Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 55/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 14406/180/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 55/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. – Președinte secție
JUDECĂTOR A. A. M.
************
GREFIER M. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel B. – legal reprezentat prin:
PROCUROR C. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de inculpatul S. C. I. împotriva sentinței penale nr. 2088/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin.1 Cod procedură penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat S. C. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 258-262 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului p+e suport magnetic.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată în apel.
Avocat M. I. depune la dosar un memoriu și o scrisoare medicală și învederează înscrisurile aflate la fila 59-73 d.u.p. și fila 12 verso dosar, din care rezultă că apelantul inculpat S. C. I. a fost internat la P. Spital Colibași – Secția Psihiatrie și având în vedere că din scrisoarea medicală rezultă că inculpatul a avut și o tentativă de suicid, solicită efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă inculpatul a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că actele medicale nu conduc la ideea că inculpatul nu ar fi avut discernământ la momentul comiterii faptei.
Având în vedere fișa de circuit a pacientului și diagnosticul menționat la fila 60 ș.u. d.u.p., Instanța apreciază că în raport de afecțiunile mintale ușoare, nu se impune evaluarea discernământului de la momentul comiterii faptei.
Curtea i-a adus la cunoștință apelantului inculpat S. C. I. că potrivit dispozițiilor art. 83 lit. a Cod procedură penală, are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, iar potrivit dispozițiilor art. 83 lit.c Cod procedură penală are dreptul de a avea un avocat ales.
Apelantul inculpat S. C. I. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.420 Cod procedură penală.
Avocat M. I. solicită admiterea apelului declarat de inculpatul S. C. I., redozarea pedepsei aplicare și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, vârsta inculpatului – 19 ani, pericolul social redus al faptei încadrată la „mica infracționalitate”, precum și faptul că prejudiciul în valoare de 800 lei a fost recuperat în totalitate.
Solicită reducerea pedepsei, având în vedere conduita sinceră a inculpatului care a recunoscut fapta și s-a prevalat de procedura simplificată.
Arată că minimul pedepsei reduse este de 8 luni închisoare, motiv pentru care apreciază că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată de instanța de fond este excesivă.
Învederează colaborarea inculpatului S. cu inculpatul Bisoc care l-a instigat la comiterea infracțiunii, profitând de starea medicală a acestuia.
Având în vedere că în penitenciar inculpatul S. a avut parte de un tratament violent care i-a agravat starea medicală, solicită redozarea pedepsei și reducerea cuantumului acesteia, având în vedere că scopul pedepsei este reeducarea inculpatului, iar mediul din penitenciar are alte consecințe asupra inculpatului.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului pentru asistența juridică din oficiu, potrivit Ordinului comun al Ministerului Justiției și Uniunea națională a Barourilor din România nr._/1693/2008, art.9, care atestă prestația efectuată de avocat.
Instanța a procedat la confirmarea referatului și a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
Apreciază că pedeapsa este proporțională cu gravitatea faptei și a fost redusă cu o treime prin aplicarea procedurii simplificate.
Apelantul inculpat S. C. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei.
Arată că în penitenciar are un tratament inuman, iar cererile și plângerile pe care le-a formulat nu au ajuns la judecătorul delegat.
Precizează că a recunoscut comiterea faptei doar pentru că a fost bătut la poliție – de dl. P..
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Prin sentința penală nr. 2088 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul BISOC M. la pedeapsa principală de 1 (unu) an închisoare pentru comiterea infracțiunii complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48, alin. 1 C. pen. raportat la art. 228, alin.1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. 1 cu aplicarea art. 375 și art. 396, alin. 10 C. proc. P.. cu referire la art. 374, alin. 4 C. proc. pen. (faptă comisă în data de 24/25.08.2014, persoană vătămată T. D.)
În baza art. 67, alin. 1 C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
În temeiul art. 38, alin. 1 C. pen. raportat la art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului BISOC M. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat o treime din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.
