Falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 319/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 7749/180/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 319/2015

Ședința publică de la 24 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE -O. V. P.

JUDECĂTOR- M. V.

GREFIER -L. G.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat legal prin procuror G. B.

La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău și de inculpatul B. C., împotriva sentinței penale nr. 2138 din 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat B. C., asistat de avocat ales T. B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei, după care:

S-a procedat la identificarea apelantului-inculpat B. C.- C.I. . nr._, CNP-_.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat depune un set de înscrisuri, reprezentând acte de la Societatea „ Labrom –Laborator Siguranța Alimentelor, la care inculpatul este director general și asociat unic.

Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat apelurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public arată că înțelege să extindă motivele de apel invocate de parchet adăugând și un alt motiv de nelegelitate în sensul că hotărârea ar fi lovită de nulitate absolută potrivit art.281 al.1 lit.c C.pr.penală, față de faptul că instanța a consemnat în încheierea din data de 07.10.2014 că se amână pronunțarea la data de 22.10.2014, iar în preambulul sentinței s-a consemnat faptul că dezbaterile au avut loc la data de 14.10.2014, după care în dispozitivul sentinței s-a consemnat că a fost pronunțată în data de 27.10.2014. Din verificările efectuate în dosar nu rezultă vreo încheiere de amânare în acest interval de timp, astfel sunt neconcordanțe între datele consemnate.

Prin urmare, față de aceste îndoieli și neexistând nicio amânare de pronunțare și referire la dezbaterile publice, rezultă faptul că hotărârea este lovită de nulitatea absolută prevăzută de art. 281 alin. 1 lit.c C.pr.penală.

Curtea, față de motivul invocat de parchet pune în discuție excepția nulității absolute a sentinței primei instanțe.

Pe fondul cauzei, reprezentantul ministerului public, solicită în temeiul art.421, pct.2, lit.b C.pr.penală, admiterea apelului declarat de P., desființarea hotărârii pe motiv de nulitate absolută, trimiterea cauzei spre rejudecare,. Referitor la motivul de nelegalitate dezvoltat în scris de parchet, solicită admiterea apelului în temeiul art.421, pct.2 lit.a C.pr.penală, desființarea hotărârii cu privire la soluția de achitare a inculpatului în temeiul art.16, lit.b, cu art.4 Noul cod penal pentru ambele infracțiuni, întrucât ambele fapte nu mai sunt incriminate, nu mai constituie infracțiuni, având în vedere și modalitatea în care au fost săvârșite.

În cauză, din probele administrate și analizând dispozițiile art.327 Noul cod penal comparativ cu reglementarea anterioară a art.293 Cod penal 1969, s-a modificat conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute.

Avocat ales T. B., pentru apelantul-inculpat solicită admiterea apelului declarat de inculpat, aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv legea veche privind concursul de infracțiuni. Consideră că în situația în care s-ar dispune achitarea inculpatului având în vedere ca lege mai favorabilă noul cod penal, prin aplicarea concursului de infracțiuni s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai mari prin aplicarea aceluiași spor după reindividualizarea pedepselor.

Cu privire la apelul declarat de P., pe motiv de nelegalitate arată că este de acord a fi avut în vedere față de neconcordanțele dintre data încheierii de amânare a pronunțării și data pronunțării hotărârii, sens în care solicită admiterea apelului sentința fiind lovită de nulitate absolută. Pentru celelalte motive solicită respingerea apelului declarat de parchet.

Solicită a se avea în vedere sporul de 1 an aplicat la reindividualizarea pedepselor, care este prea mare, față de poziția inculpatului de recunoaștere a săvârșirii tuturor faptelor, persoana inculpatului, fiind reintegrat în societate, este asociat unic la o societate unde are 17 angajați, iar scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unui spor mai mic.

Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită admiterea pe motivul de nelegalitate a hotărârii invocat de parchet referitor la nulitatea absolută. Solicită admiterea apelului declarat de inculpat și pentru motivul de nelegalitate invocat de parchet referitor la aplicarea legii vechi ca fiind mai favorabilă față de infracțiunile prevăzute de art.293, art.327 Cod penal, cu art.4 Cod penal, având în vedere faptul că fapta în noul text nu mai constituie infracțiune.

