Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 34/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 455/110/2015/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.34/C
Ședința publică din 20 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: P. D.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău a fost reprezentat legal de G. C. – procuror.
Pe rol judecarea contestației declarată de inculpatul U. M. M. împotriva încheierii din data de 17.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 alin.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul – inculpat U. M. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Mârcă R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului – inculpat arată că acesta își menține contestația.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul contestatorului – inculpat arată că inculpatul solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu. Precizează că motivele pe care le invocă sunt aceleași cu cele expuse în fața instanței de fond: că cercetarea în faza de urmărire penală s-a finalizat, s-a stabilit termen de judecată pe fond și nu mai poate influența cercetarea penală sau judecătorească. Susține că inculpatul invocă situația personală referitor la cei 7 copii pe care-i are și care se află în îngrijirea autorității tutelare pentru că tatăl lor este arestat. Depune la dosar referatul pentru plata onorariului de apărător desemnat din oficiu, referat avizat de instanță, în sensul că se dispune plata onorariului.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.206 Cpp, pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată. Solicită menținerea încheierii atacate ca fiind este legală și temeinică în ce privește menținerea arestării preventive. Arată că această încheiere corespunde din punct de vedere al motivării criteriilor codului de procedură penală și practicii în materia măsurilor preventive. Precizează că măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, inculpatul perseverând pe linia infracțiunilor de trafic de persoane.
Contestatorul – inculpat U. M. M. solicită luarea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu pentru a-și găsi un loc de muncă și a-și aduce copiii acasă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației de față, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea din data de 17.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară formulată de inculpatul U. M. M..
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat din oficiu, iar, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 15 la Tribunalul Bacău, inculpatul U. M. M. a formulat, potrivit art.242 alun.2 Cod procedură penală, cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu.
În motivarea cererii arată că are o situație grea în familie,, 7 copii minori în întreținere de care vrea să aibă grijă.
Analizând cererea inculpatului, raportat la motivele invocate, precum și dosarul de urmărire penală, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Inculpatul U. M. M. este cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- viol, prevăzută de art. 218 alin.1 și alin.3 lit. c din Codul penal și trafic de minori prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că în perioada februarie - iunie 2014, prin constrângere și înșelăciune, a recrutat-o pe minora C. E. M. (născută la data de 09.03.2000), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, obligat-o, în mod repetat, să întrețină cu acesta acte sexuale împotriva voinței acesteia, iar, în cursul lunii iunie 2014, numitul U. M. M. a exploatat-o sexual pe minora C. E. M. (în vârsta de 14 ani), obligând-o să practice prostituția cu mai mulți clienți, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta;
- trafic de minori, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 din Cod penal, constând în aceea că, în perioada iulie – august 2014, numitul U. M. M., a recrutat-o pe minora V. E. zisă, R. A. (în vârsta de 17 ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta;
- trafic de persoane prevăzută de art. 210 Cod penal, constând în aceea că, în perioada februarie – octombrie 2014, a recrutat-o pe numita H. L. (în vârstă de 45 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea cerșetoriei și a prostituției, banii obținuți din aceste activități fiind însușiți de acesta;
- trafic de persoane prevăzută de art. 210 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2014, prin constrângere și înșelăciune, a recrutat-o pe numita Sigheartău E.-A. (în vârsta de 24 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta și;
- trafic de persoane prevăzută de art. 210 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada septembrie – noiembrie, 2014, a recrutat-o pe numita Țigmarău A.-E. (în vârsta de 28 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta, totul cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal și art.41 din Codul penal.
Potrivit art.242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală..
Față de aceste aspecte, având în vedere și probatoriul administrat până la acest moment, Tribunalul a constatat că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală și apreciază că o măsură preventivă mai ușoară, cea a arestului la domiciliu, nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni.
De asemenea, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat și nu s-au modificat.
Infracțiunea de viol, mai ales cea săvârșită asupra unui minor, prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, vătămând o importantă valoare ocrotită de legea penală, respectiv libertatea sexuală.
De asemenea, traficul de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat.
Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea unei persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
Aceste infracțiuni de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar a sănătății acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
În speță, infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat aduc atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și la săvârșirea unor fapte similare, scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecției statului.
De asemenea, în raport de faptul că nu a trecut decât aproximativ 4 luni de la luarea măsurii arestării preventive, iar această perioadă de trecere a timpului nu a atenuat rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea infracțiunii imputate, se constată că admiterea prezentei cereri de înlocuire ar prezenta un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului prevăzut de lege, a formulat contestație inculpatul.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că prima instanță a făcut corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară și a motivat corespunzător încheierea contestată, motivare pe care instanța de control judiciar și-o însușește, desigur cu completările care vor fi făcute.
În conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală: „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Din examinarea acestui text rezultă că pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive în executarea căreia se află inculpatul;
b) în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Desigur că în raport și de obiectul cererii, Judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Bacău nu va mai face referi și nu va mai analiza prima condiție, cea privind legalitatea măsurii arestului preventiv și a faptului că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive.
