiv acordarea de avansuri spre decontare, acestea fiind efectuate numai de pe cârdul aflat la dispoziția directorului de magazin, conform notei interne nr.879/14.04.2005 (f.198).

Sumele ridicate de învinuită în baza dispozițiilor de plată, în cursul anului 2009, se ridică la valoarea cumulată de 317.680 lei, însă la stabilirea prejudiciului s-au luat în considerare numai dispozițiile de plată semnate la toate rubricile (f. 198-199).

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, suma de 306.500 lei ridicată de învinuită din casierie în baza dispozițiilor de plată nu a fost înregistrată în registrul de casă.

Conform raportului de expertiză grafică nr.189.477/30.03.2010 întocmit de I.P.J. N. - Serviciul Criminalistic, semnăturile din dreptul rubricilor „casier" și „compartimentul financiar-contabil" de pe documentele intitulate „dispoziție de plată" cu nr.579/06.11.2009, nr.524/14.10.2009, nr.445/18.08."2009, nr.449/19.08.2009, nr.586/12.11.2009, nr.589/16.11.2009, nr.591/27.11.2009, nr.596/03.12.2009 și nr.599/04.12.2009 au fost executate de inculpata D. D..

Semnăturile din dreptul rubricilor „casier" depuse pe verso-ul documentelor intitulate „dispoziție de plată" nr.589/16.11.2009, nr.591/27.11.2009, nr.596/03.12.2009 și nr.599/04.12.2009 au fost executate de C. E. L. (f.304).

Într-o notă explicativă, înregistrată la . sub nr.91/16.01.2010, inculpata D. D. a recunoscut că a ridicat din casieria magazinului D. din . de bani, pe care le-a utilizat în interes personal „pentru a plăti ratele la bănci, ratele la contractul de leasing, manoperă la renovarea casei, precum și în alte scopuri personale" (f.60); în aceeași perioadă, inculpata D. D. a stornat o . facturi încasate cu numerar de la clienții persoane fizice ai societății, precum și chitanțele ce atestau încasarea acestora.

Conform prevederilor legale, stornarea unor facturi sau chitanțe se realiza numai în cazul returului de marfă, în cazul în care se greșea prețul sau cantitatea înscrisă în acestea, iar sumele rezultate trebuiau restituite clientului pe bază de dispoziție de plată. Stornarea facturilor de către inculpata D. D. s-a arătat că s-a realizat cu scopul de a crea un plus de numerar care să fie însușit de către aceasta. În plus, conform procedurii din cadrul ., inculpata nu avea calitatea de a întocmi facturi fiscale și de a le storna.

Astfel, inculpata storna facturile și chitanțele emise pentru unii clienți, iar luna următoare storna facturile și chitanțele de încasare cu numerar pentru alți clienți, cu o valoare mai mare decât valoarea din luna precedentă. O parte din suma rezultată era însușită de către inculpată, iar cealaltă parte era folosită pentru acoperirea sumelor stornate în luna precedentă, care erau înregistrate din nou în evidență în luna următoare.

Acoperirea unora din facturile stornate și înregistrate din nou în contabilitate era efectuată de către inculpată prin depunerea la bancă, pe bază de foi de vărsământ, în numele clienților persoanei fizice, a unei părți din numerarul pe care inculpata îl ridica atât de la casierie pe bază de dispoziții de plată, cât și direct de la casele de marcat, pe bază de monetare.

Astfel, inculpata D. D. a ridicat de la casele de marcat, personal sau prin intermediul lui C. E. L., pe bază de monetare, suma de 83.590,60 lei. Această sumă a fost depusă de inculpată pe bază de foi de vărsământ completate în numele clienților și predată la bancă în contul .. Suma de 83.590,60 lei este înregistrată în registrul de casă, așa cum se arată în raportul de expertiză contabilă, sub forma unor chitanțe.

La sfârșitul anului 2009 urma să aibă loc inventarierea patrimoniului, fapt pentru care inculpata D. D. a emis chitanțe de mână, de încasare a clienților cărora în lunile anterioare li se stornaseră documentele de încasare; înregistrarea chitanțelor în contabilitate a condus la creșterea nejustificată a sumelor existente în casierie și, cum acestea nu puteau fi predate către societatea colectoare a numerarului, întrucât nu existau fizic, pentru diminuarea soldului nereal, inculpata a înregistrat fictiv în evidență un număr de 3 foi de evidență către bancă, în valoare totală de 278.335 lei. Aceasta a mai înregistrat în contabilitate o dată un număr de 3 foi de vărsământ, cu care preda în mod real numerarul către bancă (foile de vărsământ nr._/05.01.2010 – în valoare de 151.535 lei, nr._/06.01.2010 în valoare de 55.310 lei și nr._/07_ în valoare de 71.490 lei).