Apelantul-inculpat având cuvântul arată că regretă faptele săvârșite. Își menține declarațiile date.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2138 din 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a dispus:

I. Condamnarea inculpatului B. C., fiul lui D. și A., născut la data de 10.07.1984 în mun. Bacău, jud. Bacău, domiciliat în ., jud. Bacău, CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii superioare, administrator al .., cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. P.. (faptă din data de 09.12.2009)

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

II. A fost condamnat inculpatul B. C. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. P.. (faptă din data de 09.12.2009)

III. A fost condamnat inculpatul B. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. P.. (faptă din data de 11.12.2009)

IV. A fost condamnat inculpatul B. C. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. P.. (faptă din data de 09.12.2009)

În baza art. 85, alin. 1 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 815/16.05.2011 a Judecătoriei Bacău, definitvă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 815/16.05.2011 a Judecătoriei Bacău, definitvă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare și 8 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen., pentru care inculpatul B. C. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 815/16.05.2011 a Judecătoriei Bacău, definitvă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău.

În temeiul art. 36, alin. 1 C. pen. de la 1969, art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, s-au contopit pedepsele principale stabilite în prezenta cauză, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, 9 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 9 luni închisoare (conform pct. I-IV) cu pedeapsele de 1 an și 6 luni închisoare și 8 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 815/16.05.2011 a Judecătoriei Bacău, definitvă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău, și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 1 an, inculpatul B. C. urmând a executa pedeapsa rezultantă principală de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. de la 1969, s-au dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 86² C. pen. de la 1969, s-a fixat termen de încercare pe o durată de 6 ani și 6 luni care urmează a se calcula conform art. 86⁵, alin. 2 C. pen. de la 1969, de la data de 13.10.2011 când a rămas definitivă Sentința penală nr. 815/16.05.2011 a Judecătoriei Bacău, prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău.

În baza art. 86³, alin. 1 C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bacău;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 71, alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. P.., s-a atras atenția inculpatului B. C. asupra dispozițiilor art. 86⁴, alin. 1 raportat la art. 83 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.

Conform art. 272, alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. P.. a fost obligat inculpatul B. C. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat în prezenta cauză de apărător ales.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 15.04.2013, întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. 2638/P/2011 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 24.05.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. C., pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea acestui drept, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și două infracțiuni de fals privind identitatea prevăzute de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33, lit. a C. pen. de la 1969.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut că în data de 09.12.2009, inculpatul B. C. a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea pe raza .. Bacău, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, având dreptul de a conduce suspendat, iar pentru a scăpa de răspunderea contravențională și penală a declarat în mod fals că se numește B. A., fiind întocmit procesul verbal de contravenție ., nr._ din data de 09.12.2009 pe numele acestuia din urmă, iar ulterior, inculpatul B. C. a fost depistat din nou, la data de 11.12.2009, în timp ce conducea același autoturism pe DN 11, având dreptul de a conduce suspendat, declarând în mod fals organelor de poliție că se numește B. A., fiind întocmit astfel procesul verbal de contravenție ., nr._ din data de 11.12.2009.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în timpul urmăririi penale: proces verbal (f. 26-28 d.u.p.); declarații în calitate de învinuit ale numitului B. C. (f. 114, 115 d.u.p.), declarația martorului B. A. (f. 9 d.u.p.); adresă I.P.J. Sibiu – Serviciul Rutier (f. 42 d.u.p.); procese verbale de cibstatare a contravenției ., nr._ din data de 09.12.2009 și ., nr._ din data de 11.12.2009 (f. 7-8 d.u.p.), fișă cazier (f. 112 d.u.p.).

II. Camera preliminară

Prin încheierea din data de 24.04.2014 (f. 31 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul B. C..

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

III. Desfășurarea cercetării judecătorești

La termenul de judecată din data de 23.09.2014, inculpatul B. C., prezent la judecarea cauzei, s-a prevalat de procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii înviniurii, arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat că judecarea să se desfășoare doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și pe care și le însușește.

La termenul din data de 07.10.2014, prin apărător ales, inculpatul a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri în circumstanțiere.

IV. Situația de fapt reținută de instanță

Față de poziția procesuală adoptată de inculpatul B. C., care a recunoscut săvârșirea faptelor, instanța urmează a reține aceeași situație de fapt precum cea expusă în rechizitoriu.