S-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedepeasă rămas de executat în cuantum de 35 zile de închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentința penala nr. 95/2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N., definitivă prin Decizia penală nr. 927/20.09.2012 a Curții de Apel B..
În temeiul art. 41, alin. 1 C. pen. raportat la art. 43 C. pen. s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunilor supuse judecății în prezenta cauză, restul rămas rămas neexecutat în cuantum de 35 de zile de închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentința penala nr. 95/2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N., definitivă prin Decizia penală nr. 927/20.09.2012 a Curții de Apel B., inculpatul uavând de executat o pedeapsă rezultantă de de 1 an, 4 luni și 35 zile de închisoare.
În baza art. 45, alin. 3, lit. a C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b C. pen..
În baza art. 45, alin. 5 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsă accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
În temeiul art. 404, alin. 4, lit. a C. proc. P.. raportat la art. 72 C. pen. s-a computat din durata pedepsei închisorii aplicată prin prezenta fiecăruia dintre cei doi inculpați, a duratei reținerii și a arestării preventive de la data de 25.08.2014 la zi.
În temeiul art. 399, alin. 1 C. proc. P.. cu referire la art. 362, alin. 2 C. proc. P.., raportat la art. 208, alin. 4 C. proc. P.. și art. 207, alin. 4 C. proc. P.. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților S. C. I. și BISOC M., luată prin Încheierea de ședință nr. 79/26.08.2014 a Judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria B., în dosarul numărul_/180/2014.
S-a luat act că persoanele vătămate D. L. și T. D. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase.
Conform art. 272, alin. 1 și art. 274, alin. 1 și 2 C. proc. P.. au fost obligați inculpații S. C. I. și BISOC M. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 225 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 375 lei în cursul judecății.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în cuantum de 300 lei pentru fiecare dintre inculpați a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că prin rechizitoriul din data de 18.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. în dosar nr. 7029/P/2014 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 19.09.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- S. C. I. pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen,
- BISOC M., pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 48, alin. 1 raportat la art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1 lit. b C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41, alin. 1 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut că în noaptea de 24/25.08.2014, în jurul orelor 04:30, inculpatul S. C. I. a sustras din Secția Urologie a Spitalului Județean de Urgență B. un telefon mobil marca Alcatel aparținând persoanei vătămate D. L. și un telefon mobil marca Nokia C3 aparținând persoanei vătămate T. D., după o înțelegere prealabilă cu inculpatul BISOC M. în sensul ca primul să meargă în incinta Spitalului pentru a fura bunuri, iar cel de-al doilea să-l aștepte în fața Spitalului, după care au împărțit bunurile sustrase.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fl. 7-8 d.u.p.); plângerea și declarația persoanei vătămate D. L. (fl. 9, 11-12 d.u.p.); plângerea și declarația persoanei vătămate T. D. (fl. 10, 13-14 d.u.p.); procesele-verbale de percheziție corporală (fl. 35-36 d.u.p.); dovezile de ridicare/predare și primire bunuri (fl. 37-40 d.u.p.); declarațiile martorilor Z. A., A. C. și M. A. G. (fl. 15-16, 17-19, respectiv 20-21 d.u.p.); raport de activitate a patrulei de poliție (fl. 56-57 d.u.p.); declarațiile S. C. I. (fl. 25-28 d.u.p.); declarațiile Bisoc M. (fl. 30-34 d.u.p.); documente de spitalizare privind pe inculpatul S. C. I. (fl. 58-73 d.u.p.); fișele de cazier judiciar ale inculpaților (fl. 74-81 d.u.p.).
II. Camera preliminară
Prin Încheierea din data de 22.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dispusă față de inculpații S. C. I. și BISOC M. prin Încheierea nr. 79/26.08.2014 a Judecătoriei B., și a menținut măsura preventivă.
Prin Încheierea din data de 15.10.2014 (f. 42-43 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-i pe inculpații S. C. I. și BISOC M..