Expertul a stabilit în faza de urmărire penală, de asemenea, că facturile stornate au mod de plată înainte de stornare, fiind achitate cu chitanțe. Valoarea facturilor stornate și repuse rămase neachitate este de 51.583,40 lei.

Au fost audiate și martorele M. M. C., P. M. Rotam M., S. M. și U. M., casiere la punctul de lucru din D. Roșie a ., care susțin situația de fapt mai sus prezentată.

Martorele M. M. C., P. M., S. M. și U. M. au declarat că la solicitarea inculpatei D. D. i-au predat în avans mai multe sume de bani pe bază de monetar completat cu suma respectivă. La sfârșitul programului se completa un nou monetar pe care îl predau împreună cu raportul Z și cu banii încasați în ziua respectivă la casierie (f.144, 147, 152-153, 156).

Din declarația martorei R. M. se reține faptul că C. E. L. era trimisă de către inculpata D. D. la casele de marcat pentru a ridica anumite sume de bani, folosite ca avansuri pentru plăți bancare în contul .. în cadrul biroului contabilitate-casierie exista un fișet gen seif, în care se păstrau banii proveniți din încasările firmei, la care aveau acces numai D. D. și C. E. L.. Martora a mai arătat faptul că la terminarea programului, casiera de tură prelua de la casiere încasările zilnice și preda banii lui C. E. L. sau D. D., care procedau la numărarea și depozitarea banilor respectivi în seif. Martora a precizat, totodată, că stornarea facturilor se efectua numai la biroul „Informații", unde lucrau salariatele P. C. și D. D. (f.148-149).

Din procesul-verbal încheiat la data de 16.11.2010 de redare a declarației martorului R. G., angajat în funcția de coordonator magazin la ., se reține procedura urmată în cazul returului de marfă. Astfel, clientul se prezenta la punctul de „Informații", unde era chemat un consultant vânzări care constata dacă marfa îndeplinea condițiile de retur și se încheia proces-verbal de retur marfă. La biroul „Informații", în baza procesului-verbal de retur se întocmea factură. în cazul în care clientul dorea să încaseze contravaloarea mărfii returnate, se întocmea de către departamentul „Informații" dispoziție de plată, care se semna de către directorul punctului de lucru sau adjunctul acestuia, iar clientul se prezenta la casă pentru încasarea numerarului (f.143).

Martora P. E. S., angajată ca referent relații clienți la biroul „Informații" al punctului de lucru al . din . arătat că printre atribuțiile sale de serviciu se numără: facturare retur, înregistrarea în calculator a datelor clienților, întocmirea garanțiilor pentru produsele electrocasnice și a notelor de transport. Din declarația martorei rezultă că pentru returul de marfă învinuita se prezenta la biroul „Informații" cu factura respectivă și îi dădea dispoziție să facă retur de marfă. inculpata D. D. lua facturile respective după operare, martora precizând că nu știe dacă facturile respective conțineau date nereale (f.140)

De asemenea, au fost audiați martorii L. C., O. M., Ambroza Anișoara, L. L., C. M. și M. I., clienți ai ., pe numele unora din aceștia inculpata D. D. semnând chitanțe fictive de încasare numerar, cu toate că la momentul plății, martorii susțin că li s-au emis bonuri fiscale.

Astfel, martorul L. C. a declarat că a achiziționat de la . parchet în valoare de 4813,47 lei pentru care i s-a eliberat factură fiscală și bon de casă. în luna aprilie 2010, susține martorul, s-a prezentat cu factura de achiziție și a efectuat un retur de marfă, în schimbul căreia a achiziționat alte obiecte (o lustră, un aspirator), valoarea de schimb a parchetului rămas fiind de circa 600 lei.

Martora O. M. a declarat că la data de 13.10.2009 fratele său a achiziționat de la magazinul D. din D. Roșie materiale de construcție în valoare de 5835,14 lei, conform facturii . nr._ emisă către cumpărătorul C. V. și bonului fiscal, pe care martora le-a atașat în copie la dosar la filele 121, 122. Martora a precizat că în luna decembrie 2009 fratele său se afla în Italia și nicio persoană în locul său nu a mai cumpărat materiale de construcție de la . (f.119).