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe langă Judecătoria Bacău întocmit la data de 16.03.2011, în dosarul penal nr. 162/P/2010, s-a dispus, printre altele, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de numitul B. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea acestui drept, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și fals privind identitatea prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969. Ulterior, prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, a fost confirmată rezoluția organelor de cercetare penală din data de 31.07.2012 având ca obiect începerea urmăririi penale, cu privire la faptele ce fac obiectul prezentei judecăți.

Instanța a reținut că la data de 25.12.2009, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că pe . mun. Bacău a avut loc un accident de circulație, soldat cu pagube materiale. Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au identificat cei doi conducători ai autoturismelor implicate în evenimentul rutier, unul dintre aceștia fiind inculpatul B. C., iar cu ocazia controlului corporal efectuat asupra sa, au fost găsite mai multe documente respectiv: dovada înlocuitoare a permisului de conducere ., nr._, eliberată la data de de 22.11.2009 de I.P.J Sibiu pe numele B. C., cu drept de circulație în perioada 22.11.2009 – 07.12.2009, cartea de identitate, cartea de alegător, un card tip Metrou, un card B.C.R., toate pe numele B. C. și două copii ale proceselor verbale de contravenție ., nr._ din data de 11.12.2009 și ., nr._ din data de 09.12.2009 întocmite pe numele “B. A.” .

Cu ocazia verificărilor efectuate a rezultat că inculpatul B. C. avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat în perioada 08.12.2009 – 05.02.2010, măsura fiind aplicată la data de 22.11.2009 de către I.P.J. Sibiu .

Instanța a reținut că din cuprinsul procesului verbal ., nr._ din data de 22.11.2009 rezultă că în data de 22.11.2009 inculpatul B. C. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de 111, alin. 1, lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 190 din H.G. nr. 1391/2006 republicată constând în aceea că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 7 și a efectuat o depășire neregulamentară. Prin același proces verbal s-a dispus reținerea permisului de conducere, inculpatului fiindu-i eliberată dovada înlocuitoare a permisului de conducere ., nr._ eliberată la data de 22.11.2009 de I.P.J. Sibiu cu drept de circulație în perioada 22.11.2009 – 07.12.2009. Cu ocazia încheierii procesului verbal inculpatului B. C. s-a adus la cunoștință faptul că, în temeiul art.100 alin. 3, lit.e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a fost luată măsura suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 08.12.2009 .

Cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut că și-a asumat identitatea fratelui său, numitul B. A., menționând că semnăturile din cuprinsul celor două procese verbale de contravenție îi aparțin, însă a precizat că nu avea cunoștință despre faptul că dreptul de a conduce autovehicule îi fusese suspendat. Fără a relua situația de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare, precum și în raport de conduita procesuală adoptată de inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost indicate în cuprinsul actului de sesizare, instanța nu va mai analiza apărarea formulată de inculpat pe parcursul urmăririi penale.

Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că în cauză a fost audiat și martorul B. A., care a precizat că este fratele inculpatului B. C. și că semnăturile din cuprinsul proceselor verbale întocmite pe numele său nu îi aparțin, cu atât mai mult cu cât în perioada constatării și sancționării contravențiilor rutiere, era plecat din țară.

V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță

În drept, faptele inculpatului B. C. care la data de 09.12.2009 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe raza .. Bacău, având dreptul de a conduce suspendat, iar la data de 11.12.2009 a condus același autoturism pe DN 11, având dreptul de a conduce suspendat, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea acestui drept, prevăzute de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Elementul material din structura laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 este întrunit întrucât inculpatul a condus pe drumuri publice, deși avea cunoștință că dreptul de a conduce îi fusese suspendat pentru perioada 08.12.2009 – 05.02.2010.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.

Inculpatul a comis fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit, însă a acceptat eventualitatea producerii sale.

Faptele inculpatului B. C. care, atât în data de 09.12.2009 cât și în data de 11.12.2009 a declarat în mod fals lucrătorilor de poliție că se numește B. A., asumându-și astfel identitatea fratelui său, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de fals privind identitatea prevăzute de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969.

Elementul material din structura laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului, care s-a prezentat sub o identitate falsă în fața organelor de poliție, în scopul producerii unei consecințe juridice pentru sine, respectiv aceea de a evita tragerea la răspundere contravențională și răspundere penală.