De altfel, analizând dosarul cauzei, așa cum se arăta și încheierea prin care s-a respins contestația inculpatului împotriva încheierii pronunțate de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău prin care s-a luat măsura arestului preventiv și, respectiv, s-a prelungit durata acestei măsuri, se constată că luarea și prelungirea măsuri arestării preventive față de inculpat s-a luat, respectiv, prelungit, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond, cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Așa cum se arăta mai sus, o altă condițiile care trebuie îndeplinită pentru se admite o cerere de înlocuire a unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, este aceea ca în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Analizând și această condiție, se observă că legiuitorul a prevăzut a fi întrunite două aspecte și acestea cumulative,, respectiv:
a) să se impună înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei;
b) conduita procesuală a inculpatului să se fi schimbat;
c) să se aprecieze că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea nr.147/Î din data de 12.11.2014, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău, în temeiul art.202 alin.4 lit.e, cu art.223 alin.2 Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului U. M. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzută de art.218 alin.1 și 3 lit.c Cod penal, trafic de minori, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 Cod penal și trafic de persoane, prevăzută de art.210 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 12.11.2014, până la data de 11.12.2014.
Prin încheierile nr.155/Î din 05.12.2014 și nt.6/Î din data de 07.01.2015, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv, pentru câte o durată de 30 de zile, ultima prelungirea urmând a expira la data de 09.02.2015.
Ministrul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Bacău, prin rechizitoriul nr.77/D/P/2014, din data de 04.02.2015, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U. M. M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) viol, prevăzută de art. 218 alin.1 și alin.3 lit. c din Codul penal și trafic de minori prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Codul penal, constând în aceea că în perioada februarie - iunie 2014, prin constrângere și înșelăciune, a recrutat-o pe minora C. E. M. (născută la data de 09.03.2000), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, obligat-o, în mod repetat, să întrețină cu acesta acte sexuale împotriva voinței acesteia, iar, în cursul lunii iunie 2014, numitul U. M. M. a exploatat-o sexual pe minora C. E. M. (în vârsta de 14 ani), obligând-o să practice prostituția cu mai mulți clienți, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta;
b) trafic de minori, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada iulie – august 2014, numitul U. M. M., a recrutat-o pe minora V. E. zisă, R. A. (în vârsta de 17 ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta;
c) trafic de persoane prevăzută de art. 210 Cod penal, constând în aceea că, în perioada februarie – octombrie 2014, a recrutat-o pe numita H. L. (în vârstă de 45 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea cerșetoriei și a prostituției, banii obținuți din aceste activități fiind însușiți de acesta;
d) trafic de persoane prevăzută de art. 210 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2014, prin constrângere și înșelăciune, a recrutat-o pe numita Sigheartău E.-A. (în vârsta de 24 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta și;
e) trafic de persoane prevăzută de art. 210 Codul penal, constând în aceea că, în perioada septembrie – noiembrie, 2014, a recrutat-o pe numita Țigmarău A.-E. (în vârsta de 28 de ani), a cazat-o în locuința acestuia situată în municipiul Bacău, ..21 și, prin amenințări și acte de violentă, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de acesta, totul cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal și art.41 din Codul penal.
Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, prin încheierea din data de 05.02.2015, în temeiul art.207 alin.2 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului, soluție menținută și de Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, prin încheierea nr.14/CP din data de 11.02.2015, prilej cu care, atât judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, cât și cel de la Curtea de Apel Bacău, au analizat solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară.
La data de 06.02.2015, inculpatul a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu o măsură preventivă mai ușoară.
Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, prin încheierea din data de 13.02.2015, a respins cererea formulată de inculpat, încheierea rămânând definitivă prin respingerea contestației formulate de inculpat, prin încheierea nr.18/CP din data de 18.02.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău.
Prin încheierea nr.38/P/2015 din data de 06.03.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, în temeiul art.346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, precum și a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecării cauzei.
Prin încheierea din data de 06.03.2015, Tribunalul Bacău, în temeiul art.208 alim.2 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr.30/C din data de 10.03.2015, a respins ca nefondată contestația formulată de inculpat.
Prin cele două încheieri, ambele instanțe au analizat solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 Cod procedură penală..
Așa cum se arăta mai sus, pentru a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară trebuie îndeplinite următoarele aspecte:
a) să se impună înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei;
b) conduita procesuală a inculpatului să se fi schimbat și;
c) să se aprecieze că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut.
Desigur că îndeplinirea acestor condiții trebuie realizată în raport cu momentul pronunțării ultimei încheieri prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Ori, așa cum se arăta mai sus, prin încheierea din data de 13.02.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, a fost respinsă o altă cerere formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu o alată măsură preventivă mai ușoară, măsură menținut prin încheierea nr.18/CP din data de 18.02.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, prin care s-a respins contestația formulată de inculpat, iar prin încheierea din data de 06.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău a menținut starea de arest a inculpatului, măsură menținută și prin încheierea nr.30/C din data de 10.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, iar în considerentele celor patru încheieri s-au arătat și motivele pentru care nu se impunea înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară, așa cum ceruse inculpatul.