Față de numitul C. V.. inculpata a semnat chitanța fictivă . r._/02.12.2009 în valoare de 5835,05 lei. De asemenea, martora Ambroză Anișoara a arătat că la data de 19.10.2009 a cumpărat de la . - punct de lucru D. Roșie mai multe materiale în valoare de 5591,28 lei, fiindu-i eliberat bon de casă și factura . nr._. Martora nu a mai făcut în cursul anului 2009 cumpărături de la același magazin, nu a făcut retur de marfă și nu i s-au eliberat chitanțe fiscale (f.125, 126,127).

Din actele dosarului rezultă că inculpata D. D. a semnat în fals o chitanță ce atesta încasarea sumei de 5991,28 lei (vol.ll -T85). Martora L. L. a declarat că în lunile iulie și septembrie 2009, . SRL, la care este administrator, a achiziționat de la ., materiale în valoare de 219,92 lei, respectiv de 1341,93 lei în luna septembrie 2009. în luna decembrie 2009, martora a menționat că societatea pe care o administrează nu a achiziționat materiale de la . și nici dânsa ca persoană fizică și nu i-a fost remisă chitanța . nr._/01.12.2009 (f. 129).Chitanța . nr._/01.12.2009 eliberată în fals ce numele persoanei fizice L. L. L..

Din declarația martorei C. M. rezultă că fiica sa, C. R. M. a cumpărat de la . - punct de lucru D. Roșie, mai multe produse în valoare totală de 4985,43 lei, conform facturii . nr._, iar la data de 22.01.2010 a returnat faianță găsită spartă în valoare de 70,82 lei, conform facturii . 46R0113557 și nu știe de ce în situația contabilă a . figurează cu suma totală de 4985,42 lei neachitată (f.131). învinuita a atașat la dosar în xerocopie facturile la care face referire (f. 133-135); în vol.ll - f.113 a fost atașată chitanța fictivă . nr._ din 02.12.2009, în valoare de 8644,07 lei, emisă pe numele numitei C. M. C., semnată de inculpata D. D..

A fost audiat și martorul M. I. care a declarat că la data de 11.12.2009 a achiziționat mai multe produse de mobilier de la ., în valoare de 4617,96 lei, conform facturii . nr._, fiindu-i eliberat bon de casă. în aceeași zi, a efectuat un retur de marfă în valoare de 240 lei, achiziționând la schimb alte produse, pentru care a plătit și o diferență de pret (f.136), fiind atașată la dosar factura . nr._ și bonul fiscal nr.0063/11.12.2009 (f.138).

Conform raportului de expertiză grafică nr. 189.477/30.03.2010, semnăturile din dreptul rubricilor „casier" de pe formularele tipizate intitulate „CHITANȚĂ" cu . CH nr._,_,_,_,_,"_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_ au fost executate de inculpata D. D. (f.304).

În ceea ce o privește pe C. E. L., aceasta a declarat că începând cu data de 19.11.2007 a fost casieră la . - punct de lucru D. Roșie, printre atribuțiile sale de serviciu numărându-se: efectuarea de încasări și emiterea de bonuri, întocmirea monetarelor și predarea încasărilor către contabilul șef. începând cu luna februarie 2008, cu acordul directorului punctului de lucru, a devenit ajutorul inculpatei D. D., completând cecuri, foi de vărsământ, dispoziții de plată și registrul de casă, însă nu s-a ocupat de întocmirea facturilor de retur, acestea fiind întocmite la biroul „Informații" de către numitele P. S. și N. C.. Totodată, C. E. L. a declarat că în mod constant inculpata D. D. cerea bani de la casele de marcat, atât ei cât și colegelor sale, motivând că aceștia îi erau necesari pentru operațiunile contabile. Din declarația C. E. L. mai reiese că pe baza unei copii de factură, inculpata D. D. o trimitea să ridice bani din încasări, iar casiera de serviciu îi întocmea monetarul cu suma indicată pe copia facturii. Ulterior, a mai arătat învinuita, la indicația inculpatei D. D. întocmea foaia de vărsământ cu numele D., i-o prezenta spre semnare acesteia și depunea banii la Unicredit Tiriac Bank. C. E. L. a precizat că nu și-a însușit niciodată vreo sumă de bani din gestiune, nu avut îndoieli asupra dispozițiilor de plată emise de inculpata D. D. și nu a cunoscut că inculpata D. D. a întocmit facturi fictive (f.308-310).