Infracțiunea a fost comisă cu intenție directă, întrucât inculpatul a urmărit prin comiterea infracțiunii un dublu scop: în primul rând, inducerea în eroare a organelor de poliție cu privire la adevărata sa identitate, iar în al doilea rând, producerea unei consecințe juridice.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru încrederea publică în adevărul privind identitatea persoanelor. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.

Instanța a apreciat că în prezenta cauză nu se impune reținerea formei continuate a infracțiunilor, prevăzută de art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, având în vedere că deși între infracțiuni s-a scurs un interval de timp și că fiecare dintre acțiunile comise prezintă conținutul aceleași infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea acestui drept, prevăzute de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv de fals privind identitatea prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu toate acestea infracțiunile nu au fost comise de inculpat în baza unei rezoluții infracționale unice, acesta încercând doar ca prin același mijloc, respectiv asumarea unei identități false, să eludeze răspunderea penală ori contravențională, ori de câte ori a fost oprit și legitimat de organele de poliție din cadrul serviciului rutier.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Astfel, având în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va face aplicarea Codului penal de la 1969 și ale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, din perspectiva legii penale mai favorabilă. Cu toate că, in abstracto, legea penală nouă apare ca fiind mai favorabilă prin prisma limitelor de pedeapsă mai reduse, in concreto, având în vedere că faptele deduse judecății au fost comise în concurs, fapt ce ar atrage, conform art. 39 C. pen. aplicarea unui spor de pedeapsă de o treime din totalul pedepselor mai mici, instanța apreciază că este mai favorabilă legea veche, urmând a-i da eficiență.

De asemenea, în cadrul aprecierii cu privire la legea penală mai favorabilă, instanța a avut în vedere și antecedența penală a inculpatului, respectiv faptul că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen, pentru care s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin Sentința penală nr. 815/16.05.2011 a Judecătoriei Bacău, definitvă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău. Astfel, anularea suspendării condiționate și contopirea pedepselor ar implica, în raport de legea nouă, aplicarea unui spor de pedeapsă, de unde rezultă că in concreto, este mai favorabilă inculpatului legea veche.

VI. Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor, astfel cum au fost acestea reținute în sarcina sa.

Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 din Noul Cod penal.

Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Față de împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 375, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 396, alin. 10 C. proc. P.. care prevăd că limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii și ¼ în cazul amenzii.

Instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunilor deduse judecății, având în vedere că inculpatului îi fusese suspendat dreptul de a conduce autovehicule și, mai mult, a încercat să inducă în eroare organele de poliție, asumându-și identitatea fratelui său. De asemenea, instanța a avut în vedere că nu este prima dată când inculpatul a încercat să se sustragă răspunderii penale, prin declinarea unei identități false, fapt ce denotă îndrăzneala de care acesta a dat dovadă. Lipsa oricărei forme de respect față de autoritățile statului, riscul ca o altă persoană să fie trasă la răspundere penală deși este nevinovată, în acest mod fiind afectată în mod grav încrederea în actul de justiție, trebuie, în opinia instanței, sancționate cât mai aspru, pentru a constitui un avertisment și pentru alte persoane care ar încerca să adopte o conduită similară.

În favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, însă instanța a avut în vedere atitudinea sinceră manifestată de acesta pe parcursul procesului penal.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța a stabilit în sarcina inculpatului următoarele pedepse:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. P.. (faptă din data de 09.12.2009)

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. P.. (faptă din data de 09.12.2009)

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. P.. (faptă din data de 09.12.2009)

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului B. C., instanța a constatat că prin Sentința penală nr. 815/16.05.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău, acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiuni similare, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și fals privind identitatea.

Din cuprinsul sentințelor de condamnare reiese că cele două infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului au fost săvârșite la data de 25.12.2009, astfel încât sunt concurente cu infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză.

Potrivit art. 85, alin. 1 C. pen. de la 1969, “dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.”

Prin urmare, în temeiul art. 85, alin. 1 C. pen., instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 815/16.05.2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice;

-pedeapsa de 8 luni închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293, alin. 1 C. pen. de la 1969.