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpați sau apărătorrii acestora cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
La primul termen de judecată din data de 21.10.2014, fiind prezenți la judecarea cauzei, inculpații S. C. I. și BISOC M. au arătat, pe rând, că doresc să se prevaleze de procedura simplificată de judecare a cauzei, în sensul că recunosc în totalitate învinuirea ce li se aduce și au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunosc și pe care și le-au însușit în totalitate.
După punerea în discuția părților a cererii inculpaților, instanța a constatat că sunt îndeplinte condițiile prevăzute de art. 374, alin. 4 și art. 375, alin. 1 C. proc. P.. și a admis cererea formulată de aceștia.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
Având în vedere că pe parcursul desfășurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepții cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecății nu au fost contestate probele și nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța urmează a reține aceeași situație de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.
Astfel, instanța a reținut că la data de 25.08.2014, organele de poliție din cadrul Secției 2 Poliție B. au fost sesizate de numita D. L. cu privire la faptul că, în timp ce executa serviciul de infirmieră la Secția Urologie a Spitalului Județean B., la ora 04:30 a auzit ușa de acces în secție închizându-se după ieșirea unei persoane. Având în vedere că bolnavii dormeau a făcut verificări în saloane și în biroul administrativ unde a constatat lipsa telefonului ei mobil, marca Alcatel în valoare de 100 lei. Totodată, numitul T. D., pacient internat la Spital s-a adresat prin plângere Secției 2 Poliție B. reclamând faptul că în data de 25.08.2014, la aceiași oră, din salonul 4 al Secției Urologie a Spitalului Județean B., i-a fost sustras un telefon mobil marca Nokia C3 în valoare de 700 lei.
Urmare a sesizărilor, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, iar ulterior în Gara B. unde, pe baza semnalmentelor oferite de pacienți, au identificat pe inculpatul S. C. I., care avea asupra sa telefonul marca Nokia și pe inculpatul BISOC M., asupra căruia s-a găsit telefonul marca Alcatel.
Instanța a reținut că în noaptea de 24/25.08.2014, inculpații S. C. I. și BISOC M. s-au deplasat cu trenul din mun. R. – unde își au domiciliul - pe raza mun. B.. După ce s-au plimbat prin oraș, în jurul orelor 04:00, inculpații au fost legitimați de o patrulă de poliție pe . din mun. B., lângă Starea Civilă, astfel cum a rezultat din raportul de activitate din data de 24/25.08.2014 întocmit de agenții de poliție (fl. 56-57). Pentru lămurirea acestei împrejurări, în cursul urmăririi penale, au fost audiați martorii A. C. și M. A. G. (fl. 17-21), lucrători ai Compartimentului Siguranță Publică din cadrul Secției 2 Poliție B., care afirmă că în în noaptea respectivă, în jurul orelor 03:50, au procedat la oprirea și legitimarea celor doi inculpați și cu ocazia controlului corporal, nu au fost găsite bunuri de interes operativ, telefoane mobile sau bani, cei doi afirmând că se deplasează în zona Spitalului Județean de Urgențe B. la locuința unei mătuși a inculpatului S. C. I. fără a putea da alte date. De asemenea, martorul A. C. a arătat că după aproximativ 20 minute i-a văzut pe cei doi împreună la ., pe . spre zona Tic-Tac.
În jurul orelor 04:30, inculpații au ajuns în zona Spitalului de Urgență B. unde, după ce inculpatul BISOC M. i-a arătat cum să intre în spital, inculpatul S. C. I. a intrat în incinta Secției de Urologie, la etajul III. Inculpatul BISOC M. a rămas în fața Spitalului. În acest timp, inculpatul S. C. I. a pătruns în mai multe saloane din spital de unde a sustras telefonul mobil marca Alcatel aflat pe o masă în biroul asistentei medicale D. L. și un alt telefon mobil marca Nokia aparținând persoanei vătămate T. D. de pe o noptieră din salonul nr. 4 din cadrul Secției în care se afla internat ca pacient. În timp ce căuta prin saloane, inculpatul S. C. I. a fost văzut de martorul Z. A., care se afla internat la salonul nr. 3 al Secției Urologie, acesta din urmă reținând ca semnalmente ale autorului faptul că era în vârstă de aproximativ 18 ani, era îmbrăcat în negru și avea o borsetă de culoare neagră prinsă în diagonală pe corp.