Referitor la C. E. L., expertul contabil a stabilit că sumele de bani ridicate de la aceasta, aferente situației monetarelor întocmite în perioada iulie 2008-decembrie 2009, sunt în valoare de 8310 lei și nu corespund cu sumele de bani înscrise în dispozițiile de plată, în valoare de 306.500 lei. C. E. L., conform fișei postului, a respectat prevederile legale, s-a subordonat contabilului șef D. D. prin predarea sumelor de bani din încasări pe bază de monetar (f.199).

Audiată, în faza de urmărire penală, inculpata D. D. a declarat că nu și-a însușit bani din încasările zilnice, de la casele de marcat. inculpata a recunoscut, însă, că a întocmit dispozițiile de plată și a ridicat bani din seiful societății, aflat în casieria societății, pe care i-a utilizat în interes personal, precizând că în casierie mai aveau acces C. E. L. și casiera de tură. Totodată, inculpata a arătat că nu știe ce sumă și-a însușit, însă consideră că nu se ridică la suma stabilită prin raportul de expertiză contabilă. Inculpata a menționat că a restituit sume de bani unor clienți, pe baza întocmirii diferenței între factura de tur și retur. Clientul constatând că are factura retur mai mare, în unele situații dorea restituirea banilor. La biroul de informații se întocmeau dispozițiile de plată, iar banii erau ridicați de la casele de marcat (f.315-317).

Acesta situație de fapt rezultă din coroborarea următoarelor probe: sesizarea părții vătămate . și declarația reprezentantului legal al părții vătămate (vol.l, f.8-17) - declarațiile martorilor: L. C. (vol.l, f.117-118), O. M. (vol.l, f.119), Ambroza Anișoara (vol.l, f.124-125), L. L. (vol.l, f. 128-129), C. M. (vol.l, f. 131-132), M. I. (vol.l, f.136), P. E. S. (vol.l, f.140-142), M. M. C. (vol.l, f.144-145), P. M. (vol.l, f.146-147), Rotam M. (vol.l, f.148-151), S. M. (vol.l, f.152-155), U. Marínela (vol.l, f.156-158), -raport de expertiză contabilă judiciară, supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară și nota explicativă a expertului contabil (vol.l, f.197-202, 279-284), -raport de expertiză criminalistică grafică nr._/30.03.2010 (vol.l, f.295-304), -declarațiile lui: C. E. L. (f.306-310), D. D. (vol.l, f.314-317), -înscrisuri (f.19-116 și vol.ll), administrate în cursul urmăririi penale și declarația de recunoaștere ale inculpatului dată în fața instanței de judecată, administrată în faza de judecată.

În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală nou raportat la art.5 alin.1 Cod penal nou s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D. D., din infracțiunile de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215¹ alin. 1,2 Cod penal din anul 1968 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din anul 1968 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal din anul 1968, totul cu aplicarea art.33 lit. a) Cod penal din anul 1968 în infracțiunile de infracțiunile de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 Cod penal nou raportat la art.308 Cod penal nou cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal nou și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 Cod penal nou cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal nou, totul cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal nou.

Pentru a decide în acest sens instanța a avut în vedere faptul că art. 215¹ alin. 1,2 Cod penal din anul 1968 stipula că infracțiunea de delapidare care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, în timp de prevederile art. 295 Cod penal nou raportat la art.308 Cod penal nou stipulează că infracțiunea de delapidare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 de ani reduse cu o treime, respectiv de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare, în condițiile în care inculpata nu avea calitatea de funcționar public atunci când a comis faptele. De asemenea art. 290 alin. 1 Cod penal din anul 1968 stipula că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă penală, în timp de prevederile art. 322 Cod penal nou stipulează că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală.