În continuare, în temeiul art. 36, alin. 1 C. pen. de la 1969, art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, instanța a contopit pedepsele principale stabilite în prezenta cauză, respectiv cele două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și cele două pedepse de 9 luni închisoare, cu pedeapsele de 1 an și 6 luni închisoare și 8 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 815/16.05.2011 a Judecătoriei Bacău, definitvă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău,urmând a-i aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. Având în vedere numărul mare de infracțiuni comise și pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor sale, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unui spor în cuantum de 1 an închisoare, astfel încât inculpatul B. C. va executa pedeapsa rezultantă principală de 2 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, instanța a apreciat că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție. Cu toate acestea, instanța a apreciat că în cauză se impune efectuarea unui control mai riguros al activității inculpatului, astfel încât nu a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, ci suspendarea sub supraveghere a acesteia, această formă de individualizare fiind, în opinia instanței, aptă să conducă la îndeplinirea funcțiilor coercitive și preventive ale pedepsei.

În opinia instanței, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 86⁴, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

D. urmare, în baza art. 86¹ C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. de la 1969, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 86² C. pen. de la 1969, a fixat un termen de încercare pe o durată de 6 ani și 6 luni (alcătuit din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un termen de 4 ani).

În ceea ce privește momentul de la care urmează a se calcula acest termen de încercare, instanța a reținut că potrivit art. 86⁵, alin. 2 C. pen. de la 1969, în eventualitatea în care instanța optează pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, după ce în prealabil a anulat beneficiul suspendării, așa cum este cazul și în prezenta cauză, “termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.” Astfel, urmează ca termenul de încercare să se calculeze de la data de 13.10.2011, moment când a rămas definitivă Sentința penală nr. 815/16.05.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău, definitvă prin Decizia penală nr. 1041/13.10.2011 a Curții de Apel Bacău.

În baza art. 86³, alin. 1 C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, instanța a impus inculpatului B. C. respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bacău;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Totodată, conform art. 404, alin. 2 C. proc. P.., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴, alin. 1 raportat la art. 83 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Noul Cod penal.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței CEDO în materie, s-a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În consecință, potrivit art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatului s-au interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

De asemenea, conform art. 71, alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, executarea pedepselor accesorii a fost suspendată pe durata termenului de încercare.

VII. Cheltuieli de judecată

Conform art. 272, alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. P.. instanța a obligat inculpatul B. C. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății.

Împotriva sentinței penale nr.2138 din 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău au declarat apel în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul B. C..

La termenul din 24 .03.2015, Curtea a pus în discuție nulitatea absolută a sentinței primei instanțe având în vedere următoarele:

Dezbaterile au avut loc la data de 07.10.2014, pronunțarea fiind amânată așa cum rezultă din minuta de amânare pentru data de 22.10.2014.

Minuta conținând rezultatul deliberărilor poartă la începutul acesteia data de 22.10.2014, iar la final data de 27.10.2014.

Același lucru se întâmplă și cu sentința în extenso care poartă la începutul acesteia data de 22.10.2014, dezbaterile au avut loc la 14.10.2014, iar la final mențiunea că a fost pronunțată în ședință publică din data de 27.10.2014.

În aceste condiții instanța nu poate stabili data la care sentința a fost pronunțată pentru a verifica rezultatul deliberărilor, sentința pronunțată în cauza de față, la o dată incertă este lovită de nulitate absolută.

Așa fiind, Curtea, urmează ca în baza art.421, pct.2, lit.b C.pr.penală, să admită apelurile formulate atât de către P. de pe lângă Judecătoria Bacău cât și de către apelantul-inculpat B. C..

Se va desființa sentința apelată în totalitate și se va trimite cauza primei instanțe spre rejudecare la Judecătoria Bacău.

Se vor menține actele efectuate în cauză până la data de 07.10.2014 inclusiv.

Văzând și dispozițiile art.275 al.3 C.pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct 2 lit b Cpp admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU și apelantul inculpat B. C. împotriva sentinței nr. 2138 / 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosar nr._

Desființează in totalitate sentința apelată.

Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Bacău.

Menține actele efectuate în cauză până la termenul din 7.10.2014 inclusiv.

În temeiul art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică ,azi, 24.03.2015 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

O. V. P. M. V.

GREFIER,

L. G.

Red.s.p.f. E. S.C.

Red.d.p.a. M.V./ 27.03.2015.

Tehnored. L.G./27.03.2015.

5 ex.

← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 39/2015....		Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 325/2015. Curtea de... →

Falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel BACĂU