După ce a ieșit din incinta spitalului, inculpatul S. C. I. s-a întâlnit cu inculpatul BISOC M. căruia i-a dat telefonul mobil marca Alcatel după care au plecat împreună spre Gara B., intenționând să se întoarcă cu trenul spre mun. R.. La fața locului, după ce s-a reclamat furtul celor două telefoane mobile de către persoanele vătămate, s-a deplasat martorul A. C. – lucrătorul de poliție din cadrul Compartimentului Siguranță Publică din cadrul Secției 2 Poliție B., cel care cu jumătate de oră înainte îi legitimase pe inculpați în zona Stării Civile. Pe baza semnalmentelor indicate de pacienții din Spital, care corespundeau cu cele ale numitului S. C. I., s-a deplasat în Gara B. cunoscând că cei doi au domiciliul în mun. R. și că era posibil să se îndrepte într-acolo. În Gara B. i-a identificat pe cei doi și i-a condus la sediul Secției 2 Poliție B.. Martorul a mai declarat că au fost găsite asupra inculpaților cele două telefoane mobile sustrase, iar inculpatul S. C. I. a recunoscut faptele și a arătat că celălalt inculpat l-ar fi îndemnat să le comită, acestuia dându-i unul din telefoanele mobile sustrase.
Din analiza procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și a proceselor verbale de efectuare a perchezițiilor corporale asupra inculpatului S. C. I., a rezultat că în borseta pe care o avea asupra sa, a fost găsit telefonul marca Nokia C3, iar asupra inculpatului BISOC M., în lenjeria intimă, a fost găsit telefonul mobil marca Alcatel. Cele două telefoane mobile au fost ridicate de la inculpați și ulterior predate persoanelor vătămate.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S. C. I. a recunoscut comiterea faptelor și a arătat că în noaptea de 24/25.08.2014 a ajuns împreună cu inculpatul BISOC M. la Spitalul Județean de Urgențe B. unde acesta i-a spus să intre prin saloane să sustragă bunuri, iar el îl va aștepta pe o bancă din fața Spitalului. Acesta a arătat că, procedând în acest fel, a sustras două telefoane mobile după care a ieșit din incinta unității spitalicești, s-a întâlnit cu celălalt inculpat căruia i-a înmânat unul dintre cele două telefoane mobile sustrase și împreună au mers în Gara B. unde urma să ia trenul spre mun. R.. A mai declarat că în timp ce așteptau, au fost identificați de o patrulă de poliție și conduși la sediul Secției 2 Poliție B. (fl. 25-28 d.u.p.)
Inculpatul BISOC M. nu a dorit să facă nicio declarație atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața procurorului, însă s-a reținut că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor în declarația consemnată de către agenții de poliție care i-au depistat pe inculpați în Gara B., în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care este semnat fără obiecțiuni de către acest inculpat. De asemenea, faptul cunoașterii adevăratului scop al deplasării la sediul Spitalului de Urgență B., și anume cu intenția ca inculpatul S. C. I. să sustragă bunuri din saloane, este susținut de ora târzie din noapte când s-au deplasat acolo – 04:30 – oră care nu este uzuală pentru efectuarea de vizite la cunoștințe, astfel cum au susținut inculpații. Mai mult, aceștia nici nu au putut indica numele persoanei pe care urmau să o viziteze sau adresa unde ar locui aceasta – „mătușa” inculpatului S. C. I.. Un alt argument pentru faptul că inculpatul BISOC M. a știut că telefonul primit provine din furt îl reprezintă tocmai locul unde l-a ascuns: lenjeria intimă, evident pentru a îngreuna găsirea lui la un eventual control.