De asemenea în cauza de față inculpata a comis la diferite intervale de timp acțiuni, în baza aceleiași rezoluții infracționale, îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, fiind susceptibile de a realiza unitatea unei infracțiuni continuate prevăzută de art.41 alin.2 Cod penal vechi și pluralitatea de infracțiuni în concurs real prevăzută de art.33 alin.1 lit. a Cod penal vechi sau de art.35 alin.1 Cod penal nou și art.38 alin.1 Cod penal nou și în acest caz legea penală mai favorabilă fiind Codul penal nou ce stabilește că pedeapsa în cazul infracțiunilor aflate în concurs real este cea stabilită ca fiind cea mai gravă la care se adaugă o treime din suma celorlalte pedepse aplicate pentru celelalte infracțiuni concurente în timp ce Codul penal vechi prevede prin art.43 raportat la art.34 ain.1 lit.b) că pedeapsa în cazul infracțiuni continuate este cea prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și că pedeapsa stabilită de instanță poate fi sporită până la maximul special, sau se poate aplica un spor de până la o treime din maximul special dacă maximul special nu este suficient, având în vedere limitele mult reduse prevăzute de lege pentru infracțiunea de delapidare în cuprinsul Codului penal nou.

Pentru a decide în acest sens instanța a avut în vedere faptul că în Monitorul oficial al României nr.372/20.05.2014 s-a publicat Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României care devin astfel general obligatorie și care stipula că aplicarea legii penale mai favorabile se face în mod exclusiv global, în sensul că se aplică în întregime instituțiile de drept penal din legea penală considerată mai favorabilă pentru inculpat în cazul succesiunii în timp a mai multor legi, neputându-se aplica anumite instituții din aceste legi succesive și alte instituții din alte legi.

În condițiile în care instanța, în cazul infracțiunii de delapidare se va orienta către o pedeapsă cu închisoarea sub sau către minimul special prevăzut de lege astfel cum este acesta redus cu o treime conform art.396 alin.10 Cod procedură penală nou, iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se va orienta către o pedeapsă cu închisoarea sub sau către minimul special prevăzut de lege astfel cum este acesta redus cu o treime conform art.396 alin.10 Cod procedură penală nou se poate concluziona că, dacă s-ar aplica ca și legea penală mai favorabilă Codul penal nou, inculpata ar fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare pentru infracțiunea de delapidare plus o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare = 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în timp ce dacă s-ar aplica ca și legea penală mai favorabilă Codul penal vechi, inculpata ar fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare în formă continuată în care ar fi absorbită pedeapsa de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța neapreciind că pedeapsa cea mai grea stabilită în acest caz ar trebui sporită până la maximul special prevăzut de lege pentru acea infracțiune și cu atât mai puțin că ar trebui să i se mai adauge și un spor de până la 5 ani închisoare peste pedeapsa care a fost sporită astfel cum s-a arătat anterior.

În condițiile în care instanța, în cazul infracțiunii de furt se va orienta către o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege astfel cum este acesta redus cu o treime conform art.396 alin.10 Cod procedură penală nou, iar pentru infracțiunea de tăinuire se va orienta către o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege astfel cum este acesta redus cu o treime conform art.396 alin.10 Cod procedură penală nou se poate concluziona că, dacă s-ar aplica ca și legea penală mai favorabilă Codul penal nou, inculpatul A. A. ar fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt plus o treime din 4 pedepse de câte 6 luni închisoare = 8 luni închisoare pentru celelalte 4 infracțiuni de furt, în timp ce dacă s-ar aplica ca și legea penală mai favorabilă Codul penal vechi, inculpatul ar fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, instanța neapreciind că pedeapsa cea mai grea stabilită în acest caz ar trebui sporită până la maximul special prevăzut de lege pentru acea infracțiune și cu atât mai puțin că ar trebui să i se mai adauge și un spor de până la 5 ani închisoare peste pedeapsa care a fost sporită astfel cum s-a arătat anterior.

La individualizarea pedepselor la care a fost condamnată inculpata, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod Penal nou, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, respectiv împrejurarea că inculpata a comis aceste fapte prin premeditarea faptelor comise, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, mai ridicate având în vedere că bunurile delapidate aveau o valoare foarte mare dar au fost recuperate în bună parte; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, determinate de dorința de a obține foloase materiale în mod injust fără a manifesta vreo urmă de respect pentru valorile ocrotite de legea penală și fără a exista cauze obiective care să determine comiterea faptelor; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpata recunoscând în permanență și regretând comiterea faptelor și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatei care are vârsta de 52 ani, studii superioare, este contabilă, nu are copii minori în întreținere, nu are antecedente penale, precum si neincidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală și incidența împrejurărilor care agravează răspunderea penală speță comiterea cauzei în star de recidivă. În baza tuturor acestor considerente instanța apreciază ca scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatei a unor pedepse cu închisoarea orientate mai mult spre minimul special decât spre maximul special, luând în considerare prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală nou în sensul că inculpata beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

În baza art.39 alin.1 lit. b) Cod penal nou raportat la art.38 alin.1 Cod penal nou s-a aplicat inculpatei D. D. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se adaugă un spor de 2 luni închisoare astfel încât inculpata va executa în final pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, având în vedere faptul că a comis cele două infracțiuni mai înainte de a fi condamnată în mod definitiv pentru vreuna dintre ele.