Având în vedere condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară prezentate mai sus și aspectele arătate mai sus, precum și faptul că din momentul pronunțării de Curtea de Apel Bacău a deciziei nr.30/C din data de 10.03.2015 nu au apărut noi considerente, privitoare la evaluarea împrejurărilor cauzei și nici conduita procesuală a inculpatului nu s-a schimbat, aspecte cu relevanță juridică în acest moment procesual, care să justifice înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară, în mod corect prima instanță a respins cererea inculpatului.
Sub aspectul termenului rezonabil prevăzut de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește dispozițiile art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, modificat prin Protocolul nr.11, text potrivit cărora “orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”, din examinarea acestui text, rezultă că pentru cauza dedusă judecății, un inculpat arestat trebuie să fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii.
Referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O. a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia C.E.D.O. din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este „data la care o persoană este acuzată”, adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau „o dată anterioară” (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de „acuzație penală”, în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de „urmări importante” privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că organele judiciare au întreprins toate măsurile legale pentru soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, Curtea a statuat că aceasta este data pronunțării unei hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a contestatorului-inculpat nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile procedurale pentru soluționare cu celeritate a cauzei, astfel că măsura menținerii măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții și cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură: „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”.
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, prin buna administrare a probelor.
Buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului, iar eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții specifice altor măsuri preventive alternative, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice, precum și posibilitatea reiterării activităților infracționale (aspect dedus și din faptul că inculpatul, nu cu mult timp de la data presupuselor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, săvârșise o altă infracțiune de tâlhărie în dauna victimei.
Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții.
Instanța europeană a afirmat adeseori în jurisprudența sa că: „orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legislația națională”, dar în același timp, trebuie să respecte scopul esențial al art.5: protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale.
Principiile de securitate juridică și de protecție împotriva arbitrariului impun fundamentarea fiecărei privațiuni de libertate pe o bază legală specifică.
Așa cum se arăta mai sus, prin menținerea acestei măsuri nu trebuie să se înțeleagă că inculpatului i se impută săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ci că există probe și indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal.
În spiritul Convenției, prezumția de nevinovăție nu exclude arestarea preventivă și menținerea stării de arest preventiv.
Modalitatea în care au fost comise faptele și natura relațiilor socio – umane afectate, încălcări grave, impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de insecuritate, privarea sa de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică; în acest moment procesual, interesul social al protejării societății primează interesului personal al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
Asigurarea unui grad de severitate corespunzător, în cazul săvârșirii de fapte penale grave, sau de către infractori cu un sporit grad de anti-sociabilitate, se realizează prin fermitatea și promptitudinea pârghiilor exercitabile, în situația de față identificându-se ca oportună antrenarea cu rigurozitate a măsurilor procesuale care se impun și care se concretizează în lipsirea de libertate a subiecților infracționali menționați.
Aspectele invocate de inculpat referitoare la persoana sa și situația din familie, nu sunt de natură, pentru aspectele mai sus prezentate, să ducă la concluzia că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu altă măsură preventivă mai ușoară și acestea urmează a fi avute în vedere de instanța care va fi investită cu soluționarea fondului cauzei, desigur după parcurgerii fazei camerei preliminare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, evaluând și gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, fiind vorba de infracțiuni de viol, presupuse a fi comise și în dauna unor minore și infracțiunile de trafic de minori și trafic de persoane, modul și circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite faptele, consecințele produse, sau care s-ar fi putut produce dacă nu interveneau organele de cercetare penală, care au stopat activitatea infracțională a inculpatului, anturajul și mediul din care provine inculpatul, faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, pentru fapte penale de același gen, fiind liberat condiționat la data de 03.12.2013, reacția publică declanșată și starea de nesiguranță care ar putea fi generată de punerea în libertate a acestuia, de numărul mare al infracțiunilor săvârșite, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, astfel că privarea sa de libertate, în această fază a procesului penal este legitimă și necesară și nu se impune înlocuirea cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Desigur că, în conformitate cu prevederile art.208 alin.4 Cod de procedură penală, instanța de fond are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și se va aprecia, în raport și de împrejurările concrete ale cauzei și de conduita procesuală a inculpatului, dacă se mai impune menținerea acestei măsuri preventive, înlocuirea sau revocarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu art.206 Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul-inculpat U. M. M. împotriva încheierii din data de 17.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cpp cu art.206 Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul – inculpat U. M. M., împotriva încheierii din data de 17.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cpp, obligă contestatorul inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015, în prezența contestatorului inculpat.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. D. A. D. - I.
Pron.înch.G. D.
Red.dec.contest.P.D.
Tehnored. A.D.I.
2 ex.
20.03.2015/20.03.2015
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 317/2015. Curtea de... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