V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță
În ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal. Având în vedere momentul comiterii infracțiunilor, legea aplicabilă în cauză este exclusiv legea penală nouă, în vigoare la acel moment, neexistând în cauză o situație tranzitorie.
Faptele inculpatului S. C. I. care în noaptea de 24/25.08.2014, în jurul orelor 04:30, după o înțelegere prealabilă de a sustrage bunuri cu inculpatul Bisoc M., a sustras din Secția Urologie a Spitalului Județean de Urgență B. un telefon mobil marca Alcatel aparținând persoanei vătămate D. L. și un telefon mobil marca Nokia C3 aparținând persoanei vătămate T. D., realizează conținutul constitutiv a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1, lit. b C. pen., cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen.
Faptele inculpatului BISOC M. care în noaptea de 24/25.08.2014, în jurul orelor 04:30, l-a însoțit pe inculpatul S. C. I. până la Spitalul Județean de Urgență B. unde i-a arătat cum să intre în Spital pentru a căuta bunuri pe care să le sustragă, iar ulterior au împărțit bunurile sustrase din saloanele Secției Urologie a Spitalului Județean de Urgență B., respectiv două telefoane mobile aparținând persoanelor vătămate D. L. și T. D. realizează conținutul constitutiv a două infracțiuni de complicitate la furt calificat prevăzute de art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41, alin. 1 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen.
Cu privire la felul participației penale a inculpatului BISOC M., din probele administrate instanța a reținut că acesta i-a propus inculpatului S. C. I. să meargă la Spitalul Județean de Urgență B., iar odată ajunși la fața locului i-a arătat cum să intre în unitatea medicală, timp în care l-a așteptat, și după comiterea furturilor cei doi au împărțit bunurile sustrase. Acțiunile realizate se circumscriu formei de participație a complicității morale anterioare, prin care a înlesnit activitatea celuilalt inculpat și i-a întărit rezoluția infracțională. Existența rezoluției infracționale comune anterioare a rezultat și din modalitatea concretă în care au acționat inculpații.
Infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați sunt în concurs real deoarece au fost comise în dauna a două persoane vătămate: D. L. și T. D..
Caracterul agravat al acestora s-a reținut dată fiind împrejurarea comiterii acestora în timpul nopții.
Referitor la latura subiectivă, inculpații au acționat cu intenție directă calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor.
Urmarea imediată o constituie producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor vătămate iar legătura de cauzalitate între faptele comise și consecința socialmente periculoasă există.
VI. Individualizarea judiciară a pedepselor
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, că au fost săvârșite de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestora.
Instanța a avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă dozare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată, în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepesei prevăzute de art. 74 C. P.., ce prevăd că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin.1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen, este închisoarea de la 1 an la 5 ani. Având în vedere că la primul termen de judecată în cauză, cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, instanța a dat eficiență prevederilor art. 396, alin. 10 C. Proc. P.., și a redus limitele de pedeapsă aplicabile cu o treime, astfel încât limitele de pedeapsă avute în vedere la individualizarea pedepsei sunt cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.
Instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunilor comise, evidențiat în principal prin modul de operare al inculpaților. Astfel, aceștia au săvârșit infracțiunile în timpul nopții, au ales o locație în care posibilitățile de reacție ale victimelor sunt limitate datorită stării în care se află – fiind bolnave și în repaus pe timpul nopții când și personalul medical este redus numeric, în al doilea rând aceștia au ales un mod de operare care să minimizeze riscul de a fi descoperiți de către autorități, în sensul că s-au deplasat într-o altă localitate decât cea de domiciliu – cu trenul din mun. R. în mun. B. – pe timp de noapte, imediat după comiterea faptei îndreptându-se către gara B. pentru a părăsi cât mai repede localitatea și a nu fi prinși; de asemenea, au dat dovadă de perseverență și au pus în executare hotărârea infracțională chiar și după ce au fost legitimați de patrula de poliție în apropierea Stării Civile de pe .. B., înainte de comiterea furturilor, ceea ce denotă că nici vigilența organelor ce asigură paza și ordinea publică nu i-a determinat să renunte.