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a ocupa funcția de contabil.

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a ocupa funcția de contabil.

În baza art.93 alin.1 Cod Penal nou s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata D. D. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul N., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.3 Cod Penal nou s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata D. D. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Primăriei municipiului Piatra-N., județul N..

În baza art.397 Cod procedură penală nou raportat la ar.25 Cod procedură penală nou, art.19 alin.3 Cod procedură penal nou, art.20 alin.2 Cod procedură penală nou și art.998-999 Cod civil vechi s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă .. – municipiul B., județul B., a obligat inculpata să plătească părții civile .. – municipiul B., județul B. suma de 306.500 lei cu titlu de daune materiale și a respins ca nefondate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă .. – municipiul B., județul B., reținând ca fiind fondat raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit în faza de urmărire penală, iar dobânzile legale solicitate a fi plătite de inculpată pentru prejudiciul cauzat până la momentul achitării efective a cestuia vor fi stabilite de executorul judecătoresc în procedura de executare.

Pentru a decide în acest sens instanța avut în vedere faptul că, prin comiterea cu intenție a unor infracțiuni de delapidare și fals, inculpata a cauzat părții civile un prejudiciu de ordin material în cuantum de 306.500 lei, constând în contravaloarea bunurilor delapidate de la partea civilă, fiind întrunite în acest sens condițiile răspunderii civile delictuale.

În baza art.272 Cod Procedură Penală nou a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat din oficiu inculpatului în faza de judecată, în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției și libertăților cetățenești către Baroul de avocați N., pentru avocat R. C. F..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Partea civilă . B. și inculpatul D. D..

Apelanta parte civilă a criticat cuantumul prea mic al pedepsei aplicate inculpatei, raportat la gravitatea și pericolul social deosebit de ridicate ale faptei comise, solicitând în consecință majorarea pedepsei spre maximul special prevăzut de textul incriminator și înlăturarea dispozițiilor art. 91 C.p. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Apelul părții civile vizează și modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, partea civilă solicitând în consecință admiterea în totalitate a acțiunii civile având în vedere că pretențiile formulate sunt dovedite de expertiza contabilă dispusă în cauză.

Apelanta inculpată nu a formulat critici asupra sentinței atacate, limitându-se prin înscrisul depus la dosarul cauzei să combată motivele de apel ale părți civile, solicitând în consecință menținerea hotărârii atacate.

Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că apelul părții civile este fondat urmând a fi admis în următoarele limite.

Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor urmăririi penale dat fiind faptul că inculpata apelantă a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375 C.p.p. în cazul recunoașterii învinuirii.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatei, contestată de către partea civilă, Curtea constată că instanța de fond a procedat la o insuficientă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art. 74 C.p.

Potrivit art.74 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepsei principale în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, natura și gravitatea rezultatului produs (cauzarea unu prejudiciu material substanțial - 306.500 lei) dar și de circumstanțele personale ale inculpatei,care nu este cunoscută cu antecedente penale, și a recunoscut fapta, prevalându-se de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 C.p.p cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu treime.

Curtea constată că fapta inculpatei în calitate de contabil șef de a-și însuși în mod repetat prin întocmirea unor dispoziții de plată și chitanțe fictive suma de 306.500 lei, prezintă o gravitate notabilă, acesta dovedind lipsă de respect față integritatea patrimoniului societății angajatoare, de a cărui buna gestionare era ținută în virtutea atribuțiilor sale serviciu, apreciind că resocializarea viitoare pozitivă a acestuia este posibilă prin stabilirea unor pedepse principale majorate, orientate peste limita minimă prevăzute de norma incriminatoare redusă cu treime conform art. 396 al.10 C.p.p.cu menținerea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Curtea nu va da curs solicitării apelantei părți civile cu privire la înlăturarea dispozițiilor art. 91 C.p., în sensul executării de către inculpată a pedepsei în regim de detenție. Așa cum a mai arătat, Curtea, în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, de nivelul de educație ridicat, având studii superioare precum și de posibilitățile sa de îndreptare, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse privative de libertate executorii, nu este necesară, fiind suficiente pentru reeducarea inculpatei instituirea pe o durată determinată a măsurilor de supraveghere impuse de instanța de fond precum și a obligației de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul Probațiune N., sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În ceea ce privește criticile aduse modalității de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea nu le poate da curs, și constată că întinderea prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptelor inculpatei a fost corect stabilit de către instanța de fond.

Curtea observă că în mod corect, instanța de fond a luat în considerare la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat prin faptele ilicite ale apelantei inculpate, suma de 306.500 lei indicate în raportul de expertiză judiciară efectuat de expertul contabil V. M.( filele 197-202 dosar urmărire penală) care a calculat valoarea totală a prejudiciului cauzat . prin faptele comise în calitate de contabil șef de către inculpata D. D..

În considerarea celor expuse, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de apelanta-parte civilă .. B. împotriva sentinței penale nr.248 din data de 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N., numai cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatei pentru cele două infracțiuni, aplicarea art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal, neaplicarea dispozițiilor art.93 alin.2 Cod penal și a omisiunii pronunțării asupra măsurilor asiguratorii luate în cursul urmării penale.

Va desființa în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, va reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Va majora cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii continuate de delapidare, de la 1 (un) an închisoare, la 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare.

Va majora cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de la 6 (șase) luni închisoare, la 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal, va aplica inculpatei pedeapsa principală cea mai grea, cea de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din durata celeilalte pedepse principale aplicate inculpatei, respectiv 3 (trei) luni închisoare.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ DE EXECUTAT – 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.93 alin.2 Cod procedură penală, va impune inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune N., sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art.393 alin.3 Cod procedură penală, va menține măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța dată în dosarul nr.3722/P/2010, din data de 14.04.2011-fl.363 vol.I dosar urmărire penală și luată prin procesul verbal din data de 20.04.2011-fl.366 vol.I urmărire penală, măsură înscrisă în cartea funciară prin încheierea nr._ din data de 06.05.2011, a Biroului de cadastru și publicitatea Imobiliară Piatra N.-fl.388-390 vol.I dosar urmărire penală, precum și a popririi asiguratorii, dispusă prin ordonanța dată în dosarul nr.3722/P/2010 din data de 20.04.2011-fl.355 vol.I dosar urmărire penală.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată D. D. împotriva sentinței penale nr.248 din data de 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelanta-inculpată să plătească statului suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelanta-parte civilă .. B. împotriva sentinței penale nr.248 din data de 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N., numai cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatei pentru cele două infracțiuni, aplicarea art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal, neaplicarea dispozițiilor art.93 alin.2 Cod penal și a omisiunii pronunțării asupra măsurilor asiguratorii luate în cursul urmării penale.

Desființează în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii continuate de delapidare, de la 1 (un) an închisoare, la 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare.

Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de la 6 (șase) luni închisoare, la 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal, aplică inculpatei pedeapsa principală cea mai grea, cea de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din durata celeilalte pedepse principale aplicate inculpatei, respectiv 3 (trei) luni închisoare.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ DE EXECUTAT – 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.93 alin.2 Cod procedură penală, impune inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune N., sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art.393 alin.3 Cod procedură penală, menține măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța dată în dosarul nr.3722/P/2010, din data de 14.04.2011-fl.363 vol.I dosar urmărire penală și luată prin procesul verbal din data de 20.04.2011-fl.366 vol.I urmărire penală, măsură înscrisă în cartea funciară prin încheierea nr._ din data de 06.05.2011, a Biroului de Cadastru și Publicitatea Imobiliară Piatra N.-fl.388-390 vol.I dosar urmărire penală, precum și a popririi asiguratorii, dispusă prin ordonanța dată în dosarul nr.3722/P/2010 din data de 20.04.2011-fl.355 vol.I dosar urmărire penală.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată D. D. împotriva sentinței penale nr.248 din data de 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanta-inculpată să plătească statului suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. P. B. A.

GREFIER,

E. D.

Red. s.p. – C.M.M.

Red.d.a. – B.A. – 16.03.2015

Tehnored. – E.D. – 6ex.

17.03.2015

← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 118/2015. Curtea de...		Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 200/2015.... →

Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel BACĂU