Instanța a apreciat că în favoarea inculpaților nu poate fi reținută vreuna dintre circumstanțele atenuate legale ori judiciare.
D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpaților de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care i-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpaților, circumstanțele reale și personale reținute de instanță, instanța a condamnat inculpatul S. C. I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin.1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen. cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. P..(faptă comisă în data de 24/25.08.2014, persoană vătămată D. L.) și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin.1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen. cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. P.. (faptă comisă în data de 24/25.08.2014, persoană vătămată T. D.), a contopit pedepsele și a aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.
Totodată, instanța a dispus condamnarea inculpatului BISOC M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48, alin. 1 C. pen. raportat la art. 228, alin.1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. 1 cu aplicarea art. 375 și art. 396, alin. 10 C. proc. P.. cu referire la art. 374, alin. 4 C. proc. pen. (faptă comisă în data de 24/25.08.2014, persoană vătămată D. L.) și la la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48, alin. 1 C. pen. raportat la art. 228, alin.1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. 1 cu aplicarea art. 375 și art. 396, alin. 10 C. proc. P.. cu referire la art. 374, alin. 4 C. proc. pen. (faptă comisă în data de 24/25.08.2014, persoană vătămată T. D.).
În temeiul art. 38, alin. 1 C. pen. raportat la art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. instanța i-a aplicat inculpatului BISOC M. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adaugat o treime din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului BISOC M. a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior, faptele deduse judecății în prezenta cauză fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie, în sensul că acesta se afla în executarea unei pedepse rezultante de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în concurs cu violare de domiciliu prin Sentința penală numărul 95 din 22.03.2012 în dosarul nr. 3924//321/2011 al Judecătoriei Tg. N., definitivă prin decizia penală nr. 927 din data de 20.09.2012 a Curții de Apel B., fiind liberat condiționat din P. G. la data de 19.08.2014, cu un rest de pedeapsă de efectuat de 35 zile.
Astfel, instanța a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedepeasă rămas de executat în cuantum de 35 zile de închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentința penala nr. 95/2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N., definitivă prin Decizia penală nr. 927/20.09.2012 a Curții de Apel B., iar în temeiul art. 41, alin. 1 C. pen. raportat la art. 43 C. pen. a adăugat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunilor supuse judecății în prezenta cauză, restul rămas neexecutat, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de de 1 an, 4 luni și 35 zile de închisoare.
La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicția tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpaților și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpați denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpați, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept. Totodată, ținând cont de împrejurarea că faptele în discuție nu au fost săvârșite de inculpați folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, în lumina jurisprudenței Curțiie Europene a Drepturilor Omului în materie, a apreciat că nu se impune interzicerea exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66, alin. 1 C. pen.
Prin urmare, în baza art. 67, alin. 1 C. pen. instanța i-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen., a interzis inculpaților cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen., pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care aceștia vor fi condamnați, aplicând prevederile art. 45 C. pen. cu privire la contopire.
VII Alte măsuri dispuse de instanță
În ceea ce privește măsura arestării preventive, instanța a reținut că prin Încheierea de ședință nr. 79/26.08.2014 a Judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria B., în dosarul numărul_/180/2014, a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 30 de zile. Măsura arestării preventive a fost menținută pe durata camerei preliminare și a judecății.
Apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv există probe cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, iar privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică rezultate din fapta penală de care este acuzat, raportat, conform art. 223 alin. 3 C. proc. pen., la gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a infracțiunii, aspectele analizate privitoare la persoana inculpaților.
Astfel, în baza art. 399, alin. 1 C. proc. P.. cu referire la art. 362, alin. 2 C. proc. P.., raportat la art. 208, alin. 4 C. proc. P.. și art. 207, alin. 4 C. proc. P.. instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților S. C. I. și BISOC M., luată prin Încheierea de ședință nr. 79/26.08.2014 a Judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria B., în dosarul numărul_/180/2014.
De asemenea, în baza art. 404, alin. 4, lit. a C. proc. P.. s-a computat din durata pedepsei închisorii aplicată prin prezenta fiecăruia dintre cei doi inculpați, durata reținerii și a arestării preventive de la data de 25.08.2014 la zi.
VIII. Soluționarea acțiunii civile
Instanța a luat act că persoanele vătămate D. L. și T. D. nu s-au constituti părți civile în prezenta cauză, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase.
IX. Cheltuieli de judecată
Conform art. 272, alin. 1 și art. 274, alin. 1 și 2 C. proc. P.., instanța a obligat inculpații S. C. I. și BISOC M. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 225 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 375 lei în cursul judecății, iar onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 300 lei pentru fiecare dintre inculpați a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției și au rămas în sarcina statului.
Prin încheierea din 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în temeiul art. 278, alin. 1 C. proc. pen. s-a admis sesizarea și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului, în sensul că s-a menționat în mod corect:
„Condamnă pe inculpatul S. C. I., fiul lui R. și Ane-M., născut la data de 01.09.1995, în mun. R., jud. N., domiciliat în mun. R., ., nr. 11, jud. N., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, neșcolarizat, cunoscut cu antecedente penale la pedeapsa principală de 1 (unu) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin.1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen. cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. P..(faptă comisă în data de 24/25.08.2014, persoană vătămată D. L.).
În baza art. 67, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
Condamnă pe inculpatul S. C. I. la pedeapsa principală de 1 (unu) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin.1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen. cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. P.. (faptă comisă în data de 24/25.08.2014, persoană vătămată T. D.)
În baza art. 67, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
În temeiul art. 38, alin. 1 C. pen. raportat la art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. aplică inculpatului S. C. I. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă o treime din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 45, alin. 3, lit. a C. pen. aplică inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b C. pen..
În baza art. 45, alin. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsă accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.”
Pentru a dispune astfel, Judecătoria B., analizând actele și lucrările dosarului, a constată că în cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr. 2088/2014 pronunțată la data de 21.10.2014 în dosarul nr._ s-a strecurat o eroare materială evidentă în sensul că s-a omis introducerea fragmentului privind pe inculpatul S. C. I..
Având în vedere cele arătate anterior, văzând și dispozițiile art. 278, alin. 1 C. proc. pen. conform cărora erorile evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat, ori din oficiu, instanța a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că s-a menționat în cuprinsul dispozitivului fragmentul mai sus menționat, privind pe inculpatul S. C. I..
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, solicitându-se prin apărător micșorarea pedepsei aplicate și suspendarea executării acesteia.
Procedând la analiza din oficiu a sentinței apelate pe baza actelor și lucrărilor dosarului Curtea apreciază în sensul necesității respingerii apelului inculpatului, reținând următoarele:
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, în strictă conformitate cu probatoriul administrat în cauză, necontestat de altfel de către inculpat. Sunt justificate de asemenea și aprecierile privind circumstanțele personale ale inculpatului, în contextul reiterării de către inculpat a comportamentului infracțional, pe același gen de fapte, respectiv infracțiuni împotriva patrimoniului.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, aceasta este pe deplin proporțională cu gravitatea sporită a faptelor, respectiv furturi calificate comise în dauna a două părți vătămate, iar raportat la circumstanțele personale ale inculpatului care relevă un comportament infracțional structurat executarea pedepsei în regim de detenție este unica formă aptă să contribuie la reeducarea inculpatului.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C .p .p . va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul – inculpat S. C. I., va deduce în continuare arestarea preventivă de la 21.10.2014 la zi.
Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C .p .p . respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul – inculpat S. C. I. împotriva sentinței penale nr. 2088 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Deduce în continuare arestarea preventivă de la 21.10.2014 la zi.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. A. A. M.
GREFIER,
M. C.
red. sent. S.C.E.
red. dec. MAA
tehnored. M.C.
5 exemplare
19.02.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 69/2015. Curtea de... → |
|---|








